Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Un loc favorit pentru destinația de vacanță a lui Carol I și familia sa a fost o mănăstire într-una
dintre cele mai frumoase locuri din România mănăstirea Sinaia. Aceasta
mănăstire a fost construita in secolul al 17-lea pe locul unui templu vedic antic care a existat în acest
loc mai multe sute, poate de mii de ani. Într-o zi în 1875, în timpul
construcției de o extindere a mănăstirii au fost descoperite plăcile de aur cu inscripții antice in total de
aproape patru sute, care au fost imediat transferate la curtea regelui.
Din fericire, Carol I înainte de topirea placilor din aur a ordonat să facă o copie exactă pe un plumb.
Din moment ce acest lucru este un eveniment istoric din România este bine cunoscut, are 80 de ani
dezbateri tensionate despre care aparține aceluiași palat - stat România sau vechi Hohenzollern-
Sigmaringenov.
Conform unor surse traducerea acestor placute, numite Santii, este urmatoarea:
"Cuvântul Vegiyara
Suntem uniți în Inglie
Cat a initia atat si a continua
Neamul cu putere divină.
…
…
Radmir, a găsit deja un loc
Pe pamanturi necunoscute până în prezent
Dar drumul nu este aproape, și chiar periculos.
Războinicii ne urmaresc
Impreuna cu cei pe care nu i-am văzut înainte,
Din locuri îndepărtate.
…
Pe drum, ni se va arata
Unde este inceputul noului,
Ne însoțește,
Zeii razboiului
Și ei ne arată,
care este locul de a construi Mirtgrad.
….
Din zamislirea Zeilor,
Vitejii ne vor arata,
Unde orasul sa construim
În conformitate cu planul,
Ales ca loc
In care se va naște urmași.
Tara Mama pentru ei si Patrie
Ca si cale a zeilor, AL LOR CHIP.
…
Chipul Zeilor are multe fatete
Mulți războinici de lumină în Svarga
Ele sunt fundamentul pentru viata.
…
Vedele – moștenirea Zeilor
Măreție în armonie Calea Viteazului, și gândurile lui.
Armonia duce la crearea a tot ce era necunoscut.
Pravila luminează mintea, și nu abate de la calea.
Calea se continue pe ea insasi.
De-a lungul drumului o sa cunosti noul ce urmeaza vechiul.
Aceasta este de baza pentru continuarea drumului zeilor.
…
Dumnezeu Aryan este frate Dumnezeului Aryan.
La infinit da nastere inceputurilor RaMHa,
Echilibru pentru toți zeii.
Ca fundament al Zeilor arieni.
De aici isi au incepoutul Vedele.
…
Cel care scrie Vedele, trebuie să fie în armonie cu el insusi,
El repetă calea D’ARIENILOR.
De la chipul din interiorul vostru depinde de ceea ce vei primi,
Pentru a deveni un Arie de RaMHa. "
O ipoteză halucinantă
Singurul martor care ar fi văzut o asemenea plăcuţă de aur, înainte de topire, ar fi fost un părinte vicar
de pe vremea regelui, care a lăsat înscrisuri în acest sens, documente care s-ar afla acum la Vatican.
Conform ipotezei lui, plăcile de aur nu ar fi fost descoperite când s-a săpat fundaţia Castelului Peleş,
ci ele s-ar fi aflat în posesia Mănăstirii Sinaia, care, ca multe alte aşezăminte vechi creştine, s-ar fi
ridicat pe o capiște (n.n. vechi altare ale cultului zalmoxian). Deci, aceste plăci s-ar fi păstrat, de-a
lungul secolelor, în grija iniţială a preoţilor precreştini, fiind apoi transmise.
Vitalie Usturoi spune că fiecare trib getic sau dacic poseda o arhivă de texte scrise pe plăci de aur sau
din alte metale, care se reînnoia periodic. Textele ar fi fost scrise de Marele Preot, ar fi avut caracter
sacru, magic, ar fi fost închinate zeilor şi, ca atare, foarte bine păzite.
În preajma războaielor cu Traian, câteva ramuri ale neamului daco-get s-ar fi desprins şi ar fi luat-o
spre Răsărit, împreună cu arhivele lor. El susţine că asemenea arhive ar fi ajuns în teritoriile ruseşti,
odată cu această migraţie dacică. Piese de pe teritoriul Rusiei s-ar afla în păstrarea unor colegii de
preoţi numiţi “ingliţi”, din ordinul “Djiva”, înregistrat în ultimii ani. Chipurile, ei ar continua cultul lui
Zalmoxis şi ar păstra, din generaţie în generaţie, tradiţia, păzind acele plăci. În timpul lui Petru I,
aceştia ar fi fost prigoniţi şi atunci ar fi ascuns plăcile.
urmă.
Conform teoriei sale, după războaiele dintre Decebal şi Traian, cete răzleţe alcătuite din dacii
neîmpăcaţi cu ideea pierderii bătăliilor cu romanii, s-ar fi regrupat sub conducerea lui Mosk şi ar fi
pornit-o spre est, aşezându-se în zona Arbatului, unde ar fi înfiinţat un cnezat, care, mai târziu, s-a
numit Cnezatul Moskovo, apoi statul Moscova, devenit Regiunea Moscova. Astăzi, această regiune
are un statut special, de independenţă, faţă de celelalte componente administrative ale Federaţiei
Ruse. Despre acest episod al istoriei Moscovei, autorităţile de la Kremlin ar interzice orice discuţie.
Aşa s-ar explica prezenţa plăcuţelor de aur în Rusia.
Virgiliu Copaci este convins că o parte din piesele de aur descoperite la Sinaia se află în Tezaurul
nostru de la Moscova, iar o alta în Banca Naţională a României.
Vitalie Usturoi susţinea cu discreţie că Academia Rusă are un program, protejat direct de preşedintele
Putin, puternic finanţat, pentru studierea acestor piese. Putin s-ar interesa de plăcuţe, deoarece are o
descendenţă românească. Biografii lui se opresc la secolul al XVII-lea, când o familie cu acest nume
se stabilea în Rusia. Se ştie că Dimitrie Cantemir avea un translator pe care îl chema Putin şi că,
atunci când s-a refugiat în Rusia, l-a luat cu el.
Tot Usturoi amintea şi de un institut – Fomenko - care s-ar ocupa cu rescrierea istoriei care, până
acum, ar fi fost falsificată.
În situaţia plăcuţelor, statul rus ar fi interesat într-o colaborare oficială cu partea română, nepunându-
se problema cumpărării sau înstrăinării pieselor.
Din informaţiile pe care le avem, Vitalie Usturoi a abordat mai multe intituţii de stat, pe această temă,
fără a i se da însă foarte mare atenţie.
Vitalie Usturoi mai susţinea că pe teritoriul ţării noastre ar mai exista încă vreo trei depozite cu
asemenea piese din aur: unul pe lângă Mănăstirea Tismana, altul undeva în Bucegi şi unul chiar lângă
Sarmizegetusa, cel de la Sinaia fiind singurul scos la lumină. La Sinaia ar fi existat 240 de piese,
multer copii de pe ele aflându-se în depozitele mai multor instituţii. Informaţia este plauzibilă, pentru că
sursa
http://anatolbasarab.ro/vedele-dacilor/
http://www.jovis.ro/Cartea-Tezaurul-dacic-de-la-Sinaia-Dumitru-Manolache-154.htm
http://templulsecretelor.blogspot.ro/2011/03/tablitele-de-la-sinaia-iv.html
http://enciclopediagetodacilor.blogspot.ro/2011/02/misterul-placutelor-de-plumb-de-la_4135.html
http://www.swarog-fond.ru/article/museum/
http://slav-
edinstvo.info/index.php?option=com_k2&view=item&id=143:%D1%81%D0%B0%D0%BD%D1%82%D0%B
8%D0%B8-%D0%B4%D0%B0%D0%BA%D0%BE%D0%B2&Itemid=177
Aurora Petan:
- Se stie de la primarii din Sinaia, din anii ’20-’30, cã, în preajma anului 1875, când s-a turnat fundatia
Castelului Peles, s-a descoperit un mare tezaur, din piese de aur – plãci scrise în relief. Aceste plãci
au fost copiate în plumb, din ordinul Regelui Carol I, la Fabrica de cuie din Sinaia. Pânã în prezent, nu
au fost descoperite dovezi certe în acest sens. Existã însã o traditie oralã, destul de serioasã.
Multã lume stie despre acest lucru, însã nu a scris nimeni pe tema asta.
Plãcile de plumb au fost depozitate la Mãnãstirea Sinaia si, imediat dupã înfiintarea Muzeului National
de Antichitãti, la sfârsitul secolului al XIX-lea, au fost aduse la Bucuresti, pe vremea lui Grigore
Tocilescu.
În legãturã cu plãcile de aur, existã douã ipoteze: una, cã ar fi fost topite de Regele Carol I si folosite
în vremea Rãzboiului de Independentã si, a doua, cã cel putin o parte din ele ar fi supravietuit. Nu stim
ce s-a întâmplat cu ele: fie au ajuns, dupã unele speculatii, în Tezaurul de la Moscova, fie au fost
valorificate, într-un fel sau altul.
- Informatiile pe care le detin eu sunt foarte ciudate. Ele provin de la o persoanã din Republica
Moldova, care m-a contactat imediat dupã conferinta mea din 3 iunie 2004, de la Academia Românã.
Mã vãzuse pe TVR-international si spunea cã vine cu o delegatie din partea Academiei Ruse. Mi-a
comunistilor.
Deci, piesele de aur, fie s-au salvat si au ajuns în Tezaurul de la Moscova, vreo 40 ar exista încã în
Banca Nationalã, fie au fost topite. Nu avem informatii sigure despre nici una dintre variante.
- Primul director al Muzeului, Grigore Tocilescu stia despre ele, la fel ca multi altii. Toatã lumea stia de
existenta lor, însã nimeni nu a vrut sã se ocupe de ele. Nu vãd nici o explicatie de ce. Poate doar dacã
ei stiau cã a existat un tezaur din piese de aur care a fost distrus si scoaterea la luminã a copiilor ar fi
dus la un scandal. Asta ar fi o explicatie. Cred cã a fost dositã povestea pieselor de plumb, pentru a
nu se afla povestea celor de aur, care au dispãrut. Pentru cã erau acolo tone de aur. Dacã au fost cel
În anul 2002 a fost trimisã la Oxford una dintre piese, împreunã cu o scoabã de plumb din zidul de la
Sarmizegetuza, oferitã de profesorul Ion Glodariu, care este datatã, sigur, secolul I d.Hr. Analizele au
arãtat cã piesa contine cam aceleasi impuritãti ca si scoaba de plumb dacicã si cã autenticitatea
acestei piese depinde de siguranta contextului în care a fost gãsitã scoaba. Dacã scoaba este
autenticã, este posibil ca si piesa sã fie autenticã. Pornind de la aceste rezultate, considerând cã
plumbul este dacic, s-a ridicat urmãtoarea întrebare: cum e posibil sã arate atât de bine niste piese de
plumb peste care au trecut 2.000 de ani, într-un sol cu umiditate ridicatã, ca al tãrii noastre?
Domnul Romalo a presupus cã s-au fãcut matrite din folie de aur, în care s-au imprimat scrisul si
imaginile cu poansonul, apoi s-a turnat plumb, iar când piesele au fost descoperite, s-a extras folia de
aur si abia atunci plumbul ar fi intrat în contact cu aerul Cei de la Monetãrie spun însã cã aceastã
ipotezã este neplauzibilã, pentru cã multe piese au dimensiuni mari si, o folie de aur, ca sã poatã fi
imprimatã, trebuie sã fie foarte subtire. Astfel de matrite nu ar mai fi suportat o greutate atât de mare
de plumb.
Analizele repetate de trei ori la Institutul de Fizicã Nuclearã pe piesa analizatã la Oxford au
demonstrat cã existã, într-adevãr, impuritãti, dar numai la suprafata pieselor:
cupru, argint si alte metale, în cantitãti foarte mici, care pot proveni
fie din contaminarea cu matritele, fie din contaminarea cu obiectele împreunã cu care au fost
depozitate. Însã, în interiorul pieselor este plumb pur. Este, deci, posibil, ca cei de la Oxford sã fi
mãsurat numai exteriorul piesei, nu si interiorul. Nu existã nici un dubiu cã plumbul din interior este
98% pur, cu adaos de staniu. Asta este formula tipicã pentru plumbul de tipografie.
- Dupã opinia mea, plãcile sunt autentice, în ceea ce priveste continutul lor, însã, în ceea ce priveste
suportul este vorba, în mod sigur despre niste copii din secolul al XIX-lea.
Cu sigurantã, Regele Carol a vrut, când si-a dat seama de importanta istoricã a acestor piese, sã lase
spre cercetare, chiar dacã cele de aur nu au fost distruse, chiar dacã ele existã, copii dupã ele. Pentru
cã ar fi fost dificil sã se fi dat la studiat tone de aur. Mi se pare logic sã fi fãcut niste dubluri dupã
aceste piese.
- Dupã mine, limba din plãci nu este o limbã indo-europeanã. Acesta este lucrul senzational pe care îl
pot spune. Este o limbã care nu are desinente, care nu face distinctie de gen, de persoanã, de numãr,
de caz. Nu stim când avem plural, când avem singular, când avem feminin. Aproape toate cuvintele se
terminã în “o”, nu în “a “, asa cum le stim noi din izvoarele grecesti si latinesti (de exemplu
Boerobiseto, Vezino), chiar si femininele se terminã în “o”: Napoco, Genuclo. Existã elemente care se
regãsesc si în limba românã, dar care, paradoxal, în românã nu sunt atribuite substratului, ci limbii
latine. Este limba dacã, fãrã îndoialã, însã, fie este o limbã preindo-europeanã, deci mult mai veche –
ceva de genul limbii basce care a supravietuit asimilãrii indo-europene, fie, adoua variantã (la care m-
am gândit, dar la care nu tin foarte mult) este o limbã sacrã, folositã numai de preoti, în vreme ce
Mai exact, plãcile din Dobrogea sunt scrise în alfabet grecesc ionian, care folosea omega si eta. Este
vorba de plãcile care par sã provinã de la cetatea Genucla, spre exemplu.
În functie de informatiile de pe plãci, le-am putut grupa: asdar sunt plãci de la Sarmizegetuza, de la
cetãtile din Dobrogea, plãcile lui Cotizo, care sunt din zona Banatului.
Cele care par sã provinã din Dobrogea folosesc un alfabet de influentã clar ionianã, lucru firesc,
pentru cã acolo erau cetãtile grecesti milesiene. În schimb, plãcile din vremea lui Decebal folosesc un
alfabet grecesc occidental, care trebuie sã fi provenit de undeva din sudul Italiei, acelasi care stã la
baza alfabetului latin, prin intermediar etrusc. Ori asa ceva nu stiu dacã se putea cunoaste la vremea
respectivã (secolul XIX n.n.) pentru cã alfabetele locale si dialectologia greacã s-au constituit ca stiinte
- În ceea ce priveste limba din tãblite, aceasta are toate caracteristicile unei limbi naturale. Nu pare
deloc sã fie o limbã creatã. Are extrem de multã varietate. Numele lui Burebista spre exemplu, e scris
în vreo 15 feluri, ceea ce este greu de imaginat pentru un falsificator. Existã foarte multã variatie
foneticã. Toate cuvintele au variante. Existã chiar indicii de variatie dialectale. Tãblitele dacilor si cele
ale getilor prezintã diferente clare dialectale. Existã cuvinte care apar în anumite contexte. Existã
structuri fonetice conditionate. Ori, aceste lucruri nu puteau fi imaginate de cineva care nu avea la
îndemânã instrumentele actuale. Sã generezi o limbã care sã aibã cuvinte, care sã aparã numai în
anumite contexte, e imposibil. E vorba de mii de cuvinte.
Limba din tãblite nu are nici un atribut al unei limbi artificiale