Sunteți pe pagina 1din 17

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE, ŞTIINŢE POLITICE


ŞI ADMINISTRATIVE

DEPARTAMENTUL RELAŢII INTERNAŢIONALE

BRANDINGUL DE ȚARĂ, SOFT-POWER ȘI DIPLOMAȚIA PUBLICĂ ÎN


FORMAREA IMAGINII STATULUI ÎN RELAȚIILE INTERNAȚIONALE
Lucru Individual

Au executat:Terente Mihaela

Grigoriță Adrian

Leapciuc Romeo

Conducător ştiinţific: Ejova Cristina, dr., hab. Prof. univ

CHIŞINĂU, 2018
CUPRINS
INTRODUCERE...........................................................................................................................

CAPITOLUL 1. BRANDINGUL NAȚIONAL AL ROMANIEI...................................................


CAPITOLUL 2. SOFT-POWER ÎN FORMAREA IMAGINII STATULUI ÎN RELAȚIILE
INTERNAȚIONALE.........................................................................................................................
CAPITOLUL 3. DIPLOMAȚIA PUBLICĂ CA INSTRUMENT ÎN FORMAREA IMAGINII
ROMANIEI PE ARENA INTERNAȚIONALĂ...............................................................................

CONCLUZIE...................................................................................................................................
..

2
INTRODUCERE

În prezent, imaginea unui stat este foarte importantă pentru a stabili relații de prietenie între
țări, a influiena creșterea economiei. Aceasta deseori este folosită ca o metodă de rezolvare a
problemelor politice ale statului pe arena internațională. Dacă imaginea unui stat este pozitivă
atunci aceasta poate atrage investiții care pot contribui la creșterea activității economice, deoarece
imaginea statului este strîns legată cu economia.

Imaginea statului și creșterea economică a acestuia sunt interconectate între ele.Odată ce


un stat promovează o politică corectă și își formează o imagine pozitivă pe arena internațională
acesta influiențează ritmul de creștere economică și numărul de investiții care se fac în favoarea
statului.De asemenea cum și o performanță economică înaltă influiențează pozitiv imaginea
statului,și o pune intr-o lumină favorabilă pentru ceilalți actori politici de pe arena
internațională.1Dar de asemenea această interconexiune a acestor două sfere este valabilă și în
cazul în care economia acelui stat este în continuă descreștere sau în cazul în care ritmul acesta nu
este niciodată stabil, aceasta poate duce la tulburări politice, scăderea autorității guvernării actuale
sau chiar căderea acesteia. Și invers, dacă tulburările politice sunt foarte fregvente pentru acel stat
și din cauza asta imaginea statului este “pătată” atunci nu se poate vorbi nici despre o economie
stabilă sau nici despre un ritm de creștere economică în statul dat.Astfel imaginea statului fiind
una scăzută colaborările cu alte state și investițiile se răresc, astfel obținem un stat cu o imagine
proastă și o economie scăzută iar asta înseamnă și tulburări în rîndul societății, cetățenilor de
rînd. În rezultat ne alegem cu un stat dezechilibrat politic, economic și social. De altfel dacă un
stat are o imagine pozitivă pe arena internațională atunci acest fapt ajută țara nu doar din punct de
vedere economic dar și politic, astfel aceasta poate contribui la soluționarea problemelor de
politică externă.

Imagininea statului este una “imaginară” prin asta se înțelege imaginea formată în
conștiința unei persoane ( grup de persoane) în rezultatul intercțiunii cu anumite informații, fie
aceste informații difuzate la radio,tv, buletine de știri, ziare. Acestea se formează în urma
campaniilor de promovare.

Soft power este capacitatea de a afecta ceilalți pentru a obține rezultatele dorite prin atracție
dar nicidecum prin constrângere sau prin plată. Puterea soft a țării se bazează pe resursele sale de
cultură, valori și politici. O strategie inteligentă de alimentare combină resursele de hard power și
soft power. Diplomația publică are o istorie lungă ca mijloc de promovare a soft power a țării și a
fost esențială în câștigarea războiului rece. Actuala luptă împotriva terorismului transnațional este

1
Ejov A., Ejova C. Imaginea statului în relaţiile internaţionale.Suport de curs. Chişinău: USM, 2018, p.
3
o luptă pentru a câștiga inimi și minți, iar actuala excesivă dependență de puterea grea nu este calea
spre succes. Diplomația publică este un instrument important în arsenalul de putere inteligentă, dar
diplomația publică inteligentă necesită o înțelegere a rolurilor de credibilitate, auto-critică și a
societății civile în generarea puterii moi.

Рrоblеmа dе сеrсеtаrе. Argumentele înaintate în prezentul referat încearcă să dezvăluie


problema eficienţei diplomației publice, soft powerului și brandingului în promovarea imaginii
pozitive a statului pe arena internaționale.

Actualitatea temei Tema prezentului referat este actuală din punct de vedere internaţional,
regional, cît şi naţional. Deoarece, imaginea pozitivă sau negativă a unui stat poate avea o
influiență majoră nu doarasupra economiei și politicii eterne ale țării în cauză dar și a țărilor
vecine, deoarece la etapa actuală statul deține un rol important în sfera relațiilor internaționale.

Scopul şi obiectivele referatului este de a demonstra impotanța imaginii statului în


promovarea politicii externe, dezvoltarea economiei țării prin intermediul diplomației publice,
puterii blînde și brandingului internațional. În lucrarea de faţă ne-am propus drept scop de a efectua
o investigare complexă asupra brandingului național, puterii blînde și diplomației publice în
formarea imaginii României.

Volumul, structura şi sumarul compartimentelor referatului. Cercetarea respectivă


include următoarele compartimente: introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări şi
bibliografie.

4
CAPITOLUL l

BRANDINGUL NAȚIONAL AL ROMANIEI

Brandul de ţară constă în „stabilirea unor caracteristici sau atribute considerate relevante
pentru o ţară şi promovarea lor”. Prin brand/imagine de ţară îţi faci publicitate, te individualizezi
faţă de celelalte ţări, prezinţi ce este caracteristic pentru ţara ta. Brandul de ţară este ca un
produs/valoare simbol al diferitelor ţări, care constau de fapt în stereotipuri despre ţările respective.
Atributele cunoscute despre brandurile altor ţări sunt în general lucruri aflate în afara unui efort
susţinut şi de durată de comunicare al statelor în cauză.

Printre exemple sunt:

• Bulgaria – castraveţi;

• Germania – disciplină; germanii: corecţi, eficienţi şi reci;

• Marea Britanie – eleganţă;

• Italia – mafie, dar şi Italia: civilizaţie (Roma antică), pizza şi spaghete;

• Ungaria – festivalul Szeged;

• Franţa: civilizaţie, cea mai bună mâncare, brânzeturi, mâncăruri rafinate, vinuri, Luvru,
Notre Dame; Franţa – castele şi monarhie;

• Suedia: peisaje, fete blonde, vikingi, foarte multe mărci (Sony Ericsson);

• Elveţia: ţară neutră, ceasuri; Elveţia – ceasuri de bună calitate şi ciocolată

• SUA – drepturi şi libertăţi ale cetăţeanului, libertatea presei.

În privinţa României se consideră că nu există un astfel de brand de ţară în momentul de


faţă sau dacă există o imagine de ţară aceasta este una negativă. Nu putem vorbi de existenţa unui
brand de ţară construit în mod deliberat şi sistematic pentru România. Eforturile României pentru
crearea unei imagini de ţară nu sunt cunoscute în general, ci numai demersurile regionale –
preocupările pentru revigorarea activităţii în turism (în staţiunea Mamaia) şi proiectul Dracula Parc
(cunoscut probabil prin prisma dezbaterilor din presă). Majoritatea respondenţilor nu şi-au amintit
niciun fel de acţiune cu scopul de a dezvolta imaginea de ţară a României. Au fost însă şi
respondenţi care şi-au amintit că au existat campanii de promovare internaţională a turismului
românesc, dar care au eşuat din lipsă de organizare. Au fost nominalizate campanii de promovare
a imaginii de ţară precum: România mereu surprinzătoare, Frumoasa şi eterna Românie,
Fabulouspirit.
5
Se consideră că dezvoltarea unui brand de ţară pentru România ar trebui să ofere o bună
descriere a ceea ce este România şi ce sunt românii astăzi: “o ţară frumoasă cu oameni inteligenţi”.
Cele mai importante lucruri pe care trebuie să le ştie străinii despre România sunt că România are
peisaje superbe, diversitate a formelor de relief. Trăsăturile Românești pe care consideră le
consideră românii că trebuie să le transmită în străinătate sunt: inteligenţă, optimism, ospitabilitate,
toleranţă – dată de diversitatea etnică şi multiculurală (în special în Dobrogea şi Transilvania) şi
respectarea drepturilor şi identităţii culturale a diferitelor etnii. Printre aspectele enumerate a fi
promovate despre România în străinătate sunt şi: “Ţinuta morală şi etică deosebită a românilor
(România nu este reprezentată afară de cei care ar trebui)”;

„Suntem oameni de încredere”;

„Se pot baza pe noi”;

„Suntem un popor talentat”;

„Românii sunt un popor talentat şi performant”.

O bună imagine de ţară sau un brand de ţară bun trebuie să cuprindă atât aspecte
tradiţionale, cât şi aspecte moderne. Simbolurile româneşti care ar trebui promovate sunt tradiţiile
(nunţi şi înmormântări tradiţionale – participanţii au amintit de Nunta Zamfirei, spectacol în care
se simula o nuntă tradiţională), artă/obiecte artizanale, folclor. Personalităţile care ar putea
reprezenta România sunt Brâncuşi, sportivi cunoscuţi – Nadia Comăneci, Gică Hagi, Ilie Năstase.

O altă opinie interesantă a fost cea legată de faptul că „orice personalitate din România ar
putea fi reprezentativă pentru imaginea de ţară (Hagi, Eliade), alegerea sa fiind legată mai mult de
vizibilitatea şi de notorietatea sa externă”, cu alte cuvinte se poate alege o personalitate din
România şi printr-o promovare adecvată aceasta poate deveni reprezentativă pentru România.

Produsele româneşti care ar trebui promovate ca produse simbol ale României sunt
obiectele de artizanat, produsele alimentare specific regionale (pălinca, cârnaţii de Pleşcoi, brânza
de burduf, telemeaua, vinuri, murături, mititeii, sărmăluţele), produse tradiţionale (ouă
încondeiate, icoane, Sf. Paraschiva, sfinţii), produsele naturale organice, IT, confecţiile, mobilă.
Mărcile româneşti ce ar trebui promovate sunt Dacia, Gerovital, Jolidon, SOFTWIN.

Printre primele trei cuvinte prin care poate fi definită România se numără:

• ospitalitate, talent, imaginaţie;

• forţă de muncă ieftină, femei, mâncare ieftină;

• ţară foarte verde, pitorească;


6
• ospitalitate, inteligenţă, adaptabilitate;

• frumuseţe, creativitate, ospitalitate;

• frumuseţe, indulgenţă;

• inedită, diversă (geografic, etnic), inteligenţă.

România se diferenţiază de alte ţări şi popoare prin obiceiuri şi tradiţii: căluşari, paparude,
mituri – Meşterul Manole, baba Dochia, nunta tradiţională diferită pe zone, peisaje, ţăranul român,
istorie. În ceea ce priveşte implicarea în construirea unei imagini de ţară a României, românii
consideră că alături de efortul pe termen lung al instituţiilor statului să fie implicată şi diaspora
românească – se precizează că o problemă în acest sens ar putea fi lipsa de unitate a românilor
aflaţi în străinătate.

Alte organisme şi organizaţii ce ar trebui să contribuie la crearea unei imagini de ţară


conform opiniei românilor sunt: organismele publice, Camere de Comerţ, ambasade, Misiuni
Economice, reviste de specialitate.

Pe baza focus grupurilor derulate în 2016, se pot trage unele concluzii: o în primul rând,
cunoştinţele despre conceptul de identitate naţională sunt minime în rândul respondenţilor, ele
limitându-se la noţiuni de bază; o în al doilea rând, s-a constatat că românii din toate regiunile au
păreri relativ similare în privinţa identităţii naţionale a României.

Există un vid de identitate sau o perioadă de tranziţie şi în ceea ce priveşte identitatea


naţională, deoarece se consideră că tradiţiile încep să se piardă şi apar multe influenţe împrumutate
din alte culturi. Acest lucru este perceput de unii ca un regres şi de alţii ca o nouă formă de evoluţie
a identităţii naţionale; o elemente comune ce ar putea fi asociate identităţii naţionale a românilor
ţin, în primul rând, de trăsăturile specifice ale poporului (printre cele pozitive numărându-se
ospitalitate, frumuseţe, deschidere, inteligenţă), trăsături specifice ale ţării (frumoasă, diversă) şi
personalităţi simbol ale României, cea mai mare parte provenind din sport (Nadia Comăneci,
Gheorghe Hagi, Ilie Năstase) şi din artă (Constantin Brâncuşi, George Enescu); o au apărut
diferenţe de atitudine şi opinie între diferite regiuni ale ţării. S-a observat o oarecare notă de
pesimism privind România, românii, identitatea naţională şi viitorul, la intervievaţii din Constanţa
şi Braşov, în timp ce cei din Iaşi, Cluj şi Craiova sunt mai optimişti şi mai mândri de ei înşişi.

Principalii responsabili pentru neajunsuri sunt consideraţi a fi cei ce fac parte din clasa
politică, cei ce conduc ţara; o conceptele legate de imaginea de ţară nu sunt foarte bine cunoscute,
dar sunt bine intuite. România nu are o imagine de ţară potrivită în prezent, iar eforturile făcute
până în prezent în acest sens au fost insuficiente.
7
Caracteristicile imaginii României în rândul străinilor sunt următoarele:

• România este apreciată ca fiind o ţară în curs de dezvoltare, nouă membră a Uniunii
Europene, către care se îndreaptă multe speranţe de creştere economică;

• ritmul de creştere economică şi investiţiile sunt apreciate ca fiind importante, cu atât mai
mult cu cât există multe oportunităţi de afaceri şi un potenţial de creştere economică important,
potenţat şi de situaţia geopolitică a României;

• cele mai dezvoltate domenii de activitate din România sunt percepute a fi IT-ul, industria
auto, turismul, industria textilă, construcţiile şi activităţile imobiliare;

• infrastructura considerată a avea carenţe importante, deşi s-a dezvoltat în ultimii ani; stare
de fapt vizibilă la o observaţie a realităţii, dar apreciată ca atare şi de către respondenţii
chestionarului;

• o altă problemă cu care se confruntă România este gradul ridicat de poluare al oraşelor.
Se apreciază că în Bucureşti traficul intens contribuie la creşterea poluării;

• se apreciază că una dintre caracteristicile puternic vizibile ale României este dată de
discrepanţele mari între bogaţi şi săraci, între capitală şi provincie;

• o notă pozitivă a imaginii României este dată de potenţialul turistic ridicat al său provenit
din cadrul natural deosebit şi variat, numeroasele atracţii pentru turismul cultural, arta culinară
apreciată, precum şi de ospitalitatea locuitorilor;

• imaginea oamenilor este şi ea avută în vedere românii sunt apreciaţi ca fiind ospitalieri,
prietenoşi, deschişi, muncitori, dar şi egoişti, materialişti, ipocriţi, cu un nivel scăzut al încrederii
în sine şi care au în general o părere proastă despre propria ţară.

Reperele în construirea imaginii despre România, în funcţie de gradul de cunoaştere a


acestora de către străini, pot fi evenimente ale istoriei recente: căderea comunismului, aderarea la
Uniunea Europeană; personalităţi politice şi sportive (Ceauşescu, Băsescu, Nadia Comăneci),
evenimente sportive (cele legate de fotbal şi gimnastică) şi într-o mai mică măsură aspecte şi
personalităţi culturale – Eugen Ionescu, Eminescu, Brâncuşi, festivaluri de muzică şi concerte,
piese de teatru şi filme româneşti.

Având în vedere sursele folosite de către stăini pentru a afla despre România (în care un
loc important îl reprezenta şcoala, probabil studii făcute în România; contactele personale cu
românii şi abia pe locul trei sursele media), o campanie de promovare a României în străinătate ar
8
trebui însoţită şi de o promovare a imaginii în ţară, astfel încât românii sǎ se raporteze într-o mai
mică măsură negativ la propria ţară şi identitate şi să devină factori pozitivi de creare a imaginii
ţării.

Dintre diferitele acţiuni de promovare a imaginii României, respondenţii au reţinut imagini


şi informaţii disparate cu care au venit în contact, astfel că în construirea imaginii se poate pune
un accent important pe promovarea a diferite aspecte/evenimente, atâta timp cât fac parte dintr-o
strategie unitară, coerentă şi pe termen mediu şi lung.

CAPITOLUL ll

SOFT-POWER ÎN FORMAREA IMAGINII STATULUI ÎN RELAȚIILE


INTERNAȚIONALE

Soft power este abilitatea de a atrage și de a coopta, mai degrabă decât de a forța (puterea
grea). Soft power este abilitatea de a modela preferințele altora prin atracție și atracție. O
caracteristică definitorie a puterii moi este aceea că este non-coercitivă; moneda puterii moi este
cultura, valorile politice și politicile externe. Recent, termenul a fost utilizat și în schimbarea și
influențarea opiniei sociale și a opiniei publice prin canale relativ mai puțin transparente și prin
lobby prin intermediul unor puternice organizații politice și nepolitice.

Metodologia Soft Power 30 este marcată de trei elemente inovatoare care o fac să fie cea
mai clară imagine până acum a energiei moi globale până în prezent:

Indicele conține o componentă digitală, dezvoltată în colaborare cu Facebook, care


lucrează cu echipa de științe a datelor pentru a crea și colecta noi valori privind diplomația digitală
a țării;2

Indicele conține sondaj internațional din 25 de țări diferite care oferă acoperire pentru
fiecare regiune importantă a lumii;

Mai mult de 75 de valori sunt normalizate în date comparabile, calculând un singur scor
pentru fiecare țară care permite o clasare globală a resurselor globale de putere moale.

Digital Infrastructura digitală a țării și capacitățile acesteia în domeniul diplomației


digitale.

2
Dimitri K. Simes, ‘America’s Imperial Dilemma’, Foreign Affairs, vol. 82, no. 6,
November/December 2003.
9
Cultura Acoperirea și atracția globală a rezultatelor culturale ale unei națiuni, atât pop
cultura, cât și cultura înaltă.

Întreprinderi Atractivitatea modelului economic al unei țări, a spiritului de afaceri și a


capacității de inovare.

Educație Nivelul capitalului uman într-o țară, contribuția la bursă și atractivitatea


studenților internaționali.

Angajare Valoarea rețelei diplomatice a unei țări și contribuția acesteia la angajarea și


dezvoltarea globală.

Guvernamentul Angajamentul față de libertate, drepturile omului, democrație și calitatea


instituțiilor politice.

În 2012, Joseph Nye de la Universitatea Harvard a explicat că, cu o putere moale, "cea mai
bună propagandă nu este propaganda", explicând în continuare că în epoca informațională
"credibilitatea este cea mai rară resursă.3

Ei bine, încă de prin anii ’80, academicianul Nye a conturat o teorie, despre aşa numita
“putere catifelată”, “Soft Power”, pe anglo-saxonă. Desigur, era vorba despre “American Soft
Power”, respectiv cea mai isteaţă alternativă pentru ca SUA să îşi poată păstra statutul de naţiune-
pilot, exemplu de performanţă şi democraţie, fără a recurge în niciun fel la forţă. Practic, el a
identificat şi clasificat ceea ce s-ar putea numi “capital de simpatie” de care beneficiază America.
Într-o frază, nu tocmai bine tradusă, soft power ar fi cunatificabilă în funcţie de măsura în care o
țară determină alte țări să își dorească să aibă ceea ce are ea, fără a folosi forța pentru aceasta.4 Mă
rog, nu e vorba despre exclusiv “ a avea”, ci mai ales de capacitatea unei ţări de a fi idolul altora,
la nivel de masă. Un exemplu: muzica americană şi coca-cola e blestemată de mulahi, dar
majoritatea tinerilor iranieni ascultă cu mare plăcere acea muzică şi se dau în vânt după celebra
băutură răcoritoare maronie.

Evident, Nye pe primul loc a aşezat cultura, chiar dacă, de cele mai multe ori, e vorba
despre pop-culture, cultura populară. Despre lucruri adevărate sau chiar ficţiuni care, legendare
sau nu, fac pe alte plaiuri oamenii să viseze la un astfel de trai, la un astfel de viitor, la anumite
libertăţi şi foloase, la câştiguri medicale sau personale etc. America are acest soft power, dacă stai
60 de secunde pe Lipscani o să vezi mulţi başcheţi Adidas, Puma şi Nike, urâte şepci cu cozoroc

3
Soft Power: The Means to Success in World Politics – Joseph S. Nye, Jr.Chapter 4 - Wielding Soft Power
https://www.belfercenter.org/sites/default/files/legacy/files/joe_nye_wielding_soft_power.pdf
4
Janice Bially Mattern, "Why Soft Power Isn't So Soft," in Berenskoetter and Williams. Pag 112
10
lat, altele tip baseball, tenişi Converse şi mai toţi puştii molfăie burger pe la vestite fast-food-uri
sănătoase ca mătrăguna. Americanii sunt aici, chiar dacă n-au călcat pe insula Ellis vreodată.
Acesta este American Soft Power. Aia e, ce-i al lor e al lor, dar….

Dar, de ce n-am discuta şi despre “Romanian Soft Power”? Ce-ar fi dacă un grup de
ministere, să zicem de Externe, al Turismului, al Mediului şi al Investiţiilor, dacă va exista unul,
şi, toate la un loc s-ar da peste cap ca să facă în aşa fel încât lumea, mai ales Europa să audă de
cultura şi valorile noastre, de la mititei la Cioran şi de la oină la telemeaua de capră şi salamul de
Sibiu? Cel puţin în zona noastră, eurobalcanică, am putea avea un soft power ci rădăcini istorice,
de la traci, daci, până la alungarea comuniştilor din Budapesta cu Bela Kun cu tot.

Am fost o putere în zonă, şi această amintire ar trebui să ne dea puterea de a dezvolta un


“soft power” foarte valoros, mai ales acum, când avem de partea noastră vectori importanţi precum
Prinţul Charles şi mulţi alţi străini, mai mult sau mai puţin de vază, care admiră şi adoră România.
Păi, hai să facem în aşa fel încât să lărgim acest lobby voluntar şi minunat.

Uite, Renault a făcut din Dacia un produs de succes în lume. Cine e Dacia, dacă nu
România? Ia e românească, buciumul e al nost’, Râd unii de grătarul nostru cu ceafă de porc şi
mititei? Să râdă, când îl vor avea în faţă se vor înfrupta ca pruncii de la sânul mamei. Exportăm
sare? Foarte bine, dar să se ştie că e românească. Vinurile noastre sunt bune, păi hai să le scoatem
pe piaţa fiţelor, la bătaie cu acriturile italiene pline de sulfiţi şi roşiile franţuzeşti care strepezesc şi
vârful urechilor. Ei au whiskey şi coniac, dar rup horinca şi palinca dacă li se pune în pahare.

Toate astea şi multe altele, printre care istoria, literatura şi ortodoxia, este “Romanian Soft
Power”. E puterea noastră. Şi credeţi-mă, cu puţin efort, jumătate din Occident va dori să trăiască
precum românul nostru: vesel şi sănătos.5

Actuala reechilibrare globală trebuie interpretată ca o chemare urgentă la acțiune pentru


liderii, diplomații și factorii de decizie externă. Fără îndoială, cei însărcinați cu modelarea politicii
externe a națiunii trebuie să fie pregătiți pentru perioadele incerte care urmează. Pe măsură ce țările
lucrează pentru a înțelege contextul în continuă schimbare și pentru a adapta strategiile în
consecință, resursele de putere redusă la dispoziția guvernelor vor fi o parte esențială a
instrumentelor de politică externă necesare în viitor. Țările cele mai apte să utilizeze puterea soft
pentru a facilita o colaborare pozitivă vor fi mai bine plasate pentru a face față nesiguranței actuale
și instabilității geopolitice și, în cele din urmă, vor schimba evenimentele globale. Aceasta conduce
la întrebarea: cum poate fi implementată eficient puterea moale? Indicele combină atât date

5
Josef Joffe, ‘Who’s Afraid of Mr. Big?’, The National Interest, no. 64, summer 2001, p. 45.
11
obiective în șase categorii (guvern, cultură, educație, implicare globală, întreprinderi și digital),
cât și alegerile internaționale, oferind un cadru cuprinzător pentru analiza puterii moi.

CAPITOLUL III. DIPLOMAŢIA PUBLICĂ ÎN ROMÂNIA

Diplomaţia publică este un domeniu incredibil, a cărui metode şi tehnici au fost utilizate
în politica externă a statelor de-a lungul secolelor, transformându-se într-o politică statală
conştientă şi solidă, dar care abia începe să fie descoperit cu adevărat în România, atât din punct
de vedere teoretic, cât şi practic. Ea este, după cum am mai menţionat, utilizată de foarte mulţi ani
cu succes de către marile puteri pentru a-şi promova valorile şi politicile, dar nu trebuie trecute cu
vederea oportunităţile pe care le oferă ţărilor mici sau în curs de dezvoltare.

În acest context, diplomaţia publică vine ca un instrument adăugător şi important a


atingere a obiectivelor politice externe ale României şi nu doar. În România, în general, diplomaţia
publică este practicată de alte state prin intermediul ambasadelor, dar de cele mai multe ori nu este
recunoscută aşa cum ar trebui. Pe lângă asta, nici rezultatele diplomaţiei publice practicate peste
hotare de către România nu sunt reflectate în ţară, de aceea, acest domeniu, care deţine o
importanţă majoră rămâne blocat în groapa numită obscuritate.

Chiar dacă situaţia diplomaţiei publice în România balansează de la bine la rău, încetul
cu încetul lucrurile încep să se schimbe. Diplomaţia publică se deosebeşte de cea tradiţională prin
obiectul său de influenţă. Astfel, guvernul României este cel care utilizează două modalităţi
principale de comunicare, în dependenţă de partenerul de dialog, prima este diplomaţia tradiţională
pe care o utilizează în comunicarea cu guvernele altor ţări, iar cea de-a doua este diplomaţia
publică, comunicare fiind întreţinută între guvernul României, pe de o parte şi populaţia altor state
pe de altă parte. Diplomaţia publică se deosebeşte de cea tradiţională prin obiectul său de influenţă.

Prin urmare, subliniem faptul că România, un stat democratic, condus de către


reprezentanţii aleşi de popor, spre deosebire de alte state care sunt monarhii sau dictaturi nu iese
în evidenţă prin organizarea statală. La fel ca şi celelalte republici democratice, România utilizează
diplomaţia publică pentru a transmite mesaje publicului larg pe plan mondial şi pentru a cultiva
opinia publică din alte ţări de pe arena internaţională.

12
Concomitent cu intrarea României în NATO în anul 2004 şi aderarea la Uniunea
Europeană în anul 2007, activităţile de diplomaţie publică s-au intensificat enorm. Faptul că
România este membră a Alianţei Nord Atlantice şi este prezentă cu trupe pe scenele de operaţiuni
internaţionale contribuie cel puţin la creşterea notorietăţii ţării şi la consolidarea imaginii de
naţiune capabilă să facă faţă provocărilor pe scena politică intemaţională. Acelaşi efect îl poate
avea şi baza militară americană din Dobrogea sau acelaşi scut anti-rachetă.

În România diplomaţia publică este efectuată în principal de către Ministerul Afacerilor


Exteme prin ambasadele, misiunile diplomatice ale României şi Institutele Culturale Române,
chiar dacă în ultimul timp acestea din urmă se axează din ce în ce mai mult pe diplomaţia culturală.

Aceste instituţii întreprind acţiuni de diplomaţie publică ca organizarea de evenimente


şi manifestări internaţionale, menite să atragă atentia publică asupra României şi să contureze o
imagine pozitivă a acesteia în opinia publică din alte tări sau prezenţa la expoziţiile mondiale şi
europene. O altă activitate ar fi distribuirea de materiale de promovare a imaginii României, tot
aici pot fin menţionate şi programe de schimburi internaţionale de persoane cu caracter
educaţional sau promovarea limbii române prin diferite metode.

În anul 2007, Ministerul Afecerilor Externe a iniţiat şi o campanie de promovare a


României în străinătate, care s-a suprapus peste comunicarea legată de evenimentele culturale de
la Sibiu. Sloganul campaniei a fost unul destul de interesant şi anume „România - Fabulospirit".
Prin acest slogan se dorea să se evidenţieze spiritul românilor - oameni lăngă care nu te poţi plictisi.
Campania proiectată de MAE a avut loc prin difuzarea de spoturi TV, care au inclus personalităţi
de vază pentru România cum ar fi Hagi, Nadia Comăneci şi Ilie Năstase. Aceste spoturi au fost
difuzate pe principalele canale paneuropene, dar şi pe cele de nişă lingvistică, publicitate scrisă,
evenimente culturale şi un concert live de mare anvergură.

O altă campanie a fost cea din 2008, intitulată "Români în Europa" şi susţinută de
Agenţia de Strategii Guvernamentale, care a avut ca scop îmbunătăţirea imaginii României şi
emigranţilor români, în rândul publicului din Italia şi Spania, care erau şi sunt primele două ţări
principale de destinaţie pentru români. Campania din Spania s-a desfăşurat sub sloganul "Hola,
Soy rumano", în perioada septembrie - decembrie 2008. Paralel, a avut loc campania din Italia care
s-a desfăşurat sub sub sloganul "Piaceri di cunoscerti" şi a presupus prezentarea unur cazuri reale
de români care s-au integrat în Italia, dar şi colaborarea cu 25 de ONG-uri ale românilor din
peninsulă, în scopul relizării unor evenimente cu conotaţie culturală.

România este ţara care a a participat de-a lungul existenţei sale la nu mai puţin de 20 de
expoziţii culturale şi universale. Participarea activă a României la expoziţiile mondiale pornesc
13
de la premisa că o expoziţie, oricare ar fi domeniul ei, pune în valoare anumite strategii identitare
ale ţării. Aici ajungem la concluzia că arhitectura pavilionară, vestigiile folclorice şi istorice din
standurile expoziţionale, cât şi statisticile economice constituie împreună imagini ale identităţii
naţionale care sunt oferite publicului din alte ţări. În consecinţă, propaganda făcută în cadrul
acestor expoziţii nu a putut totuşi înlătura prezenţa unor clişee şi prejudecăţi existente în
mentalitatea unui grup.

De exemplu, la expoziţiile din Sevilla şi Lisabona din anul 1996, s-au observat prezenţe
"modeste" din partea României, în timp ce, la Hanovra, în anul 2000, susţinerea financiară a
prezenţei României a fost una care trece de ramele modestului.

În 2005 a urmat participarea la World Expo care s-a desfăşurat la Aichi, Japonia, unde
România s-a mobilizat mult mai bine decât la Hanovra atât din punct de vedere al organizării şi
construcţiei propriu-zise a standului, cât şi din punct de vedere al programului artistic susţinut.
Tema centrală a fost „Moştenire pentru viitor", aceasta fiind susţinută de mai multe evenimente
tematice legate de natura, cultura, tradiţie, ştiinţă şi cercetare.

Ultima expoziţie mondială la care a fost prezentă România a fost cea de la Shanghai din
anul 2010, unde România a depus cel mai mare efort de promovare a imaginii statului printr-un
stand propriu. Pavilionul României a fost reprezentat de un – Megapolis Verde, care era transpus
într-un design arhitectural sub forma unui măr verde, care după părerea noastră este unul dintre
cele mai moderne şi originale idei prezentate de România până atunci.

În cufărul diplomaţiei publice a României sunt şi alte activităţi importante ce pot fi


menţionate sunt organizarea diferitelor evenimente sau reuniuni ale unor organizaţii intemaţionale.

Un exemplu relevant este acela când România a intrat în atenţia mediei internaţionale prin
organizarea Summit-ului Francofonici din 2006. Ea a fost prima ţară din Europa de Est care a
organizat acest eveniment de amploare. În cadrul evenimentului au fost prezenţi la Bucureşti
miniştrii de externe şi secretari de stat pentru francofonie din cele 49 de state membre OIF.

România a mai beneficiat de atenţia publicului internaţional şi prin organizarea Summit-


ului NATO în anul 2003, eveniment de rang mondial la care au participat 3.000 de oficiali din 49
de state : 26 ţări membre NATO şi alte 23 ţări semnatare ale Parteneriatului pentru Pace.

Misiunile diplomatice ale României prin intermediul diplomaţiei publice organizează anual
următoarele evenimente: Ziua Eroilor, Ziua Europei, Ziua Internaţională a Francofoniei, Ziua
Naţională a României. În fiecare an, la 1 Decembrie, Ministerul Afacerilor Externe duce
sărbătoarea românească în toată lumea, printr-o serie de evenimente cu caracter cultural, artistic şi

14
de diplomaţie publică. Concerte de operă şi de muzică simfonică, vernisaje ale unor expoziţii de
fotografie, conferinţe şi mese rotunde, întâlniri cu diaspora, proiecţii de film românesc, spectacole
de teatru, prezentări de filme documentare, prezentări ale tradiţiilor româneşti şi a oportunităţilor
turistice româneşti — acestea sunt doar un fragment din numeroasele evenimente organizate în
majoritatea capitalelor şi oraşelor unde România are misiuni diplomatice.

România a participat în noiembrie 2010, alături de alte 11 ţări, la campania de diplomaţie


publică iniţiată de Alianţa Nord Atlantică numită - Ce înseamnă NATO pentru noi, cu un videoclip
care prezintă Centrul de Excelenţă HUMINT de la Oradea.

Consider că, participarea României la dezvoltarea sistemului american de apărare


antirachetă în Europa, în noua sa variantă, reprezintă unul dintre cele mai mari succese ale acestei
ţări atât în relaţia bilaterală cu Statele Unite, cât şi din punctul de vedere al afirmării României ca
partener de încredere în cadrul NATO.

Unu factor important al diplomaţiei publice este şi promovarea limbii române care se
realizează prin buna funcţionare ş înfiinţarea lectoratelor de limba romănă, atragerea unui număr
cât mai mare de persoane care să cunoască limba română şi care, eventual, să fie implicate în unele
lucrări de traducere în limba lor nativă a unor opere literare româneşti sau a altor scrieri. Astăzi
acest număr de lectorate este de 39 şi continuă să crească.

România mai foloseşte pentru promovarea imaginii sale în afara ţării şi posturile de
televiziune şi radio cu difuziune internaţională, cum ar fi : TVR International şi Radio România
International.

În concluzie, ţin să concretizez că diplomaţia publică reprezintă un factor important în


procesul de formare şi dezvoltare a imaginii unei ţări şi a unei mărci de naţiune, fiind unul din
instrumentele pe care instituţiile publice centrale le pot folosi în scopul promovării unei ţări.
Totuşi, chiar dacă în ultimii ani se observă creşteri considereabile în diplomaţia publică, România
trebuie să-și schimbe şi mai intens imaginea publică dacă vrea să joace un rol mai important în
peisajul internațional. România are un set de probleme grave la acest capitol. Imaginea țării este
dată și de percepția investitorilor străini, care sînt nemulțumiți de birocrația stufoasă, de inevitabila
șpagă și de prea desele schimbări de legislație. Uneori imaginea României est deformată în mod
voit chiar din afară şi încă un şir de alte bariere. imaginea țării s-ar putea schimba fundamental
dacă procesul decizional devine predictibil, dacă oamenii de afaceri sînt consultați înainte de
modificarea cadrului legislativ din domeniul economic și mai ales dacă ar exista o strategie de
dezvoltare sectorială pe termen lung.Toate aceste probleme sugerează că România are într-adevăr
nevoie de diplomație publică, dar în paralel are nevoie de o listă cu priorități naționale, de o
15
strategie pe termen lung, de infrastructură, de instituții credibile, de cetățeni care să respecte reguli
în țară și în afara ei. Fără astfel de piloni pe care să se bazeze diplomația publică ar fi doar o nouă
formă de propagandă.

CONCLUZIE

Diplomația este gestionarea schimbării și, timp de multe secole, instituția diplomației a
reușit într-adevăr să se adapteze la multiple schimbări într-o societate internațională în expansiune.
Practica diplomatică nu se referă doar astăzi la transformările în relațiile dintre state, ci trebuie să
țină seama în mod progresiv de structura schimbătoare a relațiilor transnaționale. Pentru diplomați,
societatea civilă a țărilor gazdă contează într-un mod care era de neconceput doar cu o generație
în urmă. Persoana obișnuită este din ce în ce mai vizibilă în practica diplomației, în special în
domeniile diplomației publice și a relațiilor consulare. În ceea ce îi privește pe cei din urmă,
îngrijirea consumatorilor cetățeni proprii în străinătate a devenit un sector major de creștere pentru
ministerele de externe și probabil nu există nici un domeniu de activitate diplomatică care să aibă
un potențial mai mare de a face față reputației ministrului de externe acasă. Diplomația publică
este un alt sector de creștere și orice altceva decât un fenomen efemer. Există, bineînțeles, domenii
ample de lucru diplomatic și numeroase relații bilaterale în care contactele cu publicul din
străinătate nu au prioritate, dar numărul țărilor care explorează potențialul diplomației publice va
continua să crească. Probabil că nu este o exagerare care să sugereze că această evoluție este o
dovadă a faptului că evoluția diplomației a atins un nou stadiu. Cei care văd diplomația publică ca
propagandă postmodernă sau ca un serviciu de buzunar la cea mai recentă modă în desfășurarea
relațiilor internaționale pierd un punct fundamental.6

Asta se referă de altfel și la conceptul de soft power și aplicarea acestuia de către Romînia
în promovarea imaginii statului său. Puterea blândă a unui stat democratic precum Romania va fi
mereu foarte puternică, chiar dacă ea se observă în mod evident, sau nu. Pentru că valorile morale,
cultura cu tradiții și obiceiuri moștenite de la străbuni, toate au rămas o avere de calități pe care le
purtăm cu noi, în fiece zi. Acestea mai ales prin explozia informațiilor care transcend dincolo de
închipuirea noastră, deoarece conceptele populare despre viață, tarele morale sunt imprimate
asupra muzicii pe care o ascultăm, sunt scrise în replicile filmelor pe care le vizionăm,și apar sub
o mulțime de alte forme.Cultura ne dă în fiecare zi șansa să ne întoarcem la valori democratice, să
îmbrățișăm libertatea.Poate că și terorismul, și izbucnirile revoluționare au același acces la acest

6
Leonard, Stead and Smewing, Public Diplomacy, pp. 46–53; Nye, Soft Power,
p. 107.
16
trafic al informaților, dar chiar de aceea, așa cum sublinia Joseph Nye puterea blândă nu trebuie
neglijată și în niciun caz subestimată, pentru că sub ochii îngăduitori ai acestei puteri cel mai mare
monstru poate crește și pe care nici cea mai mare putere militară, că ar fi cea americană, sau că ar
veni din partea statelor Europei nu l-ar putea distruge.Informarea în ziua de azi semnifică
putere.Putere care ar putea fi deținută atât de către forțele teroriste, și care a fost demonstrată la
data de 11 septembrie, sau de către marile puteri ale lumii contemporane.

17

S-ar putea să vă placă și