Sunteți pe pagina 1din 8

Febra tifoida

Febra tifoida

Febra tifoida este o boala infectioasa , care afecteaza omul(niciun animal


nu a fost identificat infectat) si are drept agent etiologic bacteria Salmonella typhi
(sau Salmonella enterica) (din grupul D). Ea rezista in sistemul ganglionar
limfatic la pacientii purtatori cronic.

Sunt estimate intre aproximativ 16-33 milioane de cazuri anuale, cu un


numar de decese de aproximativ 200.000, incidenta sa fiind crescuta la copiii si
adolescentii intre 5 si 19 ani. In era dinaintea antibioticelor, rata de fatalitate era
intre 10-20%, acum, cu tratament rapid, este mai putin de 1%.

Aparitia bolii si a vaccinului

In jurul anilor 430-424 inainte de Hristos a avut


loc o plaga devastatoare in Grecia, omorand o treime
din populatia Atenei. Pe baza informatiilor ramase in
cronicile lui Thucydides, oamenii de stiinta considera
ca febra tifoida a fost cea care a atacat civilizatea
elena. Febra tifoida a rapus foarte multe persoane de-a
lungul istoriei, printre care 6000 de oameni din colonia
engleza Jamestown din America, intre anii 1607 si
1624. Au avut loc foarte multe decese si in secolul Fig.1 Almroth
19(mai mult de 100.000 de oameni) in 1891, doar intr-un Edward Wright
singur oras – Chicago.
In 1880, Karl Joseph Eberth a descris bacilul pe care el il banuia ca era
cauzantul febrei tifoide, iar in 1884 patologul Georg Gaffky a confirmat
descoperile acestuia, organismul primind initial denumirea de bacilul lui Eberth.
Acum denumirea sa stintifica este Salmonella enterica enterica Typhy.

Primul vaccin eficient a fost descoperit de catre bacteriologul si imunologul


britanic Almroth Edward Wright si a fost introdus in anul 1896 in razboaiele de
atunci. El a continuat sa dezvolte formula initiala la Spitalul St Mary’s, din Londra.

Fig.2 Raspandirea bolii pe Glob

Ariile de risc cele mai ridicate pentru aparitia acestei afectiuni sunt in tarile
din Vestul Americii de Sud (Peru, Argentina), in a Africa Centrala, India si Sud-
Estul Asiei(Arhipelagul Indonezian, Insulele Filipine) – riscul fiind aici de 6-30 ori
mai mare decat in cazul altor destinatii.
Bacteria Salmonella Typhi (Salmonella enterica)

Salmonella Typhi face parte din


clasa Enterobacteriaceae – o clasa cu
cea mai vasta unitate taxonomica(28
genuri cu 125 specii) in care majoritatea
speciilor sunt mobile datorita unor
multipli flageli cu dispozitie peritriche.

Fig.3 Bacteria Salmonella Aceasta bacterie contine in plus fata de


Genul Salmonella si Ag Vi. Ea patrunde
pe cale digestiva, cu depasirea barierei acide. Apare bacteriemie primara dupa
translocarea mucoasei intestinale in sistemul reticulo-endotelial din ficat, splina,
maduva osoasa. Este urmata de o a doua bacterimie, care corespinde debutului
clinic si poate determina leziuni inflamatorii cu necroza si hemoragii la nivelul
placilor Peyer. Urmatoarea etapa este eliminarea bacteriilor prin bila si urina.

Transmitere

Aceasta se transmite de obicei ca urmare a consumului de apa si de


alimente(spre exemplu, fructe de mare) care au fost contaminate de catre
materiile fecale sau de catre urina unei persoane infectate(bolnava sau
purtatoare a bateriei). A mai fost documentata si transmiterea bolii prin
intermediul contactului sexual, insa acestea sunt cazuri foarte rare.
Semne si simptome

S-a constatat existenta a patru stadii ale maladiei, fiecare avand o durata
de aproximativ o saptamana, pacientul fiind afectat inca de la inceput de
extenuare .

1. In prima saptamana, are loc o crestere treptate a temperaturii si o


fluctuatie a acesteia insotita de bradicardie(semnul Faget), dureri de
cap, tuse, dureri musculare,frisoane. Mai sunt posibile si rinoragii si
dureri abdominale.
2. In decursul celei de-a doua saptamani, pacientul are o temperatura
foarte ridicata, in jurul a 40 °C, bradicardie insotit de puls dicrot, cefalee
intensa si de delir(acesta fiind foarte frecvent, iar uneori manifestandu-
se foarte agitat). Incep sa apara niste pete rosii denumite rozeole tifice
in portinea inferioara a abdomenului la aproximativ o treime dintre
pacienti. In aceasta perioada poate fi afectat si sistemul digestiv, prin
aparitia diareei, anginei Duguet si a hiposecretiei salivare.

Fig.3 Rozeole tifice.


3. A treia saptamana reprezinta perioada in care incep sa apara
complicatiile: hemoragii intestinale(atunci cand ulceratiile din intestin
duc la ruperea vaselor intestinale, avand ca simptom principal melena),
encefalita, hipotensiune, abcese metastatice, endocardita, colicistita,
simptome neuropsihiatrice
4. Ultima saptamana reprezinta perioada de declin, in care febra persista,
starea tifica se atenueaza, aparitia abceselor osoase.

Diagnostic

Acesta se pune cu ajutorul achetei epidemiologice, datelor clinice si a


datelor paraclinice. Se utilizeaza diagnostic bacteriologic:

a) Hemocultura,pe medii uzuale,pozitiva in 100% din cazuri in prima


saptamana de la debut.
b) medulocultura
c) coprocultura(pe medii de imbogatire-bulion selenit de Na- si selective-
Hektoen, MacConkey-, din a doua saptamana de boala)
d) urocultura(din sediment, pe aceleasi medii, din a treia saptamana de
boala)

De asemenea mai este folosit si diagnosticul serologic – evaluarea in


dinamica a Anticorpilor specifici anti-O si anti –H prin reactia de aglutinare Widal.
Testul Widal de obicei consuma foarte timp si, atunci cand se descopera
maladia, este prea tarziu ca sa se inceapa un tratament pe baza de antibiotice.
Tratament

Se utilizeaza o antibioterapie pe o durata de 10-15 zile(in general


fluorochinolone si ciprofloxacin-2 a 500 mg-, rezistenta la antibiotice fiind foarte
arara; aminopenicilinele – cu o buna eliminare biliara, folosite pentru sterilizarea
purtatorilor fecali), asociata cu izolarea pacientului, rehidratare, odihna, repaus la
pat insotit de un regim alimentar bazat pe lactate, lichide, proteine. Sub influenta
antibioticului, febra scade in 3-5 zile, odata cu ameliorarea celolaltor simptome.
Daca a aparut perforatie intestinala ca si complicatie, este nevoie de interventie
chirurgicala.

Daca nu este tratata, febra tifoida persista intre 3 saptamani si o luna,


iar rata de mortalitate este de intre 10-30%, putand ajunge chiar si la 50% in
anumite cazuri.

Preventia

Masurile absolut necesare care trebuie luate pentru a preveni febra tifoida
sunt igiena si dezinfectarea. De aceea, in primul rand se recomanda spalatul pe
maini dupa utilizarea toaletei si inainte de consumul alimentelor.

Se gasesc de asemenea doua vaccine care sunt eficiente in proportii ce


variaza intre 50-80% si sunt recomandate pentru cei care calatoresc in tari unde
boala este endemica. Acestea sunt vacinul oral Ty21 si vaccinul
injectabil(polizaharid Vi purificat - Typhoid polysaccharide vaccine). Primul
trebuie readministrat o data la cinci ani, iar al doilea o data la 2 ani. Aceste
vaccinuri nu sunt recomandate persoanelor insarcinate si nici celor infectate cu
alte virusuri. O alta contraindicatie apare daca vacinul, administrat in trecut, a
determinat aparitia unor reactii locale sau sistematice. Mai exista un vaccin in
tarile subdezvoltate care nu este recomandat intrucat are foarte multe efecte
adverse.

Bibliografie

Epidemiologie generala , Aurel Ivan, Editura Polirom

Tratat de microbiologie clinica, Dumitru Buiuc, Editura medicala

Sherris Medical Microbiology (4th ed.). McGraw Hill.

http://emedicine.medscape.com/article/231135-overview

http://en.wikipedia.org/wiki/Typhoid_fever#Transmission

http://wwwnc.cdc.gov/travel/yellowbook/2014/chapter-3-infectious-
diseases-related-to-travel/typhoid-and-paratyphoid-fever

http://www.cdc.gov/nczved/divisions/dfbmd/diseases/typhoid_fever/

http://en.wikipedia.org/wiki/Salmonella_enterica_subsp._enterica

S-ar putea să vă placă și