Copiilor le place sa vada in parintii lor acei oameni puternici, acei oameni care-si

asuma responsabilitatile, acei oameni care stiu sa-i conduca, pe care ei sa-i imite, de la care ei
sa invete.
Copiii sunt dispusi sa-si urmeze parintii puternici pentru ca au incredere in ei.
Pentru copii nevoia de siguranta si de incredere este poate la fel de mare ca si nevoia de
iubire. De aceea ei se lasa condusi de parintii puternici. Parintii puternici sunt aceia care stiu
sa-si foloseasca fermitatea si blandetea la momentul potrivit si intotdeauna pentru binele
tuturor celor din familie.
Parintii buni sunt atenti la cuvintele pe care si le spun unul altuia. Ei folosesc
cuvinte pline de blandete, afectiune si respect.
Atmosfera pe care o creeaza in casa astfel de parinti este una potrivita cresterii si educarii
unui copil puternic, increzator, amabil si responsabil.
Multi parinti au inteles imensa putere pe care o au cuvintele in discutiile lor si sunt atenti la
ceea ce isi spun, mai ales cand este de fata si copilul.

A fi responsabil ca parinte inseamna in primul rand a-ti asuma raspunderea sanatatii

fizice si psihice a copilului. A-i asigura o familie, un camin si nu in ultimul rand caldura si
afectiune. Cred ca sunt multi cei care-i condamna pe parintii ce aduc pe lume copii fara a avea
minimele resurse financiare de a-i intretine. Daca v-ati decis sa faceti acest pas important, nu
uitati ca aduceti pe lume o fiinta cu drepturi cel putin egale cu ale dumneavoastra si care are
nevoie de sprijin.

A fi responsabil presupune efortul de a-ti respecta copilul chiar daca pe multi, varsta
sau neputinta copiilor lor ii fac sa nu-si tina promisiunile si deseori sa-i pacaleasca. Nu uitati
ca orice comportament se invata! Asadar vegheati! Daca promiteti un cadou, atunci faceti-l si
daca impuneti anumite conditii si se respecta, atunci tineti-va din nou de cuvant. Daca veti
recidiva in astfel de initiative este posibil sa nu prea aveti succes cu educatia micutului. Chiar
daca sentimentele primeaza este bine ca atunci cand stabiliti termenii unui "contract" cu el,
ambele parti sa-i respecte. In acest fel copilul observa ca este respectat si cuvintele
dumneavoastra nu vor fi gresit interpretate.

A fi responsabil implica o comunicare sincera cu cel de langa dumneavoastra chiar

daca este mic si pare ca nu intelege. Maiestria unui parinte sta in flexibilitatea acordarii sale la
vocabularul si intelegerea propriului copil. A-i raspunde la intrebari arzatoare pentru el
inseamna mai mult decat v-ati putea imagina. Nu evitati momentelede joaca impreuna cu el
deoarece acesta este un mod eficient de a comunica si de a-l invata sa-si asume
"responsabilitatile" jocului. Regulile orelor de recreatie sau de joaca au si ele noima lor si
trebuie sa indreptati copilul catre respectarea partenerilor de joaca sau sa-l faceti sa accepte
asa cum trebuie infrangerea si victoria. Foarte multi dintre noi omitem aceste aspecte dar sunt
asa de importante incat de multe ori comportamentele de joc sunt adoptate ca un stil de viata
ce mai tarziu se poate dovedi a nu fi cel optim unei integrari eficiente in grupuri si in societate

Desi nu exista doi oameni pe planeta care sa aiba acelasi raspuns la multe dintre
dilemele vietii, le putem oferi copiilor exemplul nostru. Trecutul nostru, experientele si
educatia noastra vor juca un rol important in ceea ce alegem sa-i invatam pe copiii nostri si
ceea ce vor invata de la noi prin observare si exemplu.

Toti ne dorim cele mai bune lucruri pentru copii. Vrem sa fie fericiti, sa gaseasca o
cariera pe care sa o indrageasca, un partener care sa ii iubeasca la fel de mult ca si noi, practic
sa aiba o viata buna. Si deci ce anume din ceea ce ii invatam despre viata va fi in cele din
urma cea mai buna aparare impotriva greutatilor pe care le vor intalni?

Trebuie sa stim ca cei mici sunt cu ochii pe fiecare miscare pa care o vom face si absorb lectii
de viata in modul in care noi, ca modele, facem fata intamplarilor pe care ni le scoate in fata
viata. Daca avem o zi proasta si decidem ca lovirea cainelui este o modalitate buna de a scapa
de stres, pentru copii asta va insemna ca este bine sa abuzeze de animalele mici si in
consecinta, ca este ok sa abuzeze orice persoana mai mica sau mai putin puternica. Daca
recunoastem ca avem o zi proasta si ii rugam sa ne imbratiseze, sa ne inteleaga si sa fie
cuminti, vor invata ca trebuie sa ceara ca sa li se implineasca dorintele precum si sa respecte
nevoile altora si ca zilele rele apar la toata lumea, dar este important sa le facem fata.

Cel mai important pas al acestui proces este sa ii invatam pe copii sa se iubeasca pe ei
insisi. Daca trec prin viata cu respect de sine si nu permit altora sa le perturbe
bunastarea, ei vor avea o arma vitala in depasirea obstacolelor vietii. Aceasta nu inseamna ca
trebuie sa ne invatam copiii sa nege sentimentele sau bunastarea altor persoane sau ca acestia
sunt atotputernici si mai buni decat oricine altcineva. Aceasta ar trebui sa ii invete de fapt ca
respectarea altora asa cum se respecta pe ei insisi este o parte necesara a jocului. Aratandu-i
copilului tau ca il iubesti si il respecti il va ajuta sa se simta adorabil si demn de respect.

Suntem, de asemenea, tutorii spirituali si filosofici ai copiilor nostri. Parintii sunt

cei care insufla principiile spirituale copiilor, la fel de mult ca orice biserica sau consiliu
religios. Daca vom nega aceasta responsabilitate, copiii nostri vor invata de la altii identitatea
spirituala, deoarece credintele spirituale sunt o cautare integranta in viata. Credintele
spirituale nu trebuie sa fie un set strict de practici sau dogme emise de catre o biserica sau
religie organizata. Acestea pot fi orice set de norme si valori dupa care sa traiasca si sa faca
alegeri.

Un lucru pe care îl aud în mod regulat din partea profesorilor este că un procent mic,
dar în creștere al părinților își ignoră responsabilitățile ca părinți, că își lasă copiii să crească
ca niște sălbatici necivilizați, în loc să învețe cum să fii oameni responsabili. Astfel de părinți
își îndepărtează slujbele pe care (probabil) le-au oferit voluntar și ne-au pus în pericol pe
ceilalți, dăunându-se ei înșiși, dar, în cele mai multe cazuri, le-au rănit propriilor copii. Copiii
lor vin la școală ca niște frați rătăcitori, cu o atitudine care îi face greu să învețe și interferează
cu capacitatea profesorilor de a învăța și alți copii.