Sunteți pe pagina 1din 5

Curs 19 și 20 – Asistența psihologică a pacienților neoplazici, Abordare și consiliere în HIV

A. Asistența psihologică a pacienților neoplazici

In asistenta medicala, comunicarea este o nevoie fundamentala si trebuie sa fie o arta pe care slujitorii
stiintei medicale o innobileaza in relatia cu omul bolnav si familia acestuia.
In cazul bolnavilor cu boli incurabile, asa cum sunt bolile neoplazice, dar si alte boli degenerative,
neurologice, cardio-vasculare, de nutritie, dementele, SIDA, s.a., comunicarea reprezinta o nevoie stringenta a
acestora si presupune unele abilitati relationale, care constau in abordarea unor strategii menite sa stabileasca
relatii interpersonale, empatice.
Demersul paliativ, care se afla in complementaritatea celor preventive, terapeutice si de recuperare,
vizeaza satisfacerea tuturor nevoilor fundamentale si cuprinde pe langa tratamentele medico-chirurgicale, toate
ingrijirile ,, nursing" si toate sustinerile psihologice si spirituale, destinate sa aline suferintele somato-psihice, sa
amelioreze calitatea vietii si sa asigure respectarea demnitatii conditiei umane. In demersul paliativ, bolnavul
incurabil este abordat plenar, bio-psiho-social, cultural si spiritual, in interrelatie permanenta cu mediul familial
si cu valorile, cu principiile sale de viata si cu credintele sale, adica este abordat global integrativ sau holistic.
In cadrul demersului paliativ, acompaniamentul relational este esential, fiind o expresie a solidaritatii
umane si a respingerii abandonului, echivalent cu un gest eutanasic, o filosofie a intrajutorarii umane si a
respectului vietii, o terapie morala.
Pentru realizarea unei comunicari eficiente, sunt necesare:
- acordarea de timp suficient pentru stabilirea unei relatii cu bolnavul, bazata pe incredere reciproca;
- ascultarea activa a bolnavului, cu respectarea opiniilor si credintelor sale, intr-un climat de
confidentialitate, in virtutea faptului ca fiecare persoana are dreptul la propriile credinte si convingeri religioase,
care trebuie acceptate si respectate, chiar daca difera de ale celui (celor) din echipa multidisciplinara de ingrijire;
- abordarea cu empatie a comunicarii, pentru a incuraja bolnavul si apropiatii acestuia sa se exprime
deschis si neingradit;
- incredere si intelegere prin oferirea de raspunsuri empatice bolnavului;
- informarea corecta, fara ambiguitati, a membrilor familiei in legatura cu orice aspect relevant, referitor la
ingrijirile acordate.
Comunicarea vestilor proaste
In fata unui bolnav cu o maladie incurabila sau aflat in faza terminala a acesteia, cadrele medicale, traiesc
de cele mai multe ori sentimentul vinovatiei, nestiind cum sa comunice aceste vesti pacientului sau familiei.
Primul pas in comunicarea unei vesti proaste este pregatirea cu atentie a momentului respectiv, a intregului
personal de ingrijire.
Reactiile emotionale ale bolnavului sunt de cele mai multe ori imprevizibile, facand dificile comunicarea
si ingrijirea ulterioara: teama de moarte; teama de durere fizica; starea de depresie (pacientul devine introvertit,
retras, disperat, apatic, lipsit de speranta); sentimentul de abandon; izolarea sociala; pierderea autocontrolului,
autonomiei, confortului; rusine, manifestata de starea de dependenta, ca urmare a evolutiei bolii;
autocompatimire; furie, agresivitate, revolta; negare, culpabilizare; plans, umor, rugaciune; acceptare, atunci
cand ratiunea este inaintea emotiilor.
Familiei ii revine un rol important in cadrul ingrijirilor paliative, fiind adesea componenta a echipei de
ingrijire. In fata realitatii crude, membrii familiei pot dezvolta reactii ce pun in dificultate actiunile viitoare si
ingrijirea pacientului.
Terapii psihologice si practice ce pot fi indicate:
- psihoterapie cognitiva, cognitiv-analitica, sau axata pe rezolvarea problemelor; participarea intr-un grup de
discutii, analiza si suport; terapie prin muzica, prin arta, prin creatii literare; tehnici de relaxare; hipnoterapie;
activitati practice in functie de hobby-ul persoanei respective.
Aceste indicatii pot fi folosite si pentru membrii echipei de ingrijire in vederea rezolvarii problemelor
psihologice survenite in timpul acordarii ingrijirii paleative,
fie intr-o directie pozitiva (atitudine de luptator, acceptare) sau una negativa (abandon, disperare, izolare,
depresie, chiar autoliza). Comunicarea vestilor proaste, pacientului si familiei sale, este un act de responsabilitate
uriasa, cu impact asupra calitatii vietii si compliantei la tratament.

B. Abordare si consiliere psihologica in HIV pozitiv


La pesoanele seropozitive apar o serie de manifestari psihopatologice. Stresul generat de particularitatile
HIV/SIDA ca boala fara un tratament care vindeca, modificarea stilului de viata, multiplele pierderi suferite,
povara pastrarii secretului, discriminarea perceputa permanent in jur sunt probleme care, de multe ori, provoaca
pierderea echilibrului psiho- logic al persoanelor afectate, generand tulburari psihice majore.
Manifestarile psihopatologice ale adultului se refera la afectiunile psihiatrice cu prevalenta cea mai mare
printre adultii HIV pozitiv sunt tulburarile anxioase (atacul de panica, fobiile, tulburarea obsesiv-compulsiva,
anxietate generalizata, sindromul de stres post-traumatic, tulburarea de adaptare), tulburarile afective (episoade
maniacale, tulburare bipolara, depresia), tulburarile somnului si abuzul de substante (alcoolism, dependenta de
medicamente, dependenta de droguri).
La copilul/adolescentul seropozitiv apar o serie de manifestari psihopatologice precum: anxietate, crize de
afect, stari depresive, agresivitate, regresie. Aceste manifestari difera in functie de varsta, dezvoltarea
psihoafectiva, educatia primita si sustinerea din partea familiei.
Un alt obiectiv pe care il are de indeplinit consilierul in cadrul consilierii post-test seropozitiv este acela de
reducere a transmiterii HIV. In primul rand aceasta se realizeaza prin reducerea riscului de transmitere sexuala
astfel:
1) Transmiterea HIV poate fi prevenita prin abstinenta, adica lipsa relatiilor sexuale de orice natura.
2) Riscul de transmitere a infectiei HIV poate fi redus in cursul relatiilor sexuale prin utilizarea corecta a
prezervativului, insa acesta reduce riscul dar nu-l elimina in totalitate.
3) In cazul refolosirii prezervativului riscul de infectie creste.
4) Trebuie furnizate informatii privind prevenirea sarcinii la femeia HIV pozitiva, consilierul sa precizeze ca
pilulele contraceptive nu reduc transmiterea infectiei HIV.
O alta metoda de reducere a transmiterii HIV se face prin reducerea riscului de transmitere la utilizatorii de
droguri injectabile, astfel:
1) Transmiterea HIV poate fi prevenita daca nu se refoloseste instrumentul cu care s-au facut injectii (ace,
seringi) si respectiv daca nu se imprumuta, aceasta regula fiind valabila nu doar pentru utilizatorii de droguri ci si
pentru cei care obisnuiesc sa-si efectueze la domiciliu diverse tratamente injectabile.
2) O alta cale de prevenire a infectiei HIV este ca utilizatorii de droguri administrate intravenos sa renunte la
ele.
3) Un sfat pentru consumatorii de droguri administrate intravenos este acela ca inainte si dupa utilizare sa
dezinfecteze acele si seringile.
De asemenea, pentru reducerea altor riscuri pacientii testati seropozitiv vor fi sfatuiti: sa nu donze sange,
sperma, tesuturi, lapte; sa nu imprumute periuta de dinti, aparate sau masini de barbierit sau epilat, pedichiura
sau alte obiecte care pot fi contaminate; sa spele si sa dezinfecteze suprafetele murdarite cu sange sau secretii
care ar putea contine sange sau sperma.
Consilierul stabileste un plan individual de supraveghere care va contine servicii sociale si medicale de
care urmeaza sa beneficieze pacientul. Pacientul HIV pozitiv trebuie incurajat sa declare ce parteneri are pentru
ca acestia sa fie consiliati pre-test si/sau post-test. Este important pentru pacient sa cunoasca statusul HIV al
partenerilor: daca sunt pozitivi pot beneficia de consult si evaluare clinica si de laborator precum si de un
tratament complex precoce care poate incetini evolutia infectiei; daca sunt negativi pot fi consiliati cum sa
reducă riscul infectiei HIV pe viitor.
Pacientul trebuie atentionat in legatura cu faptul ca este seropozitiv, deoarece acest lucru atrage dupa sine
o serie de probleme cum ar fi: pierderea serviciului, a locuintei, daca sta in chirie, refuzul incheierii de asigurări,
iar in cazul copiilor acest fapt duce la excluderea lor din colectivitati (gradinite, scoli).
Cu ocazia consilierii trebuie intocmit un document in care este scris rezultatul testului, trimiterea la
serviciile medicale de specialitate, planul de supraveghere, recomandarile cu privire la situatiile de discriminare,
declaratiile referitoare la parteneri etc.
Informatiile privind pacientul sunt confidentiale. In cazul in care un document trebuie transmis unui alt
serviciu medical trebuie obtinut consimtamantul pacientului.

Comunicare în situații limită. Pacienții cu boli cronice, terminale

Relația medic-pacient cu boală cronică este o relație „permanentizată”, în care sunt importante aspecte precum:
- comunicarea cu tact a diagnosticului
- furnizarea de informații complete
- educația pacientului: cum se trăiește cu boala cronică
- încurajarea pacientului și a familiei în perioadele de recădere, de incertitudine
- empatie, căldură, suport emoțional pe toată durata bolii
Bolile terminale pun problema pierderii și a morții, afectând din această perspectivă atât pacientul, familia
acestui, cât și personalul de îngrijire.
În acest caz, relația medic-pacient presupune din partea medicului:
- grijă la comunicarea diagnosticului și prognosticului, în special la:
a. momentul ales
b. modul de a spune
c. particularitățile pacientului (trăsăturile de personalitate), acordând atenție reacțiilor emoționale și
comportamentale ale acestuia (anzietate, furie, negare, depresie, disperare, teamă)
- alegerea optimă a variantelor terapeutice, funcție de balanța risc-beneficiu
- concentrarea pe simptomele cu rezonanță psihologică importantă la pacient
- ascultarea activă, fără a critica sau judeca
- căldură, suport emoțional, susținere constantă pe durata bolii
- sprijin acordat pacientului și familiei în înfruntarea inevitabilității morții, în utilizarea ritualurilor și a
formuleleor de bun-rămas
- asistarea familiei după decesul pacientului și facilitarea discutării trăirii doliului.

Consilierea pre-testare şi post-testare HIV


Beneficiile consilierii şi testării voluntare, cu consimţământ sunt :
Beneficii pentru consiliaţi:
 Cand rezultat este negativ- persoana va primi informaţii despre infectia HIV,modalităţile de prevenire
a infectării,ca si despre factorii de risc cu un plan de reducere a acestora.
 Cand rezultatul este pozitiv-persoana va primi informaţii complete despre infecţia HIV, despre
serviciile medicale şi sociale de care poate beneficia şi care-i pot prelungi calitatea şi durata
vieţii.

A. Consilierea pre-testare HIV ofera informaţii clientului privind:


- riscul de transmitere şi modul în care poate fi prevenită infecţia HIV;
- testarea HIV, beneficiile şi consecinţele sale;
- importanţa obţinerii rezultatului testului şi explicarea procedurilor care derivă din aceasta;
- semnificaţia rezultatului testului într-un limbaj explicit, inteligibil.

Se incepe cu a fi explicate caile de transmitere a virusului HIV. Se insista asupra faptului ca infecia HIV nu se
transmite prin: strângere de mână ; prin tuse sau prin strănut ; prin folosirea grupurilor sanitare publice în
condiţii igienice ; etc. Pentru a demara consilierea pre-testare trebuie sa cunoastem si probabilitatea riscului de
infectare, asa ca trebuie o evaluare a clientului, analizand factorii de risc ce pot favoriza infectia cu HIV. In
zonele cu prevalenţă mare în cadrul populaţiei, screening-ul perinatal de rutină trebuie să fie oferit tuturor
gravidelor. Zilnic,in lume se nasc 1.600 de copii infectaţi cu HIV si 90% din copiii infectaţi HIV provin din
mame HIV pozitive . In România ,cu regret trebuie sa spunem ca există o tendinţă de creştere semnificativă
statistic a numărului de persoane active sexual cu infecţie HIV şi deci si a riscului de transmitere verticală a
infecţiei HIV/SIDA. Scopul consilierii este reducerea riscului de infectie HIV,insa in fata clientului nu ne
limitam doar la a-i furniza o multitudine de informatii ci ne axam prin a-l face sa inteleaga riscurile personale,
,desi ne putem astepta la obstacole (de ex.consumul de alcool)Va fi efectuata o evaluare personalizata si vom
ajuta clientul să identifice măsurile de protecţie acceptabile şi concrete pentru a reduce riscul personal de
infectare cu HIV.

Etapele consilierii pre-testare sunt:

1. Introducerea
Obiective:
 Să se convină reciproc asupra obiectivelor sesiunii;
 Să se orienteze clientul spre procedurile CTV
 să reducă temerile acestuia;
 să se pună în evidenţă faptul că, în cadrul sesiunii, se vor analiza riscurile HIV ale clientului ;
 se va crea un plan de reducere a riscului de infectare;
 dacă e infectat/(ă), un plan de reducere a riscului de transmitere a virusului altor persoane.
2. Evaluarea riscului
Obiective:
 Clientul este ajutat să identifice şi să înţeleagă riscul său personal de contractare a HIV.
 Clientul este ajutat să înţeleagă factorii care contribuie la comportamentele sale de risc HIV.
3. Analiza opţiunilor de reducere a riscului
Obiective:
 Să evidenţieze însuşirile, capacităţile şi temerile clientului referitoare la reducerea riscului său de
infectare cu HIV.
 Să se identifice, împreună cu clientul, o serie de alegeri reale de reducere a riscului HIV al acestuia.
 Activităţile de consolidare a însuşirilor, exerciţiile pe roluri, de rezolvare a problemelor, de sporire a
comunicării şi de folosire a prezervativului contribuie la iniţierea acţiunilor de către client pentru a se
proteja sau pentru a-i proteja pe ceilalţi.
4. Pregătirea efectuării testului HIV

Sarcinile consilierului sunt dificile,trebuind sa clarifice prejudecatile critice ale clientului,sa ia in considerare
reducerea riscurilor curente(reducerea comportamentelor de risc) ale acestuia si sa amane discutiile privind
modul de transmitere al infectiei HIV.
Clientul poate insa considera ca nu este in situatia de risc,dar din descriere rezulta ca de fapt are un risc de a se
infecta;atunci discutia este canalizata pe modurile de transmitere a HIV si asocierea cu comportamentul specific
sau activitatile acestuia si pe alternative de reducere a comportamentului cu risc de infectie cu HIV,desi scopul
ideal este de eliminare a acestui comportament cu risc. Perioada de asteptare a rezultatului este foarte dificila
,producand o stare de anxietate,de tensiunesi este bine sa-l convingem pe client ca ii suntem alaturi,ca are un
sprijin in echipa multidisciplinara de consiliere.De asemeni ne asiguram daca are o persoana de incredere in care
se poate sprijini(prieteni,familie).Este foarte important de stiut cum a mai reactionat in situatii dificile,daca a
incercat sentimente de frica,depresie,daca a avut tendinte de suicid,pentru a lua masuri de preventie adecvate la
individ. Unii clienti nu se mai prezinta sa-si ia rezultatul de teama .Consilierul trebuie sa explice importanta
definitivarii acestei actiuni,importanta cunoasterii situatiei pentru a se putea lua masuri din timp,oricare ar fi
situatia.

B. Consilierea post-testare - este o operatiune pe cat de delicata pe atat de necesara.Indiferent de rezultat.


Scopurile post-testarii sunt:
- intarirea informatiilor in asa fel incat sa convinga persoana testata sa adopte comportamente mai putin
riscante,sa-si schimbe pe cat posibil modul de viata(prostitutie,droguri injectabile,alcoolism,etc);
- acceptarea statusului de sero-pozitiv;
- constientizarea consecintelor infectarii cu HIV,evolutia bolii;
- metode de evitare a transmiterii HIV si la alti parteneri;
- intelegerea ca este un avantaj sa-si cunoasca statusul de sero-pozitiv.

Consilierea post-testare HIV-pozitiv este foarte dificila,dar foarte importanta.

Obiectivele consilierii post-testare seropozitiv sunt:


- aducerea la cunostinta clientului,intr-un mod cat mai putin traumatic din punct de vedere psihic,rezultatul
pozitiv(de fapt i se aduce la cunostinta condamnarea la moarte…)
- identificarea examenelor medicale ulterioare de care are nevoie pacientul;
- identificarea si trimiterile la serviciile de ingrijire si suport medical si psiho-social ,pentru a-i ajuta pe
seropozitivi sa traiasca viata in continuare “pozitiv;”
- modul de abordare a clientului pentru ca acesta sa poata face fata rezultatelor,in functie de capacitatea lui
intelectuala,de gradul de cultura,;
- identificarea surselor de sprijin;
- sustinerea pentru ca acesta sa-si poata informa partenerul de statusul sau de seropozitiv.

Consilierea post-testare a unui pacient seropozitiv trebuie facuta pe cat posibil de aceeasi persoana care a facut
consilierea pre-testare,deoarece intre cei doi s-a stabilit deja o relatie.
Consilierul trebuie sa evalueze cat de pregatit este clientul sau sa primeasca rezultatul si sa evalueze modul in
care acesta poate primi vestea.Daca are temeri in legatura cu posibila reactie dramatica a celui in cauza,atunci
trebuie sa ajute pacientul sa-si reduca temerile si sa planifice o noua intalnire cu acesta pentru comunicarea
rezultatului.
Consilierea trebuie sa aiba loc intr-un loc linistit,confidential.consilierul care anunta rezultatul testului trebuie sa
–si controleze propriile reactii ,nu socat,nu tulburat,ci concentrat pe nevoile si grijile persoanei seropozitive.

Obiectivele pe care trebuie sa le resolve consilierul in cazul gravidei HIV pozitiv sunt:
- de a o informa despre tratamentul antiretroviral care reduce intr-o masura riscul de transmitere de la mama la
fat,
- de a evalua pregătirea mamei pentru a înţelege şi accepta profilaxia ARV(antiretrovirale).
- explicarea eficientei si posibilele reactii adverse la medicament(anemie,stare de rau,greata)
- evitarea alaptarii la san a copilului;
- administrarea de retrovirale la nou nascut

S-ar putea să vă placă și