Christiane Lacôte

Inconştientul

Un expozeu pentru a înŃelege

Un eseu pentru a medita

CHRISTIANE LACÔTE

Psihanalist, Christiane Lacôte a debutat ca membră a Şcolii Freudiene din Paris, fondată de

Jacques Lacan. În momentul de faŃă, este responsabilă a învăŃământului organizat în cadrul

AsociaŃiei Lacaniene InternaŃionale. Fostă elevă a Şcolii Normale Superioare şi profesor de

filosofie, predă acum la Departamentele de Psihologie din cadrul UniversităŃilor Clermont-

Ferrand şi Paris X, Nanterre.

Autoarea mulŃumeşte lui Michel Serres şi Naylei Farouki pentru atenŃia şi ajutorul acordate.

Flammarion, Paris, 1998

Col. „Dominos”

Traducere Robert ARNĂUTU, 2004

ApariŃia pentru prima oară în text a unui termen explicat la finele cărŃii, în glosarul
specializat al psihanalizei, este marcată prin ▪.

2
 Cuprins

CUVÂNT ÎNAINTE......................................................................................... 4

Un expozeu pentru a înŃelege

CONSISTENłA DINAMICĂ A CONCEPTULUI DE INCONŞTIENT ... 11

INVENTAREA INCONŞTIENTULUI, TRANSFERUL INCLUS ........................................................11
ELABORAREA CONCEPTELOR FUNDAMENTALE ....................................................................22

Un eseu pentru a medita

REFUNDAMENTAREA CONCEPTULUI DE INCONŞTIENT............... 33

IREDUCTIBILITATEA INCONŞTIENTULUI ..............................................................................33
UN HIATUS FUNDAMENTAL ................................................................................................49

ANEXE ........................................................................................................... 66
GLOSAR ............................................................................................................................66
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................72
INDEX ...............................................................................................................................74

3
Cuvânt înainte

Vom susŃine că inconştientul este un domeniu inventat de psihanaliză.

El nu seamănă deloc cu ceea ce augurii antici, poeŃii, filosofii, au putut descrie drept
non-cunoscut, non-cognoscibil, non-conştient. Toate astea nu reprezintă decât restul,
abandonat sau exaltat, al idealizării unei conştiinŃe transparente. Prin urmare, inconştientul
freudian ajunge să fie rău denumit atunci când, dintru început, psihanaliza îl consideră drept
un lucru ştiut.
Procesul cunoaşterii, centrat în mod obişnuit pe evidenŃa sinelui, pare să definească
ne-ştiutul, încă ne-ştiutul, ceea ce este imposibil de ştiut şi chiar ceea ce este uitat, drept
terenul vag al ignoranŃei. Dar imensitatea acestuia din urmă escamotează, totuşi, ceea ce
descoperirea inconştientului produce - alterarea însăşi, un cu totul alt domeniu.
Vom părăsi, aşadar, de la începutul acestei expuneri ceea ce, în filosofie, ar putea fi
numit drept inconştient doar din cauza faptului că nu avem conştiinŃa acestuia. Ca, de pildă,
„micile percepŃii” ale lui Leibniz, care pot fi, totuşi, integrate în calcul ca nişte diferenŃiale; tot
astfel sunt şi condiŃiile a priori de posibilitate ale cunoaşterii pentru subiectul transcendental
kantian.
Nu vom evoca nici sublimul filosofiei romantice germane, pentru care inconştientul
este acea forŃă metafizică oarbă care ghidează omul, deşi E. von Hartmann şi A.
Schopenhauer fascinează, în mod natural, gândirea noastră. Putem, probabil face mai mult
decât să includem psihanaliza în echivalenŃa generală a diferenŃelor pe care istoria ideilor o
cultivă: să arătăm că prin conceptul de inconştient ea se distanŃează total de filosofie şi
construieşte pozitivitatea originală a acestui concept precum şi rigoarea diagnosticării lui.
Inconştientul nu este nici un stoc de contrabandă ascuns după tejghea, în afara
comerŃului legal, nici o bancă de date accesibile prin intermediul unor coduri; el este cu atât
mai puŃin rezervorul de materii psihice pretins brute cărora o conştiinŃă demiurgică le-ar da
formă. Pe scurt, el nu este cripta obscură a unei ştiinŃe divine inaccesibile.
Dacă negaŃia conŃinută în cuvântul „inconştient” incită la doliul liric al separării,
conceptul de inconştient orientează şi defineşte ceea ce numim o operaŃie. El este, cu
siguranŃă, conceptul operaŃional al propriei sale descoperiri, antrenând, prin aceasta, subiectul▪
însuşi. Acest concept inventează, cu atât mai mult cu cât nu descoperă, noutatea amoroasă,
poetică, etică şi savantă a dorinŃei.

4
 Totuşi, s-ar părea că inconştientul a pierdut în zilele noastre virtuŃile sale de scandal
prolific. El s-a deplasat deja în registrul obiceiurilor noastre consumeriste, face parte din
construcŃiile noastre psihice, cumva desuet, uzat prin faptul de a fi fost sedus de puterea
publicitară sau de puterea pur şi simplu. Căci pentru a vinde şi a câştiga, e necesar să
înŃelegem mecanismele care guvernează dorinŃa, să avem un comportament corect, să
dobândim o suficientă stăpânire, nu de sine, cum afirma vechiul stoicism, ci a mijloacelor
sigure pentru a ne bucura de sine şi de celălalt. În fine, postulatul degradant al unei juisări
masochiste inconştiente justifică astăzi toate manipulările perverse pentru că garantează
partenerilor, fiecăruia la rândul său, obŃinerea unor beneficii secrete, inavuabile, datorate
propriei lor alienări.
Inconştientul a devenit numele unui instrument care proiectează pe ecrane imaginile
sofisticate ale unei atot-juisări care nu mai lasă acum societăŃii noastre perverse decât unicele
limite, indefinit îndepărtate, ale traumatismului. Inconştientul freudian nu pare a cântări prea
mult între „şic şi şoc”.
În numele psihanalizei şi a aşa-zisei liberalizări a moravurilor ce pare a-i urma, ni se
prezintă un cult nou care o trădează: cultul unei bunăstări, a unei stări de echilibru şi de
unificare a sinelui, pe care se profilează rapid juisarea consumeristă a toxicomaniei, ideea unei
atot-juisări asigurate, care nu se lasă limitată decât de realitatea ororii brute. Bunăstării
simpliste i se opune simetricul acesteia, brutalitatea traumei: soap or gore1, precum în
imageria consumată pe ecran. Am realizat, oare, în sens invers, parcursul lui Freud? S-a
pierdut, oare, inconştientul freudian undeva pe drum?
De fapt, Freud trecuse de la studiul proprietăŃilor anestezice ale cocainei la acela al
isteriei. Şi, dacă a clasat astfel diferitele tipuri de inconştienŃă, acelea ale drogului,
medicamentului şi hipnozei▪, pentru a le abandona apoi, a făcut-o pentru a inventa un acces
clinic raŃional la mecanismele unui inconştient ale cărui urme ar fi putut fi descifrate. Dacă el
a deplasat accentul pus iniŃial pe trauma seducŃiilor infantile, nu a făcut-o pentru a nega
realitatea dureroasă a unor cazuri, ci pentru a inaugura ideea conform căreia fantasma▪ nu
relevă de « folle du logis »2, de imaginaŃie adică, ci de reguli sintactice precise. În fine,
ascultarea nevrozelor traumatice de război şi a coşmarurilor repetate cauzate de acestea,
luarea în consideraŃie a rezistenŃei pe parcursul curei, l-au condus la modificarea Interpretării
viselor: toate astea nu vor mai putea fi descifrate ca realizare a unei dorinŃe determinate de

1
„Linguşire/mită sau sânge” (în engl. în original).
2
„ImaginaŃie” (locuŃiune în l. franceză).

5
principiul plăcerii: ele relevă de pulsiunea▪3 morŃii, veritabil axă a repetiŃiei. Vom încerca să
arătăm că ireductibilitatea pulsiunii morŃii refundamentează conceptul de inconştient şi face
caducă orice reificare a consistenŃei sale. Va fi, de asemenea, imposibil de acum înainte să
promovăm idealul unei bunăstări şi să concepem trauma drept cheia universală pentru eşecul
acesteia.
Am reveni, în acest fel, la mitul paradisului pierdut, pentru care trauma relevă de noua
publicitate a unui păcat originar?
De ce practicile actuale ale psihoterapiei revin la hipnoza - abandonată odinioară - sau
la patetismul explicaŃiilor prin traumă, al cărei caracter de dezastru ne scurt-circuitează
gândirea prin sugestia unei simpatii imediate, prin injoncŃiunea unui efect compasional? De ce
se ajunge la exaltarea cognitivă a consimŃământului raŃional sau, mai mult, la amenajarea
comportamentalistă▪4 a unei bunăstări al cărei pragmatism nu mai trebuie demonstrat?
Inconştientul inventat de Freud, inconştientul aflat în travaliu, nu mai interesează.
Totul se întâmplă ca şi cum el ar fi fost dispersat, în momentul de faŃă, în adjectivările sale.
Nepotrivirea şi lubricitatea lapsusului▪ şi a vorbei de duh▪ au intrat în uzul discursului
publicitar şi fac parte, din nefericire, din arsenalul vânzărilor; se vorbeşte din ce în ce mai
puŃin despre dorinŃă şi din ce în ce mai mult despre necesitatea realizării fantasmelor, al căror
caracter transgresiv pare să ajungă pentru a garanta autenticitatea inconştientă. Cine nu
percepe aici frauda? Această supralicitare nu se înflăcărează decât pentru a confunda
interdicŃia cu refularea▪.
O altă formă de fraudă este aceea de a separa obiectul şi metoda. O asemenea separare
s-ar fi bucurat, oare, de originalitatea operaŃională şi inventivă a conceptului de inconştient?
Dacă se privilegiază prefixul negativ al termenului, el s-ar defini prin raportarea la
ceea ce este conştient, pentru a circumscrie, astfel, restul obŃinut: fie că este fluturat
ameninŃător, fie că este ignorat, el este sterilizat în egală măsură. A separa obiectul şi metoda
reifică dintru început inconştientul şi instrumentalizează metoda, care se pretează astfel la
utilizări dintre cele mai dăunătoare. Or, inconştientul e însăşi propria sa descoperire şi a urma
această cale este în sine o etică. CorespondenŃa lui Freud cu elevii şi prietenii săi arată cum
anume succesiunea de progrese asupra inconştientului a fost o succesiune de alegeri
conceptuale, de anticipări, a căror regulă nu se fonda pe o intuiŃie globală, ci pe o rigoare
etică: cea care consta în a nu se încrede decât în intervalul degajat în final prin tranşarea
metodei şi în a-l verifica prin experienŃa clinică. Căci etica psihanalizei nu îi este acesteia

3
Cf. Larousse. DicŃionar de psihanaliză, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997.
4
Behavioristă.

6
exterioară şi nici nu o devansează. Ea este coextensivă epistemologiei psihanalitice. Aici nu
este vorba despre un cerc vicios, ci despre o buclă prin care metoda eliberează un domeniu,
despre o traiectorie ce nu revine la acelaşi punct.
Or, această ariditate displace şi orice şiretlic e bun pentru a o domoli. Conceptul de
inconştient, care în acest punct este exemplar, fondator al psihanalizei însăşi, reduce astfel la
tăcere speranŃa unei separări facile: cea care face din inconştient o ipoteză explicativă pentru
tot ceea ce eşuează la nivelul subiectivităŃii noastre: lapsus, acte ratate▪, simptoame. Dar aici,
între conştient şi inconştient, nu se află decât traiectoria plată a unei frontiere; în vreme ce
refularea, constitutivă pentru inconştient, este altceva decât o barieră. Totuşi, a determinat
oare, acest statut de ipoteză, o traiectorie provizorie necesară? Fără îndoială. Însă fecunditatea
conceptului de inconştient nu relevă de o verificare a drepturilor sale ca ipoteză; el este o
noŃiune operaŃională de sine stătătoare; nu există o separaŃie între metodă şi obiect; şi din
această cauză cura psihanalitică poate strânge laolaltă ceea ce filosofia mai înainte prezenta ca
separat sau, cel mult, dialectizabil, cunoaşterea şi inconştientul, refulatul şi întoarcerea sa în
conştiinŃă, etica în conduita unei cure – în care orice afirmare a unui bine se măsoară prin ceea
ce, în noi, conduce spre ceea ce este mai rău –, rigoarea şi incongruenŃa, invenŃia şi repetiŃia.
E suficient, în aceste condiŃii, să descriem dinamismul unei noŃiuni precum cea de
inconştient? În mod cert, Freud, pornind de la incognoscibilul interpretat de către augurii
antici, pornind de la operele literare, pornind de la observaŃiile fenomenelor isterice, construia
o descriere a unui proces în desfăşurare; şi metapsihologia, încă de la început, când propune o
primă topică – inconştient, preconştient, conştient –, instituie mai puŃin instanŃele cât relaŃiile
dinamice între acestea, ceea ce le modifică. Dar, acest termen de dinamică, care pentru Freud
nu are rezonanŃă aristotelică, ci trimite la termodinamică, nu este suficient pentru a distinge
conceptul psihanalitic de inconştient de cel psihologic. Complicarea şi rafinarea unei
fenomenologii anume, detalierea nuanŃelor proprii mutaŃiilor, intenŃiilor, investirilor, nu poate
în fapt da seama de forajul pe care îl realizează această noŃiune şi de tipul de eficacitate pe
care îl produce pe parcursul curei.
Freud nu se mulŃumea doar să descrie. „Acheronta movebo”5, scrie el în epigraful la
Interpretarea viselor: „Voi face să se cutremure Infernurile”. Acheronta, acest acuzativ nu
reprezintă obiectul unei psihologii, inconştientul, conform unei formule religioase antice;
movebo nu reprezintă efortul lui Freud asupra acestui obiect ca un efort realizat o dată pentru

5
„Flectere si nequeo Superos, Acheronta movebo”, Vergiliu, Eneida, 7, 312, vers folosit de Freud ca moto la Interpretarea
viselor, 1900. „Dacă nu pot să înduplec Cereştii, pornesc Aheronul”, în Vergiliu, Eneida, Paideia, Bucureşti, 2000, trad. Dan
Sluşanschi. Aheron (mit. gr.) = râu şi mlaştină din Infern. V., de asemenea, S. Freud, Opere 9: Interpretarea viselor, Trei,
Bucureşti, 1999, p. 552.

7
totdeauna de eroul mitic, părinte fondator ce testează6 fiilor săi obiectul extras. Freud nu
reformulează într-o formă modernă o realitate atemporală care ar fi inconştientul, el nu îi dă
propria „sa” versiune interpretativă.
Conceptul psihanalitic de inconştient este fraza însăşi, „Acheronta movebo”, el
desemnând în acelaşi timp enunŃarea şi efectuarea, şi aceasta la persoana întâi; plus cerinŃa,
adresată discipolilor, de a-l moşteni. Prin aceasta ni se pare că se desfăşoară pozitivitatea unui
astfel de concept, mascată prin prefixul său negativ iluzoriu. Pe scurt, conceptul de inconştient
nu relevă de o teologie negativă.
Se va afirma însă că Freud descria inconştientul operând distincŃii: el formula
expuneri, prima topică, şi apoi cea de-a doua – sinele, eul, supraeul şi legătura acestora cu
pulsiunea vieŃii şi pulsiunea morŃii. Se găsea însă aici doar o nouă psihologie, o cunoaştere
mai adecvată a sufletului sau a psihismului nostru? Teoretizarea sa are, înainte de toate, de
manieră radicală, o finalitate clinică: simptomul; şi un proiect: formarea psihanaliştilor. Şi,
asupra acestui punct, este adecvat, în prezenŃa travaliului neobosit de conceptualizare al lui
Freud, să ne întrebăm asupra deplasărilor ulterioare ale investigaŃiei sale, asupra reînscrierilor
conceptelor sale fundamentale şi, în primul rând, asupra poziŃionării simultane, dar fără
îndoială la niveluri şi ritmuri de elaborare diferite, a principiilor care sunt nu atât contrare cât
eterogene.
În fine, mişcarea proprie descoperirilor freudiene este echivalentă conceptului de
inconştient pentru că acesta operează, el însuşi, într-o relaŃie cu celălalt. Acesta va fecunda de
altfel creaŃia plastică şi poetică a suprarealiştilor care, la acest nivel, va pune piedici
psihologiei. În fapt, mişcarea de forare, intimă acestei noŃiuni de inconştient, şi care nu-şi
determină decât ulterior precizia descriptivă, este o scriitură ce nu se poate dispensa de adresă.
Maniera sa nu este deloc aceea a unei copii palide a cunoaşterii lui Dumnezeu asupra
complexităŃii pasiunilor umane: nu există o poziŃie absolută de armonie sau de echilibru în
reperarea acestei înscrieri. Mai mult, inconştientul se creează în schimbul de scrisori între
Freud şi Fliess, apoi între Freud şi Jung, Ferenczi, Abraham, Lou Andreas-Salomé, Groddeck,
şi alŃi elevi ai săi. Dezbateri, dispute, certuri? Toate acestea au fost comentate din belşug. Dar
să precizăm aici, deja, că inconştientul nu poate fi tratat în solitudine, adresa este esenŃială, şi
aceasta se aplică la fel de bine şi propriului nostru travaliu. Noi „nu avem” un inconştient,
riguros vorbind, în sensul în care noi am fi proprietarul acestuia fără să ştim. El există când eu
îŃi vorbesc sau îŃi scriu, când te ascult, cu condiŃia ca nici unul nici celălalt să nu ne

6
a testa = (jur.) a lăsa drept moştenire prin testament; a lega. <fr. tester, lat. testari.

8
considerăm Dumnezeu. Cuvinte parŃiale şi non-sacramentale, serioase prin şirurile de operaŃii
pe care acestea le permit.
Iată deci proiectul nostru: recitirea corespondenŃei lui Freud, nu pentru a repera doar
divergenŃele de opinii asupra a ceea ce ia forma unei expuneri, ci pentru a repera, în amonte
de ceea ce pare a fi dezbatere asupra unui obiect fix, momentele de orientare în apa adâncă
care determină, împreună cu celălalt, o înşiruire de inscripŃii ulterioare.
Vom urmări astfel elaborarea primei topici freudiene, a cărei economie este reglată de
principiul plăcerii. Apoi, studiind modul în care numeroşi elevi ai lui Freud respinseseră ceea
ce, în a doua topică, evidenŃiază funcŃia unei pulsiuni a morŃii, vom încerca să îi înŃelegem
miza contemporană şi să regăsim o refundamentare a conceptului de inconştient.

9
„Inconştientul este un concept forjat pe urma operaŃiei ce constituie subiectul”
(Lacan, Scrieri)

10
ConsistenŃa dinamică a conceptului de inconştient

Inventarea inconştientului, transfer inclus

Plecând de la „ceea ce nu merge”

Ce îl ghidează pe Freud în inventarea unui nou tip de relaŃie cu celălalt? Nu este nici o
idee regulativă, în manieră kantiană, nici o transcendenŃă inaccesibilă atotştiutoare, evocată şi
invocată. Ar fi suficient să afirmăm că Freud, în relaŃiile sale cu pacienŃii şi elevii săi,
porneşte de la ceea ce nu funcŃionează, de la ceea ce este numit „patologie”?
De fapt, în Studii asupra isteriei (1895), scrise împreună cu J. Breuer, Freud porneşte
de la simptomele isterice şi de la posibilitatea de a le vindeca atâta vreme cât le luăm în
considerare şi nu le expulzăm în domeniul derizoriului sau al abjecŃiei. Dar în ce anume
constă noutatea demersului său? Căci, în gândirea iudeo-creştină, simptomul, cu atât mai mult
cu cât produce suferinŃă, este saturat de sens; el este rugă pentru îndurarea divină şi efectuarea
unei salvări şi a unei vindecări absolute. Nu este deci suficient să afirmăm că psihanaliza a dat
unul sau mai multe sensuri pentru ceea ce nu funcŃionează, pentru ceea ce reprezintă un
scandal în ordinea lumii.
Freud afirmă legătura între simptomele isterice şi avatarurile satisfacŃiei sexuale. Cu
siguranŃă, la acea epocă, şi probabil de-a lungul întregii sale elaborări, el afirmă valoarea
împlinirii juisării sexuale, în raport cu care avatarurile sale sunt accidente, dificultăŃi, inhibiŃii,
etc. Naivitate? Mai târziu, Lacan va situa juisarea sexuală prin raportarea la un hiat de
netrecut între bărbat şi femeie, ceea ce radicalizează ratarea idealului întâlnirii.
Totuşi, la începutul inventării psihanalizei, maniera în care Freud predică o juisare
sexuală împlinită pare mai puŃin simplă. Istoric, este banală afirmaŃia că, la momentul în care
Freud enunŃa conŃinutul sexual al reprezentărilor inconştiente pentru că sunt refulate,
conformismul şi pudibonderia afişate de burghezie nu suportau acest scandal; a avansa ideea
unei satisfaceri sexuale era deci pe cât de necesar pe atât de curajos. Dar această insistenŃă
este încă valabilă pentru noi, într-un nou mod, dacă este adevărat că timpurile noastre sunt
marcate de prevalenŃa unei bunăstări asexuate obŃinută prin intermediul drogurilor.

11
 Pentru dragostea Marthei

Freud se interesase de proprietăŃile stimulante şi liniştitoare ale cocainei într-un proiect

ştiinŃific şi, pentru sine însuşi, experimentase efectele acestui drog asupra a ceea ce el numea
neurastenia sa.
Totuşi, el alege, împreună cu Martha, supliciile şi plăcerile vieŃii amoroase şi a
dorinŃei sexuale. Putem urmări istoria acestei alegeri, cum a remarcat C. Melman în lecŃiile
sale, prin lectura scrisorilor adresate logodnicei sale. În corespondenŃa cu W. Fliess, prin
transferul▪ către acesta, Freud dă indicaŃii, referindu-se la dependenŃa produsă de tutun, asupra
implicaŃiilor acestei alegeri. În scrisoarea 17 (19 aprilie 1894), el îi remite de fapt un gest
nemaiîntâlnit: îi dedică despărŃirea de Ńigară, îi încredinŃează acest moment al renunŃării şi îi
descrie în fapt cu precizie starea sa de lipsă; lui îi este dedicat acest act: Fliess se interesa de
efectele anestezice ale cocainei asupra mucoasei nazale, şi putea înŃelege, în cel mai înalt
grad, preŃul plătit nu doar refuzului acestei plăceri de a consuma şi de a renunŃa la plăcerea
singulară a stării de lipsă, ci şi abandonului cercetărilor ştiinŃifice asupra unei astfel de
farmacologii.
Aceasta este miza inaugurală de la care pornind se va inventa transferul şi asupra
căreia se va juca deschiderea inconştientului: pierderea unei juisări toxicomane va permite
teoretizarea libidoului▪ ca fiind fundamental sexual. Să adăugăm că efectul adresării acestei
pierderi va fi avut drept consecinŃă radicalizarea prin disimetrie a relaŃiei pe care Freud o
întreŃinea cu Fliess, distingând-o definitiv de cea pe care o întreŃinea cu Breuer, cu care,
totuşi, elaborase principalele caracteristici ale clinicii isteriei.
Drept urmare, cu Fliess miza nu mai Ńine strict de domeniul dezbaterii, fie că este
intelectuală sau personală. Putem totuşi înŃelege studiile freudiene din această perioadă asupra
excitaŃiei şi abreacŃiei – descărcarea de excitaŃie – fără a le situa prin raportare la anestezia sau
bunăstarea indusă de produs chimic? Domeniul inconştientului este deci inventat prin cu totul
alte mijloace decât prin speculaŃii sau ipoteze îndrăzneŃe, verificate ulterior. Cu toate acestea,
accentuând simultaneitatea inventării transferului şi a inconştientului, putem concluziona
asupra unui raport cu celălalt atât de misterios încât doar cei aleşi în urma unei iniŃieri ar putea
povesti? MulŃi o susŃin, dar, pentru noi, ezoterismul nu demonstrează niciodată decât
caracterul ascuns a ceea ce este ascuns, a ceea ce merge în gol. Inconştientul nu este un mister
ci o cunoaştere care se inventează pornind de la o nouă relaŃie cu celălalt, pe care dorim să o
circumscriem şi să o explicităm.

12
 Inventarea unei noi relaŃii cu celălalt

Dacă Freud a inventat, aceasta fiind teza noastră, conceptul de inconştient – pornind
de la care cititorii şi discipolii sunt atenŃi să nu se intereseze decât de referentul acestui
cuvânt, făcându-l să existe ca o realitate independentă de demersul care construieşte acest
concept –, el a făcut-o inventând o nouă manieră de raportare la celălalt. Şi dacă urmărim pas
cu pas începuturile acestei invenŃii, o facem pentru a evita o eroare teoretică ce ne-ar
determina să descriem, vorbind de inconştient, o realitate psihică pe care fiecare o poartă în
sine, o proprietate a sufletului, citadelă antică, redescoperită şi exploatată în scopuri curative.
Dar, probabil că nu există inconştient freudian în lipsa curei freudiene. Dispunerea,
însuşi artificiul divanului şi al fotoliului, este cu totul altceva decât un simplu accident istoric.
Decorul este esenŃial, inventarea unei noi raportări la celălalt prin intermediul cuvântului, este
chiar ceea ce suscită câmpul inconştientului. Dincolo de relaŃiile amoroase cu Martha, de
relaŃiile de admiraŃie pe care le întreŃinea cu Charcot, de relaŃiile de colaborare stăruitoare pe
care le întreŃinea pe problema isteriei cu Breuer, Freud fundamenta orientarea cercetării sale
pornind de la mizele relaŃiei sale cu Fliess. Ceea ce revine la a spune că nu „îşi aplica”
rezultatele investigaŃiilor sale asupra nevrozelor printr-un simplu efect de oglindă, ci se plasa
într-un nou tip de relaŃie cu celălalt şi astfel deschidea un nou domeniu al ştiinŃei. AcŃiune
etică şi teoretică în acelaşi timp.
Freud, prin această alegere, va degaja terenul radicalităŃii sexuale a dorinŃei; el o
separă de anestezia bunăstării, de speranŃa unei eliberări a inhibiŃiilor prin chimie, de idealul
armoniei. Pentru că inhibiŃiile, dezechilibrele, suferinŃele sunt interesante şi fac parte din
textura însăşi al dorinŃei. Când Freud afirmă că libidoul este sexual, el nu se interesează deci
de o speculaŃie pansexualistă, ci de un angajament fondat pe o ruptură. De fapt, relaŃia
psihanalitică, şi aici o evocăm pe cea care probabil va fi fost întâia, stabileşte că satisfacŃiile
nu sunt toate echivalente, că ele nu se află în acelaşi raport cu inconştientul şi că trebuie plătit
un preŃ pentru dezechilibrul fecund datorită căruia sexualitatea este euristică, cu alte cuvinte,
este fertilă pentru descoperiri. Efectul acestui punct de plecare este acela că, pentru
psihanaliză, nu există disjuncŃie între gândire şi act, greutatea gândirii constă în act.

13
 Miza SchiŃei pentru o psihologie ştiinŃifică

A doua miză, în invenŃia transferului prin intermediul relaŃiei lui Freud cu Fliess, este
scrierea SchiŃă pentru o psihologie ştiinŃifică, adresată lui Fliess, găsită printre documentele
acestuia, neterminată şi nepublicată. Unele dintre idei au fost, este adevărat, reluate şi
modificate în Interpretarea viselor. SchiŃa este probabil precum acele opere neterminate ale
artiştilor, conservate totuşi, care sunt păstrate în atelier, în sertar, sau încredinŃate prietenilor,
şi care rămân acolo, izolate, ca un document de memorie indispensabil pentru continuarea
creaŃiei. Freud nu va reclama niciodată de la Fliess acest eseu asupra funcŃionării aparatului
psihic. Or, acest text, pus deoparte, încearcă să construiască o schemă neurologică care să
permită explicarea mecanismului a ceea ce este pus deoparte, refularea. CoerenŃă globală a
unui demers ce construieşte obiectul prin actul său.
Dincolo de ceea ce poate părea desuet pentru neurologia actuală, insistenŃa freudiană
asupra aspectului cantitativ al excitaŃiilor afirmă de la început continuitatea între fenomenele
zise normale şi fenomenele zise patologice, ca isteria şi nevroza obsesională: „Procese precum
stimularea (Reiz), substituŃia, conversia, descărcarea, ce trebuiau a fi descrise, au indus
imediat o concepŃie asupra excitaŃiei neuronale ca şi cantităŃi continue”7. Freud distinge
neuronii Φ – care nu opun nici o rezistenŃă percepŃiei, sunt deci permeabili şi nu reŃin nimic –,
de cei ce opun o rezistenŃă şi care, reŃinând cantităŃi de excitaŃie, pot constitui o memorie,
neuronii Ψ.
Freud va lega de îndată memoria de cuvinte: „Facilitările8 între neuronii Ψ constituie,
precum ştim, memoria, reprezentare a tuturor influenŃelor experimentate de neuronii Ψ
provenind din lumea exterioară. În prezent, noi remarcăm că «eul» [je] procedează el însuşi în
acelaşi fel precum în investiŃia neuronilor Ψ, şi excită transferurile care cu siguranŃă ar trebui
să lase în urma (lor) facilitările în calitate de urme (Spuren). Totuşi, Ψ nu are nici un mijloc de
a distinge aceste serii consecutive ale proceselor de gândire de acelea consecutive ale
proceselor de percepŃie. Probabil procesele de percepŃie pot fi recunoscute şi reproduse graŃie
asocierii cu descărcările de percepŃie; în schimb, pornind de la facilitările ce au produs
gândirea, nu este necesar decât rezultatul şi nu o memorie. Aceeaşi facilitare a gândirii poate
fi formată pornind de la un proces intens sau pornind de la zece, mai slabe dar insistente.
Semnele de descărcare a limbajului remediază această insuficienŃă, ele aşează pe picior de

7
Esquise d'une psychologie scientifique (1895), publicată în La Naissance de la psychanalyse, PUF, 1969, (p.
313-396), p. 316. Am modificat această traducerea ajutându-ne de cea a lui C. Dorgeuille şi J.-P. Hiltenbrand
(document intern al AsociaŃiei freudiene internaŃionale) (N. aut.).
8
(fiziol.) Fenomen ce constă în înlesnirea trecerii fluxurilor nervoase prin conductori ca urmare a repetării. (fr.
frayages; engl. facilitation; germ. die Bahnung).

14
egalitate procesele de gândire şi procesele de percepŃie, le acordă o realitate şi le restituie
memoria lor posibilă”9.

O memorie fondată pe diferenŃe între facilitări

Întrebarea este următoarea: cum gândim memoria, modificare durabilă, şi cum cruŃăm
permanenta posibilitate a percepŃiei, modificare non-durabilă? SoluŃia construită de către
Freud se fundamentează pe relaŃia între două tipuri de neuroni, unii permeabili, neopunând
nici o rezistenŃă, şi ceilalŃi, zişi impermeabili, afectaŃi de rezistenŃă, prin ceea ce el
desemnează drept bariere de contact. Ce este facilitarea? „Ea constă”, scrie Freud în capitolul
despre barierele de contact, într-o primă exprimare, „în absorbŃia cantităŃii de excitaŃie de
către barierele de contact”; facilitarea este deci ceea ce acordă o mai mare permeabilitate. În
fine, „este necesar, în general, să atribuim fiecărui neuron Ψ mai multe canale de legătură cu
alŃi neuroni, deci mai multe bariere de contact. Căci aici se fondează posibilitatea alegerii,
care este determinată de facilitare”. „În concluzie, putem formula de o manieră mai precisă:
memoria ar fi înfăŃişată de diferenŃe între facilitările dintre neuronii Ψ”10.
Freud, în această scriere inaugurală, se opune lui Breuer care credea că fenomenele
psihice ar trebui să fie descrise în limbajul psihologiei. ReŃinerea pe care o are Freud nu este
aici aceea a descrierii, ci a explicaŃiei ştiinŃifice a observaŃiilor sale clinice. Se poate vorbi
despre construcŃia unui model? În orice caz, nu unul care ar evidenŃia o bună funcŃionare, o
armonie. De aceea, acest eseu asupra corelaŃiilor între psihic şi biologic este de o manieră
radicală psihanalitic, în mod direct legat de invenŃia inconştientului. Căci simptomele isterice
şi obsesionale care reclamă şi suscită explicaŃii nu sunt ratări ale unei „bune” funcŃionări
posibile. Putem afirma în acest caz că ratarea este înscrisă în însuşi aparatul psihic? Se acordă
încă o dată o importanŃă prea mare unui ideal, şi idealul este ceea ce separă gândirea de act;
or, atâta vreme cât Freud gândea că fenomenele psihice zise anormale erau de aceeaşi natură
cu cele zise normale, el realiza un act teoretic care îl determina să construiască pe diferenŃe,
pe hiaturi, pe hazard sau pe circumstanŃial, „alegerile” facilitării, funcŃionarea nici corectă,
nici defectuoasă, a aparatului psihic.
SchiŃa unei psihologii ştiinŃifice, scrisă foarte timpuriu, în toamna anului 1895, nu este
deci nici un text de psihologie, nici un text de neurologie, ci un text de psihanaliză. Chiar dacă

9
S. Freud, Esquise, op. cit., p. 376.
10
Idem, p. 320-321.

15
aparatul psihic este conceput precum un sistem de investiri ale cantităŃilor de excitaŃie care
trebuie să-şi găsească o ieşire, o descărcare, pentru a reveni la acea stare de excitaŃie
inferioară numită plăcere – teză pe care Freud o va modifica în 1920 în Dincolo de principiul
plăcerii –, remarcăm totuşi că hiatul între procesul primar (percepŃia şi judecata primară
asupra realităŃii) şi procesul secundar (gândirea) este marcat şi susŃinut de limbaj, dar nu
saturat de acesta. Astfel înŃeles, limbajul poate fi locaŃia strategică, şi singura, a eficacităŃii a
ceea ce a căpătat foarte rapid denumirea de „talking cure”11. SchiŃa nu se prezintă ca o schemă
dinamică sau o topografie a circulaŃiei energiei; poziŃia singulară pe care o primeşte limbajul
nu trimite la o înŃelepciune divină, voce sau text scris. Simptomul nu mai este accident, ci
trimite la hiatul ce descrie ideea unei memorii inconştiente. Astfel încât Freud şi Breuer
puteau afirma: istericul suferă de reminiscenŃe.

Inconştientul este psihicul însuşi

Cine sunt eu? Cineva care poate să ştie din ce cuvinte este făcut, de care rescriere
leagă el ceea ce Freud descria în scrisoarea 52 către Fliess (6 ianuarie 1896) drept o
succesiune de straturi de inscripŃii mnezice.
În 1900, în Interpretarea viselor, Freud scria: „RenunŃarea la supraestimarea
proprietăŃii conştiinŃei devine o condiŃie indispensabilă pentru a avea o viziune corectă asupra
psihicului”12. Va merge chiar mai departe: „Inconştientul este, de fapt, psihicul real, a cărui
natură internă ne este la fel de necunoscută ca şi realitatea lumii externe şi pe care datele
conştiinŃei ne-o oferă la fel de incomplet cum ne este oferită lumea externă de către datele
organelor noastre de simŃ”13. Freud, în această operă, propune analogia între sistemul
conştiinŃei şi sistemul perceptiv. ConştiinŃa „nu este mai mult decât un organ de simŃ pentru
perceperea calităŃilor psihice”14.
Această carte centrală deschide relaŃii noi între Freud şi cei care, entuziasmaŃi de
această lectură, îi scriau, îl vizitau, începeau împreună cu el şedinŃe de psihanaliză, colaborau
la publicaŃii şi congrese comune, deveneau elevi şi discipoli. Nu pentru că în scrierile
anterioare ale lui Freud inconştientul nu fusese reperat în efectele sale, nici măcar descris sau
numit. Dar unul din efectele recunoaşterii publice a Interpretării viselor este legată de

11
cură prin vorbire (în l. engl. în original).
12
S. Freud, Interpretarea viselor, op. cit., p. 555.
13
ibidem.
14
idem, p. 558 (traducere modificată după ediŃia franceză citată).

16
maniera în care elevii săi vor pune stăpânire pe noŃiunea de inconştient: obiectivându-l drept
posesiune comună, nu vor oculta ei calea care i-a dat consistenŃă?
Textul lui Freud, în capitolul 7, stabileşte următoarea joncŃiune: „La o identitate
deplină între particularităŃile travaliului visului şi ale activităŃii psihice care produce
simptomul nevrotic, ne vom simŃi îndreptăŃiŃi să transferăm asupra visului concluziile la care
ne obligă isteria”15.
Cu toate acestea, cum citim aceste texte şi cum le permitem să execute forajul pe care
îl pot opera ducând cititorul cu sine? Freud expunea totuşi ceea ce îi dirija cercetarea şi
aceasta ar putea să ne indice aici o direcŃie de lectură: „Toate căile vor duce în întuneric. Vom
conchide că este imposibilă explicarea visului, căci a explica înseamnă să readucem la ceva
cunoscut şi în acest moment nu există nici o cunoaştere psihologică la care să subordonăm
ceea ce va rezulta în calitate de motiv explicativ, din examinarea psihologică a visului”16.
Cum să citim pentru a regăsi invenŃia născândă forată de acest concept? Cum dăm seama de
ceea ce este deja descoperit fără a-l reifica? Cum, pentru că alegerea metodei angajează însăşi
identitatea subiectivă, să nu cedăm tentaŃiei de a prezenta diferitele concepŃii asupra noŃiunii
de inconştient ca tot atâtea variaŃiuni pe aceeaşi temă?
Consensul ce are loc între cei ce citesc Interpretarea viselor face să se treacă de la
construcŃia conceptuală a inconştientului la afirmarea evidenŃei domeniului său, ceea ce ar fi
mai puŃin riguros.
Cum să citim textele într-adevăr fondatoare ale unui domeniu, fără a transforma
descoperirea în evidenŃă, dar considerând-o totuşi drept ceva deja dobândit? ExigenŃă
metodică care ni se pare a formula de manieră favorabilă problema refulării.

Refularea

Refularea este constitutivă inconştientului, chiar dacă acest din urmă termen poate
câteodată să desemneze ceea ce scapă conştiinŃei prezente atente, precum amintirile,
cunoştinŃele, accesibile dar neactualizate în momentele de atenŃie. În al şaptelea capitol al
Interpretării viselor, Freud afirmă că există două tipuri de inconştient, în sens psihologic.
„Dar în sensul nostru unul, pe care îl numim inconştient, este şi incapabil de a deveni
conştient, în timp ce celălalt, preconştientul, a fost numit astfel pentru că excitaŃiile acestuia
pot ajunge la conştiinŃă, ce-i drept şi după ce respectă anumite reguli, poate după ce depăşesc

15
idem, p. 543.
16
idem, p. 469.

17
o nouă cenzură, dar fără a Ńine totuşi seamă de sistemul inconştient. Sistemul preconştient stă
ca un scut între sistemul inconştient şi conştiinŃă. Sistemul preconştient nu numai că barează
accesul la conştiinŃă, el domină şi accesul către motilitate voluntară şi dispune de trimiterea
unei energii mobile de investire, cu o parte a căreia ne-am familiarizat, în calitate de
atenŃie”17.
Refularea face parte din funcŃionarea normală a aparatului psihic. Nu este nici un rău
necesar, nici o imperfecŃiune, el este parte a hiatului ce separă ceea ce Freud numeşte sistemul
primar şi sistemul secundar. I s-a putut reproşa lui Freud că gândeşte în termeni de opoziŃii
duale: primar/secundar, principiul plăcerii/principiul realităŃii, iar mai târziu, pulsiunea
vieŃii/pulsiunea morŃii. Dar acestea nu sunt opoziŃii, nici măcar complemente: nici o simetrie
în aşezarea lor. La limită s-ar putea descifra stilul demersului freudian, ireductibil printr-o
manipulare dialectică. Termenii propuşi aici nu sunt afirmaŃi, totuşi, în acelaşi timp, şi sunt
prezentaŃi pentru faptul că retragerea lor permite emiterea de ipoteze asupra funcŃionării
dinamice, ca două borne, necunoscute, ale unui domeniu de cercetare precis. Textul freudian
devine opac de îndată ce aceste borne sunt coagulate şi reificate ca instanŃe.

Proces primar şi proces secundar

„Ne-am adâncit în ficŃiunea unui aparat psihic primitiv, a cărui funcŃionare este reglată
de tendinŃa de a evita acumularea de excitaŃie şi de a se păstra pe cât posibil lipsit de
excitaŃie”18. Acumularea de excitaŃie, afirmă Freud, „este resimŃită ca neplăcere şi pune
aparatul în acŃiune pentru a readuce trăirea de satisfacere, în care diminuarea excitaŃiei este
resimŃită ca plăcere. Numim dorinŃă (Wunsch) un astfel de flux în aparatul psihic, care
porneşte din neplăcere şi tinde către plăcere...” „Prima dorinŃă trebuie să fi fost o investire
halucinatorie a amintirii satisfacerii”19. Simplicitatea acestei prezentări – Freud notează că
acest prim sistem „era construit pe schema unui aparat reflex”20 – ne pare astăzi în mare parte
desuetă în lumina schemelor neurologice contemporane; dar interesul polemic al acesteia are
încă forŃă: definiŃia plăcerii ca încetare a excitaŃiei dureroase pare apropiată de filosofia greacă
antică, dar orientarea dorinŃei umane nu este definită de către Freud conform cu ceea ce ar
putea identifica adevărata plăcere cu contemplarea unui bine suveran, plăcerile iluzorii fiind

17
idem, p. 557 (traducere modificată după ediŃia franceză citată).
18
idem, p. 543.
19
idem, p. 544.
20
idem, p. 543.

18
respinse. Căci descrierea topică şi economică freudiană fundamentează în mod diferit
ataşamentul nostru faŃă de idealuri.
Totuşi, pentru că satisfacŃia halucinatorie nu reuşeşte să ducă la încetarea nevoii,
„activitatea unui al doilea sistem [...] a devenit deci necesară”21. Ea interzice investirii
mnezice calea percepŃiei, şi, prin inhibarea unei părŃi şi dirijarea altora către o mobilitate
eficace, va permite, afirmă Freud, „percepŃia reală a obiectului satisfăcător”22. „Activitatea
primului sistem Ψ este orientată către scurgerea liberă a cantităŃilor de excitaŃie [...], al doilea
sistem, prin investirile pe care le emite, produce o inhibiŃie a acestei scurgeri. [...] Dacă cel
de-al doilea sistem şi-a terminat travaliul de gândire, el suspendă şi inhibiŃia şi stagnarea
excitaŃiilor şi le lasă pe acestea să curgă spre motilitate”23. Deşi cele două sisteme sunt
diferite, ele sunt reglate de principiul neplăcerii; primul este „incapabil să atragă ceva
neplăcut în contextul gândirii. Sistemul nu poate face nimic altceva decât să dorească”24. Al
doilea, cel ce trebuie să repartizeze amintirile şi să le exploreze, trebuie deci, neputând să
voaleze tot ceea ce este penibil, dar având valoare de experienŃă, „să investească amintirea de
neplăcere într-un asemenea mod, încât să evite declanşarea neplăcerii”25. Aici intervine
funcŃia pe care Freud o numeşte „refulare”, ale cărei forme, în acest moment al cercetării, sunt
multiple.
„Voi numi acum proces primar acel proces psihic pe care nu îl admite decât primul
sistem; procesul care va rezulta sub inhibiŃia impusă de cel de-al doilea sistem se va numi
proces secundar”26. Observăm disimetria care produce hiatul între cele două sisteme: ea
provine din faptul că al doilea operează asupra primului.
Freud remarcă apariŃia tardivă în timp a proceselor secundare, în vreme ce procesele
primare sunt date încă de la începutul vieŃii. Ceea ce a fost trecut cu vederea de procesele
secundare ar constitui „un tezaur de amintiri infantile de la început sustrase
preconştientului”27, şi ar fi prima condiŃie a refulării. Lectura acestor texte este dificilă pentru
că Freud, afirmând că sistemul primar este o ficŃiune teoretică, în măsura în care „după câte
ştim, nu există vreun aparat psihic care să posede numai procesul primar”28, gândeşte în
termenii operaŃiilor temporale succesive intervenŃia celui de al doilea sistem.

21
idem, p. 544.
22
ibidem.
23
idem, 544-545.
24
idem, p. 545.
25
idem, p. 546.
26
ibidem.
27
idem, p. 548.
28
idem, p. 547.

19
 În orice caz, nu avem niciodată de a face cu fenomene pure. Freud notează în
continuarea textului său că nu trebuie să ne imaginăm aceste instanŃe drept regiuni sau locuri;
este vorba de „două procese sau modalităŃi de scurgere a excitaŃiei”. El preciza, câteva pagini
mai sus, următoarele: „Procesul primar tinde către descărcarea excitaŃiei, pentru a produce o
identitate de percepŃie, cu ajutorul cantităŃii de excitaŃie astfel adunate; procesul secundar a
părăsit această intenŃie şi a adoptat în locul ei o alta, anume aceea de a obŃine o identitate de
gândire”29.

O regulă de cercetare

Există aici, nu doar un expozeu care se doreşte descriptiv, ci o regulă de cercetare care
defineşte într-o formă nouă ceea ce nu este doar un instrument, ci o textură subiectivă:
gândirea. Or, afirmă Freud, „întreaga gândire nu este decât o cale ocolită de la amintirea de
satisfacere luată ca reprezentare-scop până la investirea identică a aceleiaşi amintiri, care
trebuie să fie din nou atinsă pe calea experienŃelor motrice. Gândirea trebuie să se intereseze
de căile de legătură între reprezentări, fără să se lase indusă în eroare de intensităŃile însele”30.
Să fie acesta înălŃimea înŃeleaptă, superioară pasiunilor? În nici un caz înălŃimea romantică:
Freud înscrie gândirea în bifurcaŃiile şi detururile circuitelor de inervaŃie şi în înregistrarea
acestora prin cuvinte. Transformarea afectelor, „care este esenŃa a ceea ce numim
«refulare»”31, afirmă Freud, formaŃiile de compromis, substituirile de reprezentări care
corespund schimbărilor de direcŃie în inervaŃie, dereglează gândirea secundară: „Nu este greu
nici de văzut că, deşi principiul neplăcerii oferă de obicei cele mai importante punte de
susŃinere pentru procesul de gândire, pune în calea acestuia şi dificultăŃi în urmărirea
identităŃii de gândire”32. De ce să nu citim aici prototipul dificultăŃii conceptualizării
psihanalitice, pentru Freud, plecând de la faptul că gândirea nu este transcendentă? Că aceasta
ar fi dependentă de procesele de refulare nu este decât consecinŃa existenŃei a „două procese
sau modalităŃi de scurgere a excitaŃiei”.
După ce Freud a remarcat că „cele mai complicate activităŃi de gândire sunt posibile
fără intermedierea conştiinŃei”, el explicitează astfel: „Faptul dacă ceva devine sau nu
conştient depinde de acordarea unei anumite funcŃii psihice, atenŃia, care, aşa cum se pare,
este disponibilă numai într-o anumită cantitate ce poate să fie abătută de la respectivul

29
idem, p. 546.
30
idem, p. 546-547.
31
idem, p. 548.
32
idem, p. 547.

20
raŃionament de către alte scopuri”33. Un curent de gândire neglijat, lăsat pe cont propriu, poate
fi capturat de inconştient: „Dar în preconştientul nostru stau la pândă alte reprezentări-scop,
care provin din sursele inconştientului nostru şi din dorinŃe veşnic active. Acestea pot să îşi
subordoneze excitaŃia ataşată cercului de gânduri care a fost lăsat pe cont propriu, stabilesc o
relaŃie între el şi dorinŃa inconştientă, îi transferă energia care este proprie dorinŃei
inconştiente şi de acum înainte traseul de gânduri neglijat sau reprimat este capabil să persiste,
deşi prin această întărire el nu capătă nici un drept de a intra în conştiinŃă. Putem spune că
traseul de gânduri care a fost până acum preconştient a fost tras în inconştient”34.

Scrisorile lui Freud: invenŃia inconştientului necesită raportul cu un celălalt

Tot ceea ce tocmai am expus aici este urmarea travaliului pe care Freud l-a realizat
asupra viselor, asupra simptomelor pacienŃilor săi şi, întâi de toate, asupra sa. MulŃi fac haz de
deghizările estetizate cu ajutorul cărora învăluie identitatea celui ce visează. Or, în măsura în
care nimeni, pornind de la lectura pe care o făcuseră cei care îi deveniseră discipoli, nu a fost
înşelat, putem deduce că este vorba aici de o decizie teoretică şi nu de o simplă precauŃie
diplomatică, şi nici de dorinŃa de a nu depăşi barierele pudorii. Nimic nu îi este mai străin lui
Freud, se pare, decât teama sau gustul de a provoca de dragul provocării. Freud pune de altfel
pe acelaşi plan analiza propriilor vise cu aceea a viselor pacienŃilor săi. Căci, de fiecare dată,
el încearcă să sesizeze singularităŃile vieŃii psihice a fiecăruia pentru a-i înŃelege dorinŃa
inconştientă.
CorespondenŃa lui Freud cu elevii săi dovedeşte mizele deciziilor teoretice freudiene
în interiorul dezbaterii. Citim astfel cum Freud, discutând familiar despre sine, nu lasă să se
instaureze o relaŃie de la „persoană” la „persoană”35, ci subsumează fiecare nominalizare, în
particular cea care desemnează o identitate a conceptului sau a subiectului, legilor pe care le-a
descris. De aici, simpla nominalizare nu creează o fiinŃă, cum deseori filosofii afirmă. Ea este
deci subsumată legilor gândirii şi, prin urmare, ale refulării, şi condiŃiilor experienŃei din care
această refulare face parte. Ceea ce face să fie obscură ideea popperiană a unei refutări sau a
unei validări prin experienŃă.

33
idem, p. 539.
34
idem, p. 540.
35
Trebuie amintit că în franceză personne înseamnă atât persoană cât şi nimeni.

21
 Elaborarea conceptelor fundamentale

Unicitatea libidoului, miza corespondenŃei cu Jung

Revenim deci la următoarea întrebare: ce l-a împins pe Freud, împotriva lui Jung spre
exemplu, până la afirmarea unicităŃii libidoului, adică a dorinŃei sexuale?
Dacă este adevărat că inconştientul nu poate fi gândit decât în relaŃia cu celălalt,
întrebarea asupra unicităŃii libidoului nu Ńine de o pură dezbatere; ea este o miză a relaŃiei
însăşi – aici între Freud şi Jung –, în acelaşi timp cură analitică şi control, atât timp cât
cazurile clinice sunt rediscutate.
Deşi Freud afirmă caracterul sexual al libidoului, Jung scrie, în scrisoarea din 31
martie 1907: „Nu ar fi posibil să gândim, considerând conceptul restrâns al sexualităŃii care
este actualmente admis, păstrarea termenilor sexuali doar pentru formele extreme ale
«libidoului» dumneavoastră, iar pentru restul să forjăm un concept colectiv mai puŃin ofensiv
pentru totalitatea libidinalelor?” Fraza este importantă, dezacordul fusese atât de bine înŃeles
de către Freud încât acesta nu îşi moderează, în scrisoarea ce urmează vizitei lui Jung,
încurajările sale: „Nu doresc un altul şi un mai bun continuator decât dumneavoastră pentru
realizarea travaliului meu”36. În aceeaşi scrisoare (7 aprilie 1907), el insistă asupra
„frumuseŃii” descoperirilor asupra inconştientului. Desigur, nu există libidinale frumoase şi
didactice cărora libidoul freudian le-ar fi forma extremă, o oribilitate sexuală. Nu ar exista
deci această pluralitate comodă care ar elimina ceea ce Freud începe să elaboreze: destinele
libidoului, în particular refularea, şi deci inconştientul în dinamica sa şi mai ales în
ireductibilitatea sa. Desigur, Jung, la rândul său, vorbeşte de „reprezentări refulate”, dar
elucidarea teoretică se produce conform metaforei unei imagini ce trece de la obscur la clar
(11 aprilie 1907). Cine nu înŃelege, de altfel, în această pluralitate: libidinale, un „fiecare cu a
sa!” a unei discipline care reclamă simetria dezbaterilor? În fine, această pluralitate ar permite
rubrici diverse, divizări în funcŃie de oricare dintre vocile posibile şi nu vedem care ar fi aici
inscripŃia unui „eu” [je]. Totuşi, această pluralitate nu este astfel o banalitate, ceva ce
denumeşte în loc să explice? Uneori însă Jung procedează astfel; nu va introduce el (13 mai
1907), printr-o nominalizare, o instanŃă pseudo-explicativă, „o dorinŃă originară de realitate”,
prea puŃin verificabilă, prea puŃin compatibilă cu logica freudiană? Răspunsul lui Freud a avut

36
Corespondence Sigmund Freud - Carl Gustav Jung, 1906-1914, Gallimard, col. „Connaisance de
l’inconscient”, 1992.

22
însemnătate pentru că acesta a fost ocazia de a stabili locul fantasmei inconştiente şi a
gramaticii ce reglează dorinŃa.

Combinatorica freudiană

Freud nu denumeşte, el încearcă să construiască o combinatorică: „Destinele

libidoului, locul în care el se localizează prin raport cu eul şi cu obiectul, şi variaŃiile refulării
în ceea ce priveşte libidoul, şi de asemenea derularea cronologică a acestora, iată ce trebuie să
constituie caracteristica neuropsihozelor şi a psihozelor.” (23 mai 1907). Din această
combinatorică îşi extrag entităŃile clinice propria lor rigoare; ele nu vor fi cadrele unui
repertoriu pentru descrierea simptomelor, dar îşi vor găsi, sau nu, propria pertinenŃă în ceea ce
construieşte combinatorica, cu riscul ca aceasta să fie modificată. Freud îl avertizează astfel
pe elevul său: „Ştiu că învăŃăm mai mult din trei analize aprofundate în detaliu decât din tot
ceea ce am putea vreodată bricola la propriul birou. Ceea ce v-am trimis recent, şi care avea o
astfel de provenienŃă, nu are valoare decât în cazul în care corespunde concluziilor retroactive
asupra materialului, aflat tot timpul în atenŃia mea, a altor două psihonevroze” (21 aprilie
1907).
Nu este vorba, precum la Jung, de a fi „impresionat” de vivacitate în cercetarea legilor
inconştientului; dacă funcŃionarea intelectuală se supune ea însăşi legilor refulării, ceea ce
pare evident nu poate fi considerat adevărat cu orice preŃ. ExtrapolaŃiilor lui Jung asupra a
ceea ce el vrea să „promoveze” ca entitate clinică, dementia praecox, Freud le opune diferenŃe
ale operaŃiilor psihice reglate de o combinatorică care rămâne validă doar dacă nu încetează să
producă descoperiri. Această dezbatere ne priveşte. Este vorba pentru Freud de a construi
raŃionalitatea noŃiunii de inconştient. Nu contează forŃele plurale obscure care ar putea fi
refuzate de raŃiunea clară sau utilizate şi manevrate de perversiunea politică sau elanul fanatic.
Tipul de legătură socială inaugurat prin cura şi teoretizarea freudiene, în ciuda riscurilor sale
de sugestie şi de eroare, implică o etică pe care trebuie să o apărăm, şi îl lecturăm plecând de
la divergenŃele începuturilor psihanalizei.
Freud se bazează pe observaŃiile sale asupra isteriei, asupra nevrozei obsesionale,
asupra paranoiei. El încearcă să prezinte şi să construiască diferenŃele mecanismelor de
refulare, unul din modurile acesteia, în paranoia, fiind proiecŃia▪. Aceste moduri ale refulării
reprezintă raporturile diferite ale dorinŃei cu inconştientul. Pe scurt, noi nu suntem multipli
într-un mod oarecare, sceptici sau trădător, sau chiar tentaŃi de o unificare religioasă,
integristă, terorizantă sau pragmatică. Orientarea freudiană asupra acestei fine linii de trecere

23
care marchează complexificarea noŃiunii de refulare, raŃionalitatea sa exigentă şi prea puŃin
seducătoare, are consecinŃe etice şi politice incalculabile.
Această orientare se trasează într-o relaŃie cu celălalt, şi ar fi nedrept şi lipsit de sens să
denunŃăm erorile unuia şi justeŃea celuilalt; chiar dacă noi înşine ne numim freudieni. Căci
deciziile teoretice freudiene se realizează din întreŃeserea întrebărilor discipolilor străluciŃi.
Totuşi, referirea la o pretinsă revelare a inconştientului în psihoză este o idee ce revine atât de
periodic în mediul psihanalitic încât nu este poate lipsit de sens să ne îndreptăm atenŃia asupra
primelor dezbateri.
„Am reflectat de nenumărate ori la punctele dumneavoastră de vedere asupra
paranoiei, chiar şi în compania lui Bleuler”, îi scrie Jung lui Freud în 13 mai 1907: „Că ideea
delirantă îşi are originea în afect (=libido), aceasta este perfect comprehensibil. Mi se pare
totuşi că prin explicaŃia dumneavoastră a «proiecŃiei în exterior», nu puteŃi înŃelege decât
geneza ideii de persecuŃie. Dar în cazul d. pr. (dementia praecox), totul este proiectat în
exterior. Ideile delirante au în vedere în general o amestecare dezordonată a realizării dorinŃei
şi a obstacolelor. Până acum, am considerat întotdeauna relevantă următoarea analogie:
extaticul religios, care doreşte divinitatea, se găseşte într-o zi debordat de viziunea divinităŃii.
Dar contradicŃia cu realitatea îi prezintă de asemenea şi contrariul: certitudinea devine
îndoială, divinitatea, diavol, iar plăcerea sexuală sublimă a uniunii mistice, angoasă sexuală,
cu toate fantomele sale istorice. Se vede aici cum dorinŃa creează în mod direct proiecŃia în
exterior, pentru că există dorinŃă de realitate” (13 mai 1907).
Punctul de plecare al lui Jung este o entitate clinică care, după el, ar permite
speculaŃiei vaste totalizări; cum să gândim atunci intervenŃia inconştientului în alte cazuri,
pentru că nu există principiu de distincŃie care ar putea face legătura? Asceza şi modestia
freudiene ale unei „psihopatologii a vieŃii cotidiene” acordă, dimpotrivă, inconştientului
termenii distincŃi ai propriei pertinenŃe. Jung, prin lărgirea mecanismului de proiecŃie în
dementia praecox, duce la divizarea combinatoricii freudiene a diferitelor tipuri de refulare –
de care ea de asemenea relevă – constitutive pentru inconştient.
Aceasta determină interpretarea fenomenelor inconştiente, vise, lapsusuri, acte ratate,
persistenŃă a simptomelor. Aceasta determină de asemenea tipul de înscriere ce ne permite să
concepem în acelaşi timp consistenŃa inconştientului şi posibilitatea eficacităŃii curei. Putem
gândi că unificarea jungiană reclamă o simpatie, cu toate că distincŃiile freudiene stabilesc
transferul şi chiar iubirea de transfer, adică o anumită opacitate, un decalaj ireductibil, al cărui
aspect de neînŃelegere şi de conflict nu este doar circumstanŃial.

24
 Refularea originară

NoŃiunea freudiană de refulare permite înscrierea formaŃiilor inconştientului. Nu este

de ajuns să-i precizăm condensarea▪, adică încadrarea diferitelor investiri libidinale într-o
reprezentare, sau poate deplasarea▪ investirilor unei reprezentări într-o alta datorită
proximităŃii lor, deşi visul, calea regală spre inconştient, creează astfel de rebusuri fascinante.
Probabil este important, pentru orice formaŃie a inconştientului, să putem situa opacitatea
ireductibilă pe care Freud o numeşte „refulare originară”, adică punctul inaccesibil oricărei
luări la cunoştinŃă care joacă rolul de captator pentru orice refulare zisă secundară. Faptul că
Freud a susŃinut acest punct pare esenŃial pentru lectura corespondenŃei sale cu Jung, în
măsura în care nu mai este posibil, de acum încolo, să considerăm una câte una reprezentările
refulate şi să le explicăm, în speŃă, să le ilustrăm prin arhetipuri. Ele se lecturează, din contra,
în înlănŃuire, în reŃea, dar ordonate de refulare. Este posibil, desigur, să nu subscriem
împrumutului lui Freud din ştiinŃele fizice asupra atracŃiei exercitate de refulatul originar; este
posibil să găsim această atracŃie desuetă la fel ca modelele termodinamice din care este
extrasă.
Conchidem că punctul opac şi laic desemnat aici nu este nici un Dumnezeu obscur nici
un Minotaur retras în fundul labirintului, ci ceea ce va înscrie asupra fiecărui cuvânt rostit
urma traversării sale de către refulare şi întoarcerea elementului refulat.

Dimensiunea de alteritate a inconştientului

Este mai important să reperăm miza instanŃelor freudiene decât să criticăm aspectul
perimat al referinŃelor lor ştiinŃifice, etnografice etc. Căci Freud încearcă să inventeze o
practică nouă. Capitolul intitulat „Inconştientul” din Metapsihologie, începe cu un paragraf
straniu: „ConştiinŃa mijloceşte oricăruia dintre noi numai cunoaşterea propriilor stări psihice;
faptul că şi un alt om are, de asemenea, conştiinŃă este o concluzie care e trasă per analogiam
pe baza manifestărilor şi acŃiunilor perceptibile ale celuilalt, pentru a putea înŃelege
comportamentul acestuia. [...] Această concluzie, sau această identificare, a fost extinsă de la
eu la alŃi oameni, animale, plante, la nevieŃuitoare şi la lumea întreagă. [...] Însă chiar şi acolo
unde tendinŃa originară de identificare a trecut examenul critic, anume la aproapele nostru
uman, admiterea unei conştiinŃe se bazează pe o concluzie, neputând împărtăşi certitudinea

25
nemijlocită a propriei noastre conştiinŃe. Psihanaliza nu cere nimic altceva, decât ca acest
raŃionament să fie aplicat şi asupra propriei persoane”37. Este inconştientul o altă conştiinŃă?
Totuşi, remarcă Freud, o conştiinŃă străină este altceva decât o conştiinŃă a cărei
„obstacol specific” o împiedică să fie cunoscută; „în al doilea rând, analiza indică faptul că
procesele latente particulare, pe care noi reuşim să le înŃelegem, se bucură de un înalt grad de
independenŃă reciprocă, ca şi cum nu ar sta în legătură unul cu celălalt şi nu ar şti nimic unul
de celălalt”; ar trebui deci să admitem „o serie deschisă de stări de conştiinŃă care ne sunt
toate necunoscute, sunt necunoscute şi una în raport cu cealaltă”38? În fine, afirmă Freud,
procesele latente nu posedă toate caracteristicile conştiinŃei; de aici, ambiguitatea cuvântului
„inconştient” care poate fi înŃeles din punct de vedere descriptiv – ceea ce temporar nu este
conştient, spre exemplu –, şi din punct de vedere sistematic – ceea ce, datorită proprietăŃilor
diferite, aparŃine unui sistem diferit. Or, experienŃa psihanalitică ne învaŃă că există fenomene
inconştiente care nu se supun aceloraşi legi cu acelea ale conştiinŃei: nu putem deci să
concepem inconştientul printr-o inferenŃă care ar forja ideea şi existenŃa unei alte conştiinŃe.
Aici Freud schimbă forma raŃionamentului şi declară: „Nu ne mai rămâne în
psihanaliză nimic altceva de făcut decât să explicăm procesele psihice ca fiind inconştiente în
sine şi să comparăm percepŃia lor prin conştiinŃă cu percepŃia lumii exterioare prin organele
de simŃ”39. Reluând tema kantiană a limitării cunoaşterii noastre prin considerarea condiŃiilor
subiective ale acesteia, ceea ce introduce o separare între fenomen şi lucrul în sine
incognoscibil, Freud poate scrie: „Tot aşa şi psihanaliza ne aminteşte să nu punem percepŃia
conştiinŃei în locul procesului psihic inconştient, care este obiectul ei. Ca şi fizicul, nici
psihicul nu are nevoie să fie în realitate aşa cum ne apare”40. Freud reia de la Kant ceea ce
estetica transcendentală înscrie ca limite ireductibile ale cunoaşterii, afirmând totuşi „că
obiectul intern este mai puŃin incognoscibil decât lumea exterioară”41.
Conceptul freudian de refulare consideră alteritatea, ba mai mult, eterogenitatea
inconştientului în raport cu conştiinŃa. Cele două problematici intrate în fundătură, aceea a
inferenŃei cvasitranzitive şi apelul la distincŃia kantiană ireductibilă între cognoscibil şi
incognoscibil, rămân importante. Ultima dintre ele se regăseşte în fenomenologia lui Husserl
şi a lui Merleau-Ponty în problema constituirii posibile a intersubiectivităŃii, iar prima lasă
deschisă problema clinică a tranzitivismului în propria noastră percepŃie internă.

37
S. Freud, „Inconştientul”, în Opere 3: Psihologia inconştientului, Trei, Bucureşti, 1999, p. 95-96.
38
idem, p. 96.
39
idem, p. 97.
40
ibidem.
41
ibidem.

26
 Inconştientul este ireductibil celălalt. InsistenŃa freudiană asupra poziŃiei refulării
originare marchează această alteritate. Cum să înŃelegem atunci ceea ce se spune în cură: că
refularea este corelată cu întoarcerea elementului refulat, ceea ce permite să-l cunoaştem?
Este vorba de o reversibilitate care anulează radicalitatea refulării? Aceasta nu ar fi fără
îndoială decât mirajul şi impasul obsesional.
Chiar dimpotrivă, doar pe fundamentul refulării originare este acesta posibil. Nu este
vorba, în viaŃa psihică, de o reŃea de reprezentări echivalente, rând pe rând prezente
conştiinŃei. Că subscriem sau nu la imaginea atracŃiei de către un prim punct, numit refulare
originară, care este visat sau nu într-un timp mitic în care el operează, noi gândim că funcŃia
acestui punct este de a construi o eterogenitate. În acest punct, figurile deplasării şi ale
condensării, care servesc la descifrarea viselor şi simptomelor, sunt altceva decât învăluiri sau
travestiri; aceste figuri primesc prin aceasta o radicalitate extraordinară la acea epocă. Doar
datorită existenŃei acestui punct, spre exemplu, figurile visului deja descrise în Antichitate nu
mai pot, în psihanaliză, să lase loc unei mantici care invalidează figurarea ca travestire a unui
adevăr. Nu că refulatul originar ar deŃine locul adevărului, a unui adevăr incognoscibil; apare
mai degrabă, în aceste texte freudiene, indicele eterogenităŃii reprezentărilor inconştiente.
Această remarcă se înscrie de asemenea ca şi critică a funcŃiei interpretative a arhetipurilor
jungiene: că acestea aparŃin unui „inconştient colectiv” este un argument slab, în măsura în
care miturile citite sau ascultate participă mai degrabă la o conştiinŃă colectivă, şi sunt, în
ciuda latenŃei lor momentane, de aceeaşi natură cu reprezentările conştiente.

Situarea mitului

Dimensiunea pe care o primesc discuŃiile dintre Freud şi elevii săi relativ la mituri este
o temă greu de abordat. La fel ca orice referinŃă la „umanitate” şi evoluŃia acesteia. Totuşi,
una dintre marile nelinişti ale lui Freud era de a nu restrânge psihanaliza doar la un singur
roman familial privat, ci de a deschide cercetarea prin descoperiri ale altor discipline, de a
extinde explicitarea psihanalitică la alte domenii. Faptul că Totem şi tabu a fost scris în 1913
arată, ca de altfel şi anumite texte asupra sublimării▪, că înscrierea caracteristicilor
inconştientului freudian nu a aşteptat ceea ce se cunoaşte drept „a doua topică” pentru a da
dovadă de o pertinenŃă mai vastă. Dar aceasta nu se întâmplă prin extinderea megalomanică a
unui subiect iluminat de un text mitic, pe care deja îl preformase.
Dar ce se întâmplă atunci cu mitul oedipian împrumutat din tragedia greacă şi care
pare a clarifica viaŃa sexuală infantilă? Lacan va afirma mai târziu că psihanaliza nu este ritul

27
mitului lui Oedip. Freud extrage de aici ideea unui complex inconştient, adică a unei
organizări a reprezentărilor şi a legilor ce circumscriu dorinŃa copilului într-o anumită ordine
de filiaŃie. El nu se raportează la mituri ca atare.
Vedea aici Freud confirmări ale propriilor invenŃii? Fără îndoială că subsuma orice
creaŃie umană regulilor pe care tocmai le descoperise, aşa cum într-o cură a unui pacient, un
element se interpretează uneori prin elemente ale altuia, îndepărtat. Dar el nu propune a priori
o universalitate care le-ar reuni încă înainte de a le confrunta. Lacan, atunci când va vorbi de
realul nodului borromean▪ pentru a situa subiectul inconştientului, nu va mai vorbi de altceva
decât de faptul însuşi al înnodării. Ceea ce însă nu vrea să afirme că orice asociaŃie de idei
este pertinentă.
Acesta este totuşi vertijul de care au fost prinşi toŃi elevii lui Freud atunci când ei
porniseră să descifreze diferite mituri ale religiilor sau opere literare: acest lucru nu îşi mai
afla sfârşitul şi totul lua o formă de confirmare, de justificare, de virtuozitate facilă. O carte
mondială, imensă, părea deschisă.
Freud nu citeşte şi nici nu promite o astfel de carte. Şi chiar dacă el pare a încuraja
cercetările parapsihologice ale lui Jung şi ale lui Ferenczi referitoare la clar-văzători şi la
telepatie, aceasta nu se întâmplă pe baza unui text comun necunoscut, ci, dimpotrivă, pentru a
elucida mecanismele delicate şi puternice ale transferului, care produc efecte al căror aspect
uneori miraculos nu trebuie să descurajeze cercetarea raŃională: în chiar dezvoltarea asiduă a
ceea ce se prezintă drept necunoscut, Freud va trasa puŃin câte puŃin, mai târziu, limitele a
ceea ce el numeşte „inconştient” şi legile acestuia.

„Alegerea” nevrozei

În 1914, Freud scria Asupra istoriei mişcării psihanalitice. El enunŃă discret ceea ce-l
separă de Adler şi de Jung. Relativ la tezele acestuia din urmă asupra demenŃei precoce, el
afirmă: „Pentru mine, totuşi, nu a fost importantă interpretabilitatea simptomelor ci
mecanismul psihic al intrării în maladie”. Este un enunŃ de metodă capital: miza teoretică
asupra poziŃiei inconştientului, miza clinică pentru poziŃia dorinŃei pacientului. Freud va
merge chiar până la a vorbi de „alegerea” nevrozei (Neurosenwahl). El nu este sedus de
hermeneutică şi afirmă că interpretabilitatea nu este un scop în sine. Nu este suficient să
definim locul „eului” [je] în raport cu inconştientul. Pe de altă parte, fixarea şi eliminarea
refulării nu relevă nici de o descriere făcută dintr-un punct perspectiv, nici de o reŃea care
trimite elementele de la unele la altele.

28
 „Psihanaliza ne-a obligat să abandonăm opoziŃia sterilă între factorii externi şi interni,
între destin şi constituŃie, şi ne-a învăŃat să găsim în mod regulat cauza intrării în nevroză într-
o situaŃie psihică determinată care poate fi instaurată pe diferite căi”. Regăsim un ecou al
„alegerii” între facilitările descrise în SchiŃă. Freud stigmatizează astfel ontologia latentă care
înscria individul în funcŃie de „predispoziŃii”. Psihanaliza nu va fi celebrarea unui „caracter”
sau a unei „personalităŃi”; ştim, scrie el, că „predispoziŃiile noastre sunt deci inhibiŃii ale
dezvoltării”42.
Trebuie înŃelese momentele de criză în care subiectul a „ales” cutare sau cutare
nevroză. Dar aici el nu se este precum un arbitru confuz. Este vorba mai degrabă de momente
subiective în care elaborarea dorinŃei fiecăruia, în cuvintele a ceea ce Freud numeşte „teorii
sexuale infantile”, se găseşte oprită, fixată.
Pe parcursul curei, pacientul, printr-o adresare transferenŃială către celălalt, măsoară
într-un alt timp, eterogen, dezacordul elaborărilor propriei dorinŃe. Transferul este aici inclus:
el nu înseamnă perceperea unui alt punct imaginar perspectiv, ceea ce numim „a lua distanŃă”.
Transferul nu este o adresare către inconştientul analistului care s-ar replica la infinit.
Subiectivarea dorinŃei, înscrisă în acest text freudian, face ca pacientul să se adreseze unui
semen divizat ca şi el prin propria raportare la inconştient, dar a cărui poziŃie în cură permite
ca inconştientul să poată fi o cunoaştere. Transferul este deci elementul intim al definirii
inconştientului.

Inconştientul este o cunoaştere

Inconştientul nu este un puŃ fără fund, o „fântână a cunoaşterii”43 din care ne-am
alimenta singuri. Auto-analiza trebuie proscrisă (răspunsul lui Ferenczi către Freud din 22
februarie 1915): aici ne învârtim pe loc, cercetarea este pusă în serviciul tergiversării şi al
simptomului. Şi atunci simptomul este cel ce dă chip inepuizabilului! Pasajul prin discursul
celuilalt este cel ce face ca inconştientul să fie o cunoaştere, iar interpretarea un act.
Transferul, atât de des denigrat, nu este un instrument, nici pentru clar-viziune, nici pentru
revelarea inconştientului; el face parte din raŃionalitatea conceptului de inconştient. Freud nu
decriptează simpatii sau comuniuni de afecte. El privilegiază limbajul; spre acesta el îşi
dirijează rigoarea, fără ca afectele să fie uitate, pentru că acestea sunt reperate în deplasările
de investire indicate de către lapsusuri, acte ratate, povestirile viselor.

42
S. Freud, „PredispoziŃia la nevroza obsesională. O contribuŃie la problema alegerii nevrozei”, în Opere 7:
Nevroză, psihoză, perversiune, Trei, Bucureşti, 1999, p. 96.
43
„puits de science” (expr. fr.) = enciclopedie ambulantă.

29
 Automatismul de repetiŃie

În 1920, publicarea cărŃii Dincolo de principiul plăcerii reînnoieşte datele asupra

cunoaşterii inconştiente. Observarea nevrozelor traumatice de război dezvăluie faptul că
libidoul nu se orientează spre căutarea binelui, ci că acesta este condus de repetarea automată
a reprezentărilor legate de durerile traumatice. Hiatul dintre principiul plăcerii şi principiul
realităŃii care ar îndepărta o plăcere periculoasă şi ar face suportabilă, pentru un bine, suferinŃa
unei frustrări, nu mai este suficient pentru a explica insistenŃa reînnoirii durerii. Anumite
eşecuri ale curei ar putea deci dezvălui noi principii. Ar deveni astfel cunoaşterea inconştientă
oarbă, rea, diabolică? Fără îndoială, asupra acestui punct, raŃionalitatea părăseşte căile
greceşti, unde ştiinŃa se asocia înŃelepciunii. Dar acest lucru nu pentru a-i urma pe cei care
dezvoltă o teologie a vinii, a unui păcat originar.
Dacă ne permitem să gândim că această lucrare a lui Freud provine din dezastrul
primului război mondial, mai mult decât din propriile experienŃe şi doliuri personale, nu o
vom face nici din punctul de vedere al Răului pe care l-ar fi reprezentat, şi nici din acela al
patologiilor specifice pe care le-ar fi produs „accidental”. Ni se dezvăluie astfel că însăşi
extensiunea dezastrului, mondializarea sa inexorabilă, caracterul automat incontrolabil al
propagării sale, repetarea oarbă ce a incendiat întreaga lume, cerea inventarea a ceva diferit
pentru gândire. Raportul nostru cu durerea nu este de fiecare dată legat de o deviere calculată
spre un bine viitor, fie că acesta ar fi înglobat într-un pragmatism sau într-o economie
teologică a învierii care promite o viaŃă viitoare fericită. ConcordanŃa dovedită de spectacolul
operelor literare precum tragedia relevă încă de prima topică reglată de principiul plăcerii,
remarcă Freud, dar „nu ne spun nimic despre acŃiunea acelor tendinŃe care se situează dincolo
de principiul plăcerii, tendinŃe independente de acest principiu şi, probabil, mai vechi decât
acesta”44.
Este remarcabil faptul că traducerea din colecŃia Payot a crezut de cuviinŃă să
inverseze ordinea a două adjective, deşi accentul lui Freud, de la sfârşitul frazei, cade, nu pe
„vechi”, ci pe „independente”, deschizând un domeniu necunoscut. Alegere epistemologică
importantă: noutatea, cu alte cuvinte descoperirea unor lucruri independente de vechile
coduri, poate duce la construirea unei origini istorice a ceea ce se deschide ca domeniu nou,
aşa cum afirmă M. Serres referindu-se la istoria ştiinŃei; niciodată cercetarea originilor nu este

44
S. Freud, „Dincolo de principiul plăcerii”, în Opere 3: Psihologia inconştientului, Trei, Bucureşti, 1999, p.
174.

30
cea justă; originea, dacă există vreuna, apare din noua descoperire care transformă istoria.
Aceasta se aplică în cazul invenŃiei freudiene a inconştientului, care, prin contrast, poate
permite o relevare a propriilor antecedente religioase, magice, filosofice, şi dă valoare unui
enunŃ puŃin riguros precum: „Inconştientul existase înainte de Freud”. Acest enunŃ reifică
inconştientul şi invalidează un concept care nu funcŃionează decât în inventarea sa împreună
cu celălalt, şi care, contrar a ceea ce susŃinea P. Janet, nu poate, fără alterare, să fie separat de
cura psihanalitică.

O alegere epistemologică deranjantă

Această alegere epistemologică este acceptată de puŃini dintre discipolii lui Freud. Nu
pentru că, aşa cum am putea crede, automatismul de repetiŃie, „pulsiunea morŃii”, introducea
un pesimism de fond. Ei erau cu toŃii clinicieni atenŃi, şi ceea ce expusese Sabina Spielrein
asupra pulsiunii de distrugere nu le era străin, chiar dacă, la ea, anumite accente isterice şi
jungiene amalgamate îi deranjau.
Noi susŃinem că ireductibilitatea acestei noutăŃi era greu acceptată, adică această
rigoare pe deplin freudiană în maniera de a porni de la început şi de a nu reduce automat
necunoscutul la un deja cunoscut. Suntem departe de o teorie a arhetipurilor, adică de o
referinŃă la stabilitatea atemporală a unui inconştient colectiv universal. Să remarcăm iarăşi că
Freud închide deopotrivă calea oricărui ideal de adaptare la „realitate” pentru psihanaliză,
pentru că el declară insuficientă coordonarea principiului plăcerii şi a principiului realităŃii
care ar determina amânarea unei plăceri, şi deci suportarea unei dureri, în vederea unui bine
considerat superior. Polemica este deci epistemologică de la început; ea poartă asupra
orientării cercetării. Doar într-o fază ulterioară ea are drept obiect conŃinuturile. Freud este un
savant riguros, nu prin împrumuturile făcute modelelor ştiinŃifice ale timpului său, ci prin
tratarea conceptuală nouă a ceea ce el descoperă şi menŃine ca noutate. Este vorba aici, de
fapt, în 1920, de o refundamentare a conceptului de inconştient.

31
 Teoria şi clinica freudiene au inventat conceptul de inconştient, şi au demonstrat
pertinenŃa, au construit fecunditatea şi complexitatea domeniului său.

Conceptul de inconştient implică prin el însuşi reînnoirea demersului său şi a

problematizării sale: epistemologia sa este, în acelaşi timp, o etică.

„Ceea ce se întâmplă în istoria mea nu este trecutul definit a ceea ce fusese pentru că
acesta nu mai este, nici chiar perfectul a ceea ce a fost în ceea ce sunt, ci viitorul anterior a
ceea ce voi fi fost pentru că sunt pe cale să devin”
(Lacan, Scrieri)

32
Refundamentarea conceptului de inconştient

Vom încerca să arătăm că introducerea pulsiunii morŃii de către Freud, în 1920, nu este
o adăugare, nici un supliment la elaborările anterioare ale conceptului de inconştient. Ea îl
refundamentează, situându-i încă o dată ireductibilitatea, în momentul în care mulŃi dintre
elevi credeau a se bucura de o anumită familiaritate. Aceasta nu conduce totuşi la delectarea
estetică faŃă de o stranietate înfricoşătoare. Ireductibilitatea conceptului de inconştient atinge
aici miza simbolizării limbajului uman.

Ireductibilitatea inconştientului

A doua topică freudiană

A doua topică freudiană este celebră: ea organizează psihismul după trei instanŃe,
sinele, eul, supraeul. Dar acestea nu rectifică diviziunea inconştient/preconştient/conştient.
Freud chiar se întreabă dacă nu cumva cercetările sale regresează: de fapt, termenul de
inconştient, care se definea prin conceptul de refulare, dobândindu-şi consistenŃa şi
distingându-se deci de preconştient în mod „dinamic”, redevine, pentru un timp, un adjectiv
puŃin riguros. El scrie de fapt în Dincolo de principiul plăcerii: Inconştientul „devine o
calitate cu semnificaŃii multiple, care nu ne mai permite să extragem concluzii exclusive şi
generalizatoare, aşa cum am fi vrut. Totodată însă trebuie să ne ferim să-l neglijăm, căci în
cele din urmă distincŃia între conştient şi inconştient este singura lumină ce ne poate călăuzi în
întunericul psihologiei abisale”45.
Ideea unui automatism de repetiŃie, legat de pulsiunea morŃii, nu relevă de un alt
libido, desexualizat, pentru că libidoul rămâne unic şi sexual. Dacă, în unele cazuri, libidoul
apare ca desexualizat, aceasta se întâmplă în procesul complex al sublimării, în jocul mobil al
schimbărilor obiectului de investire: observaŃiile clinice ale acestei desexualizări, de care Jung
se interesase, sunt juste, dar nu permit să conchidem nici asupra unei pluralităŃi a
libidinalelor, nici asupra ideii unui libido non sexual. Există un singur libido, pentru Freud, şi
două pulsiuni, una a vieŃii, legată de Eros, cealaltă a morŃii, legată de Thanatos şi care atinge

45
S. Freud, „Eul şi Se-ul”, în Opere 3: Psihologia inconştientului, Trei, Bucureşti, 1999, p. 224.

33
paroxismul atunci când libidoul se desexualizează. Dar aura mitologică a lui Eros şi a lui
Thanatos nu trebuie să conducă la considerarea lor drept entităŃi transcendente libidoului, ci la
înŃelegerea funcŃionării complexe a acestuia din urmă.
Libido, pulsiuni ale vieŃii şi ale morŃii, sine, eu, supraeu, conştient, inconştient sunt
termenii pe care Freud îi conceptualizează împreună în cadrul noii topici. Inconştientul nu
este deci definit doar prin refulat.
Freud insistă asupra opoziŃiei între pulsiunea vieŃii şi pulsiunea morŃii şi astfel se
opune monismului jungian. Acest monism nu contrazice pluralitatea de care este afectat
libidoul; căci această pluralitate exprimă, pentru Jung, diversitatea unui acelaşi elan care
merge de la obscur la clar: echivalenŃe şi gradaŃii. Or, observaŃia clinică l-a determinat pe
Freud să introducă noŃiunea de narcisism în care eul poate trece drept obiect al dorinŃei. Pe de
altă parte, constatarea rezistenŃelor la vindecare, independente uneori de procesele de refulare,
nu poate confirma ideea jungiană a unei omogenizări a proceselor conform unei gradaŃii. În
fapt, Freud nu este interesat de afirmarea complexităŃii vieŃii noastre psihice; el doar ne
împiedică să considerăm refularea drept un simplu proces de transformare. Deja refularea
originară structura un inconştient absolut incognoscibil. Prin urmare, pulsiunea morŃii impune
ideea unui automatism de repetiŃie care afirmă, dincolo de ideea unui conflict şi a unei prime
definiŃii a simptomului ca şi compromis, ideea unei discordanŃe cu mult mai profunde, pentru
că întoarcerea elementului refulat şi adeziunea pacientului faŃă de acest adevăr întrevăzut nu
sunt suficiente pentru a opri desfăşurarea repetitivă a simptomului.
Or, acest automatism de repetiŃie este principial inconştient, chiar dacă noi putem
releva şi contoriza incidenŃele simptomatice ale forŃei sale. Noi le constatăm doar ca urmare a
efectelor, şi astfel îi atribuim adjectivul „inconştient”. În prima topică, inconştientul risca să
fie confundat cu o instanŃă, dintr-o perspectivă dinamică. Or, ceea ce este numit inconştient în
cazul pulsiunii morŃii este o limită şi nu o entitate mistică. Aceasta are drept consecinŃă, în
teoria freudiană, o recartografiere. În prima topică, atribuirea adjectivului inconştient a fost
criticată deoarece prefixul său negativ îl prezenta drept opus conştiinŃei, ceea ce l-a condus pe
Freud la constituirea consistenŃei sale dinamice prin refulare. ConsistenŃa acordată
inconştientului în prima topică este menŃinută şi determină ca a doua ocurenŃă a adjectivării
cuvântului inconştient, în cea de-a doua topică, să nu anuleze radicalitatea dobândită de
conceptul de refulare prin introducerea unei reversibilităŃi facile între conştient şi inconştient.
Efectul acestei a doua adjectivări este acela de a împiedica orice esenŃializare a
inconştientului. În definitiv, a doua topică radicalizează ceea ce există în noi de ordinul

34
inconştientului, prin ireductibilitatea pulsiunii morŃii, împiedicându-ne să reificăm consistenŃa
conceptului de inconştient.
Freud, ca răspuns la instinctul de distrugere promovat de Sabina Spielrein, pentru care
sexualitatea şi distrugerea sunt legate, cum se înŃelege uneOr, afirmă „neputinŃa de a dovedi
că instinctului sexual îi este proprie tendinŃa spre repetiŃie a cărei descoperire ne-a condus mai
devreme la admiterea existenŃei pulsiunii morŃii”46. Toată această cercetare îi dă ocazia lui
Freud să-şi cizeleze concepŃia asupra masochismului şi să propună un masochism primar
„martor şi rest al acelei faze de formare în care a avut loc aliajul dintre pulsiunea de moarte şi
Eros, atât de important pentru viaŃă”47. Masochismul nu este, doar un sadism deturnat contra
eului şi nu permite scurtcircuitarea ideii de pulsiune a morŃii, ci, dimpotrivă, depinde de
aceasta. În fine, originalitatea freudiană nu constă în a pune accentul pe distrugere, ci pe
repetiŃie.

ImportanŃa reprezentărilor verbale

Problema raporturilor pe care individul le are cu inconştientul ne pare a fi una din

mizele formulărilor asupra eului, supraeului şi sinelui; căci, la urma urmei, există un loc unde
se recunoaşte identitatea acestuia? MulŃi dintre elevii lui Freud, privitor la aceasta, au
privilegiat eul conştient, punându-l în poziŃia dominantă în raport cu inconştientul. Totuşi, în
1920, Freud îşi reafirmă nevoia constantă de „caracterizare a inconştientului şi
preconştientului altfel decât prin raporturile lor faŃă de conştiinŃă”48. Întrebarea: „Cum poate
ceva deveni conştient?” o putem substitui profitabil cu următoarea: „Cum poate ceva să
devină preconştient?”. Răspunsul: „prin asocierea sa cu reprezentări verbale corespunzătoare.
[...] Aceste reprezentări verbale sunt reminiscenŃe mnezice care au fost odată percepŃii şi care,
ca toate reminiscenŃele mnezice, pot redeveni conştiente”49. Întrebarea: „Cum facem ca ceva
refulat să devină (pre)conştient?” primeşte următorul răspuns: „Restabilind prin munca
analitică aceste verigi intermediare preconştiente care sunt amintirile verbale. Astfel conştiinŃa
rămâne la locul ei şi nici inconştientul nu mai urcă spre conştiinŃă”50. În acest mod Freud
poate „da o formă mai adecvată” reprezentării sale despre eu: „Noi concepem eul ca
dezvoltându-se din sistemul P (percepŃie), care este nucleul său şi cuprinzând la început

46
S. Freud, „Dincolo de principiul plăcerii”, în op. cit., p. 206 (traducere modificată după ediŃia franceză citată).
47
S. Freud, „Problema economică a masochismului”, în Opere 3: Psihologia inconştientului, Trei, Bucureşti,
1999, p. 269.
48
S. Freud, „Eul şi Se-ul”, în op. cit., p. 225.
49
ibidem.
50
idem, p. 226 (traducere modificată după ediŃia franceză citată).

35
preconştientul, care se sprijină pe reminiscenŃele mnezice. Însă, după cum am aflat mai
devreme, eul are de asemenea o parte inconştientă”51. Prin aceasta, psihanaliza îşi afirmă
eficacitatea terapeutică prin cuvinte, iar nu prin sugerarea de imagini, prin mutarea sau
reeducarea afectelor.

Sine, eu, supraeu: noŃiuni clinice

Aprofundarea unei noŃiuni precum eul este întâi de toate clinică: născută din atenŃia
dată melancoliei spre exemplu, născută de asemenea, împreună cu noŃiunea de narcisism – în
care eul poate fi considerat drept obiect de către libido –, dintr-o reflecŃie asupra ezitării
conceptuale pe care Jung a îngăduit-o relativ la autoerotism din dorinŃa de a susŃine doar
dezintegrările proprii pentru dementia praecox, lăsând la o parte paranoia şi melancolia.
Termenii de „sine”, „eu”, „supraeu”, sunt noŃiuni clinice, precizate puŃin câte puŃin în
dificultăŃile curelor. A le gândi într-o constelaŃie filosofică este fără îndoială posibil, dar nu
aceasta este alegerea demersului nostru, limitat la necesitatea acestora în ceea ce operează în
cura psihanalitică şi în ceea ce o ghidează.
Termenul de „sine” este celebru prin faptul că pare uneori a desemna inconştientul.
Freud, în capitolul „Eul şi sinele” (a treia parte din Dincolo de principiul plăcerii), preia
această noŃiune de la unul din elevii săi: „Mă refer la C. Groddeck, care subliniază mereu
faptul că ceea ce numim eul nostru se comportă în viaŃă într-o manieră esenŃialmente pasivă,
că, după expresia sa, noi suntem trăiŃi de forŃe necunoscute şi care nu pot fi stăpânite. Cu toŃii
am trăit această stare – deşi ea nu ne-a copleşit până la excluderea oricărei alte impresii –
astfel că nu trebuie să ezităm în a-i acorda concepŃiei lui Groddeck locul care îi revine în sfera
ştiinŃei. Propun să Ńinem seama de ea numind eu entitatea care are ca punct de plecare
sistemul percepŃie, care este cu precădere preconştientă şi să desemnăm prin sine (Es), după
cum a procedat şi Groddeck, cealaltă parte a psihicului, în care eul se prelungeşte şi care este
inconştientă”52. Freud continuă astfel: „Aşadar, în viziunea noastră individul este alcătuit
dintr-un sine psihic, necunoscut şi inconştient, peste care se suprapune eul, situat superficial şi
care se dezvoltă din sistemul P (percepŃie) ca dintr-un nucleu. Dacă vrem să dăm o
reprezentare grafică acestor raporturi, să adăugăm că eul nu acoperă în întregime sinele, ci
doar în măsura în care sistemul P (percepŃie) constituie suprafaŃa sa, cam la fel cum discul
germinal acoperă oul. Eul nu este net separat de sine, în partea inferioară el contopindu-se cu

51
idem, p. 228.
52
ibidem.

36
acesta din urmă”. Freud precizează prin urmare diferenŃa între sine şi refulat: „Dar şi ceea ce
este refulat se confundă cu sinele, fiind doar o parte a sa. Refulatul este net separat de eu prin
intermediul rezistenŃelor, dar poate comunica cu el prin intermediul sinelui”53. Eul este, după
Freud, o entitate corporală care încearcă să substituie principiului plăcerii, care guvernează
sinele, principiul realităŃii. Separarea între eu şi sine permite înŃelegerea modului în care
rezistenŃa, care deseori este motivul eşecului curei, rămâne inconştientă chiar manifestând
motive dintre cele mai elevate; astfel, cele mai înalte valori morale îşi pot manifesta forŃa
inconştientă determinându-ne să forjăm această expresie contradictorie a unui „sentiment de
culpabilitate inconştient”, care „opune vindecării cele mai mari obstacole”.
Pe de altă parte, care este puterea eului asupra sinelui? „În raporturile sale cu sinele, el
este aidoma călăreŃului care trebuie să strunească forŃa superioară a calului, cu diferenŃa că
ultimul îşi domină calul cu propria-i forŃă, în timp ce eul se foloseşte pentru dominarea sinelui
de forŃe împrumutate... Asemenea călăreŃului care, dacă nu vrea să se despartă de calul său,
nu-i mai rămâne adesea altceva de făcut decât să-i lase acestuia frâu liber pentru a-l conduce
încotro voieşte, eul traduce de obicei în acŃiune voinŃa sinelui, ca şi cum ar fi vorba de propria
sa intenŃie”54. Cum să nu înŃelegem această comparaŃie ca un just răspuns adresat lui Ferenczi
şi manierei sale de a solicita, în terapeutica zisă „activă”, nu doar venirea la conştiinŃă a unui
„material” refulat, dar, prin însăşi anticiparea repetiŃiei, stăpânirea acesteia atât de către analist
cât şi de către pacient? Nu se lăuda Ferenczi, cu umor, că ar fi realizat, împreună cu
comandantul său, „prima analiză ecvestră din istorie” (scrisoarea din 22 februarie 1915), de
vreme ce-l ascultase pe acesta în timpul promenadelor călare?

Freud şi Groddeck, sinele şi domeniul psihosomatic

ConsideraŃiile care poartă asupra sinelui, scrie Groddeck în 1920, „înlocuiesc

propoziŃia «Eu visez», şi promovează următoarea idee: «Eu sunt trăit de către sine»”. El
continuă astfel, în 1925: „Omul, obiectul meu ştiinŃific, începe cu fecundarea. Şi ceea ce se
constituie atunci, eu numesc «sinele» omului. Acest termen trebuie să desemneze ceea ce este
indeterminat, indeterminabil în această fiinŃă: miracolul”55. Sinele produce şi cunoaşte în
acelaşi timp procesele ce constituie textura şi organele corpului, şi „în fine, el constituie un
organ straniu, creierul; şi în vreme ce constituie acest organ, el are o satisfacŃie perfidă. Căci

53
idem, p. 228-229 (traducere modificată pentru menŃinerea coerenŃei terminologice).
54
idem, p. 230.
55
G. Groddeck, „Du ça” [„Despre sine”], în La Maladie, l’Art et le Symbole [Boala, Arta şi Simbolul], col.
„Connaissance de l’inconscient”, Gallimard, 1985, p. 63.

37
el deŃine următorul adevăr: acest organ pe care l-am creat prin proprie reflecŃie, se imaginează
reflectând el însuşi, independent; şi totuşi, el nu este decât un instrument, un fel de joc pe care
eu, sinele, mi l-am creat”56.
Groddeck continuă: „Sinele ne face să gândim, să simŃim, să acŃionăm, el ne trăieşte.
Şi mai trebuie ştiut încă faptul că sinele ne dă conştiinŃa, şi iluzia eului, şi morala şi refularea.
Putem construi o opoziŃie între conştient şi inconştient, dar niciodată una între sine şi
conştient. Putem opune eul inconştientului şi pulsiunilor, dar niciodată sinelui. Căci sinele
înglobează conştientul şi inconştientul, eul şi pulsiunile, corpul şi sufletul, fiziologia şi
psihologia. În raport cu sinele, nu există frontiere între fizic şi psihic. Ambele sunt manifestări
ale sinelui, moduri de apariŃie”57. ForŃa lui Groddeck provine din aceea că el lasă pronumele
demonstrativ, deicticul ça58, în indeterminarea care deschide câmpul de cercetare de îndată ce
aceasta este sesizată de către cunoaştere, fără a-l desemna în prealabil prin trasarea
contururilor unui tot. Celălalt aspect, foarte fecund, este operarea unei totale schimbări de
perspectivă asupra a ceea ce constituia axul central al psihologiei, reflexivitatea conştiinŃei.
OpoziŃia dintre conştient şi inconştient nu este suficientă pentru a realiza schimbarea, dacă ea
nu este concepută în această descentrare a cunoaşterii umane prin cunoaşterea travaliului
sinelui. Groddeck este cel care duce mai departe comparaŃia între opera lui Freud şi cea a lui
Copernic: centrul s-a schimbat. Nimeni nu se îndoieşte de faptul că Freud nu ar fi apreciat în
cel mai înalt grad această revoluŃie copernicană pe care cuvântul sine o radicalizează până
acolo încât putem gândi raporturile dintre conştient şi inconştient. Trebuie notat de asemenea
că prin schimbarea introdusă de noŃiunea de sine, Groddeck a fost primul explorator al
domeniului pe care îl desemnăm drept psihosomatică.

Care sunt limitele inconştientului?

Sinele, de fapt, utilizează refularea în domeniul psihic pentru a crea complexe, iar în
domeniul fizic pentru a crea simptome. „Pentru mine, bacilul Koch nu este promotorul
tuberculozei, ci doar instrumentul prin care sinele se tuberculizează. Sinele este cel care
decide dacă un microb patogen devine realmente patogen sau nu [...], dacă, în cazul unei

56
G. Groddeck, „Le Ça et la Psychanalyse” [„Sinele şi psihanaliza”], în La Maladie, l’Art et le Symbole [Boala,
Arta şi Simbolul], col. „Connaissance de l’inconscient”, Gallimard, 1985, p. 95.
57
idem, p. 96.
58
În limba franceză, cuvântul ça este, în primul rând, pronume demonstrativ (ăsta, asta). În psihanaliză, ça
traduce termenul german Es, la rândul său un pronume demonstrativ, utilizat în 1923 de către Freud pentru a
desemna o nouă instanŃă psihică, sinele.

38
căzături, osul se fracturează sau nu”59. Terapeutul trebuie să studieze şi să înŃeleagă limbile
vorbite de către sine. Acesta nu se exprimă decât în cuvinte, iar modurile noastre de a fi sunt
tot atâtea „idiomuri, moduri de expresie ale sinelui”60. Groddeck afirmă că ar fi momentul să
„lărgim câmpul de investigaŃie al analizei la chirurgie, oftalmologie, otorinolaringologie,
dermatologie, maladii venerice”61, şi că descoperirile care se vor realiza vor aduce beneficii
teoriei nevrozelor. Ferenczi, care scrisese despre relaŃiile dintre psihic şi organic, despre
„patonevroze”, îl va consulta el însuşi pe Groddeck. Un întreg domeniu a fost deschis prin
noŃiunea de sine: „Sinele, care este misterios legat de sexualitate, Eros, sau orice alt termen
care ar fi folosit, formează atât nasul cât şi mâna omului, în acelaşi mod în care îi formează
gândurile şi emoŃiile. El se poate exprima în pneumonie sau în cancer, exact în acelaşi mod în
care se exprimă în nevroza obsesională sau în isterie”, îi scrie Groddeck lui Freud (27 mai
1917). El îşi afirmă adeziunea faŃă de descoperirile şi terminologia freudiene, dar, în aceeaşi
scrisoare, îi expune lui Freud problema extinderii noŃiunii de inconştient. Acesta îi răspunde
cu francheŃe şi căldură, în scrisoarea din 5 iunie 1917: „Oricine a recunoscut că transferul şi
rezistenŃa constituie punctul central al tratamentului aparŃine pentru totdeauna hoardei noastre
sălbatice. Faptul că foloseşte apelativul «sine» (Es) sau Ics (Ubw = Unbewusste, inconştient),
aceasta nu schimbă nimic. LăsaŃi-mă să vă demonstrez că nu este necesară o şi mai mare
extindere a conceptului de Ics pentru a acoperi experienŃele dumneavoastră asupra maladiilor
organice”.
După punerea în gardă a elevului său împotriva pericolelor ambiŃiei şi împotriva
dorinŃei de originalitate sau de prioritate asupra descoperirilor ştiinŃifice, Freud ridică o a doua
obiecŃie: „Pentru ce părăsiŃi solidele dumneavoastră fundamente pentru a vă precipita în
mistică, pentru ce suprimaŃi diferenŃa între psihic şi somatic şi vă opriŃi asupra unor teorii
filosofice care sunt inacceptabile? Sensul experienŃelor dumneavoastră nu trece de altfel
dincolo de această cunoaştere, şi anume de faptul că factorul psihic joacă de asemenea un rol
de o amploare nebănuită în naşterea maladiilor organice. Dar, produce el singur maladiile şi
se aduce în acest caz atingere, într-o manieră oarecare, diferenŃei dintre psihic şi somatic? [...]
Inconştientul este în mod cert veritabilul intermediar între somatic şi psihic, este probabil
missing link62-ul atât de căutat... Tare mi-e teamă că dumneavoastră nu sunteŃi filosof şi că
aveŃi tendinŃa monistă de a dispreŃui frumoasele diferenŃe oferite de natură în favoarea
seducŃiilor unităŃii, dar, pentru aceasta, suntem eliberaŃi de diferenŃe?”.

59
G. Groddeck, „Le Ça et la Psychanalyse” [„Sinele şi psihanaliza”], în op. cit., p. 98.
60
idem, p. 97.
61
idem, p. 101.
62
veriga lipsă (în l. engl. în original).

39
 Diversele opŃiuni, pe care le întâlnim la excepŃionalii elevi ai lui Freud, se regăsesc şi
astăzi şi este interesant să studiem modul în care Freud a deliberat, să înŃelegem nuanŃele şi
consecinŃele acestor acŃiuni conceptuale. Închidere într-o ortodoxie? Hagiografie? Toate
acestea presupun o exterioritate căreia inconştientul, ca noŃiune clinică, nu-i acordă pertinenŃă.
Transferul nu interzice judecata, şi demersul nostru se menŃine, şi el, incluzând transferul, căci
transferul nu este reductibil nici la credinŃă, deseori contopită cu idealuri, nici la afectul
amoros; el este situat în efectuarea singulară a descoperirilor făcute împreună cu celălalt sau
cu ceilalŃi. Astfel că revendicările privind originalitatea sunt respinse de către Freud, fără a fi
ofensat în autoritatea sa, de altfel reală, căci acestea nu sunt priorităŃile a ceea ce el numeşte
ştiinŃă.
Proiectul nostru, care încearcă să surprindă deciziile conceptuale ale lui Freud în
procesul naşterii lor, arată precizia dimensiunii de act a acestora, proximă interpretării.
Această dimensiune este cu atât mai vie în cazul problemei sinelui. Deicticul neutru ça, prin
care Groddeck deschidea un domeniu, nu este propriu-zis o denumire a necunoscutului, chiar
dacă anumiŃi psihanalişti au transformat trei termeni ai celei de-a doua topici – sine, eu,
supraeu –, în nume proprii, alunecând astfel în religiozitatea denominaŃiilor. Dar fidelitatea nu
este nici transfer, nici rigoare. Să remarcăm faptul că Groddeck nu spune „totul”; el afirmă
„sinele: miracolul”. Acest accent, dacă nu se referă la ceea ce reprezintă stâlpul de susŃinere al
mirării gândirii, are cu siguranŃă o dimensiune religioasă. Cuvântul „sine” este mai degrabă
pivotul retoric al acestei mişcări de descentrare, punctul de sprijin al acestei idei complexe
după care sinele se cunoaşte pe sine însuşi, este cunoaştere în act, deplasează opoziŃia dintre
conştient şi inconştient şi instituie inconştientul drept cunoaştere fără a lua ca model
modalitatea reflexivă al conştiinŃei. Formula pasivă: „Eu sunt trăit de către sine” este, ea
însăşi, interesantă şi îi vom regăsi urmele la Lacan. Ea dislocă opinia comună care speră într-
un eu puternic, susceptibil să îmblânzească pulsiunile sinelui, dar fără a inversa imaginea
raportului de forŃe după care eul ar fi guvernat de un sine. Imaginea călăreŃului nu ne conduce
mai departe.
Ca urmare, Freud se decide. Descentrarea amorsată de sinele [ça] groddeckian îi apare
ca o metodă bună, şi, adoptând acest deictic, el dezamorsează orice reificare a cuvântului
„inconştient” care nu a existat, precum sinele, decât pentru a anticipa un nou domeniu. În
schimb, el menŃine distincŃia între psihic şi somatic şi limitează inconştientul la psihic. Să
remarcăm prin urmare că stâlpii de susŃinere ai cercetării sale devin puncte de sprijin pentru
gândirea sa, printr-o apariŃie şi o triere a diferenŃelor. Suspiciune a lui Freud faŃă de unificări,
despre care ştia – cel puŃin înaintea ultimului articol despre clivajul eului – că este opera

40
eului: viclenie a eului, la elevul său care spera să concilieze exprimarea sinelui şi principiul
unic? În fine, reformularea freudiană a termenului „sine” permite extinderea inconştientului la
altceva decât refulatul, situarea eului ca prelungire a sinelui şi nu ca stăpân al acestuia, şi
acceptarea naturii inconştiente a idealurilor noastre şi a injoncŃiunilor supraeului.

DefiniŃii şi situări ale refulării şi sublimării

Care este articularea dintre pulsiunea vieŃii, pulsiunea morŃii şi sine, eu, supraeu? Ea
devine mai clară atunci când înŃelegem că Freud nu redistribuie instanŃe, ci indică
diferenŃierile care sunt stâlpii de susŃinere, limitele în care ceea ce el descoperă prinde
consistenŃă. Încă o dată, nu este vorba de conŃinuturi păstrate în containere, ci, precum luarea
în considerare a diferenŃei pulsiunii morŃii, de luarea în considerare a unei eterogenităŃi.
Textul ce dezleagă anumite iŃe ale celei de-a doua topici este fără îndoială InhibiŃie, simptom,
angoasă. Freud aici situează conceptul de refulare prin diferenŃiere. Există în fapt o serie de
alte mecanisme de apărare precum cele ce se observă în nevroza obsesională, procese de
anulare sau de izolare a reprezentărilor jenante. În fine, conceptul de regresiune şi eficacitatea
sa operatorie în studiul asupra declinului complexului lui Oedip pun problema stânjenitoare a
menŃinerii în inconştient a mişcărilor pulsionale refulate sau a dispariŃiei lor când vârsta sau
circumstanŃele nu le mai dau o raŃiune de a fi. Toată această remaniere le creează elevilor lui
Freud o anumită nelinişte care îi determină câteodată să-şi domolească poziŃiile. Unul dintre
cei mai fideli, Lou Andreas-Salomé, nu scrisese, în 3 mai 1926: „Am fost cuprinsă de teamă
la un anumit punct (marea notă 90 în josul paginii: ea priveşte destinul mişcărilor refulate)
pentru că mi s-a părut că se atingeau aici verigi care, căzând, ar fi putut lăsa o gaură în
structura de bază. Dar mă opresc aici cât se poate de repede: frica a şi dispărut. Parcurgând
din nou acest pasaj, cred că aŃi avut dorinŃa să înfrânaŃi la timp invazia insistentă a
«demoniei» şi a concepŃiilor sale asupra universului: sunt de acord cu dumneavoastră”.
Freud reformulează de asemenea şi conceptul de sublimare. El Ńinea deja cont de
indiferenŃa cu care se efectuează deplasările în procesul primar care guvernează travaliul
visului. Dincolo de principiul plăcerii introduce ideea unei indiferenŃe a „căii urmate de actul
descărcării”.
El formulează astfel: „Dacă această energie deplasabilă nu este decât libido
desexualizat, atunci ea poate fi desemnată drept energie sublimată, întrucât ea urmează
principala tendinŃă a Erosului, aceea de a reuni şi asocia, de a realiza acea unitate care
constituie trăsătura distinctivă sau principala aspiraŃie a eului. Dacă subsumăm procesele de

41
gândire, în sensul larg al cuvântului, acestor deplasări de energie, putem afirma că travaliul
gândirii este alimentat de asemenea de energia erotică sublimată”63. Sublimarea are loc deci
prin intermediul eului. Pe de altă parte, narcisismul eului, în măsura în care se distinge de sine
şi încearcă să capteze libidoul care era orientat înspre alte obiecte, apare ca secundar, şi,
afirmă Freud, „sustras obiectelor”. Or, „însuşindu-şi libidoul investiŃiilor obiectuale, erijându-
se în singurul obiect al iubirii, desexualizând sau sublimând libidoul sinelui, eul acŃionează
contrar intenŃiilor Erosului, punându-se în slujba tendinŃelor pulsionale opuse. O altă parte a
investirilor obiectale ale sinelui trebuie acceptată de către eu, care este silit să colaboreze”64.
Freud afirmă deci două principii: „Ni se impune impresia că pulsiunile morŃii
acŃionează oarecum în linişte, în timp ce larma vieŃii provine de la Eros”. „Dacă viaŃa este
dominată de principiul constanŃei, în sensul lui Fechner, cu alte cuvinte dacă ea este o
alunecare spre moarte, atunci ceea ce împiedică scăderea nivelului şi introduce noi tensiuni
sunt exigenŃele Erosului, pulsiunile sexuale”. Ceea ce-i permite lui Freud să afirme că
principiul plăcerii reprezintă o „busolă de care se serveşte sinele în lupta împotriva libidoului,
care perturbă cursul vieŃii”65.
Faptul că Freud numeşte uneori pulsiunea morŃii „pulsiunea distrugerii” a favorizat
înflorirea descrierilor patetice în care doliul şi zbuciumul se învârt în jurul narcisismului.
Îndrăznim să afirmăm că a fost preferinŃa, probabil alibiul, elevilor lui Freud: aceştia au
comentat din abundenŃă Doliu şi melancolie (1915), preferând pătimirea curajului. Ei
inaugurează interminabila şi zgomotoasa revendicare a întâietăŃii afectului în psihanaliză, în
loc să Ńină cont de schimbarea de nivel operată de însăşi tăcerea pulsiunii morŃii. Termenii de
distrugere şi moarte sugerează conŃinuturi imaginare şi patetice: ca şi cum Freud, atunci când
numea locul inconştientului cu termenul fechnerian ein anderer Schauplatz, „o altă scenă”, le-
ar fi deschis un nou teatru. Ori insistenŃa asupra lui anderer, reluată mai târziu de Lacan în
conceptualizarea Celuilalt, arată mai degrabă că Freud, prin asimetria pe care o impune între
pulsiunea vieŃii şi pulsiunea morŃii, se gândea la însuşi fundamentul simbolizării în
inconştient. Aceasta apare în special în textul din 1925 cu privire la Verneinung, negarea.

Negarea, legătura cu pulsiunea morŃii

Freud, transcriind cuvintele unui pacient către analistul său: „Vă întrebaŃi cine este
această persoană din vis. Nu este mama”, afirmă că, „ne luăm libertatea ca, în interpretare, să

63
S. Freud, „Eul şi Se-ul”, în op. cit., p. 245.
64
ibidem.
65
idem, p. 245-246.

42
nu luăm în seamă negarea pacientului şi să selectăm conŃinutul pur al ideii”66. Desigur, noi
ajungem la o acceptare intelectuală a refulatului, dar nu ridicăm, prin aceasta, refularea. Ceea
ce implică faptul că întreaga terapeutică, antică sau contemporană, fundamentată asupra
„luării la cunoştinŃă” sau a „înŃelegerii” nu poate produce efecte durabile. Prin „nu”-ul
negaŃiei, care este „certificatul de origine” al refulării, „gândirea se eliberează de restricŃiile
refulării” şi de constrângerea principiului plăcerii. Dar, afirmă Freud, pacientul continuă ca şi
cum ar fi spus: „Nu am chef să cred în această idee”. Freud, prin acest text, ne indică de
asemenea cum putem gândi ceva precum inconştientul, cum de gândirea, care ea însăşi este
supusă regulilor inconştientului, poate totuşi să îşi facă o idee despre ceea ce se întâmplă, fără
a fi, de exemplu, deturnată de tertipurile sublimării. Astfel se petrec lucrurile în cazul
povestirii viselor, a lapsusurilor, a actelor ratate.
Nu este clar că în acest text despre Verneinung este vorba de mult mai mult decât de
rezistenŃă? Freud, privilegiind, în conceptualizare, decizia judecăŃii, Urteil, în raport cu orice
intuiŃie, sau insight, încercând să găsească ceea ce se află la rădăcina acesteia, aşează
mecanismele inconştientului în centrul vigilenŃei intelectuale. Acestea nu sunt obstacole
accidentale.
A doua topică freudiană se opune gândirii jungiene asupra originii mitice şi colective a
simbolurilor, căci aceasta atinge principiile procesului însuşi de simbolizare: „Polaritatea
acestei judecăŃi”, afirmă Freud, „pare a corespunde opoziŃiei între cele două grupe de pulsiuni
pe care le-am conceput. Afirmarea – în calitate de substitut al unificării – aparŃine Erosului,
negarea – ca urmaşă a excluderii – aparŃine pulsiunii de distrugere. Plăcerea universală de a
nega, negativismul unor psihotici, trebuie înŃeles probabil ca indiciu al dezintricării
pulsiunilor prin retragerea componentelor libidinale. PerformanŃa funcŃiei de judecare devine
însă posibilă abia după ce crearea simbolului negării a oferit gândirii un prim grad de
independenŃă faŃă de rezultatele refulării şi, în consecinŃă, faŃă de compulsia principiului
plăcerii”67. Posibilitatea judecăŃii este fondată pe pulsiunea morŃii, a distrugerii, care, fără
patetism, separă, descompune, distinge, în timp ce Erosul unifică. Oricare ar fi poziŃia
adoptată, vedem că pulsiunea morŃii este ustensilul conceptual care îi permite lui Freud să
lege dorinŃa umană de cuvintele care o exprimă în chiar momentul refulării şi care, în acelaşi
timp şi prin aceeaşi operaŃie, o interpretează.
Pentru ce atunci elevii săi opun o atât de mare rezistenŃă acestei noŃiuni de pulsiune a
morŃii? Este o întrebare apăsătoare, de fiecare dată actuală, ce descrie modul în care protestele

66
S. Freud, „Negarea”, în Opere 3: Psihologia inconştientului, op. cit., p. 291.
67
idem, p. 294.

43
de fidelitate faŃă de doctrina freudiană se pot împiedica de ceea ce noi am demonstrat ca fiind
principiul refundamentării inconştientului, respectiv modul în care lectura celei de-a doua
topici a fost deviată până la a separa instanŃele sinelui, eului şi supraeului, de ceea ce
fundamenta formularea acestora, dimensiunea simbolică a pulsiunii morŃii. Plasticitatea
libidoului permitea studii savante asupra deplasării investirii între obiect şi eu, între pierderi şi
satisfacŃii, şi, ceea ce părea mai seducător, era fără îndoială această unificare vizată de către
eu, care ar fi trebuit să guverneze sinele: din acest ideal derivă ego psychology, reprezentat de,
printre alŃii, H. Hartmann, E. Kris, R. Loewenstein, care adaptează cura la ceea ce consensul
social denumeşte realitate.

Interpretarea kleiniană a pulsiunii morŃii

Singură Mélanie Klein a afirmat că cea mai intensă experienŃă a sa a reprezentat-o

Dincolo de principiul plăcerii, respectiv Eul şi Sinele. Aporturile cele mai importante ale celei
pe care Lacan o numea „geniala tripieră68”, jucându-se pe bună dreptate cu Witz – vorba de
duh –, asupra proximităŃii literale a cuvintelor tripes69 şi Trieb70, se referă la legăturile pe care
le stabileşte între pulsiunea distrugerii şi un supraeu arhaic care ar precede momentele
integrării eului.
Să notăm că termenul german Trieb este tradus cel mai adesea în franceză prin
pulsiune, iar în engleză prin instinct şi impuls. Ceea ce introduce în textele englezeşti ale
Mélaniei Klein o distincŃie ce nu este probabil fără valoare în transmiterea operei sale, pentru
că ea adoptă traducerea lui Todstrieb prin instinctul morŃii, păstrând armonia termenului
pulsional pentru pulsional.
În ReflecŃii despre Oreste, publicate în 1963, după moartea sa, ea scria: „Conflictele
trăite de copil începând cu naşterea sa rezultă din lupta între instinctul vieŃii şi instinctul
morŃii, luptă ce se traduce în conflictul ce opune pulsiunile iubirii pulsiunilor distrugerii.
Invidia, în mod inerent, vizează să deterioreze şi să distrugă creativitatea maternă de care
depinde copilul, şi chiar această dependenŃă este cea care sporeşte ura şi invidia. [...] Este
izbitor faptul că, în ciuda iubirii şi a afecŃiunii cu care îi înconjoară părinŃii, copii îşi creează
imagini interioare ameninŃătoare. Deja am explicat acest fenomen prin proiecŃia asupra
părinŃilor a propriei uri a copilului, ură ce este intensificată de sentimentul de a fi în totală
dependenŃă faŃă de părinŃi. Această concepŃie pare de altfel să se opună celei a lui Freud

68
tripier = muncitor de abator specializat în pregătirea pentru valorificare a tuturor deşeurilor animale.
69
maŃe de rumegătoare preparate pentru a fi consumate (în l. fr. în original).
70
(psihan.) = pulsiune (în l. germ. în original).

44
pentru care sinele era, în primul rând, creat prin introiecŃia severă şi rigidă a părinŃilor. În cele
din urmă, Freud a fost de acord cu concepŃia mea, anume că ura şi agresivitatea copilului,
proiectate asupra părinŃilor, joacă un rol important în dezvoltarea supraeului”.
Mélanie Klein a insistat asupra unui pasaj din Angoasă în civilizaŃie (1934) a lui
Freud: „Severitatea originară a supraeului nu reprezintă, cel puŃin nu propriu-zis, severitatea
îndurată sau aşteptată din partea obiectului, ci exprimă agresivitatea copilului însuşi vizavi de
acesta”71. În cură, nu este deci vorba de a-i culpabiliza pe părinŃi, nici de a afirma că: „Este
vina altuia” sau chiar: „Este vina mea”. Oricare ar fi realitatea metapsihologică a pulsiunii
vieŃii şi a pulsiunii morŃii, Mélanie Klein le ia în considerare. Desigur, ea interpretează
articularea acestora ca un conflict simetric, ceea ce nu reprezintă hiatul pe care îl considera
Freud. Totuşi, opera sa interzice în mod pertinent să facem din culpabilitate cheia de boltă a
subiectivităŃii şi a explicării fenomenelor inconştiente.

Nou-născutul în conflict

Că nou-născutul ar fi imediat prins în conflictul dintre două Trieb (pulsiuni) care îl

depăşesc consemnează ireductibilitatea dimensiunii inconştientului în raport cu ceea ce este
trăit. În faŃa angoasei provocată de pulsiunea morŃii, eul încă neorganizat al copilului mic se
apără: el o transformă în agresivitate, şi, „clivându-se”, proiectează acea parte din el care este
supusă pulsiunii morŃii asupra primului obiect, sânul; acest sân devine astfel obiect unu sau
multiplu, partea care persecută şi transformă angoasa originară în frică faŃă de ceea ce
persecută. Libidoul, de asemenea, este proiectat în parte în afară asupra obiectului ce susŃine
viaŃa; eul este deci în relaŃie cu un sân clivat, sânul „bun”, ideal, şi sânul „rău”, persecutor.
Desigur, un copil are nevoie de o mamă „suficient de bună”, după expresia lui D. W.
Winnicott, şi de un anturaj atent; dar aceasta nu-l va împiedica pe copil să le experimenteze
totuşi ca obiecte clivate în fragmente persecutoare, ceea ce permite să reconstituim locul şi
importanŃa fantasmei▪ inconştiente în ceea ce este trăit şi simŃit. Copilul „introiectează” ceea
ce este bun, adică îl integrează în lumea sa interioară; sânul „bun” va forma primul nucleu al
integrării eului. PoziŃia depresivă, după Mélanie Klein, este aceea în care copilul recunoaşte
că obiectele bune şi rele provin din aceeaşi sursă, şi integrarea eului se face în acelaşi timp cu
integrarea obiectului „total”, de exemplu mama.
Mélanie Klein insistă asupra precocităŃii complexului lui Oedip – pentru că el poate fi
deja explicat în modul oral. Anna Freud, din contra, credea că poate deduce din propria

71
Mélanie Klein, Envie et gratitude, col. „Tel”, Gallimard, 1978, p. 192.

45
lectură a lui Freud că nou-născutul juisează autoerotic doar în funcŃie de principiul plăcerii, şi
că satisfacŃia sa poate la fel de bine să fie halucinatorie. Dar pentru nou-născut, celălalt este
mult mai mult decât un instrument de satisfacŃie. De altminteri, oralitatea, aşa cum credea deja
K. Abraham, unul din analiştii Mélaniei Klein, este impregnată de distrugere încă de la
început; pe de altă parte, proba realităŃii există încă de la început şi serveşte la modificarea şi
limitarea ideii unei atotputeri distructive atunci când, spre exemplu, copilul integrează puŃin
câte puŃin posibila întoarcere a mamei sale după o absenŃă.
InsistenŃa asupra pulsiunii morŃii a aprofundat cunoaşterea asupra primei copilării, a
autorizat analiza copiilor foarte tineri, şi a permis renunŃarea la mitul unui moment preafericit
de totală independenŃă, căreia dependenŃa reală a nou-născutului, îi dă un caracter comic.
Ceea ce observăm din simptome, anorexii, vomismente, terori nocturne, etc., demonstrează
teribilele conflicte inconştiente cărora le este câmp de luptă, pradă şi apoi regulator tolerant.
Putem spune că analiza copiilor prezintă inconştientul în starea naturală? Acest lucru
se spune şi despre psihoză, dar se pare că este fals în ambele cazuri. Ceea ce Mélanie Klein
numeşte „clivaj” – înaintea celebrului articol al lui Freud despre clivajul subiectului, şi în mod
diferit – este un proces de apărare arhaic care separă „bunul” de „rău” în obiecte sau în eu.
Procesele de proiecŃie şi de introiecŃie constituie relaŃia subiectului cu obiectul într-o
confruntare progresivă între fantasma inconştientă şi proba realităŃii. Aceasta nu este o simplă
experienŃă de satisfacŃie sau de frustrare, ci şi una dureroasă, în care copilul învaŃă să
memoreze un doliu, să-şi inhibe în parte pulsiunile, şi să le deplaseze asupra substitutelor
acestor obiecte, pe scurt, să creeze simboluri.
Hanna Segal, în a sa Introducere la opera Mélaniei Klein, rezumă astfel acest proces:
„În măsura în care eul se organizează mai bine iar proiecŃiile slăbesc, refularea succede
clivajului. Mecanismele psihotice cedează locul lor puŃin câte puŃin mecanismelor nevrotice:
inhibiŃie, refulare şi deplasare. În acest moment se poate constata geneza simbolurilor”72.
Locul inconştientului este bine demarcat. Nu trebuie deci să ne lăsăm amăgiŃi de descrierea
minuŃioasă a ceea ce Mélanie Klein numeşte „poziŃii” – poziŃia paranoid-schizoidă, poziŃia
depresivă – în evoluŃia psihică. Ea nu descrie aşa cum am descrie un peisaj; ea îl pictează;
Freud ar fi vorbit probabil de „construcŃii”. Dar istoricizarea pe care ea o propune antrenează
cititorul până acolo încât îl determină să uite că aceste descrieri, fondate pe observarea
ficŃiunii jocului şi a desenelor copilului, trimit la procese inconştiente. Uitarea invenŃiei şi a
ficŃiunii din joc şi desen, frecventă la analiştii copiilor, este cea care conduce gândirea la

72
H. Segal, Introduction à l'œuvre de Mélanie Klein, PUF, Paris, 1992, p. 90.

46
schematismele după care acestea „ilustrează” „realităŃi”. Pe de altă parte, insistenŃa pusă pe
ceea ce este simŃit, experimentat de la cea mai fragedă vârstă, creează o nouă tentaŃie: aceea
de a confunda ceea ce a fost trăit cu conştientul. Veche dispută asupra situaŃiei afectelor în
psihanaliză. O angoasă, un „sentiment” de culpabilitate, de agresivitate, pot fi numite
inconştiente? Ceea ce este inconştient nu se limitează doar la motivele, la reprezentările,
refulate, ale acestor experienŃe? Există în acest caz poziŃii epistemologice care, cu siguranŃă,
nu sunt compatibile cu cadrele unei tradiŃii empiriste.
Totuşi, ideea kleiniană a „fantasmei inconştiente” încearcă să rezolve acest paradox al
experienŃei, pentru că prin intermediul său experienŃele sunt trăite, iar aceasta, încă de la
începutul vieŃii. De aceea, împotriva Annei Freud, ea a susŃinut că relaŃia psihanalitică,
riguroasă, respectând neutralitatea – chiar şi în organizările tehnice ale jocului sau ale
desenului –, este posibilă de îndată ce un copil ar fi capabil să vorbească; sau să tacă. Ideea că
eul şi supraeul prea neorganizate la copil ar impune analistului o poziŃie de susŃinere şi de
consolidare a acestor instanŃe este opusul poziŃiei adoptată de Mélanie Klein. Am văzut cum
descoperirea caracterului arhaic şi feroce a supraeului o poziŃionează la antipozii unei acŃiuni
de consolidare a acestei instanŃe care, pentru ea, împiedică dezvoltarea eului.

ConstrucŃiile în psihanaliză

Freud totuşi, legând negarea de pulsiunea morŃii, ne indică o manieră de a regla, de a

limita speculaŃia. Paradoxal, aceasta are loc prin ideea de „construcŃie”. La sfârşitul textului
despre negare, el afirmă: „Cu această înŃelegere a negării concordă foarte bine faptul că în
analiză nu se găseşte nici un «nu» în inconştient, şi că recunoaşterea inconştientului de către
eu se manifestă într-o formulă negativă”73. Mai târziu, în articolul „ConstrucŃii în analiză”
(1937), Freud răspunde adversarului care acuză analistul de asumarea unei superiorităŃi de
învingător: dacă pacientul acceptă, este bine, dacă neagă, nu este decât faptul rezistenŃei sale
iar analistul are întotdeauna dreptate. De fapt, da-ul şi nu-ul pacientului sunt echivoce şi pot
proveni din complexitatea transferului. Confirmările vor fi de fiecare dată indirecte, legate de
asociaŃiile de idei şi de amintiri, asigurate uneori de agravarea simptomelor.
Freud reformulează astfel ceea ce el numeşte interpretare: „După părerea mea,
termenul de construcŃie este de departe cel mai potrivit. Termenul de interpretare se
raportează la modalitatea în care ne raportăm la un element izolat al materialului, o idee
incidentă, un act ratat, etc. Dar putem vorbi de construcŃie când prezentăm celui analizat o

73
S. Freud, „Negarea”, în Opere 3: Psihologia inconştientului, op. cit., p. 294.

47
perioadă uitată a preistoriei sale”74. Este vorba aici de secvenŃe, de o suită de fraze care
prezintă o ficŃiune narativă asupra a ceea ce s-a putut întâmpla.
Este oare sugestie? În fapt, textul construit de psihanalist şi propus pacientului este
fără încetare modificat conform evaluării delicate a aprobărilor şi negărilor, şi conform
fecundităŃii a ceea ce Ńâşneşte din inconştient. Răspuns dublu dat elevilor săi: interpretarea nu
se face termen cu termen, ci pe baza unei secvenŃe care se prezintă ca o ficŃiune. ConstrucŃiile
freudiene erau prezentate deci ca explicaŃii. Ele erau rareori constrângătoare.
Provocarea întoarcerii elementului refulat se face deci prin propunerea unei ficŃiuni, şi
nu, precum în tehnica activă a lui Ferenczi, prin crearea condiŃiilor din viaŃa reală.
Ca răspuns la orice „oniromanŃie”75, şi la orice pricepere caricaturală în analiza
rezistenŃelor, Freud, prin această expunere, reia linia care-l determinase să aleagă considerarea
intrării în maladie mai degrabă decât interpretabilitatea simptomelor.
Faptul că această construcŃie freudiană este narativă şi că această naraŃiune este o
istoricizare a complexului lui Oedip, nu mai este probabil atât de important pentru tehnica
noastră actuală. Dar ea are o mare importanŃă epistemologică pentru cunoaşterea şi situarea
inconştientului. Imaginea arheologică, pe care Freud o asumă bucuros şi care risca să facă din
inconştient tărâmul bleulerian al „psihologiei abisale”, îşi găseşte aici limita. Arheologia, care
reconstruieşte pornind de la resturi cutare vas antic, vede aici împlinirea travaliului său. Dar
pentru psihanalist, construcŃia nu este decât un travaliu preliminar, vânarea prin anticiparea
unei direcŃii: „Crapul adevărului a fost prins graŃie năvodului minciunii”. Metafora edificiului
reconstruit prin ordine, de la fundaŃie până la decor, nu mai corespunde pentru că „două forme
de travaliu se desfăşoară în paralel, unul de fiecare dată cu un pas înainte, celălalt – afluxul de
amintiri şi idei – urmându-l îndeaproape”: rigoarea şchiopătării freudiene.
Ideea construcŃiei induce astfel ideea revoluŃionară că inconştientul, departe de a fi
abisal, este de o superficialitate complexă. Ocazie a pertinenŃei topologiei în psihanaliză.
Ideea construcŃiei permite de altfel să gândim adecvarea ficŃiunii, instrument al perceperii
inconştientului, cu absenŃa contradicŃiei ce-l caracterizează. În fine, ea permite chiar şi
rafinarea poziŃiei psihanalitice în aprecierea delirurilor.

74
S. Freud, „Constructions dans l’analyse” (1937), în Résultats, idées, problèmes [Rezultate, idei, probleme],
vol. II, p. 269 sqq.
75
clé des songes (expr. fr.).

48
 Un hiat fundamental

Întoarcerea la Freud pornind de la consecinŃele lui Dincolo de principiul plăcerii

Jacques Lacan îşi deschide Scrierile – care îl făceau cunoscut marelui public în 1966,
după mulŃi ani în care a format psihanalişti printr-un învăŃământ oral din care extrăgea în
fiecare an scriitura densă a unui articol –, cu una dintre ele: „Seminarul asupra scrisorii
furate”. Această lecŃie, afirmă el, „este un moment al comentariului pe care l-am consacrat, în
tot acest an şcolar (1955), lui Dincolo de principiul plăcerii”. Pe de altă parte, întoarcerea la
Freud, prin care el vrea să educe prin ascultarea inconştientului, este pus sub egida
comentariului textului freudian din 1925, Verneinung, fondat pe cea de-a doua topică. Ironie
riguroasă, pentru că epistemologia acestei reîntoarceri la Freud este enunŃată pe baza textului
în care putem citi că ceea ce permite surprinderea dorinŃei inconştiente se exprimă în formula
refulării însăşi. Avertisment pentru elevi, punere în gardă împotriva a tot ceea ce a putut face
din invenŃia freudiană pretextul speculaŃiilor care refulează radicalitatea supărătoare, adică,
cel mai adesea, ariditatea a ceea ce nu poate fi transpus în imagini.

Lectura: o ternaritate de fond

Demersul lacanian este lecturarea lui Freud, lectură literală şi, prin aceasta, teorie a
inconştientului. Nu afirmă el, în acord cu textul freudian asupra Verneinung, că dorinŃa este
însăşi interpretarea sa, de vreme ce inconştientul este structurat ca un limbaj? Există aici o
teorie a scriiturii şi a lecturii propriu-zis psihanalitice. Nu este vorba de prioritatea acordată
urmelor care ar lua cuvântul, respectiv efectul exprimării lor, exerciŃiu frontal, chiar dacă este
partajat. Exemplul lecturii lacaniene din Freud arată, din contra, o ternaritate de fond. Doar ea
permite înscrierea lecturii în temporalitatea tipică psihanalizei, aceea a efectului „întârziat”,
aceea a Nachträglich, asupra căruia Freud a insistat, mai ales în analiza „Omului cu lupi”.
Această ternaritate este pusă în joc, în comentariul lacanian la Verneinung, regulatorul
acestei întoarceri la Freud, prin apelul la J. Hyppolite, filosof hegelian, familiarizat deci cu
ideea negativităŃii. Înscriere esenŃială a unui non-psihanalist într-o lectură psihanalitică,
deschidere către ştiinŃele înrudite: lingvistică, etnologie, matematică. Dar este mai mult decât
o cerere făcută unui expert, şi mai mult decât un transport a unui concept dintr-o disciplină în
alta, aşa cum îl teoretiza epistemologul amintit de Lacan, G. Canguilhem. Este de asemenea

49
cu totul altceva decât generalizarea acestor transporturi în constituirea ştiinŃelor cum o
gândeşte Michel Serres, chiar dacă presimŃim că limba franceză uneşte şi explică transferul
prin transport şi teoretizarea acestuia.
Lacan produce o dimensiune diferită, el introduce prin ternaritate o schimbare de
nivel: complexificarea operaŃiei produce simplificarea soluŃiei. Precum în cazul umbrei
purtate, de care vorbeşte Michel Serres apropo de invenŃia matematică, pe care Thales a
introdus-o pentru a calcula înălŃimea ascunsă a piramidelor, sau chiar precum în cazul a ceea
ce demonstrează Platon în Menon.
Acest text asupra invenŃiei riguroase, asupra dublării pătratului, asupra necesităŃii de a
gândi o operaŃie care pune în joc dimensiuni incomensurabile, asupra fecundităŃii cunoaşterii
interpretată drept reminiscenŃă, pune în scenă pe Socrate, Menon şi un sclav tânăr. Lacan va
comenta îndelung acest text, punând cunoaşterea inconştientă de partea sclavului. Referitor la
Verneinung, el nu construieşte o lectură asupra unui joc dual, nici asupra opoziŃiei, facil
religioase, dintre unu şi multiplu; el complexifică datul lecturii sale, introduce un dispozitiv de
aceeaşi natură cu acela al curei, care funcŃionează în formă ternară, deşi aparenŃa este cea a
dialogului.
Sfârşit al acestei obişnuinŃe duale de a recenza opiniile asupra unui obiect exterior,
despre care maestrul şcolii îşi expune la sfârşit teza. Ceea ce pune problema a ceea ce Lacan
lecturează din Freud. Iar pentru ceea ce ne preocupă aici, problema lecturilor şi scrierilor
despre inconştient, în raport cu care diverse propoziŃii freudiene sunt revalorificate.
Accentul este pus pe literă, şi nu pe ceea ce ne furnizează o intuiŃie sau un insight:
„Căci a se lăsa condus de litera lui Freud până la claritatea pe care o cere, fără a stabili
dinainte un punct de întâlnire, a nu da înapoi în faŃa reziduului, care va fi regăsit la sfârşit,
încă de la începutul său enigmatic, şi chiar a nu se simŃi eliberat la finalul demersului de
curiozitatea care i-a dat naştere, iată în ce constă garanŃia pe care un logician încercat o
prezintă solicitării noastre, când, după trei ani deja trecuŃi, am înŃeles să ne permitem un
comentariu literal al lui Freud”76.

Inconştientul nu este o „piesă detaşată”

Celebrul text lacanian asupra „Scrisorii furate”, sau mai bine zis „deturnate”, este în
primul rând un text asupra scrisorii lui Freud, deturnată de elevii săi. Ca şi cum a-l citi pe
Freud s-ar reduce la expunerea tezelor sale. Desigur, există „teze” freudiene ce suscită

76
J. Lacan, Écrits, Le Seuil, 1966, p. 364.

50
controverse. Dar psihanaliza nu este filosofie, şi chiar dacă acceptă dezbaterea, aceasta nu este
fondatoare ca pentru dialectică.
Revine aceasta la a spune că ceea ce Lacan lecturează din Freud este un gest inaugural,
sau o primă intuiŃie? Aceasta ar însemna să uităm că prefixul negativ al cuvântului inconştient
efectuează doar pliul laic al lui Verneinung.
Or negaŃia, de la Freud încoace, şi-a deplasat punctul de impact: „Inconştientul nu este
o specie ce defineşte în realitatea psihică cercul a ceea ce nu are atributul (sau virtutea)
conştiinŃei”77. Întoarcerea lui Lacan asupra textului despre Verneinung plasează negaŃia în altă
parte şi, de altfel, nu trimite la o clasificare, ci la un enunŃ a cărui enunŃare actuală este
adresată psihanalistului. Circularitate logică? Vom elucida această problemă. Dar miza este de
a nu face din inconştient o „piesă detaşată”, cum le reproşa Lacan lui S. Leclaire şi lui J.
Laplanche atunci când aceştia făceau o expunere a mecanismelor inconştientului,
fundamentată totuşi pe afirmaŃia lacaniană că inconştientul este structurat ca un limbaj. Or,
scrie Lacan, „psihanaliştii aparŃin conceptului de inconştient, pentru că lor li se adresează. Nu
putem prin urmare să nu includem discursul nostru asupra inconştientului în însăşi teza pe
care o enunŃă, anume că prezenŃa inconştientului, pentru a se situa în locul Celuilalt▪, trebuie
căutată în întregul discurs, în enunŃarea sa”78.
Nu există deci cuvânt privilegiat care ar „deschide” către inconştient şi care ar semnala
tropii, metaforele şi metonimiile, prin care Lacan reia, pe urmele lui Jakobson, condensarea şi
deplasarea recunoscute în analiza freudiană a viselor. Povestirile viselor nu mai sunt calea
regală care îndrumă inconştientul: orice cuvânt, adresat celui care acceptă să ia locul
inconştientului, semnifică.

Există un „subiect al inconştientului”

Ce citeşte Lacan din Freud? „Este necesar, pentru inconştient, ca din experienŃa
freudiană să mergem la esenŃă. Inconştientul este un concept forjat pe urmele a ceea ce
operează pentru a constitui subiectul”79. Bucla retorică a acestei definiŃii urmează traseul
benzii lui Moebius; prin aceasta, Lacan prezintă ceea ce poate fi subiectul inconştientului,
marcat de această temporalitate a întârzierii pentru a cărei subterfugiu şi torsiune este necesară
prezenŃa analistului.

77
idem, p. 830.
78
idem, p. 834.
79
idem, p. 830.

51
 Desigur, putem expune tezele lui Lacan asupra inconştientului, putem dezbate
impertinenta pertinenŃă a decalajului pe care îl creează în raport cu lingvistica, cu logica, cu
topologia. Dar dacă inconştientul uman nu este o „piesă detaşată”, orice expunere ce nu
include transferul inventat de Freud este caducă. Intrăm astfel într-un cadru religios?
Adresarea către analist nu este făcută unui zeu obscur. Ea este făcută unui subiect care, chiar
dacă este analist, nu este altceva decât un „supus” al regulilor semnificantului care îl
guvernează. Psihanalistul nu este avantajat nici ca „eu” singular, nici ca şi conştiinŃă.
Adresarea către psihanalist, inclusă în conceptul de inconştient, nu se reduce la o
intenŃionalitate; de altfel, indicările imaginare sunt deseori paranoice. IntervenŃiile
psihanalistului nu se raportează nici ele la ceea ce în limbaj este pură comunicare, după care
un emiŃător trimite un semnal prin care informează un receptor prin intermediul unui cod. Ea
urmează torsiunea singulară prin care psihanaliza constituie intersubiectivitatea, redublată şi
revelată prin însuşi dispozitivul curei: „Limbajul uman ar reprezenta deci o comunicare în
care emiŃătorul primeşte din partea receptorului propriul mesaj într-o formă inversată”. Ceea
ce duce la înŃelegerea fiecărui cuvânt drept o cerere, cerere de iubire sau de recunoaştere, în
mod radical, cerere a unui răspuns. Un psihanalist se interesează nu de funcŃia informativă a
limbajului, ci de redundanŃe, aceste frumoase inutilităŃi, care marchează faptul că, pentru
dorinŃă, „vorba include întotdeauna, subiectiv, propriul răspuns”. Temporalitatea afirmată
corespunde acestei rigori: „Eu mă identific în limbaj, dar numai pentru a mă pierde ca obiect.
Ceea ce se întâmplă în istoria mea nu este trecutul definit a ceea ce fusese pentru că acesta nu
mai este, nici chiar perfectul a ceea ce a fost în ceea ce sunt, ci viitorul anterior a ceea ce voi fi
fost pentru că sunt pe cale să devin”80.

Wo Es war, soll Ich werden

„Singura funcŃie a conştiinŃei constă în capturarea imaginară a eului prin reflectarea sa

speculară şi în funcŃia de ignorare ce îi este ataşată”81. Ich-ul freudian a fost deseori tradus
prin „ego” în engleză, prin „moi”, în franceză, eludând un „je” care totuşi, împreună cu
Cogito-ul lui Descartes, unea în filosofia franceză acel „je” al subiectivităŃii cu mai
riguroasele „lanŃuri de raŃiune” ale ştiinŃei.

80
idem, p. 832.
81
idem, p. 801.

52
 Freud scria: „Wo Es war, soll Ich werden”82 şi diferiŃii traducători citeau: „Acolo unde
a fost «sinele», «eul» trebuie să apară”, modificând textul în sensul unei fortificări a unui „eu”
ce guvernează „sinele”. Lacan a îndrăznit să traducă, literal: „Acolo unde fusese doar o clipă,
acolo unde fusese pentru puŃin, între această extincŃie care luminează încă şi această ecluziune
ce eşuează, „eul” [je] poate accede la fiinŃa dispariŃiei propriei mele ziceri. EnunŃare care se
denunŃă, enunŃ care renunŃă, ignoranŃă ce se disipă, ocazie ce se pierde, ce anume rămâne aici
dacă nu urma a ceea ce trebuie să fie pentru căderea fiinŃei?” Inventând ideea unui subiect
inconştient, plecând de la traducerea diferenŃiată a lui Ich freudian prin „je”, respectiv „moi”,
Lacan disipă anumite confuzii teoretice şi tehnice. Subiectul psihologic a fost deseori un eu
conştient, ale cărui rădăcini inconştiente erau numite eul abisal. Subiectul filosofic, mai exact
subiectul transcendental kantian, nu se afirma în termeni de conştiinŃă, ci în termenii
condiŃiilor de posibilitate ale cunoaşterii. Lacan formulează ideea nouă, uluitoare, a unui
subiect al inconştientului, al unui inconştient care este în acelaşi timp o cunoaştere.
Faptul că o cunoaştere nu coincide cu conştiinŃa pe care o avem despre ea, că un
subiect nu coincide cu conştiinŃa, nici cu afectul unui eu trăit, are numeroase consecinŃe.
Faptul că subiectul nu întâlneşte nici o esenŃialitate cunoscută sau ascunsă, nu se
caracterizează nici măcar printr-o stăpânire cu aspecte anarhiste, ci prin supunerea sa faŃă de
limbaj, constituie o ruptură faŃă de idealurile filosofice. În sfârşit, faptul că ceea ce Lacan
numeşte limbaj, urmând studiile laice ale lingvisticii contemporane, nu îşi capătă valoarea nici
printr-o revelaŃie divină, nici printr-o proferare metafizică, implică o poziŃie nouă: o critică a
bunurilor, mai profundă decât un canon de a renunŃa la ele, o considerare precisă a supunerii
noastre faŃă de limbaj; o etică nouă, care nivelează veneraŃia pe care o purtăm simptomului, şi
în special, simptomului social, pentru care „vindecarea” normală implică doar o adaptare.
Căci inconştientul ar putea foarte bine să fie conceptul contemporan care să exploreze, să
reînnoiască şi să fondeze o autonomie.
Acest lucru este posibil, dacă nu luăm paranoizarea simptomatică în care se scaldă
viaŃa noastră cotidiană occidentală drept „realitate”, adică dacă nu considerăm simptomul ca
normă de urmat. Cine ar şti atunci dacă şansa comportamentalistă, aceea a bunei conduite, a
„bunelor maniere”, eficientă pentru piaŃă, nu este doar răspunsul simetric la ceea ce duelul
imaginar între semeni a stabilit în relaŃiile umane: o reversibilitate instabilă între persecutori şi
persecutaŃi?

82
Fraza lui Freud (Wo Es war, soll Ich werden) este extrasă din cea de-a 31a conferinŃă. Nouvelles conférences
d’introduction à la psychanalyse, Gallimard, col. „Folio Essais”, 1989 (N. aut.).

53
 Inconştientul freudian deplasează subiectul eului specular, fixat într-o relaŃie în
oglindă cu celălalt. El introduce în ideea fenomenologică, de la Husserl la Merleau-Ponty, a
intersubiectivităŃii dintre semeni, asimetria reală a subterfugiului simbolizat prin Celălalt,
afirmă Lacan. Psihanaliza nu mai adevereşte deci idealurile pe baza singurului argument,
periculos, că acestea ar fi împărtăşite la fel de către toŃi. Deja în Psihologia colectivă şi
analiza eului (1921), Freud a demonstrat la ce extremisme politice distructive pot conduce
anumite consensuri.

ServituŃi şi stăpâniri imaginare

Nu suntem sub influenŃa inconştientului precum sub aceea a unui stăpân, a unui semen
care ne-ar înlănŃui şi ne-ar da ordine. Psihoza, desigur, pune în lumină mecanisme
inconştiente care seamănă cu „maşini de influenŃare”, cum scria V. Tausk. Ar trebui pentru
aceasta să urmărim reŃelele prin care G. Deleuze şi F. Guattari, în Anti-Oedip, gândesc să
elibereze ceea ce dorinŃa conŃinea revoluŃionar în maşinile dezirante denudate de schizofrenic:
ocheadă făcută paranoiei criticată de S. Dali şi de M. Duchamp în Grand Verre: La Mariée
mise à nu par ses célibataires, même? Nu este sigur că delirul, singur, implică altceva decât
insistenŃa sa repetitivă. Pe de altă parte nu putem nici să afirmăm că universalizarea unui delir
care focalizează dintr-un punct – solar, divin, ochi transcendent şi atotvăzător – o lume
supravegheată de un „panopticon”, ne-ar permite să concludem că inconştientul este pe de-a-
ntregul injoncŃiune şi persecutare a libertăŃii umane. Această opoziŃie între un subiect şi
inconştientul său, provine uneori din lupta filosofică între suflet şi pasiunile sale, sau din
războiul între raŃiune şi imaginaŃie – această femeie, această vrăjitoare, această «folle du
logis»83, cum o numea Descartes –, rămâne o imagine expresivă dar plată.

Subiectul inconştientului se află în creaŃia poetică

CreaŃia teoretică ce promite ideea unui „subiect al inconştientului” este poetică. Ch.
Melman, în seminarul său (1997), aminteşte cum rutina elevilor a refulat curajul acestei
afirmaŃii. De ce poetică? Pentru că modul survenirii subiectului inconştientului este de aceeaşi
natură cu acela prin care survine poezia unui text.
Am putea crede că Lacan a fost marcat de suprarealism. De fapt, Lacan era apropiat de
tot ceea ce se numea avangardă europeană, şi cunoaştem legăturile pe care le avea cu

83
(locuŃiune în l. fr.) imaginaŃie.

54
lingviştii şi poeŃii dadaişti şi suprarealişti. A-l clasifica drept structuralist este de asemenea
simplist, în ciuda interesului pe care-l purta analizei structurale a miturilor făcută de C. Lévi-
Strauss, în ciuda importanŃei pe care structuralismul o acorda ideii de trăsături diferenŃiale în
definiŃia lingvistică a elementelor limbajului. Ideea lacaniană a „semnificantului” –
întotdeauna altul decât el însuşi – nu-şi găseşte importanŃa şi rigoarea clinică decât dacă
subiectul se poate defini ca metaforă, prin urmare ca trop poetic.

Aimée

În teza sa, Despre psihoza paranoică în raporturile sale cu personalitatea (1932),

Lacan, în loc să respingă pentru bizareriile lor textele Aiméei, pacienta internată pentru că a
atacat o actriŃă pe care o considera persecutoarea sa, le citeşte şi le include în monografia sa,
nu ca şi curiozităŃi ale unei „arte brute”, ci drept călăuze ale unei descrieri clinice potrivite, ale
unui diagnostic, ale unei auscultări. Lacan nu face o „psihanaliză” a operei de artă. Dar, ca şi
Freud, el ia în serios însăşi litera creaŃiei poetice a Aiméei, ştiind că scriitura nu este o
modalitate de a disciplina cuvintele, ci că stilul conduce deseori spre locuri în care nu ştim
cum să ajungem: „Fidelitatea faŃă de ambalajul formal al simptomului, care este adevărata
urmă clinică căreia i-am prins gustul, ne conduce la limita în care acesta se transformă în
efecte de creaŃie. În cazul tezei noastre (cazul Aimée), efecte literare – şi multe alte merite
pentru a fi fost adunate, sub rubrica (de referinŃă) de «poezie involuntară», de către Éluard”84.
Lingviştii nu se limitează la a clasa şi a situa prin diferenŃe semnificanŃii,
semnificaŃiile, cuvintele, sintaxele, etc. Făcând aceasta, ei încearcă de asemenea resortul
fecundităŃii limbajului. Chomsky, spre exemplu, arată în a sa gramatică generativă faptul că
limbajul foloseşte la cu totul altceva decât la comunicare. El a fost atent la experienŃa
conversaŃiei cotidiene precum şi la poezie, dar, pare-se, doar pentru a extrage o pragmatică. În
fine, într-un articol, „Limbaj şi cunoaştere inconştientă”, el scrie: „Nu există nici un motiv să
credem că avem vreun acces privilegiat la principiile care contribuie la cunoaşterea noastră şi
la utilizarea limbajului, care unesc «organul mental» al limbajului de celelalte sisteme
cognitive”85. Pentru el, ceea ce este inconştient este definit şi determinat prin inaccesibilitatea
acestui ansamblu de reguli şi cutume ale limbajului, interiorizate în fiecare dintre noi, ce
permit totuşi o foarte puternică inventivitate pornind de la aceste reguli. Să notăm totuşi că
limbajul este considerat aici în poziŃia sa instrumentală.

84
J. Lacan, Écrits, p. 66.
85
Noam Chomsky, „Langage et savoir inconscient”, în culegerea Psychoanalysis and language, New Haven and
London, Yale University Press, 1978, p. 32.

55
 „Inconştientul este structurat ca un limbaj”

Pentru Lacan, limbajul nu este un instrument, nici al gândirii, nici al comunicării.

Totuşi, inconştientul nu este limbajul, el este structurat ca un limbaj. Această diferenŃă
marchează însuşi locul subiectului, înscris în această formulă: un semnificant, asta reprezintă
un subiect pentru un alt semnificant. Nu este în interval – subiectul nu este făcut după
asemănarea acestui obsesional între două focuri –, ci în ceea ce se întâmplă ca efect real al
sensului în operaŃia excesivă de substituŃie a unui semnificant printr-un altul, S1 prin S2, spre
exemplu. Căci dacă inconştientul este structurat ca un limbaj, acesta din urmă nu este un fel
de suprafaŃă expusă descrierii.
Refularea este înscrisă în însăşi seria semnificantă: diferenŃa radicală faŃă de
lingvistică, cel puŃin faŃă de aceea pe care o citea Lacan când, după lectura din F. De
Saussure, R. Jakobson, L. Hjelmslev, N. Chomsky, el distingea originalitatea domeniului
psihanalitic şi trasa, în însăşi regula concatenării semnificanŃilor care se recunoaşte în orice
vorbire, locul necesar al refulării. Căci nu există limbaj uman fără literă deturnată, în suferinŃă
„pentru noi, cei ce suntem emisarii oricărei litere furate care, cel puŃin pentru un timp, se va
afla la noi în suferinŃa transferului”86.

PoziŃiile asupra metaforei

Lacan a fost atent la noutatea suprarealistă, şi fără îndoială din cauza dimensiunii
intersubiective a unei creaŃii în mod deliberat legate de jocul inconştientului. Desigur,
accentul era pus pe „întâlnire”, fie că aceasta ar fi cu o femeie (astfel Najda, de Breton), fie că
ar fi cu cuvintele, ceea ce Lacan va critica: „Să spunem că poezia modernă şi şcoala
suprarealistă ne-au determinat să facem un pas important, demonstrând că orice conjuncŃie a
doi semnificanŃi ar fi echivalentă pentru constituirea unei metafore, dacă condiŃia celei mai
mari diversităŃi a imaginilor semnificate n-ar fi o exigenŃă pentru producerea sclipirii poetice,
altfel spus pentru ca să existe creaŃia metaforică.
Desigur, această poziŃie radicală este fondată pe experienŃa numită scriitură automată,
care nu fusese încercată fără asigurarea că pionierii săi cunoşteau descoperirea freudiană. Dar
ea rămâne marcată de confuzie pentru că doctrina sa este falsă.

86
J. Lacan, op. cit., p. 37.

56
 Sclipirea creatoare a metaforei nu Ńâşneşte din aducerea la prezenŃă a două imagini,
adică a doi semnificanŃi în aceeaşi măsură actualizaŃi. Ea Ńâşneşte între doi semnificanŃi, din
care unul este substituit celuilalt prin luarea locului acestuia în seria semnificantă,
semnificantul ocultat rămânând prezent prin conexiunea sa (metonimică) cu restul seriei”87.
Totuşi, suprarealismul, câtă vreme explora fecunditatea inconştientului, de exemplu
prin scriitura automată, punea în valoare o dimensiune fundamentală a acestuia: jocurile
suprarealiste, precum „cadavrele admirabile”88, scoteau în evidenŃă însăşi intersubiectivitatea,
poemul născându-se din relaŃia cu celălalt, după un dispozitiv care cerea întotdeauna, odată cu
plăcerea noilor întâlniri dintre cuvinte, o onestitate intransigentă. În sfârşit, dacă întâlnirea se
spunea în termenii iubirii mai degrabă decât ai dorinŃei, era o iubire îndepărtată de orice
religie.

Conceptul de juisare

Conceptul de juisare leagă repetiŃia de pulsiunea morŃii. ForŃa lui Lacan, în textele sale
asupra literei furate, este înscrierea, în aceeaşi operaŃie, a seriei semnificante, a subiectului
care îi este „supus” şi a juisării. „Freud, în al său Dincolo, face loc faptului că principiul
plăcerii, căruia îi dă de fapt un nou sens prin instalarea sa în circuitul realităŃii, ca proces
primar – articularea semnificantă a repetiŃiei –, ajunge la a-şi apropria un sens încă şi mai nou
ce se pretează la forŃarea barierelor sale tradiŃionale de partea juisării, – a cărei fiinŃă se
ataşează masochismului, adică se deschide către pulsiunea morŃii”89.
Masochismul, care este o erotizare a suferinŃei, nu este pulsiunea morŃii, dar
„deschide” către aceasta, căci pune în chestiune ideea unei oarecare armonii satisfăcătoare.
Pulsiunea morŃii nu mai este imaginabilă ca o forŃă metafizică ce împinge spre rău: ea nu
relevă de un pesimism filosofic. La drept vorbind, ea excede imaginaŃia unui bine sau a unui
rău, şi chiar întreaga imaginaŃie, iar ideea modernă a entropiei convine prea puŃin, în ciuda
proximităŃii sale. „Există ceva care este distinct de principiul plăcerii şi care tinde să reducă
viul la anorganic – astfel se exprimă Freud. Ce vrea să zică prin aceasta? Ce-l forŃează să
gândească astfel? În nici un caz moartea fiinŃelor vii. Ci trăirea umană, schimbul uman,
intersubiectivitatea. Există ceva în ceea ce el observă referitor la om care îl constrânge să

87
idem, p. 506-507.
88
Joc suprarealist constând în compunerea unei fraze prin scrierea unui cuvânt pe o foaie care se pliază înainte
de a fi trecută următorului jucător.
89
idem, p. 67.

57
depăşească limitele vieŃii”90, scrie Lacan. „Există fără îndoială un principiu care împinge
libidoul către moarte, dar nu-l împinge într-un mod indiferent. Dacă l-ar împinge pe cele mai
scurte căi, problema ar fi rezolvată. Dar nu-l împinge decât tocmai pe căile vieŃii. [...] FiinŃa
vie [...] nu poate merge către moarte pe un traseu indiferent”. RepetiŃia nu este un accesoriu al
pulsiunii morŃii, ea este însăşi insistenŃa sa, este chiar textura simbolului. Doar astfel Lacan
poate afirma: „ViaŃa nu este prinsă în simbolic decât îmbucătăŃită, descompusă. Însăşi fiinŃa
umană este, în parte, în afara vieŃii, participă la instinctul morŃii. Doar de aici se poate aborda
registrul vieŃii”91.
Conceptul de juisare, fundamental în teoria lacaniană a inconştientului, este cu totul
altceva decât o plăcere complicată sau torsionată. El se plasează la nivelul acestui subterfugiu
al vieŃii prin insistenŃa limbajului, la nivelul curburii ce întârzie moartea, şi astfel va lua în
serios conceptul de pulsiune a morŃii al lui Freud. Seminarul care-i va defini complexitatea –
articularea între juisarea falică şi juisarea de Celălalt – nu se numeşte oare „Iarăşi”? Iarăşi,
semn al întoarcerii necesare la Freud, enunŃ al legăturii între pulsiunea morŃii şi repetiŃie.
Vedem că, pentru Lacan, insistenŃa repetiŃiei nu reproduce aceleaşi elemente, ci constituie
procesul de simbolizare a seriei semnificante. „Iarăşi”, în însuşi cuvântul care solicită în inima
a ceea ce se repetă, se află puŃin Dincolo de principiul plăcerii lui Lacan.
Conceptul de juisare se dezvoltă fără întrerupere prin înscrierea literală numai a
semnificanŃilor. Nu putem să-i atenuăm importanŃa fragmentându-l pe mai multe epoci
lacaniene, în mai multe sensuri, pentru că el nu încetează să exploreze până la final
consecinŃele cuvintelor: „Inconştient, acesta nu înseamnă că fiinŃa gândeşte, cum este implicat
totuşi de către zisul ştiinŃei tradiŃionale; inconştientul înseamnă că fiinŃa, vorbind, juisează, şi,
aş adăuga, nu vrea să ştie de nimic altceva”92. Conceptul lacanian de juisare, pentru că
aparŃine texturii limbajului, permite să gândim împreună ceea ce se experimentează, respectiv
ceea ce face inconştientul. El face caducă ideea unui afect inconştient, precum la Freud.
Juisarea este fără îndoială însăşi insistenŃa seriei semnificante. Ea permite să distingem
dorinŃa de afect, care ne prezintă figura unei conştiinŃe trăite. Articularea dorinŃei şi a juisării
dezvăluie confuzia speculaŃiilor fondate pe stridenŃele, neclare totuşi, ale afectului.

90
J. Lacan, Séminaire II, 1954-1955, Le Seuil, 1980, p. 103.
91
idem, p. 112.
92
J. Lacan, Encore, 1972-1973, Le Seuil, p. 95.

58
 „Inconştientul este ultimul observator obscur al hazardului”

Am citit cum anume majoritatea elevilor lui Freud au refuzat ideea de pulsiune a
morŃii. Michel Serres observă că filosofii şi psihologii au avut o aversiune asemănătoare faŃă
de noutatea termodinamicii: „Aproape toŃi, cu foarte mici excepŃii, afirmau, spre exemplu,
eterna reîntoarcere, împotriva rezultatelor fizicii. Freud, din contra, le reevaluează: el ia ca
model, în mod clar, la început, o topologie Maxwell-Listing pentru care liniile de câmp erau
deja numite complexe, şi o energetică de tip termodinamic, legată de două principii
fundamentale: constanŃa energiilor şi deriva către moarte. Timpul freudian este ireversibil”93.
Secolul al XX-lea a putut demonstra cu uşurinŃă, afirmă el în continuare, că teoria
informaŃiei „era fiica termodinamicii”, şi că informaŃia releva de negentropie. Ceea ce noi
percepem, cuplul plăcere-durere, „singurul reperat, ar fi, cu alte cuvinte, ultima traducere,
ultima rectificare a cuplului fizic originar informaŃie-zgomot de fond”. „Nivelele succesive
ale integrării organice – din care cunoaştem destul de bine primele elemente ale seriei, graŃie
ştiinŃelor experimentale, şi segmentul final, prin raportul patetic imediat pe care îl avem
neîncetat cu propriul nostru corp – trebuie să funcŃioneze, toate şi întotdeauna, precum
limbajele”. „Fiecare integrare funcŃionează ca un filtru, un redresor”.
Ceea ce-i permite lui M. Serres să generalizeze problema refulării: „Dintr-un punct de
vedere interior sistemului, transmiterea de informaŃie printr-un canal oarecare de la un
element la altul sustrage ambiguitatea. Ea este un zgomot de fond, un obstacol pentru mesaj.
Pentru un observator exterior sistemului, ea trebuie să fie luată în calcul şi mai mult, pentru că
îi măreşte complexitatea. FuncŃionează deci ca o informaŃie de la nivelul de organizare a
complexului. Aici, ea recuperează iar dincolo, ea exprimă. [...] Ca urmare, inconştientul
cedează disimulând; există, în sistem, tot atâtea nivele de integrare. [...] Totul s-ar întâmpla
atunci ca şi cum inconştientul clasic ar fi ultima dintre cutiile negre, cea mai clară pentru noi
pentru că este deja verbalizată complet. Dincolo de ea, plonjăm în ceaŃa semnalelor
insesizabile. Ne protejează cumva de această răbufnire asurzitoare a proceselor aleatoare, are
ca funcŃie traducerea sa în simboluri? Inconştientul este ultimul observator obscur al
hazardului. Şi este o instanŃă a ordinii. El transformă, de asemenea, hazardul distrugător în
autonomie”94.
Chiar dacă acest cuplu informaŃie-zgomot de fond nu se substituie conceptului
psihanalitic de refulare, această poziŃie asupra inconştientului este importantă, în măsura în
care el nu mai este cazanul diavolului, nici rămăşiŃa gestului ce dejectează, nici ideea vagă a

93
M. Serres, Hermès IV. La Distribution, 1977, p. 260.
94
idem, p. 267-269.

59
unei dezordini opuse ordinii, ci însăşi ordinea. Această poziŃie desfăşoară ceea ce se observă,
faptul că refulatul este în acelaşi timp întoarcerea elementului refulat. Freud le asambla într-o
dinamică. Pentru J. Lacan, subiectul inconştientului nu este probabil asemănător unui
observator, chiar dacă acesta este descărnat de imagini şi considerat, în mod riguros, drept
cutie neagră la M. Serres. Dar miza este să încheiem cu diabolizarea inconştientului, situarea
exactă a pulsiunii morŃii freudiene, ca derivă, traducerea lacaniană a lui Trieb. M. Serres,
insistând asupra înserierii integrărilor succesive, ne avertizează împotriva imaginii unice care
ar asimila pulsiunea morŃii cu o idee prea simplistă asupra entropiei.

Determinarea subiectului prin repetiŃie

Reluând jocul lui fort-da, care deschide Dincolo de principiul plăcerii, în care Freud
descrie cum un copil aruncă în mod repetat un obiect afară din leagăn şi îl face să revină
printr-o alternanŃă mai sigură decât cea a absenŃei şi a întoarcerii mamei, Lacan scrie: „Omul
literalmente îşi consacră timpul desfăşurării alternativei structurale în care prezenŃa şi absenŃa
se apelează una pe cealaltă... La drept vorbind, nu există aici decât o estimare clarificatoare a
intrării individului într-o ordine a cărei masă îl suportă şi îl întâmpină sub forma limbajului, şi
supraîncarcă, în diacronie ca şi în sincronie, determinarea semnificantului cu cea a
semnificatului. [...] Simpla conotare prin (+) şi (–) a unei serii, jucând asupra singurei
alternative fundamentale a prezenŃei şi absenŃei, permite demonstrarea modului în care cele
mai stricte determinări simbolice se adaptează unei succesiuni de lovituri, a căror realitate se
repartizează doar «la întâmplare»”95. Putem astfel simboliza grupuri de câte trei, diferenŃiate
sincronic prin simetria constanŃei, sau a alternanŃei, sau prin disimetriile imparului în aceste
grupe de câte trei, şi, „încă de la prima compunere cu sine însuşi a simbolului primordial... o
structură, toată transparenŃa care aparŃine încă datelor sale, face să apară legătura esenŃială
între memorie şi lege”96.
Nu refacem în detaliu această demonstraŃie care explorează o serie a lui Markov. Să
notăm totuşi că această simbolizare primordială nu se susŃine pe baza unei realităŃi la care să
facă referinŃă – o lume a lucrurilor –, ci pe o numărătoare binară ce comportă absenŃa; că seria
constituită îşi extrage ordinea dintr-un anumit număr de excluderi care relevă doar de
imposibilităŃi logice. „Subiectivitatea la origine nu relevă de nici un raport cu realul, ci de o

95
J. Lacan, Écrits, p. 48.
96
idem, p. 50.

60
sintaxă care-i creează marca semnificantă”97, scrie Lacan. Refularea originară, de care
vorbeşte Freud ca şi condiŃie a simbolizării, găseşte aici o dimensiune care va fonda relaŃia
noastră cu limbajul şi cu dorinŃa, dincolo de cerinŃa inclusă în orice cuvânt, ca relaŃie cu o
lipsă a cărei necesitate relevă de o anumită logică.
Prin aceeaşi mişcare, Lacan, în opoziŃie cu G. Deleuze şi F. Guattari, a deplasat, a
elaborat, dar a menŃinut, referinŃa freudiană la complexul lui Oedip. Nu ca anecdotă a
interdicŃiilor noastre, ci ca operator al orientării cunoaşterii inconştiente, care nu ar putea, prin
urmare, să fie o reŃea perfectă, imobilă.
În sfârşit, temporalitatea care se desfăşoară este aceea a retroacŃiunii. Aceasta nu
trebuie confundată cu o comutativitate. Seria semnificantă este necomutativă, un alt mod de a
defini imposibilitatea logică ce o delimitează, refularea originară.

Pasiunea semnificantului. Divizarea subiectului

Lacan defineşte poziŃia sa asupra semnificantului în psihanaliză în articolul

„SemnificaŃia falusului” astfel: „Am fost conduşi [...] la a susŃine ca necesară oricărei
articulaŃii a fenomenului analitic noŃiunea de semnificant, aşa cum aceasta se opune celei de
semnificat în analiza lingvistică modernă. De această noŃiune, apărută după Freud, Freud nu
putea să Ńină cont, dar noi pretindem că descoperirea lui Freud se reliefează tocmai în faptul
de a fi fost nevoit să anticipeze formulele sale, pornind de la un domeniu în care nu am putea
să ne aşteptăm să i se recunoască suveranitatea. Invers, descoperirea lui Freud dă opoziŃiei
dintre semnificant şi semnificat nivelul efectiv la care aceasta trebuie înŃeleasă: adică, faptul
că semnificantul are funcŃie activă în determinarea efectelor în care semnificabilul apare ca
acceptându-şi situaŃia, devenind prin această pătimire semnificatul”98.
Lacan îl desemnează pe Celălalt, marele Celălalt, drept locul semnificanŃilor. Această
majusculă vine să stabilească faptul că nu există Celălaltul Celuilalt, precum nici metalimbaj
care ar adeveri alteritatea. Această alteritate este aceeaşi cu cea care constituie semnificanŃii
ca pure diferenŃe, pentru că semnificantul se defineşte aici ca altul decât el însuşi. Alteritatea
nu este deci nici exterioară seriei, nici transcendentă. De aceea, Celălalt este irevocabil
incompletitudine: „Sinele vorbeşte în Celălalt, afirmăm noi, desemnând prin Celălalt însuşi
locul ce evocă recursul la cuvânt în orice relaŃie în care acesta intervine. Dacă sinele vorbeşte
în Celălalt, fie că subiectul îl aude sau nu cu propriile urechi, este pentru că aici subiectul,

97
ibidem.
98
idem, p. 688.

61
printr-o anterioritate logică faŃă de orice apariŃie a semnificatului, îşi găseşte locul
semnificant. Descoperirea a ceea ce el articulează în acest loc, adică în inconştient, ne permite
să înŃelegem cu preŃul cărei divizări (Spaltung) s-a constituit astfel”99.
Subiectul este divizat. Nu între conştient şi inconştient, ci prin însăşi poziŃia sa
eclipsată în seria semnificantă, între un semnificant şi altul, interval nemăsurat al metaforei în
care nu se spune decât deschiderea a ceea ce este Celălalt fără transcendenŃă. NotaŃia S barat,
prin care Lacan traduce de asemenea acel Es freudian şi propune o scriere pentru subiectul
divizat de inconştient, poate, la fel de bine, să fie aceea a refulării originare. Falusul, care
concentrează imaginar în el toată turgescenŃa sexualului, nu este nici o fantasmă, nici un
obiect sexual, nici chiar un simbol în maniera Misterelor antice: pentru Lacan, este un
semnificant, „este semnificantul destinat să desemneze în ansamblu efectele de semnificat, în
măsura în care semnificantul le condiŃionează prin prezenŃa sa de semnificant”100. „Faptul că
falusul este un semnificant impune ca acesta să fie în locul Celuilalt la care subiectul are
acces”101. În acest sens, S barat poate fi citit drept acest semnificant barat al refulării
originare. Şi chiar, am putea afirma că ascultarea a indiferent cărei serii semnificante ajunge
la acest punct. Ultimă critică făcută lui Jung şi realităŃii arhetipurilor.

Cunoaşterea inconştientă inventează pe marginea acestei cavităŃi care este

realul

Totuşi falusul, semnificant al juisării sexuale, va fi formalizat ca funcŃie falică într-o

combinatorică, aceea a tabloului sexuării din seminarul „Iarăşi” (1972-1973), unde este clar
că această funcŃie, dacă ea serveşte Erosul, nu mai serveşte deloc idealul freudian al uniunii.
Ea foloseşte la formalizarea hiatului dintre bărbat şi femeie, căci dacă Lacan insistă asupra
acestui Celălalt, o face pentru că în sfârşit este vorba despre „Celălalt sex”, despre ceea ce l-a
determinat să afirme că: „Raportul sexual nu se poate scrie”102. El scrisese deja în articolul
„PoziŃia inconştientului”: „Din partea viului, în calitatea fiinŃei de a fi prinsă în cuvinte, în
măsura în care acesta nu poate vreodată finalmente să survină în totalitate, în acest dincoace al
pragului, care nu este totuşi nici înăuntru nici în afară, nu există un acces la Celălalt de sex
opus decât pe calea pulsiunilor zise parŃiale prin care subiectul caută un obiect care să-i

99
idem, p. 689.
100
ibidem.
101
idem, p. 690.
102
J. Lacan, Encore, op. cit., p. 35.

62
înlocuiască această pierdere a vieŃii, care este a sa ca fiinŃă sexuată”103. FuncŃia fantasmei
inconştiente (S barat, marcă a lui a mic, obiectul, de fiecare dată parŃial, cauză a dorinŃei
inconştiente) este de a amenaja realitatea pentru ca juisarea să fie posibilă; dar această juisare,
în orice caz – pentru că dorinŃa umană, prinsă în limbaj, nu se poate reduce la o satisfacŃie
care ar fi dincolo de cuvinte, însăşi extazele se scriu –, nu va fi niciodată semnul unirii, al
fuziunii, şi, în acest sens, chiar în răbufnirile sale, nu va fi niciodată „cea bună”.
Semnificantul falic nu este deci cheia universală a unui inconştient care vorbeşte
despre diferenŃa sexuală; el este aproape, între eşuare şi impunere104, marca semnificantă a
acestui hiat între bărbat şi femeie. Iar iubirea nu este decât „sem”. „În măsura în care corpul
vorbitor locuieşte aceste seme, el găseşte modalitatea de a completa faptul că nimic, nimic în
afara sinelui, nu l-ar conduce spre ceea ce am fost obligaŃi să facem să survină în termenul
«celălalt», în termenul «celălalt» care formează limba şi care este făcut pentru a reprezenta
aceasta, anume faptul că nu întreŃine cu partenerul, partenerul sexual, nici un raport altfel
decât prin intermediul a ceea ce are sens în limbă. Nu există raport natural, nu doar pentru că
dacă ar fi natural l-am putea scrie, ci pentru că, pe drept cuvânt, nu-l putem scrie deoarece nu
există nimic natural în raportul sexual al acestei fiinŃe care este mai puŃin fiinŃă vorbitoare cât
fiinŃă vorbită”105.
Dacă cunoaşterea inconştientă, pentru Lacan, este o cunoaştere care se inventează din
faptul că nu poate să scrie ca atare raportul cu celălalt sex, hiatul asupra căruia se fundează
face imposibilă şi reificarea sa.
Nodul borromean, această întreŃesere cu trei consistenŃe care nu reuşesc să unească
decât împletirea golului lor, adică, de asemenea, a alterităŃii lor, exprimă încă o dată
imposibilitatea reificării inconştientului: „Şi ceea ce este necesar să faceŃi ca pas suplimentar
este să vă daŃi seama că dacă eu vă edific spunându-vă că inconştientul, sinele, nu descoperă
nimic, pentru că nu există nimic de descoperit, nu există nimic de descoperit în Real, pentru
că aici se află un gol, dacă inconştientul, aici se creează, este cu atât mai necesar să vă daŃi
seama că pentru logică este acelaşi lucru”106. Apelul făcut de Lacan la topologia nodului
borromean▪ permite să trecem dincolo de „această rotire în cerc a juisării, a corpului şi a
morŃii”107, şi să-i substituim faptul însuşi al unei împletiri între real, imaginar şi simbolic.

103
J. Lacan, Écrits, p. 849.
104
Joc de cuvinte în l. franceză între faillir şi falloir.
105
J. Lacan, Les Non-Dupes errant, 1973-1974, seminarul din 11 iunie 1974, transcris ca document intern al
AsociaŃiei freudiene internaŃionale.
106
idem, 19 februarie 1974.
107
idem, 12 martie 1974.

63
Subiectul inconştientului nu mai este considerat doar ca ruptură în seria semnificantă, el este
de asemenea această împletitură inventată fără o lume-fundal armonioasă.

Incompletitudinea Celuilalt, considerată ca motiv al unei transmiteri a

psihanalizei

Radicalitatea acestei poziŃii lacaniene asupra inconştientului, această pozitivitate fără

alt suport decât o scriitură riguroasă pe marginea clinicii, deschide un domeniu fecund
elevilor săi. O reflecŃie asupra poziŃiei lui Lacan în raport cu structuralismul, noi studii asupra
conceptelor freudiene şi lacaniene împreună cu M. Safouan, deschideri clinice asupra
„simptomului social”, asupra relaŃiilor delicate între inconştient şi ceea ce numim corp,
împreună cu Ch. Melman: „Inconştientul este organicul, este locul în care psihicul se
revelează ca nefiind nimic altceva decât organicul însuşi”. Dar nu tot organicul: „Inconştientul
este construit ca un «nu tot»; «eu» [je] vrea să spună că Celălalt nu este încheiat”108.
În domeniul analizei copiilor, cunoaştem opera lui Fr. Dolto care demonstra
importanŃa determinării cuvântului la copiii foarte mici chiar dacă ideea sa a unei imagini
inconştiente a corpului ni se pare că trimite la consecinŃe prea vagi. M. Mannoni a prezentat
riguros modul în care cuvântul celuilalt ar putea înşela un copil şi altera o inteligenŃă pe care o
credeam bine măsurată la teste. În sfârşit, J. Bérges şi G. Balbo trag consecinŃele a ceea ce
Lacan a putut inventa asupra lecturii şi scriiturii pentru a instrumenta o clinică a copilului
care, în schimb, ne învaŃă mai mult asupra literei decât lirismele filosofice contemporane care
i se dedică.

Conceptul de inconştient este etic

Paginile noastre au putut da impresia unor hagiografii ale lui Freud, respectiv Lacan.
Dar există o prejudecată negativă cu privire la psihanalistul care nu realizează un transfer
asupra fondatorilor psihanalizei şi care nu manifestă dimensiunea singulară a raportului
originar cu celălalt care-i structurează practica. Dimensiune singulară dar fondată asupra unei
cunoaşteri care dezvăluie structuri. Scriem deci, incluzând transferul; ceea ce nu înseamnă
neapărat credinŃă. Există o distincŃie de fond între credinŃă şi momentul de anticipare ce
creditează şi descrie o curbă care, în ondularea sa, probabil va produce obiectul, cu alte
cuvinte, realul parcursului său. Noi am scris deci, având creditul lecturii, precum într-o cură,

108
Charles Melman, Nouvelles Études sur l’inconscient, seminarul 1984-1985, AsociaŃia freudiană
internaŃională, 1990, p. 182-183.

64
într-un punct care nu poate să nu ne conducă acolo unde venerarea nu este decât suprapusă,
unde afectul devine neesenŃial: spre ceea ce, fără îndoială, pare inuman, dincolo de orice
compasiune, pentru că nimic nu ne aşteaptă în Celălalt, aceasta nefiind decât locul limbajului;
spre realul delimitat şi tardiv definit de curajul actului lui Freud atunci când el a anticipat
pentru a consacra inconştientul. Totuşi, acest inuman, acela al inconştientului, este cu
siguranŃă ultimul bastion care ne protejează şi ne apără de aceste iubiri pasionate pe care le
împletim cu simptomul şi cu torentul de semnificaŃii zise ultime, pentru care dinainte stabilim
întâlniri, fraudulos, în capele.
„Statutul inconştientului, pe care vi-l prezint atât de fragil în plan ontic, este etic.
Freud, în setea sa de adevăr afirmă: «Orice ar fi, trebuie să meargă» pentru că, undeva, acest
inconştient se arată”109, scrie Lacan. Şi Freud însuşi, în corespondenŃa sa cu elevii care-i
lăudau geniul cu tot atâta invidie câtă dragoste, le răspundea acestora pur şi simplu că, dacă ar
fi după el, calitatea pentru care ar accepta să fie recunoscut ar fi, probabil, un anumit curaj.

109
J. Lacan, Les Quatre Concepts fondamentaux de la psychanalyse, 1964, Seuil, 1973, p. 34.

65
Anexe

Glosar

Act ratat (fr. acte manqué; engl. bungled action, parapraxis; germ. Fehlleistung): Freud, în
Psihopatologia vieŃii cotidiene, descrie actul ratat ca act căruia îi lipseşte scopul conştient din cauza
motivelor inconştiente deseori opuse. El constă astfel în „gesturi ale căror stângăcie dau aparenŃa
hazardului”, dar care „se dovedesc stăpânite de o intenŃie şi îşi ating scopul cu o siguranŃă pe care nu o
putem, în general, găsi în gesturile relevând de voinŃa conştientă”. Adjectivul „ratat” este deci ori
ironic ori negativist. Aceste accidente sunt deseori legate de jocurile de cuvinte: astfel, o căzătură
pentru o decădere morală. Spargerea obiectelor scumpe sunt uneori penitenŃe inconştiente: în
momentul în care răspundea unei scrisori liniştitoare unui prieten care, iritat, îl ruga să nu-şi mai
analizeze prietenii, Freud şi-a spart ultima achiziŃie, „o figurină egipteană superb pictată”. El explică
astfel: „Am ştiut de îndată că eu cauzasem această stricăciune pentru a preveni una şi mai gravă. Din
fericire, şi una şi cealaltă – prietenia ca şi figurina – au putut fi reparate în aşa fel încât fisurile nu
puteau fi remarcate”.

Celălalt şi celălalt (fr. Autre, autre; engl. other; germ. [der] Andere): Lacan distinge între celălalt,
semenul, cel cu care întreŃin relaŃii de dragoste, de agresivitate, de rivalitate amestecate, şi o formă mai
radicală de alteritate, care deplasează noŃiunea familiară de „imagos parentale”, determinante în
copilăria unui subiect. În „Stadiul oglinzii ca formator al funcŃiei Eului [Je]” (Scrieri), Lacan arată
cum copilul îşi construieşte eul pornind de la această imagine unică care îi este dezvăluită în oglindă,
în momentul în care dezvoltarea sa motrice nu-i poate oferi o astfel de stabilitate. Încă de la început,
eul este deci un celălalt, necunoaşterea este intimă, şi ceea ce putem numi eu este iluzie, chiar dacă
aceasta este indispensabilă şi susŃine funcŃia necesară a narcisismului, modul în care dorinŃa ia eul
drept obiect. Acest Celălalt „este locul comorii semnificantului”. „Semnificantul nu se constituie decât
printr-o grupare sincronică şi numărabilă în care nimeni nu se bazează decât pe principiul opoziŃiei
sale cu fiecare altul”. Celălalt reprezintă deci legile limbajului prin care copilul, încă de la debutul
vieŃii, este format. Astfel putem înŃelege că „Inconştientul este discursul Celuilalt” iar „dorinŃa omului
este dorinŃa Celuilalt [...], cu precizarea că doar în calitate de Celălalt el doreşte” (Scrieri).

Comportamentalism: Sau behaviorism, foarte răspândit în Statele Unite. Inaugurat de J. B. Watson şi

inspirat din opera lui I. P. Pavlov, constă în a lua în considerare, mai presus de orice,
comportamentele, adică modurile indivizilor de a fi, de a acŃiona şi a reacŃiona la stimuli. Terapia

66
comportamentală încearcă să vindece anumite simptome inducând comportamentul corect prin crearea
condiŃiilor corespondente (precum în anumite fobii).

Condensare (fr. condensation; engl. condensation; germ. Verdichtung): Proces inconştient prin care o
reprezentare concentrează alte reprezentări, sau elemente ale acestora. În vis, ea foloseşte pentru a-şi
pierde urma în faŃa cenzurii. O percepem în contrastul dintre scurtimea povestirii visului şi amploarea
ideilor visului descoperite prin asociaŃia liberă asupra cuvintelor acestei povestiri. În Interpretarea
viselor, Freud o defineşte astfel: „În procesul de condensare, toate conexiunile psihice se transformă în
intensitatea conŃinutului reprezentativ. Este acelaşi caz ca şi atunci când doresc să imprim cu litere
spaŃiate sau îngroşate un cuvânt căruia îi ataşez o valoare specială pentru înŃelegerea textului”.
Caracterul literal a acestui proces va fi elaborat de Lacan ca „trop”, căruia îi sublinia etimologia
comună cu „truvai”. În „InstanŃa literei în inconştient” (Scrieri), el prezintă condensarea ca metaforă,
translatând în acest domeniu rezultatele studiilor lui R. Jakobson. Accentul este pus asupra substituŃiei,
care de asemenea clarifică puternic procesul refulării. Astfel, despre versul lui Hugo, din Booz
endormi: „Jerba sa nu era avară sau răutăcioasă” Lacan poate afirma: „Odată ce jerba sa i-a luat astfel
locul, Booz nu mai poate reveni”. Prin dispariŃia donatorului survine prin urmare sclipirea poetică a
fecundităŃii. Exemplu ales pentru chiar definiŃia semnificantului, pentru că fecunditatea este cea a
seriei semnificante, care anticipează semnificatul şi care marchează legătura dintre travaliul
inconştientului şi descoperirea poetică.

Deplasare (fr. déplacement; engl. deplacement; germ. Verschiebung): Inconştientul dejoacă cenzura.
„Visul este centrat altfel, conŃinutul său este dispus în jurul altor elemente decât gândurile visului”,
scrie Freud în Interpretarea viselor. Astfel, în visul numit „monografie botanică”, cuvântul „botanic”
serveşte drept momeală pentru gândurile visului care privesc îndurerarea lui Freud în faŃa
insignifiantei recunoaşteri pe care o primea în urma muncii sale. Lacan interpretează procesul de
deplasare ca metonimie. Astfel, când spunem „Treizeci de pânze”, cu Quintilian, este vorba, printr-o
rezumare, de considerarea părŃii pentru întreg? CorespondenŃa între pânze şi nave ar fi inexactă şi
simplistă. Este vorba de o substituŃie, printr-o vecinătate, aceea care ordonează, între semnificanŃi,
seria semnificantă. SemnificaŃia nu este ataşată unui anumit semnificant, ci acestui joc de substituŃie.
Exemplu ales, din nou, pentru că ceea ce învăluie limbajul, nu este lucrul, ci referinŃa la alte cuvinte,
rămase în fundal: cum, dacă nu astfel, ar fi fost mai bine semnificată înaintarea acestei flote a cărei
denumire a fost voalată prin cuvântul pânze?

Fantasmă (fr. fantasme; engl. fantasy; germ. Phantasie): La Freud, fantasma este cea care pune în
scenă dorinŃa inconştientă. În discuŃia avută cu Jung, introducerea de către Freud a conceptului de
fantasmă ne permite să localizăm investirea obiectului fără a impune necesitatea realităŃii sale.
Obiectul dorinŃei poate fi de fapt unul halucinatoriu. Conceptul de fantasmă poate de asemenea să

67
rezolve enigma lamentaŃiei isterice care deplânge, între alte fraude, seducŃia infantilă: această jale
exprimă forma pe care dorinŃa ajunge să o ia. În opoziŃie cu ceea ce înŃelegem uzual prin acest cuvânt,
adică fanteziile provenite din reveriile diurne, fantasma inconştientă se supune unei gramatici, căreia
Freud îi conjugă combinatorica în articolul său din 1919 asupra unei fantasme masochiste comune:
„Un copil este bătut”. Lacan, într-un seminar intitulat „Logica fantasmei” (1966-1967), insistă asupra
importanŃei simbolicului în organizarea fantasmei. Subiectul divizat, de faptul că dorinŃa sa trece prin
limbaj, se află într-un raport reglat cu ceea ce-i determină dorinŃa, această deschidere a obiectului
pierdut pe care va încerca să o umple cu diverse obiecte imaginare; reglat prin ceea ce Lacan descrie
sub forma rombului, blazon ce condensează simbolurile logice ale incluziunii, conjuncŃiei şi
disjuncŃiei. Fantasma este ecranul protector faŃă de ceea ce este în afara simbolicului, realul, ceea ce
permite să circumscriem pentru juisare o lume pe care avem plăcerea să o numim realitate.

Hipnoză (fr. hypnose; engl. hypnosis; germ. Hypnose): Stare de diminuare a conştiinŃei şi a vigilenŃei
indusă prin sugestie de către o altă persoană. Freud şi Breuer au găsit aici ocazia anumitor manifestări
ale inconştientului, în special în cazul isteriei. Freud va abandona repede această metodă de explorare
a inconştientului pe care o văzuse utilizată de Charcot la Paris. De fapt, ideile sau amintirile povestite
sub hipnoză nu pot înlătura durabil refularea.

Lapsus (fr. lapsus; engl. freudian slip; germ. Versprecher): Un cuvânt pentru un altul: aceasta ar putea
fi definiŃia lapsusului. EnunŃarea sa nu este dorită şi nici creată conştient pentru distrarea celuilalt
precum în cazul vorbei de duh. Deformarea cuvintelor, neologismele, sunt apropiate proceselor de
condensare şi de deplasare pe care le observăm în cazul viselor: ele se supun aceloraşi legi. Freud
propune ideea unei substituiri între cuvinte şi silabe al căror decalaj indică refularea. Să considerăm
acest exemplu preluat din Psihologia vieŃii cotidiene: „O tânără a fost promisă unui tânăr căreia îi este
antipatic. Tânăra dă dovadă de suficientă stăpânire de sine pentru a nu da de bănuit pretendentului său
– care se arată foarte galant cu ea – aversiunea pe care i-o poartă. Totuşi, când mama sa o întreabă ce
crede despre acest tânăr, ea răspunde politicos: «Desigur. Este adoribil!» (în loc de liebenswürdig,
demn de a fi iubit, liebenswidrig, neologism care poate semnifica antonimul iubirii)”.

Libido (fr. libido; engl. libido; germ. libido): Acest termen latin desemnează pentru Freud energia
psihică a pulsiunilor sexuale care se exprimă în termenii dorinŃei, poftei, iubirii, fără ca aceşti termeni
să se suprapună. Freud insistă tot timpul asupra caracterului sexual al libidoului, împotriva lui Jung
care propunea să-l gândim drept o energie nediferenŃiată, o parte a acesteia putând fi legată de
sexualitate. Unicitatea libidoului, caracterul său viril, ordonat în raport cu simbolul reprezentat de
penis, falusul, ne permite să gândim diferenŃa între sexe, complexul oedipian şi consecinŃele sale,
conform unei disimetrii verificate clinic şi nu conform revendicării care solicită ca fiecare să-l aibă pe
al său. Lacan disociind legătura freudiană între libido şi erosul căruia i s-a atribuit o eficacitate de

68
unificare şi uniune, transformă libidoul în mitul pierderii care domină fiinŃa vie, fiinŃa sexuată,
pierdere marcată prin moarte. El nu convine asupra legăturii ireductibile dintre dorinŃă şi sexualitate.

Nod borromean: Lacan a introdus trei registre ale simbolicului, imaginarului şi realului, pentru a
gândi dorinŃa acestui „parlêtre”110, adică a omului ca fiinŃă ce trece în mod necesar prin defileurile
limbajului. Ceea ce implică, în particular, faptul că nu vom găsi la el o nevoie pură, un instinct pur, o
natură. Împletirea acestor trei inele care nu sunt prinse două câte două încât doar al treilea le Ńine
împreună, prezintă, într-o formă cât mai puŃin imaginară, echivalenŃa celor trei registre, şi mai ales
golirea manifestată de îndată ce încetăm să considerăm orizontalitatea sa ca figură.

ProiecŃie (fr. projection; engl. projection; germ. Projection): Proces imaginar prin care subiectul
respinge şi situează într-un „afară” ceea ce lui îi este imposibil să accepte. Freud o consideră un proces
de apărare major în paranoia.

Pulsiune (fr. pulsion; engl. drive sau instinct; germ. Trieb): Termenul psihanalitic de pulsiune nu
trebuie confundat cu sentimentul comun al unui impuls: limba franceză îi redă sensul exact.
Traducerea lui Trieb prim instinct este foarte inexact, în măsura în care energia psihică umană nu
poate fi separată de cuvintele ce o formează şi o exprimă. Unul din textele majore ale lui Freud asupra
acestei chestiuni este „Pulsiunile şi destinul pulsiunilor” din Metapsihologie, în care el determină orice
pulsiune printr-o încărcătură de intensitate constantă ce constituie impulsul, o sursă, un obiect, un
scop. Aceste patru puncte vor permite determinarea destinelor a ceea ce el numeşte „reprezentantul
psihic al excitaŃiilor, provenite din interiorul corpului şi ajunse la psihism”. Freud va înlocui opoziŃia
pulsiuni sexuale/pulsiuni ale eului din a sa Metapsihologie prin opoziŃia, care nu se suprapune
precedentei, dintre pulsiunile vieŃii şi pulsiunile morŃii, din Dincolo de principiul plăcerii. Bucla
graficului dorinŃei, din textul lui Lacan (Scrieri) descrie, la rândul lui, curbura traiectului pulsiunii şi
arată cum orice pulsiune umană, în traiectul său prins necesar în limbaj, pentru că aceasta nu include,
ca instinctul animal, raportul sigur cu un obiect bun, nu poate fi de fiecare dată decât pulsiune parŃială.

Refulare (fr. refoulement; engl. repression; germ. Verdrängung): Proces prin care gândurile nu sunt
reprimate ci menŃinute la adăpost de conştiinŃă în măsura în care acestea ar da naştere unei neplăceri.
Refularea nu poate fi gândită fără întoarcerea elementului refulat, care reprezintă condiŃia de
posibilitate a perceperii sale, prin simptome, lapsusuri, acte ratate. Freud gândeşte o refulare originară,
pol de atracŃie a refulărilor pe care le observăm, şi care marchează ireductibilitatea inconştientului.
Lacan înscrie refularea în procesul de substituire a unui semnificant printr-un altul, ceea ce el numeşte
seria semnificantă. El menŃine termenul freudian de refulare originară, arătând, în seminarul său

110
Neologism forjat de J. Lacan prin concatenarea semnificanŃilor parler (a vorbi), être (a fi, fiinŃă), par (prin),
lettre (literă).

69
asupra „literei furate” – deturnate, pusă la adăpost – că o serie simbolică nu se poate constitui decât
pornind de la excluderi. Ceea ce este refulat, nu este un afect, ci un semnificant. Refulatul originar,
pentru Lacan, este semnificantul falic. Falusul este „semnificantul destinat să desemneze în ansamblu
efectele de semnificat, în măsura în care semnificantul le condiŃionează prin prezenŃa sa ca
semnificant” (Scrieri). Ceea ce fundamentează efectul de sens al limbajului în raportul cu celălaltul
subiectului dezirant.

Sublimare (fr. sublimation; engl. sublimation; germ. Sublimierung): Proces, distinct de idealizare,
care permite libidoului, cu alte cuvinte, pulsiunii sexuale, să-şi găsească satisfacŃia prin preschimbarea
scopului său sexual într-un scop non-sexual fără intervenŃia refulării. Îl observăm a fi la originea
creaŃiei intelectuale şi artistice. Unul din textele majore ale lui Freud cu privire la acest subiect este „O
amintire din copilăria lui Leonardo Da Vinci”, 1910.

Subiect: Acest cuvânt nu aparŃine, ca atâtea altele, terminologiei freudiene. Freud vorbeşte de individ,
realitate psihică, aparat psihic, viaŃă psihică, şi, vorbind despre el însuşi sau despre alŃii, foloseşte
pronumele personale: „Căci fie că veghează fie că visează, este vorba totdeauna de acelaşi om”
(Interpretarea viselor). Lacan situează subiectul pornind de la cogito-ul lui Descartes. Nu pentru a-l
sprijini pe aceeaşi metafizică, ci pentru a reŃine momentul inaugural în care raportul subiectului cu
cunoaşterea este punctual, fugitiv, fără puterea de a se reifica într-o fiinŃă. Subiectul inconştientului
este acelaşi cu cel al ştiinŃei: inconştientul nu este o profunzime indicibilă sau religioasă. Reluând
articolul lui Freud din 1938, „Die Ichspaltung im Abwehrvorgang”, tradus prin „Clivajul eului în
procesul de apărare”, Lacan, distingând je [eul cartesian] de moi [eul psihanalitic], interpretează acest
Spaltung şi formulează „diviziunea experimentată a subiectului ca diviziune între cunoaştere şi
adevăr”, şi îl asociază „unui model topologic, banda lui Moebius ce ne face să înŃelegem că nu dintr-o
distincŃie originară trebuie să provină diviziunea în care aceşti doi termeni se întâlnesc”. OperaŃia de
diviziune subiectivă este un alt nume pentru ceea ce Lacan numeşte metafora subiectului: subiectul
este cel reprezentat printr-un semnificant pentru un alt semnificant. Această diviziune nu este un
mijloc de a se eschiva: „Pentru poziŃia noastră de subiect suntem întotdeauna responsabili”. De unde
se poate observa legătura dintre teorie şi etică.

Transfer (fr. transfert; engl. transference; germ. Übertragung): Termen care desemnează legătura pe
care pacientul o creează cu analistul. Acesta nu desemnează doar intensitatea afectivă, chiar pasională,
pe care o prezintă punerea în operă a inconştientului provocată de dispozitivul analitic. Transferul
transportă asupra relaŃiei originare, relaŃia psihanalitică în care este vorba de „a spune totul”, cuvinte
care fără această reactualizare în persoana analistului ar rămâne litere moarte. Lacan consideră creditul
pe care îl acordăm psihanalistului în transfer, similar aceluia pe care îl acordăm unui subiect ce deŃine

70
cunoaşterea. Ceea ce se acceptă în statutul analistului, mai mult decât în persoana sa, este faptul că
inconştientul poate fi o cunoaştere.

Vorbă de duh (fr. mot d’esprit; engl. joke; germ. Witz): Freud, în Vorba de duh şi relaŃia sa cu
inconştientul, relatează cuvintele lui Heine, care îl pune pe eroul său, sărăntocul Hirsch-Hyacinte, care
se laudă cu relaŃiile sale cu baronul Rothschild, să afirme: „Doctore, cum Dumnezeu m-a binecuvântat,
eram aşezat lângă Salomon Rothschild şi el mă trata de la egal la egal, într-un mod foarte familionar”.
Este vorba aici de o condensare cu formaŃiunea substitutivă căreia Freud îi realizează „imaginea
grafică”:

FAMI LI AR
MI LI ONAR
FAMI LI ONAR

Important pentru Freud a fost să arate că aceste cuvinte de duh, conştiente, reclamând un auditoriu,
provocând râsul acestuia, şi, prin ricoşare, scutindu-l de ridicol pe cel ce le proferează, sunt de aceeaşi
natură cu procesele inconştiente ale visului: condensare cu formaŃiunea substitutivă, deplasare, greşeli
de raŃionare, nonsensuri, reprezentare indirectă, reprezentare prin contrariu. InsistenŃa freudiană asupra
substituŃiei va fi reluată de Lacan conform termenilor retorici de metaforă şi metonimie. Vorba de duh,
oricât de conştientă ar părea, pune în joc inconştientul: „Experimentăm ceva indefinibil, asemănător
unei absenŃe, unei slăbiri subite a tensiunii intelectuale, apoi, deodată, vorba de duh apare, aproape de
fiecare dată protejată de cuvintele care o maschează”, scrie Freud. Această apariŃie – care se conjugă
cu ceea ce Lacan va numi „eclipsa subiectului în metaforă” –, concizia obişnuită a cuvintelor de duh,
urmă a condensării, îl determină pe Freud să formuleze următoarea ipoteză: „O gândire preconştientă
este încredinŃată momentan prelucrării inconştiente, iar ceea ce rezultă din această prelucrare este de
îndată recuperat de percepŃia conştientă”. FaŃă de elevii pe care-i considera prea „stupefiaŃi” de
Interpretarea viselor, sau care nu extrăgeau de aici decât ideea realizării dorinŃei inconştiente, Freud
insista asupra importanŃei formelor luate de aceste formaŃiuni ale inconştientului. El le generalizează,
provocând prăbuşirea, şi în acest caz, a barierelor dintre normal şi patologic.

71
Bibliografie

Sigmund Freud, opere:

„Esquise d’une psychologie scientifique”, în La Naissance de la psychanalyse, 1969, PUF.
Am utilizat de asemenea traducerea făcută de C. Dorgeuille şi J.-P. Hiltenbrand, document
intern al AsociaŃiei freudiene internaŃionale (N. aut.).
Études sur l’hystérie, în colaborare cu Breuer, J., PUF, col. „Bibliothèque de psychanalyse”,
1994.
L’Interprétation de rêves, PUF, 1993.
Cinq Psychanalyses, PUF, col. „Les grands textes”, 1997.
Le Mot d’esprit et sa relation à l’inconscient, Gallimard, col. „Folio-Essais”, 1992.
Métapsychologie, Gallimard, col. „Folio-Essais”, 1985.
Un souvenir d’enfance de Léonard de Vinci, Gallimard, 1987.
Psychopathologie de la vie quotidienne, Gallimard, col. „Connaissance de l’inconscient”,
1997.
Sur l’hitoire du movement psychanalytique, Gallimard, col. „Connaissance de l’inconscient”,
1991.
Essais de psychanalyse, Petite Bibliotèque Payot, 1989.
Névrose, psychose et perversion, PUF, col. „Bibliothèque de psychanalyse”, 1992.
Résultats, idées, problèmes, I şi II, PUF, col. „Bibliothèque de psychanalyse”, 1991 şi 1992.
Inhibition, symptôme, angoisse, PUF, col. „Quadrige”, 1997.
Le Malaise dans la culture, PUF, col. „Quadrige”, 1997.

Sigmund Freud, corespondenŃa:

(tradusă în franceză) cu:
- Martha Bernays, în Corespondence, choix de lettre, Gallimard, col. „Connaissance de
l’inconscient”, 1966 şi 1969.
- Wilhelm Fliess, în La Naissance de la psychanalyse, op. cit.
- Ludwig Binswagner, Calmann-Lévy, 1995.
- Carl Gustav Jung, Gallimard, col. „Connaissance de l’inconscient”, 1992.
- Karl Abraham, Gallimard, col. „Connaissance de l’inconscient”, 1969.

72
- Sandor Ferenczi, Calmann-Lévy, vol. I şi II, 1996.
- Lou Andreas-Salomé, Gallimard, col. „Connaissance de l’inconscient”, 1970.
- pastorul Pfister, Gallimard, col. „Tel”, 1991.
- Stefan Zweig, Rivages, col. „Petite Bibliothèque”, 1995.

Abraham, K., Oeuvres complètes, vol. I şi II, Payot, 1989.

Ferenczi, S., Psychanalyse, 1, 2, 3,4, Payot.
Ferenczi, S., Journal clinique, Payot, 1990.
Groddeck, G., Le Livre du ça, Gallimard, 1976.
Groddeck, G., La Maladie, l’Art et le Symbole, Gallimard, 1985.
Jung, C. G., Ma vie. Souvenirs, rêves et pensées, Gallimard, 1991.
Jung, C. G., Métamorphoses de l’âme et ses symboles, Buchet-Chastel, 1966.
Klein, M., Envie et gratitude, Gallimard, 1978.
Klein, M., Essais de psychanalyse, Payot, 1989.
Klein, M., Le Transfert et autres écrits, PUF, 1995.
Lacan, J., De la psychose paranoïaque dans ses rapports avec la personnalité, Le Seuil, 1975.
Lacan, J., Écrits, Le Seuil, 1966.
Lacan, J., Le Seminaire.
Winnicott, D. W., Jeu et réalité, Gallimard, 1975.

În limba română:
Sigmund Freud, Opere 1-16, Editura Trei, Bucureşti, 2007.
Larouse. DicŃionar de psihanaliză, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997.

73
 Index
Abraham, 7, 45
abreacŃie, 11
act ratat, 23, 28, 42, 47, 66
Adler, 27
alteritate, 24, 25, 26, 61, 63
Andreas-Salomé, 7, 40
angoasă, 23, 44, 46
asociaŃie de idei, 27, 46
auto-analiza, 28
Bleuler, 23, 47
Breuer, 10, 11, 12, 14, 15, 68
Celălalt, 54, 58, 61, 62, 64, 65, 66
Charcot, 12, 68
Chomsky, 55, 56
clivaj, 39, 45
cocaină, 4, 11
complexul lui Oedip, 40, 45, 47,
61
comportamentalism, 5, 53
Comportamentalism, 66
condensare, 24, 26, 51, 67
culpabilitate, 36, 44, 46
cură analitică, 4, 6, 12, 21, 22, 23,
26, 27, 28, 29, 30, 35, 36,
43, 44, 50, 52, 64
Deleuze, 54, 61
dementia praecox, 22, 23, 35
deplasare, 24, 26, 28, 40, 41, 43,
45, 51, 67
Dolto, 64
dorinŃă, 3, 4, 5, 11, 12, 17, 20, 21,
22, 23, 27, 28, 33, 43, 49,
52, 54, 57, 58, 61, 63
epistemologie, 5, 29, 30, 46, 47,
49
etică, 3, 5, 6, 22, 23, 53, 65
eu, 7, 22, 24, 32, 33, 34, 35, 36,
37, 39, 40, 41, 43, 44, 45,
46, 52, 53
excitaŃie, 11, 13, 14, 15, 16, 17,
18, 19, 20
fantasmă, 4, 5, 22, 44, 45, 46, 62,
63, 67
Fechner, 41
Ferenczi, 7, 27, 28, 36, 38, 47
Fliess, 7, 11, 12, 13, 15
Freud Anna, 45, 46
Groddeck, 7, 35, 36, 37, 38, 39
Guattari, 54, 61
hipnoză, 4, 5, 68
Hyppolite, 49
inhibiŃie, 10, 12, 18, 28, 45
instanŃă, 6, 17, 19, 21, 24, 32, 33,
40, 43, 46, 59
interpretare, 23, 27, 28, 39, 42,
47, 49
intersubiectivitate, 25, 52, 54, 57
întoarcerea elementului refulat,
24, 26, 33, 47, 60
investire, 6, 15, 17, 18, 19, 24,
28, 32, 41, 43
isterie, 4, 6, 10, 12, 13, 14, 15,
16, 22, 30, 38
Jakobson, 51, 56
Janet, 30
juisare, 4, 10, 11, 57, 58, 62, 63
Jung, 7, 21, 22, 23, 24, 27, 32,
33, 35, 62
Kant, 3, 10, 25, 53
Klein, 43, 44, 45, 46
Lacan, 10, 26, 27, 39, 41, 43, 49,
50, 51, 52, 53, 54, 55, 56,
57, 58, 60, 61, 62, 63, 64, 65
lapsus, 5, 6, 23, 28, 42, 68
Leibniz, 3
libidinale, 21, 24, 32, 42
libido, 21, 22, 23, 29, 32, 33, 35,
40, 41, 43, 58, 68
limbaj, 13, 15, 28, 32, 49, 51, 52,
53, 55, 56, 58, 59, 60, 61, 63
lingvistică, 49, 52, 53, 55, 56, 61
Mannoni, 64
Martha, 11, 12
masochism, 34, 57
melancolie, 35
Melman, 11, 54, 64
memorie, 13, 14, 15, 60
narcisism, 33, 35, 41
negare, 41, 42, 46
neuron, 13, 14
nevroză, 4, 12, 13, 22, 27, 28, 29,
38, 40
paranoia, 22, 35, 52, 53, 54
preconştient, 6, 16, 17, 18, 20,
32, 34, 35
principiul neplăcerii, 18, 19
principiul plăcerii, 4, 8, 17, 29,
30, 36, 41, 42, 45, 57
principiul realităŃii, 17, 29, 30, 36
74
proces primar, 15, 17, 18, 19, 40,
57
proces secundar, 15, 17, 18, 19
proiecŃie, 22, 23, 44, 45, 69
psihonevroză, 22
psihosomatic, 37
psihoterapie, 5
pulsiune, 37, 39, 41, 42, 43, 45,
62, 69
pulsiunea morŃii, 4, 7, 8, 17, 30,
32, 33, 34, 40, 41, 42, 43,
44, 45, 46, 57, 58, 59, 60
pulsiunea vieŃii, 7, 17, 32, 33, 40,
41, 44
refulare, 5, 6, 13, 16, 17, 18, 19,
20, 21, 22, 23, 24, 25, 26,
32, 33, 37, 40, 42, 45, 49,
56, 59, 61, 62, 69
repetiŃie, 4, 6, 29, 30, 32, 33, 34,
36, 57, 58, 60
reprezentare, 10, 13, 19, 20, 21,
24, 26, 27, 29, 34, 40, 46
rezistenŃă, 4, 13, 14, 33, 36, 38,
42, 43, 46, 47
sadism, 34
Saussure, 56
Segal, 45
semnificant, 52, 55, 56, 57, 58,
60, 61, 62, 63, 64
Serres, 29, 50, 59, 60
sexualitate, 12, 21, 34, 38
sexualitate infantilă, 26
simptom, 6, 7, 10, 14, 15, 16, 20,
22, 23, 26, 27, 28, 37, 45,
46, 47, 53, 55, 64, 65
sine, 3, 7, 32, 33, 34, 35, 36, 37,
38, 39, 40, 41, 43, 44, 60,
61, 63
Spielrein, 30, 34
structuralism, 55, 64
sublimare, 26, 32, 40, 41, 42, 70
supraeu, 7, 32, 33, 34, 35, 39, 40,
43, 44, 46
termodinamică, 6, 24, 59
topică (a doua), 8, 26, 32, 33, 39,
40, 42, 43, 49
topică (prima), 6, 7, 8, 29, 33
transfer, 10, 11, 13, 23, 27, 28,
38, 39, 46, 50, 52, 56, 64, 70
vorbă de duh, 5, 43, 70
Winnicott, 44