Terorismul

Terorismul este o tactica de lupta neconvenționala folosita pentru atingerea unor obiective politice. El
se bazeaza pe acte de violența spectaculara acționate asupra unor populații neimplicate in mod direct
in conflict dar cu potențial de presiune asupra conducerii, cateodata conducerea face acte de terorism
asupra populației(stat , organizații, categorii sociale sau, impotriva unui grup de persoane civile) in
sensul scontat de teroriști - producerea unui efect psihologic generalizat de panicaSi intimidare,
augmentat de folosirea manipulativa a mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv greu de realizat prin
mijloace democratice sau convenționale.

Terorismul poate fi:

 un fenomen caracteristic conflictului asimetric, fiind purtat de pe poziții inferioare de forța (militara,
politica sau economica),
 sau purtat de state, grupe de state, organizații statale, organizații extraparlamentare, sau
interstatale, ca o forma de razboi nedeclarat, neconvențional, care face abstracție de la regulile
impuse de Convențiile de la Geneva.
In multe cazuri terorismul este in mod greșit asimilat cu insurgența, fanatismul, razboiul
psihologic, crimele de razboiSi atrocitațile comise de forțe armate regulate sau cu operațiuni
clandestine. Cateodata aceasta confuzie este intreținuta in mod intenționat din rațiuni de propaganda.

Definiții ale terorismului

Dificultatea definirii terorismului este o problema de percepție culturala, politicaSi sociala a actului de
violențaSi a scopului politic urmarit prin teroare.
DeșiTintele pot fi diferite:

 cucerirea opiniei publice prin manipulare mediatica (poziția mediei, care se bazeaza, in marea
majoritate a cazurilor, pe o comunitate de interese, terorismul crescand rating-ul, manipulataSi
manipulatoare, devine centrala in triunghiul conflictual teroriști-populație-conducere);
 acțiuni de „pedepsire”Si razbunare pentru nedreptați reale sau imaginare;
 atingerea unor obiective politice: schimbarea conducerii, schimbarea sistemului de guvernare,
impunerea unor alte linii de conduita, religioasa, politica, morala, economica, cuceriri teritoriale, etc.
Metoda va fi - prin definiție - violentaSi spectaculara aplicata asupra unei populații civile, neangajate
direct in conflict, dar cu potanțial de a influența conducera-ținta.
Intr-un studiu al terorismuluiA, Alex Schmid, analizeaza conținutul pentru 109 definiții ale terorismului
gasind urmatoarea frecvența a conceptelor folosite:

 ViolențaSi forța (apar in 83.5% dintre definiții)

 Motivații politice (65%)
 Frica, accent pe teroare (51%)
 Amenințare (47%)
 Efecte psihologiceSi reacții anticipate (41.5%)
 Discrepanța intre obiectiveSi victime (37.5%)
 Acțiuni intenționate, planificate, organizateSi sistematice (32%)
 Metoda de lupta, strategieSi tactica (30.5%)

Definiția terorismului la Liga Națiunilor (1937)

Toate actele criminale indreptate impotriva unui stat sau facute ori planificate pentru a crea o stare de
teroare in mintea anumitor persoane, a unui grup de persoane sau a publicului larg.
Aceasta definiție largaSi voit ambigua reflecta preocuparile guvernelor interbelice de a face fața
pericolului pus de mișcarile anarhiste, comuniste, catSi a celor de eliberare de sub ocupația coloniala.
Aceasta definiție a fost folosita inclusiv de catre guvernul britanic pentru a justifica reprimarea mișcarii
pașnice pentru obținerea independenței Indiei.
Definiții ale terorismului in Statele Unite

Definiția Codului Federal al Statelor Unite

Folosirea ilegala a forțeiSi violenței impotriva unor persoane sau proprietați, pentru intimidarea sau
pedepsirea unui guvern, a populației civile, sau a unui segment de populație, facuta in scopul atingerii
unor obiective politice sau sociale.
Aceasta definiție este criticata pentru introducerea conceptului de "act terorist pentru pedepsire", in
urma atentatului terorist din Oklahoma, atentat al carui principal motiv se pare ca a fost pedepsirea FBI-
ului pentru intervenția impotriva sectei Davidienilor din Texas|Waco]], Texas.

Definiția Departamentului Apararii al Statelor Unite

Folosirea calculata a violenței ilegale pentru a instaura frica, in vederea intimidarii sau pedepsirii
guvernelor sau societaților, pentru atingerea unor scopuri in general politice, religioase sau ideologice.
Și aceasta definiție este puternic criticata pentru ca permite aplicarea conceptului de terorism la nivel
statal (stat terorist)Si introduce arbitrarul legalitații conferit de tribunalele americane.
De exemplu uciderea unor cetațeni civili iranieni ar putea sa fie considerata legala de catre guvernul
americanSi deci nu ar constitui un act de terorism. Acest argument a fost folosit pentru sprijinul
american acordat gruparii teroriste anti-iraniene mujahedine Khalq (MEK). Membrii acestui grup au
primit in mod oficial statutul de "persoane protejate" din partea guvernului american, chiar daca MEK se
afla pe lista oficiala de grupari teroriste, elaborata de Departamentul de Stat American.3

Definiția Legii „Patriot”

Este considerata ca una dintre cele mai vagi, interpretabileSi arbitrarii definiții ale terorismului atat de
criticii liberali catSi cei conservatori:
"...acte periculoase pentru viața umana care se produc cu incalcarea codului penal al Statelor Unite ale
Americii sau al oricarui Stat (din componența SUA)."

Definiția Legii Terorismului din Marea Britanie, din 2001

In legea adoptata in februarie 2001 in Marea Britanie, definiția actului de terorism este atat de larga
incat include nu numai orice folosire a violențeiSi a amenințarii pentru atingerea unor obiective politice,
ideologice sau religioase, darSi "perturbarea sau interferența serioasa in funcționarea unui sistem
electronic."
De asemenea sunt considerate ca acte teroriste acțiuni de amenințare cu folosirea armelor de foc sau a
explozivilor care nu au ca scop influențarea guvernului sau crearea unei stari de teroare.
Aceasta lege este foarte criticata, pe motiv ca permite o definire mult prea larga a termenului de
terorismSi creeaza un potențial pentru abuzuri din partea guvernului. Criticii acestei legi argumenteaza
punctul lor de vedere cu multe exemple ipotetice (unele chiar comiceSi absurde) cum ar fi cel al unui
activist ecologist, care in semn de protest ar amenința numai ca va folosi o arma de vanatoare pentru
a-și distruge propriul calculator,Si conform textului legii ar fi considerat un terorist.

Erori de definire a terorismului

Erorile de definire a terorismului au multiple surse. Cele mai citate cauze pentru erorile de definire a
terorismului sunt:
 1. Efectele emoționale de conflict.
2. PropagandaSi dezinformarea tactica a parților in conflict.
3. Ambivalența tactica a parților in conflict.
4. Discrepanța de percepție culturalaSi/sau folosirea sa manipulativa.

Efectele emoționale de conflict

In oricare situație de conflict, prezența unui pericol iminent duce la o puternica implicare emoționala a
fiecarui individ. Astfel apare o tendința de demonizare a inamicului „terorist"Si de etichetare simplista a
teroriștilor ca fanatici, criminali iraționali, persoane de o cruzime absoluta sau bolnavi mintal.
Aceasta tendința este contraproductiva, pentru ca impiedica formularea unor tactici eficiente de lupta
antiterorista si chiar poate amplifica efectul de psihoza generalizata urmarit de teroriști.
Un exemplu tipic de efect emoțional de conflict a aparut in timpul Revoluției din decembrie 1989 din
Romania, fiind responsabil pentru multe victime accidentale produse de starea de confuzieSi psihoza
generala.

PropagandaSi dezinformarea oficiala

In mod paradoxal, este foarte frecventa tendința de exagerareSi amplificare a pericolului terorist, chiar
de catre puterea politica de stat responsabila cu protecția cetațenilor. Prin exagerarea pericolului
terorist lideri, guverne sau partide politice pot capata puteri politice crescute, fonduri, justificate de o
stare de necesitate („situații excepționale impun masuri excepționale").
Cel mai cunoscut caz de exagerare a pericolului terorist este legat de incendierea Reichstag-
ului german. In noaptea de 27 spre 28 februarie 1933, cladirea Reichstag-ului a fost cuprinsa de flacari,
sala plenaraSi unele incaperi invecinate au ars complet. Aceasta incendiere intenționata nu a fost
clarificata nici pana azi, dar naziștii germani au luat incendiul drept pretext pentru impunerea politicii lor.
Prin propagandaSi dezinformare acest act a fost amplificat pentru a crea imaginea falsa de covarșitor
pericol al unui „terorism comunist evreiesc", imagine care a facut posibila ascensiunea la putere a
lui Adolf Hitler in Germania interbelica [2]

Ambivalența tactica a parților in conflict

In unele cazuri este foarte greu de diferențiat intre mișcari de insurgența legitimaSi grupari teroriste.
Același grup poate adoptaSi tactici teroristeSi tactici legitime de insurgența (unele grupuri de
luptatori/teroriști ceceni cum ar fi cel condus de cecenul Șamil Basaev). Deosebirea se bazeaza pe
metodica: insurgenții acționeaza direct asupraTintei, in timp ce teroriștii acționeaza indirect, prin
terorizarea populației neparticipante la conflict
In același conflict pot acționa in paralelSi grupuri teroristeSi grupuri de insurgența propriu-zisa (ca in
cazul razboiului din Irak).
Aplicarea unei etichete generaleSi simpliste de terorism este de asemenea contraproductiva, ducand
de obicei la creșterea influențeiSi virulenței gruparii sau facțiunii teroriste.

Discrepanța de interpretare
Etichetarea ca „terorism” implica automat ilegitimitatea mijloacelor folosite pentru atingerea unui
obiectiv politic, ideologic sau religios. In cazul in care intre parțile aflate in conflict exista discrepanțe
culturale majore, conceptul de legitimitate nu mai este unicSi aceleași fapte pot fi considerate ca acte
teroriste sau acțiuni legitime de insurgența, in funcție de apartenențaSi interesele relatantului.
Astfel, in Conflictul arabo-israelian din Orientul Mijlociu acțiunile armatei israeliene de „eliminare cuTinta
precisa" a organizatorilor arabi de acțiuni contra populației israeliene sunt considerate in Israel ca
acțiuni legitime antiteroriste, acționate de armata unui stat democrat, aflata sub control juridicSi
parlamentar, deși produc uneoriSi victime inocente (victime colaterale), in timp ce in lumea araba sunt
considerate ca acțiuni teroriste. Intr-o situație identica se afla unitațile militare de supraveghere
din Afganistan, inclusiv unitați ale Armatei Romane, in lupta contra Talibanului.
Extrema dreapta franceza continua sa dispute legitimitatea acțiunilor Rezistenței franceze de asasinare
a colaboraționiștilor, in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Puncte de reper pentru definire

DefinireaSi ințelegerea corectaSi completa a fenomenului de terorism sunt absolut necesare pentru
elaborarea unor strategiiSi tactici eficiente de lupta antiterorista. Deoarece nu exista un model general
valabil, definireaSi analiza actului terorist trebuie facuta pentru fiecare caz in parte. Principalele
elemente de definire a terorismului sunt:

1. Mijloace: acțiuni violente asupra populației neangajate.

2. Metoda: sabotaj, acte criminale aleatorii, panica.
3. Ținta: civili (necombatanți).
4. Scop: producerea unei schimbari politice majore.
5. Participanții: indivizi sau grupuri care se autodeclara nonstatale.
Al cincilea factor este foarte controversat. Unii analiști susțin punctul de vedere american care
considera ca se poate defini noțiunea de "stat terorist". Alții considera ca exista numai politicieni,
guverneSi structuri ale statului ce pot fi implicate in susținereaSi promovarea terorismului.

Organizare
Practic nu exista doua fenomene teroriste cu același tipar de organizare, iar o clasificare poate fi facuta
numai pe baza numarului de persoane implicate direct in acțiunile teroriste:

Terorism Individual
Este un caz foarte rar in care indivizi izolați comit acte de terorism. In general numarul de victimeSi
pagubele materiale produse de acești teroriști sunt reduse, dar efectul de fricaSi psihoza produsa pot fi
serioase.
Terorismul individual este cel mai dificil de combatut.
Adesea, terorismul individual e comis de persoane psihotice. Un celebru terorist individual
este Theodore Kaczynski, supranumit in engleza Unabomber. Absolvent al Universitații Harvard, doctor
in matematicaSi fost profesor la Universitatea California Berkley. Suferind de schizofrenie, a comis un
numar de 23 de atentate pe parcursul a 18 ani, omorand 3 persoaneSi ranind alte 18. A fost capturat
numai datorita faptului ca fratele sau i-a recunoscut scrisul, intr-un manifest publicat in presa,Si a
anunțat poliția.

Grup terorist izolat

Este format in general dintr-un grup mic de persoane care, fiind rude sau prieteni, se cunosc personal
inainte de inceperea activitaților teroristeSi decid in mod spontan sa treaca la acte de terorism. Este un
caz rarSi dificil de detectat, combatutSi anihilat.
Ca exemplu este considerat cazul teroriștilor Timothy McVeighSi Terry Nichols, responsabili pentru
atentatul asupra cladirii FBI din Oklahoma. Exista surse care se indoiesc de faptul ca cei doi ar fi un
grup izolatSi ca de fapt Terry Nichols ar fi colaborat cu grupul terorist islamic Abu Sayyaf, in timpul
serviciului sau militar, la o baza militara din localitatea Cebu din Filipine).

Grup terorist de franciza

Inițial acest concept de organizare aparținea celulelor anarhiste de la inceputul secolului, dar a revenit
in actualitate datorita acțiunilor grupului terorist Al Qaeda.
In esența este vorba de incercarea de a oferi o umbrela ideologica, politicaSi religioasa comuna pentru
a favoriza apariția spontana a unui numar mare de grupuri teroriste izolate, care sa acționeze pentru
atingerea unor obiective asemanatoare fara a avea legaturi clare de comanda, controlSi susținere
logistica.
Se considera ca acest mod de organizare are o eficiența redusa, compensata fiind de formarea unui
numar mare de celule.
Elementele de noutate aduse de Al Qaeda in terorismul de franciza sunt:

1. Elaborarea unei ideologii extremiste complexe, bazata pe ideea unei conspirații creștino-
evreiești („cruciațiSi sioniști") care e pe punctul de a subjuga total lumea islamicaSi a distruge
religia musulmana.
2. Spre deosebire de anarhie, Al Qaeda menține un monopol ideologic total asupra conținutului
ideatic de franciza, cu trasaturi evidente de branding.
3. Folosirea intensiva a internetului pentru raspandirea francizei, atragerea de noi aderențiSi
ducerea campaniei de propaganda a propriei audiențe.
4. Elaborarea unui pachet de franciza complet. Al Qaeda pune la dispoziția oricarui doritor, nu
numai baza ideologica, darSi manuale complete de instrucție (de la metode de acțiuneSi
organizare pana la manuale de fabricare a bombelor artizanale)Si furnizeaza la cerere
susținere financiaraSi asistența tehnica data de instructori, de teroriști.
5. Al Qaeda este primul caz de grup terorist propriu-zis, care iși menține modul de organizare
convențional, dar in același timp incurajeaza franciza bazata pe grupuri izolate. Din acest motiv
unii analiști considera ca franciza este folosita numai pentru a crea diversiuni sau ca o sursa de
carne de tun.
Numarul membrilor organizațiilor teroriste de franciza, in funcție de numarul de grupuri izolate care
preiau franciza, poate fi cuprins intre zeciSi mii, majoritatea acestor membri fiind implicați direct in
planificareaSi executarea actelor teroriste.

Grup terorist cu susținere externa

In general orice grup terorist a primit sau va primi in timpul existenței sale susținere de la un stat
interesat.
Inca din timpul „razboiului rece” au existat grupuri teroriste care nu aveau baza de susținere proprie,
fiind de fapt grupuri teroriste organizateSi dependente de un stat sau de un grup de state.
In general grupurile teroriste cu susținere externa sunt compuse din pana la 20 de membri care sunt cu
toții implicați direct in planificareaSi executarea actelor teroriste (atribuțiile de suport, comandaSi
logistica fiind asigurate de unul sau mai multe servicii secrete de stat).
Exemple de terorism cu susținere externa au fost gruparea terorista condusa de CarlosSacalul (Carlos
Ilici Ramirez - vezi Ion Mihai Pacepa) care a fost sprijinitSi de statul comunist roman), gruparea
terorista palestiniana Septembrie cel Negru, creata inițial contra Iordaniei, cu bazeSi susținere
in SiriaSi Liban - gruparea Abu-Nidal din aceasta organizație a organizat atacul terorist contra
sportivilor israelieni la Olimpiada de vara de la München, munițiileSi armamentul fiind transportate in
bagajul unor diplomați bulgari.

Grup terorist afiliat

Majoritatea organizațiilor teroriste importante sunt afiliate unei mișcari politice, religioase, sau a unui
curent ideologic (naționalist, social, ecologist etc.). Aceste organizații mai sunt denumiteSi grupari
teroriste propriu-zise.
Exista o mare varietate sub aspectul organizarii, metodelor de acțiuneSi letalitații grupurilor din aceasta
categorie, elementele lor comune fiind:

1. Organul militarSi operativ al unei mișcari (politice, religioase sau ideologice) civile
necombatante, cum ar fi:
  Wahabismul > Al Qaeda
 Separatismul > ETA, grupul cecen condus de Alsan Mashadov
 Un partid extremist > „Calea luminoasa” (in spaniola Sendero Luminoso)
 Curente naționalist-islamice > Abu Sayaf, Hamas, Hezbollah
2. Funcționeaza sub un control exercitat de structura civila de susținere.
3. Au elemente clare de comanda, control, comunicațiiSi logistica, fapt care, in mod paradoxal, le
face mult mai vulnerabileSi ușor de infiltrat, supravegheat, combatutSi eliminat.
4. In momentul in care structura civila de susținere devine implicata intr-un proces politic
democratic, grupul terorist se autodesființeaza.
Grupurile teroriste afiliate pot avea pana la cateva mii de membri, imparțiți in:
-conducatori civiliSi/sau comandanți militari;
-luptatori;
-informatori;
-responsabili cu logistica, relații externe - presa, recrutarea de cadre, identificarea elementelor
corupte, identificareaTintelor de atacat, etc.

Organizații de insurgențaSi terorism

Aceasta e o categorie destul de disputataSi e reprezentata de grupurile de insurgența
care aluneca pe panta terorismului, sau folosesc terorismul ca supliment tacticSi
operațional.
Cel mai tipic exemplu de grup de terorismSi insurgența este reprezentat de grupul de
gherila columbian FARC.
Unii specialiști considera IRA ca un exemplu tipic de grup aflat la granița dintre
organizațiile de insurgența cu tactici teroristeSi grupurile teroriste afiliate.

OrganizareSi evoluție
Analiza organizarii terorismului este complicata de faptul ca, pentru a supraviețuiSi a-și atinge
scopurile, grupurile teroriste trebuie sa se transformeSi sa evolueze in permanența. Exemple in acest
sens ar putea fi, de dragul paralelismuluiSi facand abstracție de discrepanța de amploare, zonele de
acțiune, cruzime, colaborarea cu terorismul internațional, etc., dintre cei doi factori
adverși, HaganaSi Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP).

Organizația sionista Hagana („Apararea”)D

 A fost fondata in Palestina in 1920. In timpul atacurilor armate ale unor grupari paramilitare
organizateSi a unor grupe neorganizate arabe contra locuitorilor evrei palestinieni (1936-1939) -
inspirateSi sponsorizate de oficialitațile mandatare britanice cu scopul de a dezbina populația
localaSi a-și perpetua prezența colonialista in zona - conduce acțiuni de aparare, considerate de
istoriografia araba drept acte teroriste impotriva populației arabe civile.
 Deși menționata ca o grupare terorista ilegala de catre administrația britanica a Palestinei,
colaboreaza cu forțele de securitate britanice in reprimarea revoltelor arabe („Plutoanele de
Noapte”, unitați evreiești de aparare de sub indrumarea capitanului (apoi, general) britanic Orde
Wingate, decorat cu DSO - pentru activitatea sa in Palestina[3]),Si ca luptatori in cadrul armatei
britanice in Al doilea razboi mondial.
 In 1941 Hagana devine oficial o forța paramilitara, participand sub comanda britanica la efortul de
razboi[4].
 Un grup de militanți evrei s-au separat in 1930 de Hagana, formand organizația
sionista Irgun (Organizarea Militara Naționala, in ebraica IrgunTvai Leumi, EȚEL considerata de
britanici terorista (a luptat contra mandatului britanic in PalestinaSi a restrictivelor „Carțile
albe britanice care limitau drastic emigrarea refugiaților evrei din Europa spre Palestina) care va
ramane permanent in ilegalitate.
 Din 1945 Hagana participa alaturi de Irgun la lupta impotriva ocupației britanice.
 Pe data de 22 Iulie 1946, Irgun-ul (condus de Menahem Begin) detoneaza o bomba artizanala de
350 kg de explozibil in hotelul Regele David din IerusalimE, sediul Cartierului General britanic in
Palestina mandatara, unde erau cazați mulți ofițeri britanici. Anunțul telefonic prealabil nu a fost luat
in considerație. Victimele atentatului au fost 91 de morți (28 britanici, 41 arabi, 17 evreiSi 5 de alte
naționalitați)Si 45 de raniți[5]. In urma acestui atentat Regatul Unit se retrage din Palestina,
returnand mandatul Organizației Națiunilor Unite
 Dupa retragerea britanica, Irgun devine un partid politic, iar Haganah e transformata
in Țahal (Forțele Armate Israeliene).

Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP)F

 A fost fondata in 1964 ca o organizație umbrela, reunind mișcari paramilitare palestiniene de

insurgența.
 Mișcarea de gherila Fatah sub conducerea lui Yasser Arafat incepe o campanie intensa de terorism
pe teritoriul israelian. In 1968 o unitate a armatei israeliene lanseaza un atacG impotriva bazei
militare Fatah situata la Al Karameh, pe teritoriul iordanian, la granița cu Israelul, baza de atacuri
palestiniene permanente asupra satelor israeliene din zona. Rezistența luptatorilor palestinieniSi
intervenția tancurilor „Legiunii Arabe” iordaniene transforma operațiunea intr-un eșec pentru Israel,
iar Arafat devine cel mai proeminent lider palestinian[6] Operațiunea Al Karameh].
 Arafat devine conducatorul OEP in 1969, transformand-o intr-o organizație tipica de insurgențaSi
terorismSi sprijinita masiv de majoritatea statelor arabeSi de statele blocului sovieticSi neangajate.
 Dupa o serie de atacuri teroriste contra Statului Iordanian, contracarate sangeros de armata
iordaniana in septembrie 1970, OEP este expulzata din Iordania. „Septembrie cel Negru” va deveni
numele unei sub-organizații a OEP, cunoscuta ca autoarea atacului terorist contra delegației
sportive israeliene la Olimpiada de la Munchen. OEP va continua sa execute acțiuni teroriste
impotriva Israelului pornind din bazele de pe teritoriul libanez, devenit un fel de „Fatahland”.
 Atentatul terorist palestinian de la Olimpiada din München (1972), unde au fost asasinați 11 sportivi
israelieni aduce o imensa publicitateSi prestigiu in lumea araba pentru Arafat, iar o abila
manipulare a mass-media din Europa de vest confera o aura romantica terorismului palestinian.
 Sudul Libanului devenise o imensa baza de antrenament terorista condusa de OEPSi sponsorizata
de „LagarulTarilor Luptatoare Pentru Pace” (comuniste - in bazele OEP s-au antrenatSi
reorganizat, printre alții, Carlos, teroriști din gruparea Baader-Meinhof, din Armata Roșie Japoneza,
etc.). La 30 mai 1972 japonezii Yasuyuki YasudaSi Tsuyoshi Okudaira, conduși de Kōzō Okamoto,
membrii ai „Armatei Roșii Japoneze” antrenați in bazele OEP din sudul Libanului, au aterizat la
aeroportul israelian „Ben-Gurion" (Lod) cu un avion Air France venit din RomaSi au declanșat un
sangeros masacru printre pasagerii din aeroport[7] Israelul a decis sa elimine aceasta amenințare
permanenta la securitatea sa. In urma invaziei israeliene din Liban (1982) („Primul razboi libanez”),
OEP, infrantSi cu bazele distruse, se exileaza in Tunisia.
 Masacrul din taberele de refugiați palestinieni SabraSi Shatila executat de grupari insurecționale
creștine libaneze, fara ca armata israeliana, care nu fusese informata, sa intervina suficient de
prompt pentru a le impiedica, este folosit propagandistic, cu abilitate de OEP acuzand Israelul de
responabilitate [8]
 Arafat lanseaza Prima Intifada in 1987.
 In 1988, Arafat este primit in Adunarea Generala ONU, unde declara renunțarea la terorismSi
recunoașterea dreptului la existența a Israelului, OEP urmand sa se transforme intr-o mișcare
politica.Tarile din blocul comunistSi cu vederi de stanga se grabesc sa-i acorde recunoașterea
internaționala ca reprezentant legitim al poporului palestinian. Actele teroriste impotriva Israelului
sunt continuate de mici grupari teroriste neoficiale, cu denumiri ad-hoc,Si in special, de gruparea
islamista de inspirație iraniana Hamas.
 In urma acordului de la Oslo, Arafat primește aprobarea Israelului de a se intoarce in teritoriile
Palestinei, in zona devenita ulterior Autoritatea Naționala Palestiniana iar in 1996 este ales in
funcția de președinte al Autoritații Palestiniene cu o majoritate de 82% din voturi.

Epilog

 Primul ministru israelian, Menahem Begin (fost lider al Irgunului) primește in 1978 Premiul
Nobel pentru Pace pentru semnarea tratatului de pace cu Egiptul
 Președintele Yaser Arafat primește in 1994 Premiul Nobel pentru Pace impreuna cu primul ministru
israelian Ițhak Rabin (general de armata, fostSef de operații in Hagana)Si Șimon Peres (fostSef de
cadre in Hagana).
 Acțiuni teroriste palestiniene contra populației civile israeliene continuaSi astazi.

Cauzele terorismului
Ințelegerea corecta a cauzelor terorismului este esențiala pentru adoptarea unor strategii de combatere
a acestui fenomen catSi pentru reducerea numarului de victimeSi a efectelor negative sociale, politice
sau economice.
Efortul de analizaSi ințelegere corectaSi completa a acestor cauze nu trebuie in nici un caz confundat
cu incercarea de a justifica actele teroriste. 'Nu poate exista nici un fel de justificare morala pentru
actele teroriste, indiferent de legitimitatea cauzelor invocate.'
De asemenea ințelegerea cauzelor terorismului nu are nimic de a face cu atitudinea de capitulareSi
satisfacere necondiționata a obiectivelor grupurilor teroriste.
De obicei mass-media ofera explicații emoționaleSi simpliste pentru a explica terorismul ca pe un
fenomen deviant, prezentand teroriștii ca pe oameni frustrați, a caror copilarieSi tinerețe a fost
traumatizanta psihic sau care, chiar daca provin din familii bogate, au suferit de lipsa afecțiunii. Ca
exemplu este citat Giangiacomo Feltrinelli, care se tragea dintr-o familie extrem de bogata dar care a
crescut in grija unor guvernante germaneSi a fost intotdeauna tratat cu raceala.
Majoritatea analiștilor susțin ca terorismul are o cauza strict politica. Orice mișcare terorista ce capata
suficient acces la putere politica pentru a-și promova obiectivele, renunța la terorism din proprie
inițiativa.
Motivele specifice ale terorismului pot fi foarte diverse, dar cele mai comune sunt:

Obținere de baniSi avantaje

Unul dintre scenariile cele mai temute inTarile vestice - prelucrat de industria hollywoodica - este
obținerea de arme neconvenționale (chimice, biologice, nucleare) de catre un grup nestatal, stat instabil
sau care are interesul sa la comercializeze. Scenariul clasic este urmatorul: Entitatea dispune de 2
bombe nucleare. Guvernul (SUA) primește o amenințare cu distrugere a unui oraș daca o suma mare
de bani nu este transferata entitații. Americanii nu iau in serios prima amenințare. Entitatea iși publica
amenințareaSi o lista deTinteSi detoneaza prima bomba nucleara. Guvernul american platește sumaSi
incearca sa dea de urma teroriștilor. Cu o parte din banii primiți entitatea cumpara alte bombeSi
amenința detonarea lor daca se incearca capturarea lor. Ei pot sa-și imbrace gigantica lor operație de
estorcare in religie, anti-globalizare, anti-Vest sau orice alta idee de circulație, pentru a dezorienta
opinia publica.

Dorința de a raspandi un mesaj

Actul de violența este comis numai pentru a atrage atenția unei stari de fapt, a transmite un mesaj sau
pentru a aduce niște idei in dezbaterea publica. Teroriștii sunt mai preocupați de cantitateaSi calitatea
"timpului de antena" decat de provocarea unui numar mare de victime.
Cele mai cunoscute cazuri sunt:

1. Theodore Kaczynski - Unabomber, suferind de schizofrenie, a comis un numar de 23 de

atentate pe parcursul a 18 ani, numai pentru a obține publicarea propriilor "manifeste" (ce
conțineau un program delirant neoludist impotriva tehnologiei moderne).
2. „Weather Underground”, grup terorist hippie, care intre 1969Si 1975 a acționat in SUA pentru a
protesta impotriva razboiului din VietnamSi a campaniei dusa de polițieSi FBI impotriva
mișcarilor pentru drepturile civile.

Terorismul „justițiar”
Terorismul justițiar a fost numit astfel deoarece are caTintaSi pretext razbunareaSi pedepsirea unor
acțiuni considerate de teroriști nedrepte. Terorismul justițiar este destul de rar, fiind de obicei
responsabil pentru asasinate politice.
Exemple:

1. Asasinarea lui Armand Calinescu de catre legionari ca „pedeapsa pentru rolul jucat de acesta in
asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu.
2. Asasinarea primului ministru indian, Indira Gandhi, de catre un soldat sikh (aparținand unui grup
terorist religios-etnic sikh) din garda personala de paza, pentru responsabilitatea sa in
masacrul sikhilor comis de armata indiana la asaltul Templului de Aur din Punjab.
3. Asasinarea primului ministru israelian, Ițhak Rabin de catre Igal Amir, secondat de fratele sau (o
grupare terorista formata din doua persoane), extremiști de dreapta, pentru
semnarea Acordului de la Oslo, considerat de ei ca un act de tradare naționala.
4. Atentatul impotriva cladirii FBI din Oklahoma, comis de un grup terorist izolat ca pedeapsa
pentru operațiunea FBI impotriva sectei Davidienilor din Waco, Texas.

Fanatismul religios
Fanatismul religios poate constitui un substrat fertil, o baza de susținere a unor grupari, sau organizații
teroriste, deși adesea, ei folosesc manipulativ acest fanatism pentru propriile interese. Motivul real al
terorismului Al-Qaidaramane ocult, dar propaganda acestui grup se folosește abil de fanatismul islamic
pentru a justifica politica de teroareSi pentru a amplifica efectele actului terorist.
Alte exemple de folosire a fanatismului religios in scopuri teroriste:

1. Atentatul cu serina comis de secta apocaliptica Aum Shinrikyo in metroul din Tokyo in 1995
soldat cu 12 morțiSi cateva mii de spitalizați. Anchetatorii poliției japoneze au considerat ca
scopul atacului nu a fost pentru a grabi un final apocaliptic al lumii, ci pentru a distrage atenția
poliției de la o ancheta criminala asupra liderului sectei.
2. Atentatele comise de teroriști izolați sau de catre grupuri izolate, impotriva unor mediciSi clinici
unde se practicau avorturi in SUA.
3. Asasinarea de catre extremiști islamici a traducatorului japonez (in 1993)Si ranirea grava a
editorului norvegian (in 1995) al carții „Versetele Satanice”, cartea scriitorului britanic
anatemizat Salman Rushdie, considerata o blasfemie criminala la adresa Profetului Mahomed.

Subminarea autoritații de stat

Deși multe grupari teroriste urmaresc ca obiectiv secundar subminarea puterii de stat, numai pentru
mișcarea anarhista a reprezentat motivul principal pentru activitatea terorista.

Lupta pentru eliberare, emancipareSi obținerea puterii politice

Se spune ca in timp ce insurgența este strategia saracului, terorismul este strategia saracului disperat.
Multe grupari teroriste sunt motivate de idealuri legitime ce nu pot fi obținute pe cai politice, militare sau
economice:

 Lupta impotriva Apartheidului - UmKhonto we Sizwe (MK) grup terorist afiliat Congresului Național
African (Africa de Sud)
 Lupta pentru independența sau autonomie - Mișcarea separatista basca ETA, Armata Republicana
Irlandeza (IRA), Frontul de Eliberare al Quebecului (FLQ), Organizația Tigrii Tamili (ELAM)
 Lupta pentru emancipare economicaSi politica: Mișcarea ZapatistaSi
mișcarile comunisteSi anarhiste de insurgențaSi terorism.
In undele cazuri, idealurile legitime care au fost motivele inițiale, pe parcursul alunecarii pe toboganul
violenței se pervertescSi se transforma intr-un amestec demagogic numai pentru a justifica o
continuare a violenței. Unul din exemplele cele mai clare este Manifestul FLQH in care revendicarile de
autonomie sunt amestecate cu idei de stanga, lupta anticorupție, protestul anti-federalist, revendicari
sindicale etc.
In alte cazuri organizațiile teroriste apeleaza la dezinformareSi manipulare pentru a recruta noi membri
sau a-și extinde influența. Aceasta dezinformareSi manipulare poate fi facuta intr-un mod foarte
profesionistSi credibil. De exemplu, Al Qaida, pe langa propaganda jihadista, a difuzat pe data de 13
Decembrie 2004 un videoclip de propagandaSi dezinformare in limba engleza, avand caTinta tineretul
musulman din Vest in care, din oportunism tactic, Al Quaeda incearca sa se prezinte ca o mișcare de
rezistența propriu-zisa, promovand jihadul global in numele rezistenței impotriva ocupației Irakului:[9]. 6
emis de Plutonul de (lupta) mass-media al Armatei Jihadului Islamic din 10 Decembrie 2004]

Rezultatele terorismului
In conflictul asimetric dintre puterea de statSi terorism primele victime sunt cetațenii inocenți, care sunt
afectați fie de actul terorist propriu-zis, fie de raspunsul exagerat al organelor de stat, fie de efectele
economice colaterale.
"Nicio crima politica nu poate ajunge la malurile adevarului" a spus celebrul romancier Leonardo
Sciascia, dar a fost contrazis de multe ori de istoria terorismului.
Rezultatele terorismului depind insa in final de alegerea majoritații populației civile necombatante de a
susține puterea de stat sau cauza (dar niciodata metodele) teroriștilor. Astfel terorismul poate avea ca
rezultat:

1. Atingerea totala a scopurilor politice. In ciuda opiniei generale, terorismul este o metoda
eficienta de obținere a unei revendicari politice. Daca organizația terorista e afiliata unei mișcari
politice (grup terorist afiliat), iar motivele sunt susținute de majoritatea populației civile implicate
in conflict, victoria e numai o problema de timp. Cele mai cunoscute cazuri sunt:
 Formarea statului Israel, pentru mișcarile HaganahSi Irgun
 Formarea Autoritații Naționale Palestiniene, pentru Fatah, OEP
 Abolirea politicii de Apartheid in Africa de Sud, pentru UmKhonto we Sizwe
2. Atingerea parțiala a scopurilor politice:
 Acordurile din Vinerea Buna (Good Friday Accords) -IRA
 Obținerea de drepturi suplimentare pentru canadienii de origine franceza din Quebec - FLQ
 Obținerea retragerii trupelor spaniole din Irak inainte de termen prin schimbarea cursului
alegerilor din Spania, in urma atentatelor de la Madrid din 11 Martie 2004. - Al Qaeda
3. Prelungirea ciclului de Violența. Este un caz tragic de remiza intre puterea politicaSi terorism,
exemplele cele mai cunoscute fiind:
 Razboiul civil din Columbia
 Conflictul din Cecenia
4. Pornirea unui razboi. Actul terorist fiind folosit de catre puterea politica de stat ca pretext
pentru pornirea unor razboaie. Cele mai cunoscute exemple sunt:
 Atentatul de la Sarajevo folosit ca pretext pentru Primul Razboi Mondial.
 Atentatele din 11 Septembrie 2001 care au fost folosite ca argument pentru a justifica
invazia din Irak.
5. Restrangerea libertaților individuale sau instaurarea unei dictaturi:
 Introducerea Legii Patriot (Patriot Act) in SUA ca urmarea a atentatelor din 11 Septembrie
2001
 Introducerea in 1933 a Legii de Imputernicire (Ermächtigungsgesetz) in Germania, ca
urmare a incendierii Reichstag-ului, care a fost esențiala pentru ascensiunea lui Adolf Hitler
la putere.
6. Efecte economice colaterale. Efortul de lupta antiterorista poate afecta temporar economia
unei regiuni sauTari. In unele cazuri efectele pot fi de lunga durata in special in zonele care
depind economic de industria turismului cum ar fi:
 A doua IntifadaSi atentatele sinucigașe Hamas care au afectat puternic industria turismului
din Israel.
 Atentatele comise de Jemaah Islamiah in Bali, insula cu populație majoritar hindusa
din Indonezia, pentru care turismul este industria majora.
 Top 10 cele mai dramatice atacuri teroriste

1. Statele Unite, 11 septembrie 2001

Ucisi:2.993

Raniti:8.900

Atentatele de la 11 septembrie 2001, care au socat intreaga lume si au schimbat dinamica

politicilor internationale in materie de securitate, au constat in deturnarea a patru avioane
comerciale de pasageri de catre 19 teroristi Al-Qaeda. Teroristii care au preluat controlul
avioanelor au prabusit doua dintre ele in Turnurile Gemene aleWorld Trade Center din New
York. Al treilea avion a fost prabusit in cladirea Pentagonului din Arlington, Virginia, in
apopiere de Washington DC. Al patrulea avion a fost prabusit pe un camp din Pensylvania.

2. Maiduguri, Borno, Nigeria, 26-30 iulie 2009

Ucisi:780

Raniti:0

In 2009, a avut loc un conflict intre Boko Haram, un grup islamist militant si fortele de
securitate nigeriene. In orasul Maiduguri, langa sediul politiei, au fost gasite 100 de cadavre.
Strazile orasului erau impanzite cu alte cadavre ale civililor impuscati. Pe 28 iulie, aramata a
lansat o ofensiva impotriva liderului Mohammed Yusuf. A inceput o cursa de impuscaturi
prin tot orasul. Pe 30 iulie, fortele nigeriene au ucis 100 de militanti Boko Haram.
Mohammed Yusuf, liderul Boko Haram, a fost capturat de fortele de securitate si a fost
impuscat in timp ce era in custodia politiei.

3. Irak, 14 august 2007

Ucisi:530

Raniti 1.500

Pe 14 august 2007, la ora 19.20, patru masini-bomba au fost detonate simultan in orasele
comunitatii Yazidi, Kahtaniya si Jazeera, in apropiere de Mosul. Acesta era cel mai tragic
atac cu bomba din Irak in perioada marilor operatiuni de lupta americane. Atacurile poarta
semnatura Al-Qaeda – acestia obisnuiesc sa organizeze atacuri simultane. Totusi, niciun
grup nu a revendicat responsabilitatea pentru atacuri. Pe 3 septembrie 2007, militarii
americani au declarat ca l-ar fi ucis pe cel care a pregatit bombardamentele, Abu
Mohammed al-Afri.
4. Abadan, Iran, 20 august 1978

Ucisi:477

Raniti:10

Pana la atacurile de la 11 septembrie, atacul terorist asupra teatrului din Abadan era foarte
bine cunoscut, fiind cel mai grav act de terorism de epoca contemporana. Pe 20 august
1978, Cinema Rex din Abadan, Iran a fost incuiat pe exterior si incendiat. Nu exista foarte
multe informatii cu privire la faptuitorii actului si la motivele pentru care au facut acest
lucru. Totusi, se crede ca agenti ai guvernului de atunci, Mohammed Reza Pahlavi, au
recurs la acest gest pentru a lichida cativa disidenti care se aflau in interiorul cladirii.

5. Beslan, Osetia de Nord, Rusia, 1-3 septembrie 2004

Ucisi:372

Raniti:747

Un comando a ocupat o scoala din Beslan, Osetia de Nord, provincie Federatiei Ruse, intre
1 si 3 septembrie 2004. Aici au fost tinute ostatice peste 1.200 de persoane, printre care s-au
numarat si copii. Dupa interventia fortelor ruse au fost ucisi 35 dintre rapitori, dar si sute de
civili – dintre care 186 de copii. Criza a fost initiata de un grup armat de militanti islamici
separatisti, majoritatea ceceni si ingusi.

6. Irlanda si Japonia, 23 iunie 1985

Ucisi:331

Raniti:4

Pe 23 iunie 1985, avionul Boeing 747-237B al Air India a fost distrus de o bomba, la
altitudinea de 9.400 de metri. S-a prabusit in Oceanul Altantic, la Cork, cand era inca in
spatiul aerian al Irlandei. Au fost ucisi 329 de oameni, majoritatea victimelor fiind de
origine canadiana. Bombardarea zborului Air India 182 a fost sincronizata cu bombardarea
unui alt avion, pe Aeroportul Narita, din Japonia. Bomba trebuia sa fie plasata pe zborul Air
India 301, insa a explodat inainte, ucigand 2 persoane si ranind 4. Principalii suspecti au fost
membrii unui grup militant sikh, Babbar Khalsa. Se crede ca atacul a fost un raspuns fata de
Operatiunea Steaua Albastra condusa de India impotriva catorva sute de practicanti sikh.
Singura persoana condamanta a fost Inderjit Singh Reyat, care a primit 15 ani de inchisoare.
7. Mumbai, India, 12 martie 1993

Ucisi:317

Raniti:1.400

Bombardamente din Mumbai din 1993 au constat in 13 explozii care au avut loc in Bombay
(atunci), Maharashtra, India, vineri, 12 martie 1993. Aceste atacuri coordonate au fost cele
mai distructive explozii din istoria Indiei. Atacurile au fost coordonate de Dawood Ibrahim,
lider al sindicatului de crima organizata cu baza in Mumbai, numit D-Company. Exploziile
au inceput la ora 13.30, cand o masina-capcana a explodat in subsolul cladirii Bursei de
Valori din Bombay. Exploziile au continuat pana la 15.40 si au inclus trei hoteluri, banci,
biroul regional de pasapoarte, cladirea Air India si zone comerciale.

8. Gamboru-Ngala, Nigeria, 7 mai 2014

Ucisi:310

Raniti:necunoscut

In noaptea 5 spre 6 mai 2014, militantii Boko Haram au atacat doua orase din Nigeria,
Gamboru si Ngala. Intr-un atac ce a durat 12 ore au fost ucisi peste 300 de oameni, iar
orasele au fost distruse. Inarmati cu AK-47 si RPG-uri, cu vehicule blindate furate de la
militarii nigerieni cu cateva luni inainte, pe motociclete si camionete, membrii Boko Haram
au intrat in cele doua orasele, deschizand focul in perimetrul unei piete foarte aglomerate –
pietele sunt deschise noaptea, cand temperaturile sunt mai mici.

9. Kenya, Nairobi, 7 august 1998

Ucisi:303

Raniti:4.954

Pe 7 august 1998, au avut loc o serie de atacuri asupra ambsadei Statelor Unite in Nairobi,
Kenya. 244 de oameni au fost ucisi si 4.877 au fost raniti in Nairobi, dupa ce un camion a
fost detonat in fata ambasadei. La cinci minute distanta de explozia din Nairobi, a avut loc o
alta, in Dar es Salaam, in Tanzania, unde au fost ucisi 12 oameni. Data la care au avut loc
atacurile corespundea cu cea de-a opta aniversare a sosirii fortelor americane in Arabia
Saudita. Atacurile au fost conectate cu membrii grupului islamist EIJ (Egyptian Islamic
Jihad), dar aduc in prim plan si organizatia Al-Qaeda, pe Osama bin Laden si pe Ayman al-
Zawahiri.
10. Beirut, Liban, 23 octombrie 1983

Ucisi:301

Raniti:161

Pe 23 octombrie 1983, in Beirut, in timpul Razboiului Civil din Liban, au avut loc doua
explozii produse camioane-capcana. Acestea au lovit doua cladiri separate, ce gazduiau
fortele militare ale Statelor Unite si ale Frantei – membri ai MNF in Liban (Miltinational
Force in Lebanon). Cei care au revendicat actul terorist au fost un grup islamist numit
Islamic Jihad.

Cele mai recente atacuri teroriste din Europa

— 22 mai, 2017: Un terorist sinucigas tip kamikaze a ucis si a omorat 22 de persoane, ranind
peste 100 de oameni in timul concertului solistei Ariana Grande, de pe Manchester Arena, in
nordul Marii Britanii.

—7 aprilie, 2017: Un sofer a deturnat un camion de bere si a intrat in pietonii aflati in

apropierea unui magazin, in Stockholm, omorand 4 persoane

— 22 martie, 2017: Un barbat a intrat cu un SUV inchiriat in pietonii de pe Westminster

Bridge, Londra, omorand 4 persoane. Atacatorul a injunghiat apoi moartal un politist

—19 decembrie, 2016: Un camion a intrat intr-un targ de Craciun din Berlin, omorand 12
persoane

—14 iulie, 2016: Un terorist la bordul unui camion a ucis 86 de oameni in timpul serbarii Zilei
Bastiliei, in Nisa

— 22 martie, 2016: Atacurile sinucigase de pe Aeroportul din Bruxelles si de la metrou au ucis

32 de oameni si au ranit alte sute. Atacatorii aveau legaturi cu teroristii care au comis atacurile
de la Paris, din noiembrie 2015, de la Bataclan

— 13 noiembrie, 2015: Islamisti din organizatia Stat Islamic au comis un atac in sala de
concerte de la Bataclan, Paris, si in mai multe zone ale Parisului, omorand 130 de oameni.
Suspectul principal al atacului, Salah Abdeslam, de 26 de ani, a fost arestat la Bruxelles, pe
18 martie, 2016.

— 14 februarie, 2015: Un barbat inarmat l-a ucis pe cineastul Finn Noergaard si a ranit trei
politisti in Copenhaga. O zi mai tarziu, atacatorul, Omar El-Hussein, a atacat o sinagoga,
onorand un paznic evreu si ranind doi ofiteri de politie inainte de a fi impuscat mortal.
— 7-9 ianuarie, 2015: Atac armat la birourile din Paris ale revistei satirice Charlie Hebdo si
un alt atac la un magazit evreiesc kosher, in urma carora au murit 17 persoane. Al-Qaida din
Peninsula Araba a revendicat atacul, afirmand ca este o razbunare pentru modul in care
caricaturistii publicatiei Charlie Hebdo l-au infatisat pe profestul Mohamed.

— 24 mai, 2014: Patru oameni sunt ucisi in Muzeul Evreiesc din Bruxelles de un intrus cu
un Kalashnikov. Acesta avea legaturi cu gruparea Stat Islamic din Siria.

— 22 mai, 2013: Doi extremisti inspirati de organizatia al-Qaida il ataca pe soldatul britanic
Lee Rigby, pe o strada din Londra, apoi il injunghie mortal.

— martie 2012: Un barbat inarmat, pretinzand ca are legaturi cu organizatia terorista al-
Qaida, omoara trei scolari evrei, un rabin si trei membri ai trupelor speciale franceze, in
Toulouse

— 22 iulie, 2011: Un extremist anti-musulman, Anders Behring Breivik, planteaza o bomba in

Oslo apoi comite un masacru prin impuscare, intr-o tabara de tineri de pe insula
norvegiana Utoya, ucigand 77 de persoane, multe dintre victime fiind adolescenti.

— 2 noiembrie, 2011: Birourile revistei Charlie Hebdo din Paris sunt incendiate dupa ce
publicatia satirica a creat o coperta cu o caricatura a Profetului Mohamed. Nicio persoana nu
este ranita.

— 2 martie, 2011: Islamistul Arid Uka impusca mortal doi piloti SUA si raneste alti doi pe un
aeroport din Frankfurt, inspirandu-se de un video neautentic de pe internet care pretindea ca
arata atrocitatile americanilor comise in Afganistan.

— 7 iulie, 2005: 52 de navetisti sunt ucisi in Londra dupa ce patru atacatori sinucigasi s-au
detonat in trei trenuri de metrou si intr-un autobuz.

— 11 martie, 2004: Bombe plasate in trei trenuri de calatori din Madrid, in dimineata de
maxima intensitate a traficului. 191 de persoane sunt ucise.