Sunteți pe pagina 1din 8

Page |1

Te iubesc, puiul meu drag. Morfologie


Pronumele

Def. Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv.
”- Măi Grivei, este așa de grozav profesorul, că, d-ai vrea, și tu ai învăța carte... să-i zici ”domnul”, că de
nu, îți mănâncă coada.” (B.Șt. Delavrancea, ”Domnul Vucea”)
Pronumele tu și îți țin locul substantivului Grivei, iar pronumele –i ține locul substantivului
profesorul.
Obs. Unele pronume au forme speciale – forme personale – , pentru a arăta persoane diferite: eu,
tu, el; însumi, însuți, însuși; al meu, al tău, al său etc. Alte pronume nu au forme personale: acesta, acela,
celălalt, altul, cineva etc.
După diferitele roluri pe care le au în vorbire, pronumele sunt de mai multe feluri: personale,
reflexive, de întărire, posesive, demonstrative, interogative, relative, nehotărâte și negative. Primele
patru sunt pronume cu forme personale, iar celelalte sunt pronume fără forme personale.

I. Pronumele cu forme personale

A. Pronumele personal
Pronumele personal are forme pentru persoana I, a II-a și a III-a, la singular și plural. Pronumele
de persoana a III-a are forme și pentru genuri, pentru că el se acordă în gen și în număr cu substantivul pe
care îl înlocuiește.

Pers.I sg. eu pl. noi pers. a III-a sg. masc, neutru el pl. ei
Pers.a II-a tu pl. voi pers. a IIII-a sg. fem.ea pl. fem, neutru ele

Declinarea pronumelui personal

Cazul Singular Plural

I II III I II III

N. eu tu el ea noi voi ei ele

G – – lui ei – – lor lor

D. mie ţie lui ei nouă vouă lor lor


D. îmi, mi îţi, ţi îi, i îi, i ne, ni vă, vi le, li le, li
Ac. mine tine el ea noi voi ei ele
Ac. mă te îl, l o ne vă îi, i le
V. – tu! – – – voi! – –
Page |2

Obs. La cazul genitiv pronumele personal are forme proprii numai pentru pers. 3. sg. şi
pl. (lui, ei, lor).
Notă. Cu valoare de genitiv se folosesc:
1. pronumele posesive: meu, tău, său, nostru, vostru etc.
2. formele neaccentuate de dativ ale pronumelui personal (dativul posesiv): îmi, îţi, îi, ne, vă, le: Îmi ajut
părinţii. (= Ajut pe părinţii mei).
3. Formele de genitiv pers. 3. (lui, ei, lor) pot fi precedate, în anumite contexte, de articolul genitival al,
a, ai ale: Este un frate al lui.
4. La cazurile dativ şi acuzativ pronumele personal are forme accentuate şi forme neaccentuate.
Obs. Pronumele accentuate cu prepoziții, când sunt în relație cu un verb, pot avea funcția de
complement direct, complement indirect, complement indirect prepozițional sau complemente
cirscumstanțiale de diferite feluri:

Pe mine mă așteaptă. Complement direct. Pe cine așteaptă? Pe mine mă


Se bizuie pe mine. Complement indirect. Pe cine se bizuie? Pe mine
A pus haina pe el (pe scaun). Complement circumstanțial de loc. Unde a pus? Pe el
Privesc la ei. Complement direct. La cine privesc? La ei
A plecat la voi. Complement circumstanțial de loc. Unde a plecat? La voi
Citește ca mine. Complement circumstanțial de mod. Cum citește? Ca mine

Obs. Pronumele neaccentuate determină totdeauna un verb, au sensul pe mine (pe tine, pe el etc.)
și au f.s. de complement direct.

Obs. Pronumele accentuate la acuzativ, în relație cu un substantiv, au funcția de atribut


pronominal prepozițional, iar cele în relație cu subiectul, prin intermediul unui verb de legătură, au
funcția de nume predicativ:

Am dus vestea despre ei. Atribut pronominalprepozițional. Care veste? Despre ei.
Florile sunt pentru tine. Nume predicativ. Pentru cine sunt florile? (Sunt) pentru tine.

Obs. În unele expresii populare sau în locuțiuni verbale, pronumele feminin ”o” are valoare
neutră, în sensul că nu înlocuiește un anume substantiv: ”Am pus-o de mămăligă”; ”Am luat-o la fugă”;
”Am luat-o la sănătoasa”, ”Am zbughit-o”. În analiza gramaticală, pronumele o cu valoare neutră se ia
împreună cu locuțiunea verbală sau cu verbul, deoarece nu are singur funcție sintactică.

Obs. În unele expresii alcătuite de obicei cu verbele ”a da” și ”a zice” (acesta, cu sensul obișnuit
sau sensul ”a cânta”), pronumele la dativ îi (i-, -i) are valoare neutră (nu ține locul unui anumit
substantiv).: îi dă cu vorba (cu băutura etc.); zi-i înainte (spune), zi-i sau să-i zici (un cântec). În astfel de
construcții pronumele la dativ nu are funcție sintactică proprie, ci se ia împreună cu verbul.

Obs. Pronumele neaccentuat la dativ poate determina și un substantiv la nominativ sau la


acuzativ: mâna-mi, mâna-ți, mâna-i. În construcțiile de acest fel pronumele la dativ are sens posesiv:
mâna mea, mâna ta, mâna sa (sau a lui, a ei). Acest dativ se numește dativul posesiv.
Când substantivul determinat este precedat de adjectivul său, pronumele la dativul posesiv se
așază înaintea substantivului și se leagă de adjectiv prin cratimă: (pe) frumoasa-ți (-i) mână.
Determinând un substantiv, pronumele la dativul posesiv are funcția sintactică de atribut
pronominal (în dativul posesiv), spre deosebire de pronumele la dativ cu funcția de complement indirect,
care determină un verb.
Page |3

Obs. Formele neaccentuate ale persoanei I și a II-a singular la cazul dativ (mi, ți, îmi, ți) se
întrebuințează cu rol stilistic îndeosebi în basmele și în baladele populare pentru a arăta că povestitorul și
ascultătorul sunt interesați de faptele eroilor și participă sufletește la desfășurarea acțiunii. Dativul folosit
în acest scop se numește dativul etic. Pronumele poate fi folosit numai la una dintre cele două persoane
sau la amândouă persoanele:

”Unde ridică... odată pe zmeu și trântindu-mi-l, îl băgă în pământ până în gât. (Petre Ispirescu,
”Greuceanu”)
”Luând pe câte un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele, de-i crăpa pielea. (Ion Creangă,
”Ivan Turbincă”)
Pronumele la dativul etic nu are funcție sintactică.

Obs. În literatura artistică (mai ales în poezie) formele de dativ -mi, -ți, -i, -ne, -vă, -le sunt
folosite cu sens posesiv în următoarele situații în care în mod obișnuit se folosesc adjectivele posesive sau
genitivul pronumelui personal:
- Pe lângă substantivul care denumește obiectul posedat sau pe lângă adjectiv, când acesta este
plasat înaintea substantivului:
- Viața-mi (-ți, -i, -ne, -vă, -le) = viața mea (ta, lui sau ei, noastră, voastră, lor)= lunga-mi (-ți,
-i...) viață = lunga mea (ta, lui...) viață
- Fiu-mi (-ți, -i...) = fiul meu (tău, lui...) = mândru-mi (-ți, -i) fiu = mândrul meu (tău, lui...) fiu
- Pe lângă prepoziții sau locuțiuni prepoziționale din seria celor care se construiesc de obicei cu
genitivul: asupra, împotriva, împrejurul, în jurul, în fața etc.: au năvălit asupră-mi (-ți, -i...) =
asupra mea (ta, lui...); s-au adunat în juru-mi (-ți, -i...) = în jurul meu (tău, lui...).
- Aceste prepoziții și locuțiuni prepoziționale sunt acum în regim de dativ

Alte forme de pronume pentru persoana a III-a

La persoana a III-a a pronumelui personal, pe lângă pronumele el, ea, ei, ele, se pot folosi și alte
forme de pronume personal – dânsul, dânsa, dânșii, dânsele, considerate a fi o variantă de adresare
mai politioasă decât cea cu formele de bază. Aceste pronume sunt provenite din formele vechi
ale pronumelui personal (însul, însa, înșii, însele), păstrate în limba curentă sub forma unor
derivate cu prepozițiile întru, dintru, printru (într-însul, dintr-însul, printr-însul, într-înșii, dintr-înșii,
printr-înșii, într-însa, dintr-însa).

PERSOANĂ CAZ SINGULAR PLURAL

dânsul (masculin) dânșii (masculin)


N. Ac.
dânsa (feminin) dânsele (feminin)
pers. a III-a
dânsului (masculin) dânșilor (masculin)
D. G.
dânsei (feminin) dânselor (feminin)
Page |4

Pronumele de politețe

P r o n u m e l e d e p o l i t e ț e exprimă o atitudine de respect sau distanţă faţă de persoanele către


care ne adresăm (pers. 2) sau despre care vorbim (pers. 3).

Ele au forme numai pentru persoana a II-a şi a III-a singular şi plural:

Persoana Singular Plural

N. Ac. G. D. N. Ac. G. D.

dumneata dumitale dumneavoastră

dumnealui (m.) dumnealor

dumneaei (f.)

dumneasa dumisale

În scris, pronumele de politeţe se pot prescurta astfel:

d-ta d-tale dv., dvs., d-voastră

d-lui, d-ei d-lor

d-sa d-sale

Obs. Pronumele dumneavoastră se poate folosi atât pentru plural, cât şi pentru singular. Cu
valoare de singular, acest pronume exprimă un grad mai înalt de politeţe sau o distanţă mai mare dintre
vorbitor şi partenerul său de discuţie.

Obs. Pronumele de persoana a III-a dumneasa (la G.D. dumisale), paralelă cu pronumele
dumnealui, dumneaei, se întâlnește mai rar.

Obs.Pe lângă aceste pronume de politeţe, mai sunt şi altele: Domnia ta, Domnia
voastră, Domnia sa, Măria ta, Măria voastră, Măria sa, Alteța voastră, Preasfinția voastră etc., care se
folosesc numai în stilul solemn şi ceremonios.

Notă: Pronumele personal îndeplinește aceleași funcții sintactice ca și substantivul și numeralul cu


valoare substantivală.
Page |5

Funcții sintactice ale pronumelui personal:

N.Subiect: El scrie
G. Subiect: Ai lui au plecat.
Ac. Subiect: Au mai plecat dintre ei.
N. Nume predicativ: Câștigătorul concursului este el.
G.Nume predicativ: Cartea este a ei.
Ac. Numepredicativ: Caietul este pentru tine.
D. Nume predicativ: Tu ești asemenea ei. Ei au fost împotriva-ți.
G. Atribut pronominal genitival: Meritul ei este de necontestat.
Ac. Atribut pronominal prepozițional: Veștile de la tine sosesc greu
G. Atribut pronominal prepozițional: Măsurile împotriva lor au fost aspre.
D. Atribut pronominal prepozițional: Victoria datorită lor i-a bucurat.
D. Atribut pronominal prepozițional: Prietenii din juru-i nu-i dădeau pace.
D. Atribut în dativ fără prepoziție (datival): Vorba-i blândă te unge la suflet. (Dativul posesiv)
N.Atribut pronominal apozițional: Maria, ea mi-a povestit totul.
Ac. Atribut pronominal apozițional: Pe colega mea, pe ea, a premiat-o la sfârșitul anului școlar.
D. Atribut pronominal apozițional: I-am oferit fetei, ei, o floare.
G. Atribut pronominal apozițional: Meritele sportivei, ale ei, au fost recunoscute.
V. Atribut pronominal apozițional: Fetițo, tu din banca întâi, răspunde la întrebare.
D. Atribut pronominal apozițional: Pedeapsa împotriva acuzatului, împotrivă-ți, a fost prevăzută de lege.
Ac. Complement direct: Te-am văzut în oraș
Ac. Complement indirect: Ne-am amintit de ei.
D. Complement indirect I-am dat o carte.
G. Complement indirect: Au luptat împotriva lor veacuri de-a rândul.
D. Complement indirect: Ei s-au revoltat împotriva-i.
Ac. Complement de agent: A fost certat de ei.
Ac. Compement circumstanțial de loc: S-a oprit lângă el.
G. Compement circumstanțial de loc: Stătea nemișcat în fața lor.
D. Compement circumstanțial de loc: Înainte-i se afla cafeaua aburindă.
Ac. Complement circumstanțial de timp: A sosit odată cu voi.
G. Complement circumstanțial de timp: Să ajungeți la școală înaintea lor.
D. Complement circumstanțial de timp: A a juns acolo înainte-ți.
Ac. Complement circumstanțial de mod: Învață ca și tine.
G. Complement circumstanțial de mod Știa prevederile concursului și a acționat în baza lor.
D. Complement circumstanțial de mod: Cunoscând cerințele subiectului, el a lucrat conform lor.
D. Complement circumstanțial de mod: Ei cunosc legea și acționează în baza-i.
Ac.Complement circumstanțial de cauză: I-a făcut observație pentru el.
Ac. Complement circumstanțial de scop: Are un examen în curând și se pregătește pentru el.
G. Complement circumstanțial de scop: Se pregătea în vederea ei.
D. Complement circumstanțial de scop: având un examen de dat, se pregătește intens în vederea-i.
G. Complement circ. condițional: În locul lui, nu m-aș fi dus acolo.
D. Complement circumstanțial condițional: În locu-ți, n-aș fi procedat așa.
G. Complement circ. concesiv: În ciuda lui, eu tot coi merge acolo.
D. Complement circ concesiv: În ciuda-ți, tot voi pleca în excursie.
D. Complement circ concesiv: Contrar lor, el tot se va prezenta la concurs.
Ac. Compl. circ. instrumental: Avea un plug și muncea pământul cu el.
D. Compl. circ. instrumental: A învins datorită lui.
G. Compl. circ. instrumental: A reușit prin intermediul lor.
D. Compl. circ. instrumental: Prin intermediu-i voi reziolva totul.
Ac. Complement circumstnțial sociativ: A mers la mare împreună cu ei.
Page |6

Ac Complement circumstanțial de relație: Relativ (referitor) la el, n-au ce spune.


G. Complement circumstanțial de relație: Sunt mulțumit în privința lor.
D. Complement circ. de relație: În privința-i rămâne să mai discutăm.
Ac. Complement circ. opozițional: În loc de ele, să veniți voi.
G. Complement circ. opozițional: În locul lor, să veniți voi.
D. Complement circ. opozițional: În locu-i, să veniți voi.
Ac Complement circ de excepție: Au venit toți afară de noi.
G. Complement circ. de excepție: Cu excepția lor, nu s-a mai dus nimeni.
D. Complement circ. de excepție; În afara-ți, au venit toți.
Ac. Complement circumstanțial cumulativ: Pe lângă el, a venit și ea.
G. Complement circumstanțial cumulativ: În afara lor, i-au venit și nepoții.
D. Complement circ. cumulativ:: În afara-i, vor veni și alții.
G. Element predicativ suplimentar: Cartea o știam a ei.
Ac. Element predicativ suplimentar: Se dădea drept tu.

B. Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv prezintă următoarele particularități morfologice și sintactice:


- Are numai cazurile acuzativ și dativ, iar formele au aceeași persoană și același număr ca și
subiectul verbului determinat, penru că pronumele reflexiv reprezintă aceeași persoană ca și
subiectul:
- Eu mă apăr eu îmi aduc
- Tu te aperi tu îți aduci
- El (ea) se (s-) apără el (ea) își (-și) aduce
- Noi ne apărăm noi ne aducem
- Voi vă apărați voi vă aduceți
- Ei (ele) se (s-) apără ei (ele) își (și-) aduc

După cum se vede, pronumele reflexiv are forme proprii numai pentru persoana a III-a Ac.
se, s-, D. își, și-, nediferențiate după gen și număr, iar la persoanele I și a II-a rolul de pronume reflexiv îl
îndeplinesc formele neaccentuate de acuzativ și de dativ ale pronumelui personal.
Formele accentuate ale pronumelui reflexiv propriu-zis sunt:
Ac. (pe) sine; D. sie, sieși

Obs. Pronumele reflexiv la acuzativ are funcția de complement direct, iar pronumele la dativ are
funcția de complement indiect. Pronumele reflexiv neaccentuat (ca și pronumele personal neaccentuat)
poate fi folosit singur sau însoțit de de pronumele accentuat: mă apăr pe mine, te aperi pe tine, se apără
pe sine etc.; îmi aduc mie, îți aduci ție, își aduce sie (sieși) etc. În locul pronumelor pe sine, sie, sieși, se
folosesc deseori formele accentuate ale pronumelui personal: se apără pe el (pe ea, pe ei, pe ele); își
aduce lui (ei); își aduc lor.
Având funcția de complement direct sau de complement indirect și reprezentând aceeași persoană
ca și subiectul, pronumele reflexiv arată că acțiunea exprimată de verbul determinat se răsfrânge asupra
subiectului:

Eu apăr El apără eu aduc el aduce

mă se îmi își
Page |7

(pe mine) (pe sine) (mie) (sieși)

Obs. Cele prezentate mai sus reprezintă mijloacele de verificare ale pronumelui reflexiv cu
funcție sintactică. Dacă nu poate fi adresată întrebarea pentru a răspunde pronumele reflexiv, acesta nu
poate fi urmat de forma sa accentuată sau de o formă a pronumelui personal, acțiunea nu se răsfrânge
asupra unui complement direct sau indirect, pronumele reflexiv nu are funcție sintactică.
În situația în care pronumele reflexiv are funcție sintactică, el este marcă a diatezei active
pronominale a verbului și se analizează separat, dacă nu are funcție sintactică, el este marcă a diatezei
reflexive a verbului și se analizează împreună cu acesta.

Pronume reflexive fără funcție sintactică:

- Eu mă bucur eu îmi închipui


- Tu te bucuri tu îți închipui
- El (ea) se bucură el (ea) își închipuie
- Noi ne bucurăm noi ne închipuim
- Voi vă bucurați voi vă închipuiți
- Ei (ele ) se bucură ei (ele) își închipuie

- Eu mă tem eu îmi îmaginez


- Tu te temi tu îți imaginezi
- El (ea ) se teme el (ea) își imaginează
- Noi ne temem noi ne imaginăm
- Voi vă temeți voi vă imaginați
- Ei (ele) se tem ei (ele) își imaginează

Este greșit să punem întrebarea ”pe cine bucur?” – ”pe mine, mă”, sau să înlocuim forma
accentuată a pronumelui reflexiv cu o formă a pronumelui personal: ”ea se bucură pe ea”. Dar reprezintă
o formă de verificare, la fel ca schema:

Eu bucur El teme eu închipui el imaginează

mă se îmi își
(pe mine) (pe sine) (mie) (sieși)

Obs. Sigur că avem și excepții de la regulă sau construcții care se abat de la regulă. În situațiile:
Eu mă bucur, Eu mă întristez, pronumele reflexiv mă este fără funcție sintactică și marcă a diatezei
reflexive a verbului.
Dar în situațiile: Vestea a bucurat-o. Eșecul l-a întristat, o, l sunt pronume personale, nu
reflexive, cu funcția sintactică de complement direct, iar verbele a bucurat, a întristat sunt la diateza
activă. Putem pune și întrebarea: pe cine a bucurat (vestea)? Pe ea, o; pe cine a întristat eșecul? Pe el, îl,
Page |8

l. Și astfel de exemple pot continua. De aceea este bine să ne orientăm la situația dată și să analizăm
părțile de vorbire în contextul în care apar.

Alte funcții sintactice ale pronumelui reflexiv:


- Pronumele sine construit cu diferite prepoziții, îndeplinește de obicei următoarele funcții
sintactice:
- Complement indirect prepozițional: El vorbește despre sine. Ea luptă cu sine.
- Complement circumstanțial de loc: L-a pus lângă sine.
- Atribut pronominal prepozițional: Iubirea de sine l-a ajutat să învingă greutățile. Încrederea în
sine i-a fost de ajutor. Lauda de sine nu miroase-a bine.

Funcții sintactice ale pronumelui reflexiv

Compl.
indirect

Compl. Pron. C.circ.


reflexiv de loc
direct

P
r
o
n
.

Bibliografie: Ștefania Popescu, ”Gramatică practică a limbii române”, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1983

Ion Popa, Marinela Popa – Limba română, editura Niculescu, București, 2008