EDUCAȚIA ÎN CONTEXTUL

GLOBALIZĂRII
 „ Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea.”
Nelson Mandela
I.Globalizarea și educația- Introducere
Globalizarea este astăzi un fenomen incontestabil, care afectează profund sistemele
statelor. În sensul său actual, termenul globalizare s-a ivit din conștientizarea faptului că lumea se
află într-un proces prin intermediul căruia va deveni un fel de „sat global” sau, cel puțin, un singur
sistem economic, socio-politic și cultural. Prin urmare, implicațiile fenomenului pentru domeniul
educației sunt serioase și incontestabile.

Globalizarea a dus la retrasarea hărţii economice mondiale, la înfiinţarea unor reţele

ştiinţifice şi tehnologice care leagă centrele de cercetare de cercurile de afaceri importante din
lumea întreagă. Așadar, atât în sfera politică cât şi în cea economică,se asistă la tendinţa de a apela
la acţiuni internaţionale ca mijloc de găsire a unor soluţii satisfăcătoare pentru problemele de
interes mondial.

Viteza de mondializare este cu atât mai rapidă, cu cât fluxurile sunt din ce în ce mai puţin
materiale şi se referă, de fiecare dată, mai mult la servicii, date informatice, telecomunicaţii, mesaje
audiovizuale, poştă electronică, consultaţii prin internet. Acum se vorbeşte atât de mult de
globalizare pentru că totul are tendinţa să se organizeze în funcţie de criteriile următoare: valori
bursiere, schimburi comerciale, valori monetare, informaţie, comunicaţie, program de televiziune,
multimedia, cultură cibernetică.

Educaţia joacă, fără îndoială, un rol important în orice încercare de a aborda reţelele de
comunicaţii, aflate în aceste momente de dezvoltare explozivă, reţele care mijlocesc comunicarea
între oameni şi prin aceasta pot contribui la apropierea lor. Educaţia trebuie să urmeze direct
transformările şi noile exigenţe pentru a putea sprijini schimbările viitoare şi instruirea
profesională. În acest sens, o direcţie menită să asigure prin cooperare potenţarea economiei o
reprezintă aşa-numiţii stake-holders, adică ansamblul celor care, sub diferite titluri, au interes
pentru o activitate economică: funcţionari, furnizori, clienţi, bănci, comunităţi locale etc. În această
direcţie învăţământul va avea ca finalitate educaţională dezvoltarea conştiinţei legăturilor între
diferite componente şi participanţi, indiferent de zona geografică în care aceştia îşi desfăşoară
activitatea, şi pe această bază clădirea parteneriatului.
 Experienţa ne arată oportunitatea şi posibilitatea adoptării parteneriatului, pe care
globalizarea îl face inevitabil, prin exemple încurajatoare, cum ar fi cooperarea şi schimburile
dintre diversele grupări regionale, parteneri din cadrul Comunităţii Europene răspândiţi pe întregul
continent.

Un argument convingător în favoarea partenerilor ar fi acela că toată lumea are de

câştigat: ţările industrializate pot sprijini ţările în curs de dezvoltare, oferindu-le ca model
experienţa lor reuşită şi punându-le la dispoziţie atât tehnologii, cât şi resurse materiale şi
financiare, dar în acelaşi timp ele pot învăţa de la acestea cum să transmită mai departe moştenirea
culturală, diverse abordări în ceea ce priveşte socializarea copiilor şi, lucru foarte important, pot
intra în contact cu diferite moduri de viață.

A apărut şi continuă să rămână, tensiunea dintre global şi local. Oamenii vor trebui să
înveţe prin educaţie să devină cetăţeni ai planetei, fără însă a-şi pierde rădăcinile şi continuând să
joace un rol important în viaţa propriilor naţiuni şi comunităţi locale. Globalizarea scoate în
evidenţă dimensiunile, urgenţa şi caracterul interdependent al problemelor cu care se confruntă
comunitatea internaţională, faptul că acest proces este ireversibil şi impune reacţii globale la a
căror rezolvare este chemat să-şi aducă contribuţia fiecare locuitor al planetei. În cadrul acestei
reacţii globale, învăţământul şi educaţia devin principalii responsabili în a forma oameni în măsură
să facă faţă acum şi în viitor acestei probleme.

Educaţia trebuie să transmită eficient şi pe scară largă acel volum de cunoştinţe şi

informaţii adaptate noii civilizaţii a globalizării, care să nu copleşească prin cantitate, dar să
contribuie la dezvoltarea oamenilor la nivel individual şi comunitar. Educaţia trebuie să traseze
transformările noii lumi aflate în permanentă mişcare şi, în acelaşi timp, să pună la dispoziţia
oamenilor instrumentele de orientare cu ajutorul cărora acestea să-şi găsească drumul afirmării şi
dezvoltării.

II.Avantaje și dezavantaje ale globalizării pentru sistemul educațional

Globalizarea impune noi noțiuni de învățat, noi competențe și abilități cu aplicabilitate

imediată și pe termen lung. Dimensiunea internațională a curriculum-ului a fost încurajată în
numeroase state. Uniunea Europeană a stimulat cooperarea în domeniile cercetării educaționale și
bilingvismul, ca răspuns la exigențele lumii contemporane.
 Un efect evident al globalizãrii l-a reprezentat tendința de internaționalizare a educației,
transpusã în mobilitatea elevilor, a studenților și cadrelor didactice (prin programele Uniunii
Europene - Erasmus, Lingua, Petra, Comett, Tempus, Alpha, Comenius, Leonardo), precum și în
tendința decidenților de a împrumuta modele de reformã educaționalã, care sunt, astãzi, o realitate
incontestabilã.

Spre exemplu, datorită faptului că România este în prezent membră a Uniunii Europene
tinerii universitari pot profita de burse de practică Erasmus (Erasmus + si Erasmus for Young
Entrepreneurs) în străinătate cu usurință, iar Universitatea Transilvania din Brașov oferă
studenților săi această posibilitate.

Bursele Erasmus sunt o ocazie excelentă pentru studenții români să afle cum se studiază
într-o altă țară, care sunt metodele de predare, cum sunt ceilalți studenți sau pur și simplu de a
observa și de a experimenta un alt mod de viață, poți alege să studiezi în țări precum Spania, Belgia,
Irlanda, Marea Britanie, Franța și multe altele. Consider că bunul mers al comunității în sensul
restrins sau larg/global trebuie să urmeze și să respecte reglementări clare și precise cu privire la
colaborarea statelor lumii, la piața liberă, la minimizarea apariției situațiilor de criză, la reformarea
sistemelor educației și de protecție socială.

Competiţia globală între universităţi este deschisă, în contextul unui nivel ridicat al
autonomiei instituţionale care permite manifestarea flexibilităţii şi creativităţii, într-o lume în
continuă schimbare. Problema globalizării educaţionale este una mai complexă decât
internaţionalizarea care reprezintă doar o componentă a globalizării. Globalizarea educaţională
vizează şi probleme de ordin economic, cultural şi chiar politic.
 Astfel, dezvoltarea noilor tehnologii informaţionale a permis crearea bibliotecilor digitale
ceea ce a constituit premisa şi dezvoltarea proiectului european de integrare a bibliotecilor
naţionale în Biblioteca Digitală Europeană. Acest lucru permite o amplă şi rapidă documentare în
toate domeniile de cercetare ştiinţifică şi formare profesională.

Globalizarea economică, ca urmare a răspândirii corporaţiilor transnaţionale în întreaga

lume a deschis oportunităţi în ceea ce înseamnă globalizarea educaţională. Deschiderea unor filiale
ale unor universităţi sau chiar campusuri în alte ţări, odată cu poziţionarea în aceste ţări a
companiilor străine reprezintă un alt argument al globalizării educaţionale.

În scopul realizării dezvoltării durabile prin dezvoltarea durabilă a învăţământului

superior universităţile consacrate, de prestigiu ar trebui să contribuie la consolidarea competenţei
universităţilor din ţările în curs de dezvoltare, iar standardele de calitate transmise acestor ţări să
nu fie inferioare celor din ţările dezvoltate. Ele trebuie să sprijine procesul de dezvoltare şi să nu
exploateze această piaţă. Constatăm, din păcate, că toate ţările în curs de dezvoltare se confruntă
cu o externalizare a beneficiilor şi o internalizare a costurilor datorită exodului de materie cenuşie.
S-ar putea spune că decalajul din ce în ce mai accentuat între cei avuţi şi cei săraci se transformă
într-un decalaj între cei educaţi şi cei needucaţi.

Creșterea schimburilor educaționale, internaționalizarea curriculum-ului, schimbările

produse sub impactul sporit al tehnologiilor informaționale și comunicaționale sunt realități
incontestabile ale lumii contemporane, pe care le oferim ca argumente în sprijinul afirmației că
fenomenul globalizării este o realitate mondială. În școli se dezvoltă programe de protecție a
mediului natural și social, de formare de lideri, de dezvoltare a calității antreprenoriale, care
presupun în primul rând atitudini noi: lupta împotriva discriminãrii, acceptarea
multiculturalismului, schimbul intercultural, respectarea drepturilor fiecăruia la existență și
împlinire profesională. Profesorul va fi pregătit pentru modul în care acesta își ghidează elevii
către înțelegerea unor metodologii de investigare proprii, către scopul care corespunde nevoilor și
aspirațiilor individuale. Rolul profesorului va fi hotărâtor pe linia formării gândirii critice, laterale,
complexe, analitice, pe care elevii o vor folosi pe toată durata vieții.
 Alte avantaje pe care le presupune globalizarea educației:

 Acces la tehnologie avansată sau diferite instrumente de lucru, mijloace de învățământ care
nu pot fi achiziționate la nivel local;
 Dezvoltarea unor zone defavorizate și implicit viața și traiul elevilor în proiecte de
infrastructură;
 Tendința de a împrumuta modele de reformă educațională;
 Oportunitățile de școlarizare sunt diverse prin privatizarea educației publice;
 Dezvoltarea noilor tehnologii informatice şi e-Learning;
 Recunoaşterea internaţională a diplomelor universitare;
 Creşterea nivelului de informare şi comunicare;
 Dezvoltarea organizaţiilor viitorului bazate pe resurse intangibile (cunoştinţele) care au o
creştere exponenţială;

O parte dintre cercetãrile întreprinse asupra implicatiilor fenomenului globalist în

educație încearcã sã demonstreze cã însuși fundamentul acesteia este zguduit din temelii. Sunt
teorii, precum este aceea a lui J. Donald, care afirmã cã globalizarea economicã și revoluția
informaționalã au schimbat radical natura procesului de predare-învãțare, promovând
dezinstituționalizarea acestuia.

Diversificarea și fragmentarea, specifice societãților globale, ar duce la anularea

idealurilor educaționale naționale, care vor fi limitate la a rãspunde cerințelor economice în
condițiile competiției globale. Rețetele virtuale de învãțare, concurente cu educația tradiționalã, ar
putea duce la transformarea radicalã a școlii, reducând activitatea acesteia la certificarea
competențelor individuale.

Pericolul dezinstituționalizãrii, cel puțin la nivelul școlii elementare, este totuși o

exagerare, ca și ipoteza înlocuirii totale a profesorului de învãțarea asistatã pe calculator și
software-ul educațional sau a înlocuirii școlii tradiționale cu cea virtualã. Deprinderile elementare
de muncã intelectualã trebuie dobândite și aici rolul unui profesor bun este incontestabil.
 III.Concluzii

Educația are rol fundamental în dezvoltarea individului și a societãții, fiind „unul dintre
principalele mijloace disponibile pentru a cultiva o formã de dezvoltare umanã mai adâncã și mai
armonioasã” .

Lumea în care în prezent trãim poate fi definitã ca o arenã globalã, o planetã din ce în ce
mai aglomeratã, care se confruntã cu o realã problemã – a creșterii demografice și implicit a
creșterii numãrului de tineri, ceea ce înseamnã și sisteme educaționale care sã poatã sã-i susținã și
sã rãspundã nevoilor lor. Politicile educaționale trebuie sã reflecte responsabilitatea construirii unei
lumi fundamentate într-o mai mare mãsurã pe sprijinul reciproc.

Marginalizarea, excluderea, necunoașterea regulilor democrației și lipsa educației civice

sunt factori care pot genera prãpastia dintre o minoritate de oameni capabili sã-și gãseascã un drum
de succes și o majoritate care se simte manipulatã de evenimente. Oferind tuturor acces la
cunoaștere, educația are sarcina de a-i ajuta pe oameni sã înțeleagã lumea și sã-i înțeleagã pe
ceilalți.
 Bibliografie

1. Zamagni, S., „Globalizarea ca specific al economiei postindustriale: implicaţii economice

şi opţiuni etice”, în Ică I.I., Marani, G., Gândirea socială a Bisericii, Sibiu, Editura Deisis,
2002
2. Cosma, M., Globalizarea și educația, informații disponibile la
http://www.armyacademy.ro/reviste/2_2004/r5.pdf
3. https://www.concursurilecomper.ro/rip/2014/martie2014/05-ChilaruOana-
globalizare_studiu.pdf
4. http://www.asociatia-profesorilor.ro/implicatiile-globalizarii-asupra-educatiei.html
5. http://www.turnulsfatului.ro/2009/12/06/globalizarea-educatiei-iii/