Sunteți pe pagina 1din 6

5.

Funcţiile teoriei generale a statului şi dreptului


Funcţiile teoriei generale a statului şi dreptului vin să dovedească caracterul ei util ca ştiinţă, atît sub
aspect teoretic, cît şi practic. Pornind de la această idee, scoatem în evidenţă funcţia teoretică şi funcţia
practică a teoriei generale a statului şi dreptului.
Funcţia teoretică presupune elaborarea de concepte, teorii, prin intermediul cărora se interpretează
fenomenele juridice.
Funcţia practică stabileşte modalităţile prin care fenomenele juridice se manifestă în viaţa socială,
înaintînd, după caz, propuneri de reformare a realităţii juridice.
În acelaşi sens, ţinînd cont de opiniile exprimate în literatura de specialitate, propunem următoarele
funcţii ale teoriei generale a statului şi dreptului: .
funcţia cognitivă - constă în cunoaşterea, unirea fenomenelor şi proceselor vieţii statale şi juridice ale
societăţii; (Andrei Negru, Victor Zaharia) .
funcţia explicativă - presupune lămurirea cauzelor şi mecanismelor care au condiţionat producerea
fenomenelor juridice;
. funcţia euristică - rezidă în descoperirea unor fenomene noi în dezvoltarea ştiinţei despre stat şi
drept prin mijloacele şi regulile metodologice de care dispune, în scopul promovării de reforme sociale
noi;
. funcţia critică - analiza fenomenelor juridice în cazul constatării lacunelor, erorilor, a defectelor şi
evidenţierea căilor de ieşire din aceste situaţii; .
funcţia ideologică - se manifestă prin confirmarea principiilor statului de drept, asigurarea
propagandei juridice şi a educaţiei juridice. Se elaborează anumite concepţii, teorii despre drept, stat,
realitatea juridică a societăţii. (Andrei Negru, Victor Zaharia) .
funcţia de prognozare - constă în prezicerea dezvoltării ulterioară a statului şi dreptului, avînd la bază
realizările de ultima oră.

6. Teoria generală a statului şi dreptului în conexiune cu alte ştiinţe sociale


Teoria generală a statului şi dreptului ca ştiinţă juridică, integrată în sistemul ştiinţelor sociale, nu poate
fi abordată într-un mod separat. Un indiciu important îl constituie şi corelaţia ei cu alte ştiinţe sociale.
Una din ştiinţele sociale cu care colaborează teoria generală a dreptului este politologia, care are drept
obiect de studiu statul, puterea, pe care nu le putem nega în cercetarea dreptului.
Funcţionarea unei societăţi a presupus întotdeauna crearea unui sistem de control, capabil să
reglementeze activitatea autorităţilor publice de orice nivel. Existenţa statului implică şi un anumit
statut al puterii, evident, limitat în măsura posibilului, pentru a o împiedica să devină ca o prerogativă
la discreţia celor care o exercită. (Boris Negru, Alina Negru)
Interacţiunea teoriei generale a statului şi dreptului cu ştiinţele istorice, la fel are o importanţă
deosebită, deoarece, pentru a înţelege instituţiile juridice actuale, recurgem la studierea trecutului lor.
Fenomenele statal-juridice s-au format şi au evoluat la fiecare etapă de dezvoltare istorică.
Nu putem nega nici corelaţia ei cu sociologia, care are menirea de a constata aprecierile societăţii la o
anumită perioadă: se studiază instituţiile juridice, evoluţia acestor instituţii, ş.a. Este necesar să se ţină
cont de concluziile pe care le-a obţinut sociologia, investigînd un fenomen juridico-statal.
O altă ştiinţă de interacţiune este – psihologia. Conexiunea dintre drept şi psihologie poate fi reflectată
prin faptul că comportamentul fiinţei umane este tratat în raport cu normativitatea socială şi juridică,
adică raportul dintre individ şi stat. Interacțiunea se poate evidenţia şi prin necesitatea investigaţiei
rolului fenomenelor psihice în drama judiciară, în special studierea infractorului şi infracţiunii.
Psihologii din sistemul ordinii publice şi de drept încearcă să explice cum influenţează trăirile psihice,
nivelul intelectual, cogniţiile, sfera afectivă, paternurile comportamentale în respectarea sau încălcarea
normelor de drept. Stabilind un profil psihologic corect, psihologul criminalist în comun cu cei din
organele de drept pot preîntîmpina săvîrşirea unor alte noi crime.
Cunoştinţele filosofice sînt şi ele strict necesare în procesul de cercetare a teoriei generale a statului
şi dreptului. Fenomenele juridico-statale pot face obiectul de studiu al filosofiei, doar că într-un mod
mai totalizator. În timp ce filosofia cercetează dreptul în esenţa sa universală, teoria generală a
dreptului îl studiază în natura şi caracterele lui particulare.
ANTICHITATEA
Primele state au aparut in vaile marilor fluvii ale Asiei si Africii: Nil, Tigru si Eufrat la cumpana mileniilor
IV-III, iar ulterior in in valea Indusului, fluviilor Huang He si Yangtze. Acesta se numea Orientul Antic. In
Orient se aflau state extrem de diferite: initial acestea erau destul de modeste, in cadrul unei comunitati sau a
unui oras. Ulterior, prin lupte de cucerire, statele mici se contopeau cu cele mari, in consecinta dand nastere
unor state immense, cu popoare si tari de tot felul. Egiptul antic a aparut in valea Nilului. Primul faraon-
Menes din prima dinastie al faraonilor. (au fost 30 dinastii). Faraonii de a 18 dinastie au stranformat statul in
imperiu imens. Sumerienii-intre tigru si eufrat . ei au pus bazele mai multor orase stat (Ur, Uruk, Nippur,
Kish, Lagash). Aceste orase se luptau incontinuu pentru putere. Primul imperiu din istorie a fost intemeiat in
Semiluna Fertila- Regatul asirian (sec. X-Vii I,e,n) Primul stat mare in istoria Indiei a fost intemeiat in sec
IV-III pe timpul lui Chandragupta din dinastia Maurya. Primul imperiu din China a aparut in 221 i.e.n –
Imperiul Qin. In Orientul antic era foarte mare rolul celor ce guvernau cultivarea pamanturilor. Munca
obligatory, fortata a taranilor si meseriasilor a stat la baza existentei societatilor din Orientul antic. In
Orientul antic, conducatorul statului detinea statut aparte. In Egiptul antic- faraon* in Semiluna Fertila-rege*
India- rajah* China- van. Conducatorul statului avea puteri nelimitate: legislative, executive, judiciara.
Lumea statelor grecesti vechi s-a constituit in sec. VIII-VI i.e.n. Pe pparcursul a 3 secole aici a fost pusa
temelia civilizatiei antice: polisul ca forma de stat, sclavagismul clasic. Cucerirea Imperiului Persan de catre
Alexandru Macedon a condus la contopirea lumii antice cu cea oriental. Aceasta etapa se numea elinism. Si
a durat 3 secole. Roma a fost intemeiata in 753 de catre Romulus, care a devenit primul sau conducator. La
sf sec VI s-a instaurat republica, iar spre sf sec I s-a consolidate un regim imperial.
Una dintre realizarile societatii antice era polisul, un gen de orinduire statala. (comunitatea civila si
statul Greciei Antice si Romei Antince s-au contopit). Cele mai mari si mai influente polisuri ale
Greciei antice erau Atena si Sparta. In centrul polisului era orasul. Membrii polisului, cetateni cu
drepturi depline ai comunitatii, dispuneau de toate drepturile depline ai comunitatii, dispuneau de
toate drepturile si libertatile. Ei guvernau impreuna polisul, intruchipand statul. O astfel de forma de
guvernare- guvernarea poporului- a primit denumirea de democratie. Orice membru al polisului-
agricultor si mestesugar- lua parte activa la solutionarea problemelor polisului. Fiecare ceatean al
polisului participa activ la sistemul decisional al statului. Toate functiile in stat erau eligibile.
Adunarea Poporului era cel mai reprezentativ organ care alegea persoane in functii responsabile,
redacta legi si lua decizii finale cu privire la cele mai importante probleme. Puterea suprema in polis
apartinea poporului. Putea fi membru al Adunarii Poporului orice cetatean liber, de varsta adulta, cei
care au implinit 18 ani. In cadrul Adunarii toti erau egali. Adunarile se desfasurau la Atena, o data la
9-10 zile. Pe ordinea zilei era inclusa orice problema care prezenta interes pentru cetatean. Fiecare
dintre participant putea sa propuna un proiect de lege sis a-si sustina punctul de vedere, sa incerce sa-
I convinga sip e ceilalti ca are dreptate. Problemele Poporului erau dezbatute pe larg. Se trecea la
votare proiectului de lege atunci cand fusesera ascultate toate opiniile. Votarea legilor se facea prin
ridicarea de mana, iar alegerea in organelle de conducere si judiciare, prin tragere la sort.
Pana la venirea europenilor in America sf sec XV, aceasta era populate de triburi de amerindieni: mayasii,
azteci, incasii, olmecii si toltecii. Cele mai cunoscute orase mayase-Palenque, Copan, Tical, CHicen-Itza-
erau , orase-stat independente. Orasul era condus de un guvernator prerogativele caruia se trasnmiteau din
tata in fiu. Populatia este compusa din aristocratie, membri liberi ai comunitatii si robi. In sec XIV aztecii
creasera un imperiu puternic care a durat pana la incep colonizarii spaniole de la incep sec XVI. Imperiul
incasilor (sec. XIII- XIV) se intindea pe o parte destul de mare a Ecuadorului, Boliviei, Chili, Peru si
Argentinei de astazi, de la nord la sud, de-a lungul coastei Oceanului Pacific.
Renumitul conducator al Indiei antice, regale Ashoka, a guvernat intre anii (273-232). Avea in subordinea
organelle legislative, armata si Justitia. Decretele lui erau daltuite pe coloanele de piatra care s-au pastrat
pana azi.
Pericle (495-429)- conducatorul Atenei, a comandat armata si flota, solutiona probl. De politica interna a
polisului. P.28
EVUL MEDIU
Evul Mediu in Europa a durat in jur de o mie de ani, de la sf sex V pana la sec XV-XVI. Declinul Imperiului
Roman de Vest e considerat inceputul epocii.
Navalirea triburilor nomade (barbarii) pe teritoriul Imperiului Romani e cunoscuta in istorie ca Marea
migratie a popoarelor. Lumea barbarilor poate fi impartita in 3 grupuri maride triburi: celtii, germanicii si
slavii. Triburile celtice erau denumite in mod diferit, li se mai spunea gali, helveti, acvitani, briti si scoti. Ei
au populat Franta (Galia), Italia de Nord, o parte a Germaniei si Spaniei, Elvetia, Austria, Cehia, Insulele
Britanice. Triburile germanice au fondat pe teritoriul Imperiului Roman cateva state: a ostrogotilor, in Italia
a vizigotilor, in Spania si in Galia de Sud, a burgunzilor si francilor in Galia, a vandalilor la nordul Africii, A
anglilor, saxonilor si iutilor in Britania, toate schimband harta Europei.
Statul francilor a fost create la sf sec V de regale Hlodvig. Francii s-au crestinat si s-au contopit treptat cu
galo-romanii, care populau aceste teritorii, intr-un singur popor care ii spunea dupa francez. Regele
francilor, Carol cel Mare, visa sa uniface sub dominatia sa toate triburile germanice. Nenumaratele cuceriri
de mare success i-au permis sa fondeze la sf sec VIII um imperiu vast care insa s-a destramat dupa moartea
lui Carol. Nepotii imperatorului au inceput un razboi sangeros pentru putere sin in 843 au incehiat un tratat
vizand impartirea imperiului in 3 parti(una care mai tarziu a devenit Germania, iar o alta-Franta).
Anglii, saxonii si iutii, cucerind Britania la sf sec VI, si-au fondat regatele pe teritoriului ei. Cu timpul,
engleza a devenit limba cuceritorilor iar tara s-a numit Anglia. In 1066, in Anglia au navalit armatele ducelui
normand Wilhelm care i-au invins pe anglo-saxoni. Wilhelm Cuceritorul, iar mai tarziu si urmasii sai, au
devenit stapani ai Angliei.
In sec X, In Europa, regale german Otton I a fondat un imperiu care a dainuit o perioada indelungata, pana
aproape de incep sec XIX. Incepand cu sec XII acesta s-a numit Sfantul Imperiu Roman, iar din sec XV i s-a
spus Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana.
PUTEREA SI CONDUCEREA
Triburile barbare nu cunosteau statul ca atarem aparitia acestuia a fost consecinta evolutiei lor si adaptarii la
noile conditii istorice. In sec V-VI are loc o crestere brusca a puterii reglae. Dintr-o capetenie de trib regale
s-a transformat in conducatorul tarii, care guverna atit semenii sai, cat si popoarele cucerite. Daca anterior
acesta era perceput doar ca un conducator military, acum devenise guvernant si judecator suprem, puterea
lui fiind sfanta. Regele avea drepul sa emita legi, decrete, iar in teritoriu actionau functionary numiti de el. A
inceput a se constitui o ordine unica a guvernarii, a justiiei si a colectarii de biruri.
In tarile Europei, sec XII-XV au coincis cu lupta puterii regale cu aristocratia. In permanenta, regii Frantei
aveau parte de rezistenta feudalilor baricadati in castele invincibile. Unii dintre cei mai feudali erau de fapt
mai bogati deca regale si il considerau doar primul dintre egali, Regele insa avea nevoie de sustinerea
supusilor sai. In 1302, in Franta a fos constiuita adunarea reprezentantilor a trei tagme. Astfel au aparut
Satele Generale, o adunare reprezentativa in care se delibera despre starea de lucruri din regat si erau
aprobate birurile propuse de rege.
In Anglia, regale Ioan Fara de Tara se straduia sa-si subordoneze baronii locali, insa infrangerea suferita in
conflictual cu Biserica si esecurile militare i-au stirbit din autoritate. In 1215 baronii l-au fortat pe rege sa
semneze Marea Carta a Libertatilor. De acum inainte regele nu putea introduce noi biruri si emite legi fara
acordul prealabil al baronilor. In 1265 a avut loc prima adunare reprezentativa, la care, in afara de baroni si
episcopi, au fost invitati si reprezentanti ai cavalerilor si ai oraselor. Adunarea a primit denumirea de
“parlament”. Astfel , in Anglia a aparut un organ al puterii in care erau reprezentate toate tagmele sociale.
I Tagma – credinciosilor. Clerul era considerat drept cea dintai si cea mai importanta tagma. Aclerul era de 2
feluri: negru (calugarii)* alb (diaconii, preotii, episcopii, arhiepiscopii, patriarhii) Varful ierarhiei bisericesti
in Orientul crestin il constituiau 4 patriarhi care locuiai in Constantinopol, Ierusalim, Alexandria, Antiohia.
Iar in Occident varful ierarhic e reprezentat de episcopal Romei- Papa de la Roma. Lui I se subordona si
clerul alb si negru. Pe langa aceasta, Papa de la Roma mai exercita si functia de conducator al statului
Vatican.
II- Tagma luptatorilor. Ostenii aparau societate de inamici si asigurau ordinea si legea.
III- Tagma taranilor.

EPOCA MODERNA
A durat de la sf sec XV- pana la sec XIX.
Descoperirile geografice (Cuba, Haiti, America) au condus la modificari serioase sip e harta politica. In sec
XVI a inceput impartirea coloniala a lumii: europenii isi afirmau cu ajutorul armelor superioritatea in Africa,
Asia si America.
In America de Nord coloniile se stramutati au scapat de supravegherea drastica a autoritatilor din metropole.
Incepand cu sec XVII colonistii au inceput a-I alunga pe bastinasi in rezervatii.
In sec. XV-XVII, in Europa, de ranc cu micile orasele medieval, au aparut orasele mari si adevaratele
megapolisuri- Venetia, Florenta, Paris, Londra, Antverpen- numarau mai mult de 100 de mii de locuitori.
REFORMA
La incep sec XVI in Germania a inceput reforma bisericeasca care a cuprins in scurt timp mai multe alte tari
europene. Reforma a dus la schism Bisericii catolice unite si la aparitia catorva curente crestine protestante:
luternasimul, calvinismul si anglicanismul. Reforma in Germania- Martin Luther- a inceput discutii despre
rolul Bisericii in cee ace priveste relatia dinre om si Dumnezeu. A aparut luteranismul.
Reforma in Geneva eralegata de numele lui Jean Calvin. Reformatorii elvetieni au resins clerul ca grup
special, distinct, de oameni care se deosebesc prin ceva de restul credinciosilor. La baza bisericii calvine se
afla comunitatea credinciosilor care isi alegea din randurile sale un prezbiter. Ei guvernau viata comunitatii.
Pentru slujbele bisericesti si propovodaire erau alesi dintre oamenii cultivate cativa pastori. Consistorul,
adunarea reprezentativa a prezbiterilor si pastorilor, era organul suprem de guvernare a comunitatii.
La sf sec XV s-a incheiat impartirea de catre regii francezi, spanioli si englezi a pamanturilor
disponibile. S-au constituit mari regate. La incep sec XVI s-a instaurat o noua forma a puterii de stat-
monarhismul absolut. – puterea nelimitata a regelui. Refuzand convocarea parlamentului, monarhul
miza pe functionarii care primeau leafa din vistieria statului si de aceea erau loiali monarhiei.
Sistemul financiar centralizat si armata regulate erau niste instrumente importante de guvernare
aflate in mainile monarhului. In sec XVII dezvoltarea industriei si a comertului au favorizat aparitia
unei noi clase-burghezia. Reprezentantii burgheziei isi clamau tot mai des dreptul de a participal la
luarea deciziilor in procesul politic. In Anglia, disensiunile dintre rege si parlament au condus la
izbucnirea unei revolutii. Dupa cativa ani de disensiuni politice si militare a fost luata decizia de a
limita puterea monarhului. Regele renunta la dreptul de a anula legile aprobate de parlament, se
oblige sa convoace cu regulariate parlamentul sis a nu incalce libertatile parlamentare- imunitatea
parlamentara si libertatea de expresie.
In sec XVIII a aparut iluminismul. Ideile iluminismului ii inspirau pe guvernantii statelor germane si
italiene, pe cei ai SUediei, Danemarcei, SPaniei, Portugaliei si Rusiei sa implementeze reformele in
tarile lor de origine. Respectiva politica se numea “absolutism iluminat”. AU fost reformate aparatul
de stat, sistemul judiciar sic el fiscal, invatamantul si economia. Imparatul austriac Iosif al II
implementa asa reforme ca: a divizat tara in districte, a anulat legile locale si a declarat limba
germana limba de stat unica.
In epoca moderna au fos puse bazele dreptului international modern si ale diplomatiei. Pe langa curtile
marilor puteri europene apareau tot mai des ambasade permanente ale altor state. AMbasadorii, pe langa alte
functii pe care le exercitau, se mai ocupau si de spionaj. Marea Britanie a deveni in prima putere maritima si
colonial a lumii. (p.64-65)
A aparu un stat nou- SUA. Prima colonie engleza a fost Virginia, urmaa de alte 13 colonii. In furntea
fiecarei colonii se afla un guvernator- numit rege. In 1776 a fost data citirii Declaratia de
Independenta care stipula crearea unui nou stat _ SUA. In 1787 delegatii Conventului constitutional
au adoptat Constitutia SUA. La baza ei se afla principiul separarii puterilor in stat: presedintele tarii
reprezenta puterea executive, COngresul- puterea legislative , iar Curtea Suprema- puterea judiciara.
Inainte de adoptarea C acesteia I s-a mai adaugat un doc Bill of Rights- 10 amendamente care
garanteaza libertatile fundamentale ale cetatenilor SUA. Razboiul Civil s-a incheiat cu Victoria
Nordului si abolirea sclavagismului in tara.
Franta- In societate crestea tot mai mult nemultumirea fata de politic statului, iar autoritatea regelui
era in cadere libera. In mai 1789 regele a convocat adunarea reprezentativa a tuturor tagmelor-
STatele Generale. Deputatii convocati su-au autodeclarat Adunare nationala. In septembrie 1792 a fos
tadoptata C care limita puterea suveranului. In tara au aparut organelle eligibile ale puterii si garda
nationala. C incepea cu “Declaratia drept omului si cetateanului”. Aici era decretat principiul
libertatii si egalit tuturor cetatenilor in fata legii, dreptul lor de a ocupa orice functie, inviolabilitatea
persoanei, libert constiintei, libert de exprimare, libert presei si princ separarii puterilor in stat. In
august 1792 la paris a avut loc o rascoala in urma careia Franta a devenit republica. In 1794 a fost
instaurata disctatura militara a lui Napoleon Bonaparte. (s-a autodeclarat imperator al Frantei).
Anglia – Regina Victoria (1837-1901). In Anglia se desfasura o miscare pentru democratie si
drepturile munctiroilor cunoscuta sub denumirea de chartism. Chartistii si-au anuntat revendicarile
prin intermediul unei carte. Aceasta continea 6 puncte: drept electoral general pu bartbati care au
implinit 21 de ani, un parlament reales annual, votul secret in cadrul alegerilor, remunerarea
deputatilor si divizarea tarii in circumscriptii electorale. In 1842, carta era deja semnata de mai mult
de 3 mln de oameni. In 1884 toti barbatii din Anglia care implinisera 21 de ani au primit drept de vot.
In perioada 1815-1830, in Franta domnea dinastia Burbonilor. Pe tron a urcat Louis Philippe
d`Orleans. Franta functioma ca o monarhie constitutional, dar cetatenii se bucurau treptat de tot mai
multe drepturi. Odata cu Revolutia din 1848 la putere a venit Guvernul Provizoriu care a proclamat
Franta republica si a adoptat legea despre dreptul electoral general pentru barbati.
In 1848 revolutia izbucneste in Italia, apoi in Germania si Imperiul austriac. Pentru adoptarea unei
constitutii unice si alegerea unor noi organe ale puterii au fost organizate alegeri in parlamentul
german comun care se gasea la Frankfurt-pe-Maine iar in 1849 parlamentul a fost desfiintat.
Dupa razboiul victorios cu Franta (1870-1871) a fost adoptata o Constitutie unica a Imperiului
German, in Europa aparand astfel un stat puternic cu o economie prospera, in continua dezvoltare si
cu ambitii militariste. In anul 1861 s-a constituit Regatul Italian. In realitate, unificarea tarii a fost
desavarsita de abia in anul 1870 prin eliberarea Romei care a si devenit capitala Italiei.

EPOCA CONTEMPORANA (p.84-85)