4ac-28/13

Avizul consultativ al Plenului Curţii Supreme de Justiţie

cu privire la repararea prejudiciului rezultat prin contravenţie

11 noiembrie 2013 mun. Chişinău

Curtea de Apel Chişinău, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, s-a adresat

Plenului Curţii Supreme de Justiţie în privinţa emiterii unui aviz consultativ, în
pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SC „Coil Products
International” SRL către Zolotariov Stanislav privind recunoaşterea vinovăţiei în
comiterea accidentului rutier, încasarea prejudiciului cauzat şi cererea
reconvenţională a lui Zolotariov Stanislav către SC „Coil Products International”
SRL privind încasarea cheltuielilor de judecată, la apelul declarat de SC „Coil
Products International” SRL împotriva hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău
din 28.02.2013, indicînd că la examinarea acestei pricini se atestă dificultăţi în ceea
ce priveşte:
- sînt sau nu admisibile, în principiu, în calitate de probe la judecarea cauzelor
în instanţele competente din Republica Moldova documentele şi alte acte întocmite în
raioanele necontrolate de Guvernul Republicii Moldova?
- dacă sunt în drept sau nu instanţele de judecată din Republica Moldova, în
lipsa deciziei agentului constatator competent cu privire la vinovăţia persoanei asupra
cazului de comitere a contravenţiei, consumate în raioanele necontrolate de Guvernul
Republicii Moldova, să constate concomitent şi vinovăţia pîrîtului, în cadrul judecării
cauzei civile privind repararea prejudiciului rezultat din contravenţie?
Luînd în consideraţie cele invocate, Plenul Curţii Supreme de Justiţie, în
temeiul art. 122 CPC, menţionează următoarele.
La caz, se evidenţiază faptul că actele referitoare la vinovăţia părţii, implicate
în accidentul rutier, au fost întocmite-emise de către autorităţile nerecunoscute ale
autoproclamatei Republici Transnistrene.
Plenul Curţii Supreme de Justiţie relevă că hotărîrile organelor din stînga
Nistrului prin care se constată vinovăţia persoanei care a comis contravenţia, nu pot fi
admise ca probe, deoarece nu pot fi considerate ca acte emise de persoane
împuternicite în condiţiile legii or, organele în care activează persoanele date sunt
neconstituţionale.
În susţinerea opiniei date se vor reţine şi prevederile art. 1 alin. (2), art. 2 din
Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din
stînga Nistrului (Transnistria) nr. 173-XVI din 22 iulie 2005, conform căror, după
îndeplinirea condiţiilor privind demilitarizarea, stipulate în Hotărîrea Parlamentului
nr.117-XVI din 10 iunie 2005, în special a celor referitoare la onorarea de către
Federaţia Rusă a obligaţiilor asumate la Summit-ul OSCE de la Istanbul (1999)
privind evacuarea integrală, urgentă şi transparentă a trupelor şi armamentului de pe
teritoriul Republicii Moldova, şi după formarea, în Transnistria, a unui sistem al
puterii alese în mod democratic, urmează să se adopte Legea organică a Republicii
Moldova cu privire la statutul juridic special al Transnistriei.
Ca urmare, în cauza dată cerinţele urmează a fi analizate prin prisma art. 117
alin. (3) CPC, şi anume: probele obţinute cu încălcarea legii nu au putere de
probaţiune şi nu pot fi puse de instanţă în temeiul hotărîrii.
În acest context, necesită a se ţine cont şi de principiul prevăzut de dispoziţiile
art. 122 alin. (3) CPC - se consideră inadmisibile probele obţinute cu încălcarea
prevederilor legii, cum ar fi inducerea în eroare a participantului la proces, încheierea
actului de către o persoană neîmputernicită, încheierea defectuoasă a actului
procedural, alte acţiuni ilegale.
Respectiv, în asemenea condiţii, actele întocmite în raioanele din stînga
Nistrului, nu pot fi apreciate ca probe dobîndite în conformitate cu dispoziţiile art.
117, 122 CPC.

Plenul Curţii Supreme de Justiţie relevă, însă, că lipsa deciziei agentului

constatator a organelor de resort nu generează şi respingerea în mod arbitrar a cererii
de chemare în judecată,
Or, legislaţia naţională acordă expres dreptul persoanei la repararea integrală a
prejudiciului cauzat, iar ca condiţie a răspunderii şi obligării la repararea prejudiciului
este factorul de vinovăţie în comiterea prejudiciului patrimonial.
În acest sens se vor reţine prevederile art. 14 alin. (1) Cod civil, persoana lezată
într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel, precum
şi a art. 1398 alin. (1) Cod Civil prevede că cel care acţionează faţă de altul în mod
ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile
prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.
De altfel, tot din dispoziţia art. 1398 alin. (1) Cod Civil se prezumă ca
instanţele de judecată la judecarea pricinilor civile cu privire la recuperarea
prejudiciilor, inclusiv a celor rezultate din contravenţie, să stabilească cu certitudine
prezenţa tuturor elementelor esenţiale şi suficiente pentru angajarea răspunderii civile
delictuale.
Prin urmare, în interpretarea corectă a acestor prevederi legale este de înţeles
că elementele determinante cu privire la cauzele şi împrejurările producerii
accidentului rutier pentru încasarea pagubelor cauzate, pot fi dovedite de partea
interesată prin orice mijloc legal de probă, administrate în cadrul dezbaterilor
judiciare în conformitate cu prevederile art. 117 şi 118 CPC.
Prin urmare, ţinînd cont de prevederile legale susmenţionate, Plenul Curţii
Supreme de Justiţie remarcă faptul că instanţa de judecată este în drept, în cadrul
judecării cauzei civile privind repararea prejudiciului rezultat din contravenţie, să
constate vinovăţia pîrîtului în cauzarea prejudiciului material.

Preşedintele
Curţii Supreme de Justiţie Mihai Poalelungi