Lucrare practică Nr

Tema : Studierea traiectoriilor particulelor cu sarcină electrică, obţinute în camera Wilson.

Scopul : a) De a determina impulsul , energia totală şi energia cinetică a pozitronului pînă şi după trecerea
lui prin placa de plumb;
b) De a determina direcţia şi sensul mişcării pozitronului.

Utilaj : Fotografia (reproducerea) traiectoriei pozitronului, hârtie transparentă, riglă de maştab, compas,
echer.

Scurtă teorie :
Parametrii de bază ce caracterizează orice particulă elementară sunt : masa ei, sarcina electrică,
energia, impulsul, durata medie de viaţă şi altele. Se ştie că energia totală a particulei se determină din
8 m
relaţia: E=mc
2
(1) , c= 3 ∙10 −¿ viteza luminii în vid; m −¿ masa particulei în mişcare.
s
m0

√
Ea poate fi determinată din relaţia : m ¿ v
2 (2) , m0−¿ masa de repaos a particulei,
1− 2
c
ν −¿ viteza particulei în momentul dat.
2
m0 c E0
m c2 =
Înmulţim ambele părţi la c} ^ {2} , (3) , E0=m0 c 2
√ √
v2 sau Ε=¿ v
2
¿ 1− 2 1− 2
c c
– energia de repaos a particulei.

În expresia (3) ridicăm ambele părţi la pătrat după mici transformări şi folosind relaţia (1) , obţinem :
2 2
v v
E2 2
=m2 c 4 2 =m2 v 2 c 2 (4) , dar mv= p−¿ impulsul particulei.
c c

∙c
p¿
¿ (5) sau E2−E 20=( pc )2 sau E2=E 20+( pc)2 (6)
v2
E2 2 =¿
c

Dacă particula cu sarcină electrică intră într-un cîmp magnetic omogen în direcţia ca v⃗ ⊥ ( B ⃗ −¿
inductanţa magnetică), asupra lui acţionează forţa Lorentz : F L =qvBsinα ( ∡ α=∡( ⃗β , ⃗v ) ), deoarece
⃗
F L ⊥ ⃗v (a particulei) traiectoria particulei se curbiază. Particula semişcă cu acceleraţia centripetă sub

F2 mv2
acţiunea =qVB (7) sau m v 2=qRB sau p=qRB (8) unde:
R
R(m) – raza de curbură a traiectoriei particulei.

B(T) – inducţia magnetică.

q(C) – sarcina particulei (pozitronului).

Notă: În experimentul efectuat inducţia magnetică a cîmpului magnetic omogen este: B ¿ 1,2T

Raza de curbură a traiectoriei pozitronului variază de la punct la punct.

l2 h
Aproximativ ea poate fi determinată conform relaţiei: R1= + (9) unde:
8h 2

l(m) – lungimea coardei AB A h C B

h(m) – adîncimea curbei DC;
AC ¿ CB; DC ⊥ AB; R ¿ DO

Fig.1

h
Termenul posedă sens fizic al corecţiei variaţiei curburii traiectoriei.
2

Pentru determinarea energiei pozitronului până şi după trecerea lui prin placa de plumb vom folosi expresia:
E ≈ pc sau : E ≈ cqRB (10)

( pc )2 ( pc )2
[Relaţia (10) reiese din (6) 2 2 2 2 2
E =E +( pc)
0 , sau E =(1+ 2 ) E 0 , deoarece ≫
E0 E 20
( pc )2 2
1 se poate scri: E ≈ E2 E0 sau E2 ≈ ( pc )2
2
⇒ E ≈ pc ]
0

Energia cinetică ( E0 ) a pozitronului se determină cu relaţia:

Ec =E−E0 (11) (teoria relativităţii restrînse), unde
E( J )=cqRB şi E0=m0 c 2

Efectuarea şe prelucrarea măsurărilor.

Fig.2

1. Studiaţi fotografia traiectoriei pozitronului obţinută în camera

Wilson. Determinaţi sensul mişcării pozitronului şi sensul liniilor
(vectrolui ⃗ B ) cîmpului magnetic.
 2. Cu ajutorul riglei gradate şi a echerului determinaţi lungimea coardei şi adîncimea curbei
treiectoriilor pozitronului până şi după trecerea prin placa de Plumb.
Notă: Pe o foiţă transparentă faceţi copia traiectoriei pozitronului.
3. Determinaţi raza de curbură R1 şi R 2 a traiectoriei pozitronului până şi după placa de Plumb
conform relaţiei (9).
4. Pe o foaie transparentă desenaţi două circumferinţe cu razele R1 şi R 2 calculate şi suprapuneţi pe
fotografia fig.2 pentru a verifica corectitudinea determinării valorilor R1 şi R 2 .
5. Calculaţi impulsul pozitronului pînă ( p1 ) şi după ( p2 ) placa de Plumb. Relaţia (8)
6. Calculaţi energia totală a pozitronului până ( E1 ) şi după ( E2 ) ieşirea lui din placa de
Plumb. Exprimaţi energia în MeV, relaţia (10)
7. Calculaţi energia cinetică a pozitronului E1 c şi E2 c în MeV, relaţia (11)
Notă: Pozitronul este o particulă elementară cu sarcina pozitivă, antiparticulă în raport cu electronul.
Pozitronul este stabil. Masa de repaos a pozitronului este egală cu masa de repaos a electronului:
m0=9,1095 ∙ 10−31 kg=5,486 ∙10−4 u .a . m .
8. Rezultatele măsurărilor să ale calculelor le introduceţi în tabel:

l1 l2 h1 h2 R1 R2 p1 p2 E1 E2 E1 c E2 c

mm mm mm mm mm mm m kg MeV MeV MeV MeV

kg
s m
s

9. Apreciaţi rezultatele obţinute:

a) Determinaţi şi scrieţi valorile erorilor absolute ale măsurărilor directe;
b) Calculaţi erorile absolute ale măsurărilor indirecte: Δ R , Δ p , Δ E şi introduceţi valorile lor în
tabel.
l Δ d l 2 Δ h Δh
Exemplu: Δ R=±
4 (
+
8 h2
+
2 ) (a);
ΔE
E
=±
ΔR
R
(energia relativă pentru

energia totală);
ΔR
Rezultă că: Δ E=± E (b) (pentru energia totală);
R
ΔR
Δ p=± p (c) (pentru impulsul pozitronului).
R