DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE ILUMINAT

1. PROBLEME GENERALE
Calitatea unei instalaţii de iluminat este determinată de nivelele de luminanţă şi repartiţia acestora în
câmpul vizual. Întrucât calculele de dimensionare bazate pe luminanţe sunt laborioase, normele în vigoare
prescriu nivelele de iluminare şi fac referiri calitative asupra luminanţelor şi contrastelor de luminanţă.
Valoarea minimă a iluminării medii sau nivelul de iluminare Em este o mărime normată şi se referă la
planul de lucru (util) – suprafaţă de-a lungul căreia se desfăşoară o activitate vizuală – situat în general , la
distanţa hp=0.8..1m faţă de pardoseală .
Nivelul de iluminare realizat pe planul util este dat de suma dintre iluminarea directă Ed şi cea
reflectată Er adică:
Emed = Ed + Er
Componenta Ed este generată de cota parte a fluxului luminos al cdi ce ajunge direct pe planul util,
fără a suferi reflexii pe suprafeţele adiacente acestuia. Uniformitatea componentei directe în planul util este
condiţionată, în mare măsură, de geometria instalaţiei de iluminat. Amplasarea de referinţă este o amplasare
regulată şi simetrică, realizată cu un număr minim de corpuri de iluminat care asigură, la limită, un grad
acceptabil de uniformitate a iluminării directe pe planul de lucru.
Componenta Er se datorează fluxului luminos al cdi ce suferă o serie de reflexii intre suprafeţele
încăperii şi ajunge ca valoare stabilizată pe planul util. Ea este mult mai uniformă decât componenta directă,
ca urmare a reflexiilor multiple ce au loc între pereţii încăperii (in calcule aceste suprafeţe se consideră
perfect difuzante). Printr-o amplasare corespunzătoare a cdi se poate asigura o repartiţie foarte apropiată de
cea uniformă a celor două componente, ceea ce permite estimarea valorii medii Em a iluminării totale a
suprafeţei.
Dimensionarea instalaţiilor electrice de iluminat interior constă în: adoptarea sistemului de iluminat,
alegerea surselor de lumină şi a cdi, stabilirea geometriei şi calculul fotometric al instalaţiei de iluminat.
Referitor la calculul fotometric acesta se poate face folosind:
- metode de calcul globale (metoda coeficienţilor de utilizare, metoda reflexiilor multiple) ce iau în
considerare, în valori medii, componentele directă şi reflectată ale iluminării;
- metode de calcul singulare în cadrul cărora se determină separat componentele Ed şi Er. În
general, mărimea Ed într-un punct al planului util se evaluează prin metoda punct cu punct, iar mărimea Er –
ca valoare medie – se estimează prin metoda reflexiilor multiple.
Calculele fotometrice efective implică următoarea succesiune:
ü predimensionarea instalaţiilor de iluminat prin metoda coeficienţilor de utilizare;
ü verificarea cantitativă (nivelul de iluminare, uniformitatea iluminării) a instalaţiei de iluminat prin metoda
punct cu punct;
ü verificarea calitativă (distribuţia luminanţelor în câmpul vizual şi la periferia sa) a instalaţiei de iluminat
prin metoda indicelui final de orbire sau prin alte procedee de apreciere a disconfortului vizual.
Conform metodei britanice BZ (British Zone), gradul de disconfort prin orbire directă G poate fi calculat
cu o relaţie de forma:

Lm n
s Ws
G=
Lqa p r

în care: Ls este luminanţa sursei, Ws este unghiul solid sub care se vede sursa din punctul de
observare, La- luminanţa de fond (luminanţa de adaptare), p – factor care ţine cont de poziţia sursei în
câmpul vizual, iar m,n,q,r sunt exponenţi de calcul. Se observă că, la condiţii egale de dispunere în instalaţie,
orbirea supărătoare poate fi provocată atât de o sursă cu luminanţă ridicată, dar şi de o sursă cu luminanţă
moderată, dar de dimensiuni mari (cum ar fi lămpile fluorescente tubulare sau panourile luminoase de mari
dimensiuni).
De regulă, un sistem de iluminat se verifică pentru poziţia observatorului cel mai dezavantajat din
sistem. Fabricanţii de cdi indică distribuţia luminanţei în spaţiu (dacă nu, aceasta se poate calcula). Comisia
Internaţională de Iluminat (CIE) a stabilit cinci clase de calitate pentru sistemele de iluminat, care sunt date
funcţie de valoarea indicelui de orbire G în tabelul următor:
 Indicele de orbire, G Clasa de calitate
1,15 A – foarte înaltă calitate
1,50 B – înaltă calitate
1,85 C – calitate medie
2,20 D – calitate scăzută
2,55 E – calitate foarte scăzută

În prezent, pentru evaluarea orbirii a apărut o variantă a metodei BZ, bazată pe indicele global de
orbire UGR (Unified Glare Rate) care se calculează cu:
1 Li2 W i
UGR = 8 × lg 10
4L f å pi 2
i
Metoda UGR are avantajul că poate fi inclusă în programe de calcul automat. Echivalenţa faţă de
clasele de calitate CIE este dată de tabelul:

Clasa de calitate CIE A B C D E

UGR 16..19 19..22 22..25 25..28 >28

2. METODA COEFICIENŢILOR DE UTILIZARE

Metoda coeficienţilor de utilizare permite stabilirea iluminării realizate pe planul util având în vedere
atât componenta directă, cât şi cea reflectată a iluminării. Rezultatele calculelor sunt conforme cu realitatea
pentru o amplasare simetrică a cdi. Acestea trebuie să fie de acelaşi tip, amplasate la aceeaşi înălţime faţă
de planul util şi cu axa optică normală pe acesta, echipate cu surse identice ca număr, natură şi putere.
Metoda se recomandă pentru calculul fotometric al suprafeţelor orizontale la care iluminarea medie
caracterizează suficient de bine instalaţia de iluminat.
Coeficientul de utilizare u al unei instalaţii de iluminat este dat de raportul dintre fluxul util F u pe planul
de lucru şi fluxul tuturor izvoarelor de lumina F t montate în încăperea considerată
Fu F
u= = hc × u = hc × hu
Ft F ct
in care: hu = Fu/Fct - utilanţa instalaţiei;
Fct = hcFt = hcNn Fe –fluxul total emis de cele N cdi ce au randamentul hc şi sunt echipate cu n
surse de lumină, de flux normalizat F l.

Parametrii de care depinde valoarea coeficientului de utilizare

Valoarea coeficientului de utilizare depinde de o multitudine de parametri, dintre care mai importanţi
sunt:
ü randamentul cdi hc de care depinde direct proporţional;
ü repartiţia spaţială a intensităţilor luminoase a cdi;
Coeficientul de utilizare are valori mai ridicate în cazul cdi cu lumină concentrată deoarece cota parte
a fluxului ce ajunge direct pe suprafaţa utilă este mai mare ( fig.7.2).
ü forma şi dimensiunile încăperii.
La aceeaşi secţiune orizontală S a încăperii coeficientul de utilizare variază invers proporţional cu
înălţimea de suspendare h, a cdi faţă de planul util. Dacă h creşte, scade unghiul solid sub care se
vede din centrul cdi planul util, deci şi componenta directă a fluxului luminos. La aceeaşi înălţime h,
coeficientul de utilizare creşte când aria suprafeţei utile se majorează, deoarece sporeşte componenta
directă a fluxului luminos. Pentru o încăpere pătrată de latura A (fig.7.2) coeficientul de utilizare
variază în acelaşi sens cu tangenta unghiului j şi, cum aceasta depinde de dimensiunile încăperii, s-a
definit indicele de local i prin expresia:
A2
i = tgj =
A
= =
S
2h 2hA 0.5S p
(
unde: h = H - h p + ht )
cu: hp, ht - distanţe plan util-pardoseală şi tavan-plan deschidere cdi;
S = A2, Sp = 2hA – suprafaţa încăperii, respectiv aria pereţilor laterali delimitată de planul util şi
planul deschiderii cdi.
Pentru încăperi dreptunghiulare de lungime A şi lăţime B, indicele local va fi:
 AB
i =
h × ( A + B ))
ü amplasarea cdi în încăpere.
Coeficientul de utilizare se reduce prin apropierea cdi de perete, întrucât scade componenta directă a
fluxului luminos.
ü factorii de reflexie ai pereţilor rp=0,1;0,3;0,5, tavanului rt=0,3;0,5;0,7 şi duşumelei rd=0,1;0,3
influenţează direct proporţional coeficientul de utilizare.
Rezultă că factorul de utilizare este o funcţie complexă de
forma
(
u = f tip cdi ; hc , hu , r p , r t , r d , i )
ht

ale cărei valori sunt tabelate pentru diverse cdi.

Dacă pe suprafaţa utilă S = AB este necesar să se realizeze
j o anumită valoare a iluminării medii Em, atunci fluxul tuturor
H

izvoarelor de lumina F t va fi ;
h

S ×k
F t = Em ×
u
S plan util
unde k – factorul de depreciere normalizat al cdi utilizat (valoare >1).
hp

Indicele de local se calculează cu relaţia recomandată de

= =
A
Fig.7.2 Explicativă la indicele de local
autorul tabelelor coeficienţilor de utilizare. De asemenea, în relaţia
lui Ft mărimea lui k se introduce sau nu după cum în valoarea lui u
s-a exclus sau nu factorul de depreciere. Dacă se utilizează cdi
pentru care parametrii hc*, k* diferă de cei normalizaţi hc şi k,
atunci coeficientul de utilizare u* pentru noua situaţie trebuie

determinat cu u = hc k u ( hc k ) , unde u este factorul de utilizare

* * *

al unui cdi existent ce are o curbă fotometrică similară cu a cdi utilizat.

3. Aplicarea practică a metodei coeficienţilor de utilizare

Aplicarea metodei coeficienţilor de utilizare presupune parcurgerea succesivă a următoarelor etape de
calcul:
- precizarea destinaţiei încăperii şi a caracteristicilor geometrice A, B, H, hp, ht, h şi fotometrice rp, rt,
rd ale acesteia;
- stabilirea valorii normate Em a iluminării;
- alegerea tipului corpului de iluminat, a sursei de lumină normalizate F l şi a numărului n de surse pe
corpul de iluminat;
- calculul indicelui de local i, adoptarea factorului de depreciere k şi stabilirea valorii tabelare a
coeficientului de utilizare u;
- determinarea numărului total de cdi din încăpere:
Em × S × k Em × S
N= sau N=
n × Fl × u n × Fl × u
Lrp

- stabilirea geometriei instalaţiei de iluminat prin

Lr

precizarea numărului NA de cdi pe rând şi a numărului NB

B

NB

de rânduri cu N A × N B » N . Cotele de montaj în cazul

amplasării simetrice a cdi (fig.7.3) vor fi:
NA o distanţa dintre corpurile de iluminat de pe
un rând: Lc = A N A [m];
o distanţa corp de iluminat - perete:
LCP LC L cp = 0.5 × [ A - ( N A - 1) × Lc ] [m];
A
o distanta dintre rânduri: L r = B N B [m];
Fig.7.3 Geometria instalaţiei de iluminat o distanta rând-perete:
 L rp = 0.5 × [ B - ( N B - 1) × L r ] [m];
- determinarea valorii reale a iluminării medii Emr şi a erorii de calcul DE%:
N A × NB × n × u × F l N A × NB × n × u × F l
Emr = sau E mr = ;
S×k S
E - Em
DE% = mr × 100 £ 10%
Em
- se stabileşte puterea instalată pe încăpere:
Pi = N A × N B × n × ( Pl + DPb )
unde: Pl – puterea standardizată a unei surse de lumină [W]; DPb – pierderi de putere pe elementele de
circuit auxiliare [W];
Metoda de calcul prezentată nu este unică. Există o serie de variante ce rezultă ca urmare a
predeterminării sau impunerii numărului cdi, impunerea tipului, numărului sau puterii surselor de lumină pe
corpul de iluminat etc.
În cazul pereţilor la care nu se poate aprecia un factor de reflexie global (intervin suprafeţe de culori
diferite, vitrine sau ferestre mari, mobilier voluminos, panouri, utilaje înalte etc.) este necesară stabilirea
factorului de reflexie mediu ponderat în raport cu aria suprafeţei considerate.

r pp =
å r pj × S pj =
å r pj × S pj
å S pj S pt
unde: rpj - factorul de reflexie al suprafeţei Spj a peretelui, S pt = å S pj - aria totală a peretelui [m2].

Corpurile de iluminat echipate cu lămpi fluorescente cu vapori de mercur de joasă presiune, fiind uşor
asimetrice, se vor monta astfel încât planul longitudinal de simetrie să fie paralel cu latura lungă a încăperii.
În încăperi cu suprafeţe mai mari (S »150..200 m2) sau în hale de înălţime redusă (H » 3..6 m) se
recomandă lămpi LFA 65, iar pentru hale înalte (H ³7. .8 m) se vor utiliza lămpi fluorescente cu vapori de
mercur de înalta presiune sau alte tipuri de surse în funcţie de condiţiile calitative ale microclimatului
luminos.

2. METODA PUNCT CU PUNCT

Metoda punct cu punct de calcul a componentei directe a iluminării permite fie aprecierea cantitativă a
instalaţiilor predimensionate prin metode globale, fie proiectarea efectivă a acestora, când metodele globale
conduc la rezultate eronate. În ultima categorie se include dimensionarea iluminatului local, a celui general
uniform al spaţiilor închise mari, precum şi a celui exterior.
În cazul ariilor utile vaste, mărginite de suprafeţe cu factori de reflexie reduşi, componenta reflectată a
fluxului luminos este neglijabilă, motiv pentru care se poate considera cu suficientă aproximaţie că Em = Ed.
O astfel de situaţie se întâlneşte în halele industriale mari şi înalte, cu pereţi din beton turnat, tablă sau sticlă,
la care acoperişul este prevăzut cu luminatoare sau tavane închise la culoare, iar degajările de praf sau fum
sunt neglijabile.
Metoda punct cu punct dă rezultate foarte bune în cazul instalaţiilor de iluminat prevăzute cu corpuri
de iluminat cu lumină directă. Acestea pot fi de acelaşi tip sau nu, echipate cu surse identice sau nu,
amplasate la înălţimi şi sub unghiuri diferite faţă de planul util, geometria instalaţiei fiind oarecare.
Aplicarea efectivă a metodei conduce la relaţii de calcul distincte, după cum cdi (respectiv sursa de
lumina) se consideră punctiforme sau nu. Dacă l este dimensiunea maximă în plan a unui corp de iluminat şi
h distanţa la care i se calculează efectul, atunci acesta se consideră punctiform când
h/l ³ 2,25.
În caz contrar se consideră sursă luminoasă de mari dimensiuni. Dacă la iluminarea unui punct participă mai
multe surse, iluminarea totală este dată de suma iluminărilor parţiale, acestea din urmă fiind funcţie de curba
fotometrică a cdi.
Iluminarea punctului P ce aparţine (fig.8.1) dreptei de intersecţie a planelor (Q) – orientat arbitrar – şi
(H) – normal pe axa optică a sursei – va fi:
Ia × cos q Ia × cos 3 a e r
eQ = şi eH = e = = 2
MP 2 h2 h
 M(x0, y0, h) z
z
Ia (Q)
a y
NH
NH
M’ g
q NQ g k
x NQ P(0,0,0)
x0
(H) x i

Fig.8.1 Explicativă la metoda punct cu punct

[ Py ) = (Q ) I (H ) ; [ Px ) Ì (H ) ; [ Pz ) ^ (H ) ; NQ ^ (Q ) ; NH ^ (H ) ;
NQ = NH = NQ = N H = 1 ; NQ = sin g × i + cos g × k ; MP = MP = h / cos a ;;

unde mărimile er sau e se citesc din curbele izolux relative e r = f ( d* ) , sau spaţiale d=f(h)e=ct ale cdi echipat
cu lampa convenţională de 1000 lm.
Dacă se consideră sistemul triortogonal de referinţă Pxyz atunci:
MP × NQ xo × sin g + h × cos g
cosq = - = cosa = y × cosa
MP × NQ h
ceea ce conduce la:
eQ = y × e
xo
cu: y = (cos g + × sin g ) - coeficientul de iluminare suplimentară.
h
Dacă la iluminarea punctului considerat participă mai multe cdi a căror surse au fluxul F¹1000 lm,
având în vedere proporţionalitatea directă dintre flux şi intensitatea luminoasă, iluminarea directă totală va fi:
n Fj 1 n
1 n
1
EQ = å 1000 × eQj = × å F j × ej × y j =
1000 j =1
× å F j × e rj × y j × 2
1000 j =1 hj
j =1

În majoritatea cazurilor cdi sunt identice, echipate cu surse identice ca natura şi putere, cu F=ct.,
amplasate la aceeaşi înălţime hj=h=ct. faţă de planul util care este orizontal şi normal pe axa cdi. În aceste
condiţii, iluminările directe în plan orizontal Edh la g=0 şi în plan vertical Edv la g=p/2 sunt:
9 9 9 x
F F F F
× å ej = å å × å x oj × e rj
oj
Edh = 2
× e rj E dv = × ×ej =
1000 j =1 1000 × h j =1 1000 j =1 h 1000 × h 3
în calcule considerându-se numai aportul a nouă cdi din imediata vecinătate a punctului de calcul.
La proiectare, prin adoptarea factorului de depreciere k, rezultă fluxul total Flc al surselor de lumina ce
trebuie montate în corpurile de iluminat pentru a avea o iluminare directă orizontală egală cu valoarea
normată a iluminării Edh=Em, adică:
1000 × Em × k 1000 × h 2 × Em × k
F lc = 9
= 9
åej å erj
j =1 j =1

Punctul de calcul P (fig.8.2) se alege în centrul unui câmp luminos de colţ, dacă geometria instalaţiei
de iluminat este prestabilită. Dispunerea cdi trebuie făcută de aşa manieră încât să se respecte criteriile de
uniformitate ale iluminării cu un număr minim de surse de lumină. Corelarea cotelor de montaj h cu distanţa
L dintre centrele cdi se face cu ajutorul distanţei relative:
L* = L / h
în care:
- L [m] - latura pătratului fictiv pe vârfurile căruia se presupune că sunt amplasate centrele cdi;
- h=H-(hp+ht) [m] - distanţa de la planul util la planul deschiderii cdi;
 LP L

LP

Lrp
ht
7 6 1

Lr
P

NB
B
H

8 5 2
h

NA

S plan util 9 4 3
hp

Lcp Lc
A

Fig.8.2 Explicativă la geometria instalaţiei de iluminat

- hp=0,8..1 [m] – înălţimea planului util faţă de pardoseală;

- ht [m] – distanţa de la tavan la planul deschiderii cdi ;
- H [m] – înălţimea încăperii;
Distanţele relative depind de repartiţia spaţială a fluxului luminos şi pentru sursele punctiforme uzuale
literatura recomandă următoarele valori:
- L*=0.5..1 – iluminat direct cu lămpi fluorescente cu vapori de mercur de înaltă presiune;
- L*=0.5..0.7 - iluminat direct cu lămpi cu incandescenţă ;
- L*=1..1.2 - iluminat mixt;
La un factor de uniformitate dat, soluţia optim-economică de amplasare corespunde dispunerii cdi pe
vârfurile unui pătrat sau triunghi echilateral de latură L. Distanţa relativă: L*p = Lp / L dintre cdi şi perete se
adoptă constructiv, şi anume:
- Lp*= 0.25..0.3 – dacă sunt locuri de muncă lângă pereţi;
- Lp*= 0.4...0.5 - dacă nu sunt locuri de muncă lângă pereţi;
Astfel, dacă A şi B sunt lungimea şi lăţimea încăperii, atunci numărul corpurilor de iluminat pe rând NA
şi numărul de rânduri NB vor fi :
A - 2 × Lp B - 2 × Lp
NA = 1+ NB = 1 + (NA, NB - numere întregi);
L L
Cotele de montaj (fig.8.2) în cazul amplasării simetrice a cdi vor fi:
- distanţa dintre corpurile de iluminat de pe un rând: Lc = A N A [m];
- distanţa corp de iluminat - perete: L cp = 0.5 × [ A - ( N A - 1) × Lc ] [m];
- distanta dintre rânduri: L r = B N B [m];
- distanta rând-perete: L rp = 0.5 × [ B - ( N B - 1) × L r ] [m];