BIODEGRADAREA MATERIALELOR PLASTICE

Biodegradarea materialelor plastice

Acum un secol, în Statele Unite, belgianul Leo Baekeland punea la punct un material
care avea să revoluţioneze piaţa de consum: banalul material plastic, care a început să fie
folosit pentru producerea celor mai diverse obiecte. Astăzi, după ce s-a constatat că Pământul
nu mai poate respira din cauza deşeurilor din plastic, acesta a început să fie înlocuit cu
materiale mai prietenoase cu mediul înconjurător, adică biodegradabile. Fiindcă materialul
plastic reprezintă un sfert din gunoiul aruncat zilnic, Irlanda a fost prima ţară care a luat
atitudine: din 2002, pungile de plastic nu se mai dau gratis la magazine. Cine doreşte pungă,
plăteşte 15 eurocenţi.

Dar ce înseamnă un ambalaj biodegradabil ?

Acesta este format din molecule care pot fi transformate în molecule mai mici şi mai puţin
poluante, transformare care are loc datorită micro-organismelor care trăiesc în mediul natural:
bacterii, ciuperci, alge etc. Rezultatul acestui proces de transformare trebuie să fie apa,
dioxidul de carbon sau metanul. Gazele naturale rezultate din vegetale precum lemnul, pluta
sau bumbacul sunt biodegradabile. Chiar şi materialele plastice pot fi biodegradabile.
Originea lor este sintetică sau pe bază de resurse vegetale.

Există diverse tipuri de ambalaje biodegradabile:

 biopolimeri rezultaţi din plante (amidon, celuloză etc);

 biopolimeri produşi prin polimerizarea chimică care asociază utilizarea materiilor
prime regenerabile cu procese industriale de polimerizare;
 biopolimeri produşi de micro-organisme modificate genetic;
 polimeri sintetici.

Deşeurile de ambalaje biodegradabile trebuie să permită descompunerea fizică, chimică,

termică sau biologică pentru ca cea mai mare parte a materialului să se transforme in biomasă
şi apă. În Uniunea Europeană s-a pus problema ca până în 2010 să se renunţe la fabricarea
ambalajelor din plastic non-biodegradabil.

Materiale biodegradabile

Biodegradarea este fenomenul prin care o substanta se descompune natural cu ajutorul unor
microorganisme, din descompunerea acesteia rezultand alte substante inofensive.
In contrast cu factorii poluanti din apa care necesita o tratare speciala pentru a fi eliminati,
exista insa si substante, numite biodegradabile, care nu polueaza mediul. Un produs este
numit biodegradabil atunci cand se transforma, se descompune si se elimina in mod natural.
Resturile de mancare, hartia si materialele de origina vegetale sau animala, cum sunt
bumbacul si lana, sunt biodegradabile; unele produse de curatat sunt de asemenea
biodegradabile. In schimb numeroase materiale plastice nu sunt.rezistente la uzura, la rupere
si la actiunea factorilor chimici, ele formeaza depozite dupa urare.
Pentru aceste materiale artificiale, chimisti au inventa metode de reciclare (reciclarea este
transformarea deseurilor in produse noi). Unele materiale plastice sunt rupte si folosite apoi la
fabricare aglomeratelor, a materialelor de constructii sau pentru asfaltarea drumurilor.
Altele, care nu degaja gaze nocive, sunt arse si folosite la incalzitul urban. Cu toate astea se
incearca realizarea materialelor plastice biodegradabile, care sa se descompuna tot ata de
natural ca hartia si lemnul.
Din 1970, când îngrijorarea privind impactul materialului de plastic asupra mediului
înconjurător a crescut simultan cu creşterea utilizării, un rând de inovatori din cadrul
companiilor mari şi mici au încercat să creeze nişte alternative mai ecologice. Cu toate
acestea, practic nimeni nu a reuşit să îndeplinească cerinţele de preţ şi cele tehnice ale
producătorilor actuali. În ultimele decenii, plasticul a cucerit lumea şi a pătruns în toate
sferele vieţii noastre de la industrie şi până la viaţă de zi cu zi: ferestre din materialul plastic,
vesela, mobilier, ambalaje, orice ce putem atinge este fabricat din plastic sau conţine
materialul plastic. Şi acum, deodată, masele plastice biodegradabile din plante şi materiale
agricole s-au înmulţit la fel ca şi buruienile ...
Producerea maselor plastice biodegradabile şi a mărfurilor din ele a atins apogeul în 2010,
atunci când mai multe companii importante producătoare de bioplastic, fabricau produse
dintr-un set mare de materii prime. Producătorul băuturii Odvalla, o filială a Coca-Cola, a
declarat că toate porţiunile individuale ale băuturii vor fi îmbuteliate în plastic provenit
aproape în întregime din melasă şi suc din trestie de zahăr. (În 2009, Coca-Cola a anunţat
lansarea unei sticle similare din masele plastice biodegradabile pentru băutura sa emblematică
- cola.)
În anul următor pe rafturi vor apărea şampoane şi machiaj de la compania Procter & Gamble
într-un nou ambalaj din trestie de zahăr. Unele produse, cum ar fi Pantene Pro-V, Covergirl şi
Max Factor, vor fi ambalate în bioplastic obţinut din etanol provenit din prelucrarea trestiei de
zahăr braziliene.
Trestia de zahăr este doar începutul. Compania de electronice NEC a anunţat despre
dezvoltarea unui bioplastic din extractul de coajă de nuci cajou şi celuloza vegetală, totodată
acesta este de două ori mai trainic decât bioplastic din amidon de porumb. Compania explică
faptul că acest material nu este doar de două ori mai puternic, dar, de asemenea, de două ori
mai rezistent la foc şi se toarnă mai repede, decât bioplastic din gudronul acizilor polilactici,
care de obicei este derivat din amidon de porumb sau din trestie de zahăr.
Producătorul iaurturilor organice Stonyfield Farm trece treptat la ambalaje din masele plastice
biodegradabile pe bază de cereale şi va finanţa cultivarea plantelor corespunzătoare fără
organisme modificate genetic pe o suprafaţă suficientă pentru fabricarea ambalajului nou.
Compania a reuşit să compenseze costurile suplimentare pentru producerea ambalajelor
bioplastice, deoarece acestea sunt mai rezistente, decât ambalaje convenţionale din plastic pe
bază de petrol, şi posedă alte caracteristici tehnice. De exemplu, un nou ambalaj reduce
deteriorarea în timpul transportării şi crează un contact mai strâns cu capac. Plasticul este mai
rezistent decât polistiren, prin urmare este necesar de un volum mai mic de materie primă,
ceea ce reduce greutatea pachetului. Datorită creşterii eficienţei şi reducerii pierderilor,
trecerea la plastic pe baza de plante nu a cerut sporirea costurilor de producţie.
Compania Ford a raportat despre utilizarea peliculei din soia în loc de produse petroliere şi a
declarat că extinde utilizarea peliculei din biomateriale la aproape toate maşinile şi în viitor –
despre utilizarea plasticului biodegradabil. Compania britanică de producere a gustărilor
Walkers intenţionează să transforme coji de cartofi în pungi pentru chips-uri.
Două companii din SUA şi-au unit forţele pentru a transforma 50 milioane de nuci de cocos
care în fiecare an cad de pe copaci în ambalaje reutilizabile. Există, de asemenea, materiale
pentru ambalare din rădăcini de ciuperci şi deşeuri agricole. Compania Ecovative Design
produce ambalaj, crescând fibre de ciuperci pe deşeuri, cum ar fi seminţe de bumbac, fibre de
lemn şi coji de hrişcă. Tehnologia EcoCradle consumă o zecime din energia necesară pentru
producerea ambalajelor convenţionale din spumă, însă noua versiune a tehnologiei dintr-un
amestec de ulei din coaja copacului maro, ulei de cimbru, ulei de oregano şi ulei de
lemongrass reduce consumul energiei necesare pentru producerea materialelor din spumă.
Însă ambalaje inovatoare pot avea, uneori, şi dezavantaje, de exemplu, soarta ambalajului
pentru gustări SunChips de la Frito-Lay, o filială a Pepsico. În 2010, ea şi-a prezentat pachetul
mult-aşteptat din polimeri bazaţi pe materiale vegetale.
Pachetul s-a dovedit a fi prea zgomotos, astfel încât acesta a provocat numeroase plângeri din
partea cumpărătorilor. Pe Facebook a fost creat un grup, denumit „Îmi pare rău, eu nu vă pot
auzi din cauza pachetului SunChips”, care a adunat mai mult de 50 de mii de fani.) Frito-Lay
a oprit utilizarea pachetelor zgomotoase pentru chips-uri.
Se pare că consumatorii doresc nu doar un ambalaj "verde", ci un ambalaj verde deschis.
De ce să reciclăm plasticul?
• Descompunerea naturală a plasticului în mediul înconjurător necesită peste 500 de ani din
cauza materialelor care îl alcătuiesc
• Cu fiecare tonă de plastic reciclat se economisesc între 700 şi 800 kg de petrol brut
• Din 10 PET-uri reciclate se poate fabrica un tricou sau un metru pătrat de covor
• Din 50 PET-uri se poate face un pulover (Sursa EcoRom Ambalaje)