Sunteți pe pagina 1din 39

1. Particularitatile urbanismului in Egiptul Antic(or. Fiv, Cahun, Ahetaton, Ghize).

Simbioza artei si arhitecturii in urbanismul Egiptului


Antic. Sf.imparatiei medii sec 17-15 i.e.n. 2. Particularitatile urbanismului in Grecia Antica(or. Atena, Pirei, Silenunte). Procedee compozitionale si artistice utilizate la
organizarea spatiilor urbabistice . Perioada clasica sec 10-9 i.e.n.
Primele state de istoria carora este legata aparitia oraselor stravechi antice s-au format pe teritoriul bailor fertile ale raurilor
mari(Tigru,Eufrat, Indul Mijlociu, Nil ). Partea locuibila a Nilului a fost doar valea ingusta a riului Nil,care era inconjurat din amindoua parti In timpurile cele mai vechi polisurile se dezvoltau relativ intiplator cu cartiere de locuit grupate in jurul sanctuarului cetatii, ridicat
de pustiu. Valea din cursul inferior a riului a fost populata inca din epoca paleolitului. deobicei pe o inaltime forificata acropola. In unele cazuri cazuri orasul era protejat de ziduri puternice ex. or. Atena.
De la inceput teritoriul Egiptului a fost impartit in nome- regiuni politice individuale,iar in urma razboiaelor petrecute pe aceste Aristotel va fi acela care cu gindirea sa concreta va fi marele teoretician al urbanismului in Grecia Antica. El opteaza pentru crearea
teritorii partea de N si S a Egiptului s-au unit. orasului in apropiere de mare si separarea cartierelor in dependenta de functia lor(comercial,rezidential,administrativ,religios).
Orasele stravechi egiptene pot fi clasificate dupa destinatia lor: capitala, orase temple, oras comercial si puncte strategice fortificate. Deasemenea se preconiza crearea a 2 piete distincte una pt viata publica alta pt activitati comerciale. Strazile le doreste drepte dispuse
In afara de Memphis si Fiv capitalele Egiptului au mai fost Ahetaton, Sais, Tanis, Bubastis. In Egipt au fost populare orasele cu forma regulat dupa sistemul lui Hipodamas.
dreptunghiulara, cu retea de strazi lineare, dar se mai intilneau si orase cu retea circulara, aceasta sistema se folosea la inceputul Orasul grec pina la sf sec 6-lea i.e.n se prezinta sub forma unor cartiere locative cu strazi strimte , intortochiate, inghesuite,
Imparatiei Vechi. juxtapuse,intinzindu-se la poalele sau la flancul abrupt al colinei unde se afla acropola.
Fiecare faraon pe parcursul domniei sale isi facea o resedinta noua, prin aceasta se explica dimensiunile mari a oraselor si cu Perioada clasica a a fost marcata de o impresionata dezvoltare a arhitecturii si sculpturii, specific este aparitia tramei stradale
numeroase centre,de ex or. Fiv. Casele erau amplasate in apropierea diferitor temple. ortogonale si se executa lucrari tehnico edilitare :alimentarea cu apa, evacuarea apelor uzate. Apar programe de arhitectura pentru cladiri
Topografia orasului Fiv este foarte haotica astfel templele sunt situate imprastiat. In perioada Imparatiei Noi Fiv era oras politic, publice cu functii social culturale :stadioane,gimnazii, cladiri comerciale care si integreaza in oras. Atena este cel mai important oras al
capitala tarii si centru religios(au fost construite templele Luxor si Karnac). Greciei Antice. In mijlocul orasului se afla un deal Acropole unde au fost construite cele mai minunate cladiri ale orasului, majoritatea fiind
Capitala pe scurt timp a Egiptului a devenit Ahetaton, fondat de Amenhotepom 4, a fost construita 300km la nord de orasul Fiv. In folosite in scopuri religioase.
partea de sud au fost construite cartiere locative. Printre casele mari cu gradini grandioase ale egiptenilor bogati se intilnesc si casele a Pireu a fost principalul port maritim al Atenei, fortificat de Themistocle în perioada arhontatului său (493 - 492 î.Hr.), pentru a crea o
oamenilor saraci. Casele oamenilor bogati se deosebeau prin decorari frumoase, astfel fiind accentuata intrarea in casa. De la sud la nord flota ateniana foarte puternica. Pireu are trei porturi: Zéa si Munychie la est (ambele folosite pentru nave de război) si marele port
de intindea strada principala cu o latime de 60m destinata pt ritualuri religioase, astfel ducind spre templul care se afla in partea de nord. Canthare la vest. Aceste trei porturi au fost înconjurate de diguri si fortificatii. Ele puteau fi închise prin canalele aflate la intrarea în ele.
Deasemenea mentionam crearea unor alee lineare cu sfincsi, palmieri care creau un ritm in formarea strazii. Orasul a fost construit după un plan întocmit de Hippodamos din Milet la mijlocul secolului V î.Hr.
Orasul Kahun,construit de faraonul Sinusertam al 2-lea la inceputul sec 2i.e.n a existat doar 100 de ani si dupa aceea a fost lepadat. Silenunta este un oras antic situate pe teritoriul Italiei in partea de sud a Siciliei, creat de grecii antici in anul 628 i.e.n. Este un oras
Orasul are contur dreptunghiular cu laturile de 260m pe 380m, orientat dupa cele 4 parti a lumii. Teritoriul de 10 ha e despartit in doua important in perioada razboaielor din Grecia Antica deoarece asezarea lui permitea deschidera unei privelisti a drumului maritim de la
parti de un perete de caramida. Partea mai mica din vest este situata mai jos, aici fiind amplasate cladirile tipice din lut ale oamenilor Sicilia spre Africa. In centrul orasului se afla o acropola inconjurata de un zid. Orasul a fost inconjurat de numeroase temple si sculpturi.
saraci-robi. Astfel putem afirma ca rationalismul grecesc se observa in toate structurile, mai ales in urbanism, astfel arhitectii propun planuri de
Partea de est situata pe o platforma este destinata cetatenilor liberi. Paralel cu peretele din caramida merge strada principala de-a sistematizare a orasului implicind viziunea geometrica a asezarii.
lungul careia sunt amplasate casele oamenilor bogati., iar la sfirsitul strazii se afla templul faraonului.
Orasul Giza este faimos pentru constructia piramidelor sf. sec. III i.e.n. Piramidele sunt amplasate dupa o sistema de retea, orientate
dupa partile lumii. Ansamblul Gize reprezinta un oras intreg, amplasat pe terase indreptate cu retea complicata de strazi.
Monumentalismul si grandoarea artei egiptene au avut ca scop sa pastreze pentru pentru veci si fauritorii acestora au incercat sa
mentina practic acelasi stil arhitectural, astfel simbioza lor este foarte armonioasa. Egiptenii au avut un stil anume de ilustrare a
oamenilor, animalelor, plantelor pe lucrurile casnice, pe fresce, idolitrizind acest stil, ei aratau lumea unde totul era minunat, poporul lor
era cel mai puternic, iar oamenii erau frumosi si tineri. Foloseau aceeasi piatra atit pentru sculpturi cit si pentru constructii astfel tot
ansamblulu parea foarte armonios
3. Particularităţile urbanismului Romei Antice /pe exemplul oraşelor Roma, Aosta, Pompei, Lambeziz, Timgad, sec.VI-IV î.e.n./
Organizarea spaţială a Forumului Roman. Influenţa artei şi religiei greceşti asupra culturii romane. Perioada Republicii sec. VI-IV î.e.n.

În istoria Romei Antice pot fi delimitate trei perioade principale: perioada regală (753-510 i.e.n.), perioada republicană (510-27
i.e.n.), perioada imperială (27 i.e.n.-476 e.n.).
Apariţia primei localităţi întărite este legată de numele regelui semilegendar Romulus, care a fondat oraşul pe colina Palatinum,
numit mai tîrziu „Roma pătrată”. Se consideră că fondarea oraşului a fost efectuată conform tradiţiilor etrusce, care spuneau că oraşul
poate fi construit după ritualul de ghicit după zborul păsării (auspicii), în acel caz dacă va fi semn corespunzator. După ac eea se inhăma la
plug un taur sau vacă şi se făcea o arătură în jurul viitorului oraş. Acolo unde trebuiau să fie porţile oraşului, plugul se ridica, lăsînd
pămîntul nearat. Apoi, pe conturul brazdei se săpa un şanţ, iar pămîntul extras foloseau ca bază pentru zidul orăşenesc. Teritoriul din
interiorul zidului şi se numea oraş- urbs, iar fîşia de pămînt din jurul zidului era hotarul extrem al oraşului- pomerium.
În perioada regală Roma începe să crească. În valea dintre coline apare un centru public nou, ceea ce a fost posibil după ce acest
teritoriu a fost uscat prin construcţia celui mai vechi sistem hidrotehnic din Roma- Cloaca Maxima (sistem de drenaj şi canalizare, o parte
din care este funcţional pînă astăzi). Oraşul începe să se lărgească şi pe alte coline, apare sistemul radial al străzilor, populaţia oraşului
creşte considerabil.
Se consideră că pe timpul regelui Servius Tullius (578-533î.e.n.) oraşul a fost înconjurat de ziduri, care includeau un teritoriu
considerabil, incusiv o mare parte a colinelor. Capitoliumul a intrat în componenţa oraşului ca o cetate adăugătoare. Zidurile lui Servius
Tullius au fost reconstruite de mai multe ori şi au ajuns în stare deplorabilă în perioada republicană, cînd au fost ridicate din nou. Pe
timpul aceluiaşi rege a fost făcută o reformă, în rezultatul căreia plebeii au fost incluşi în componenţa „poporului roman”. Toată populaţia
oraşului a fost împărţită pe principiul de proprietate, iar oraşul a fost divizat în cîteva raioane.
În perioadă republicană timpurie Roa nu ieşea din limita zidurilor lui Servius Tullius. Pe forumul vechi şi pe Capitolium au apărut
temple care, în perioada imperială, au fost aproape total reconstruite. Locuinţele, probabil, erau din cărămidă nearsă şi lemn şi nu au
lăsat nici o urmă în planimetria oraşului.
Următoarea etapă a evoluţiei Romei Antice este legată de transformarea ei dintr-un oraş-polis în capitala unui imperiu mare. Acest
proces este legat de politica cuceritoare a romanilor, exprimată prin cîteva războaie care au primit denumirea de punice (puni- denumirea
latină a finicienilor ce au fondat Carthagina).
În urma cuceririlor s-a simţit nevoia de a uni oraşele. Din acest motiv romanii construiau drumuri pavate ce uneau Roma de toate
coloniile şi provinciile. La fiecare fiecare milă se puneau stilp indicator al distanţei, i.ar stîlpul „0” se afla pe Capitolium. Acolo unde drumul
întîlnea un obstacol (rîuri, văi ş.a.), ei construiau viaducuri şi poduri. Dimensiunile oraşelor erau diferite, însă pentru coloniile romane existau anumite „ standarde”. Astfel, spre exemplu în Italia, cu
Astfel, către începutul perioadei imperiale Roma prezenta un oraş de la care porneşte o pînză de drumuri terestre şi maritime ce excepţia Romei, oraşele, ca regulă, nu erau mai mari de 50 jugeri (14,7ha). Excepţie face oraşul Aosta, care avea 140 jugeri.
unesc oraşul cu aşa teritorii îndepărtate cum sunt Africa de Nord, Asia Mică, Spania, Britania ş.a. De-a lungul acestor drumuri, într-un Aosta, sau Augusta Praetoria, a fost fondată de romani în Alpi în perioada cuceririi acestor teritorii de către armata împăratului
anumit ritm, erau ridicate oraşe regulate întărite. Augustus în 26-25 î.e.n. Tribul salaşilor, care locuia aici, nu dorea să se supună cuceritorilor. Legiunea trimisă aici, ce număra 3mii de
În istoria Romei perioada lui Augustus este cu adevărat „secolul de aur” al artei romane. În această perioadă au apărut operele oameni, a şters de pe suprafaţa pămîntului mica aşezare a salaşilor şi, în scurt timp, a ridicat aici oraş-lagăr militar.
nemuritoare ale poieţilor romani Vergilius, Horatius, Tibulla, Ovidius. E perioada cînd geograful şi istoricul Strabo îşi scria „Geografia” sa. Dimensiunile oraşului erau de 724x572m. Străzile Cardo şi Decumanus Maximus împărţeau oraşul în patru părţi şi uneau principalele
Şi a fost perioada cînd Vitruvius scria renumita lucrare teoretică „Zece cărţi despre arhitectură”. porţi ale oraşului. Străzile paralele celor principale împărţeau teritoriul în cartiere mari (143x181m), care se divizau în terenuri mai mici,
La începutul domniei lui Augustus (a.27 î.e.n.) Roma încă nu era suprapopulată. Ea se dezvolta liber pintre coline, unde au apărut destinate pentru case de locuit. Pe teritoriul oraşului se găseau: amfiteatru, teatru, terme, temple ş.a. în oraş s-au stabilit cu traiul
forumuri, şi pe cîmpia lui Marte, unde au apărut numeroase construcţii de spectacol, porticuri şi temple. Zidurile lui Servius Tullius demult coloniştii romani- veteranii campaniilor militare ale lui Augustus. Monumentele antice ale Aostei aproape că nu s-au păstrat. Excepţie face
au încetat să fie hotarele oraşului şi au fost demolate. doar arcul de triumf a lui Augustus, ridicată în afara oraşului pe strada principală.
Scriitorii antici, caracterizînd epoca lui Augustus, numesc o mulţime de temple, teatre, apeducturi, construite de membrii familiei Oraşele de tipul lagărului militar- Lambesis şi Timgad. Foarte multe oraşe ale Impeiului Roman au fost construite după modelul
imperiale şi de apropiaţii lor. Astfel, pe cîmpia lui Marte au fost construite teatrele lui Marcellus şi Balba, porticul Octaviei. lagărelor militare. Pentru astfel de oraşe era caracteristică planimetria regulată a străzilor, dimensiunile limitate ale teritoriilor şi legătura
O activitate deosebită a avut neamul lui Augustus- Marcus Vipsanius Agrippa. Agrippa a reabilitat vechile apeducuri şi a construit cu principalele drumuri tranzit şi strategice. Cel mai bine s-au păstrat şi au fost studiate oraşele din Africa de Nord- Timgad şi Lambesis.
două noi: Aqua Iulia şi Aqua Virgo. Ultimul a fost construit pentru aprovizionarea termelor noi ale lui Agrippa. În total, în diferite raioane Pentru paza provinciilor nordafricane acolo se afla a III-a legiune romană. Pe timpul împăratului Vespasian ea a fost cazată în oraşul
ale Romei au fost construite 700 de bazine, 500 havuzuri şi 130 de rezervoare. Tot aici, pe cîmpia lui Marte, a fost construit un grandios Tevesta. Traian, la înc. sec. II, a vizitat Africa, a dat Tevestei statut de colonie, iar o parte din legiune a transferat în oraşul special construit
mausoleu al lui Augustus. Lambesis. Pentru cazarea veteranilor Traian a fondat oraşul Timgad (Tamugadi). Toate trei oraşe erau legate cu un drum strategic şi
În afară de aprovizionarea cu apă, Augustus atrăgea o mare atenţie nivelului antiincendiar al oraşului. El recomanda să se folosească serveau drept apărare de la atacurile triburilor sălbatice africane dinspre sud.
plante căţărătoare în calitate de apărare antiincendiară, exprima gîndurile sale cum ar trebui să fie construite casele. A emis decret, care Lambesis , fondat în sec. II, avea teritoriul de 500x200m, strada „cardo” avea 20m în lăţime şi era flancată din ambele părţi de
spunea ă construcţiile din Roma nu trebuie să fie mai înalte de 70f (21m). colonade umbrite. Str. „decumanus maximus” era de 15m şi, de asemenea, avea colonade. La intersecţia străzilor se afla Tetrapilul,
De numele lui Augustus sunt legate construcţiile de pe principalele coline ale Romei: Capitolium şi Palatinum. Astfel, pe Capitolium dimensiunile căruia în plan erau de 30,6x22,3m, iar înălţimea era de 15m. Aceasta era o construcţie monumentală, care servea nu doar
au fost construite templele lui Jupiter şi Apollo, în locul unor temple mai vechi. O atenţie deosebită el acorda amenajării Palatinumului. pentru a indica arhitectural intersecţia principală, dar erau şi un fel de propilee ce duceau spre piaţa principală. Spre forum, înconjurat de
Aici a fost ridicat un palat, o grădină, unde se alfau apartamentele soţiei sale Livia, a fost construită o exedră mare cu privelişte spre colonadă, ieşeau încăperile pentru păstrarea armamentului, iar partea sudică a acestuia, aşa numitul praetoriumul, era alcătuit din
Marele Circ, ridicat pe pantele colinelor Palatinum şi Aventinum. sanctuar, arhive, cancelaria, încăperea pentru păstrarea însemnelor militare ş.a. oraşul era înconjurat de ziduri cu turnuri şi porţi întărite.
Construcţia Forumului Romanum a început încă în vremuri adînci. Aici s-au păstrat rămăşiţe materiale din perioadele regale şi Timgad era fondat de Traian în a. 100 pentru cazarea veteranilor. Iniţial oraşul era calculat pentru 2 mii de oameni, necalculînd robii
republicane timpurii ale evoluţiei oraşului: atriumul şi templul Vestei, aşa numitul palat regal, bizilica lui Emilius, templul Saturnului, şi muncitorii auxiliari. Dimensiunea teritoriului la fondare era de 350x330m, însă odată cu dezvoltarea sa Timgad (ca şi Lambesis) a ieşit în
tribuna pentru oratori- Rostra ş.a. Pe timpul lui Augustus toate construcţiile degradate au fost reparate. A fost finisată construcţia bazilicii afara hotarelor şi s-a extins în direcţţia vestică, unde au fost ridicate capitoliul, terme, pieţe, la rîndul său înconjurate de locuinţe. Strada
lui Iulius, a fost construit templul memorial a lui Iulius Caesar, reconstruit templul lui Castor şi Polux, renovat templul Saturnului şi principală „decumanus maximus” prezenta continuarea drumului ce unea Timgad cu Lambesis şi Tevesta. Ea avea 15m şi avea trotuare şi
construit, la poalele Capitoliumului, templul mare al Concordiei. În acelaşi timp, a fost finisat pavajul forumului începu t încă de Iulius colonade pe toată lungimea sa şi era pavată cu plăci d piatră regulate expuse pe diagonală. La capătul de vest al acestei străzi s-au păstrat
Caesar. În rezultatul acestor acţiuni, Forum Romanum s-a transformat într-un frumos ansamblu arhitectural, care perfect reflecta epoca porţi trimfale, ridicate în cinstea lui Traian după moartea lui. Strada transversală „cardo” ducea de la de la porţile de nord spre centrul
sa, cînd începuturile greceşti în urbanism se combinau armonios cu cele romane. Lipsa unei forme rectangulare stricte şi a simetriei, oraşului şi forum. Forumul Timgaduluiprezenta un spaţiu închis de dimensiuni reduse (50x43m). Spre el ieşea bazilica, unde se ocupau de
prezenţa construcţiilor de diferite dimensiuni, pitorescul, deschiderea şi includerea peisajului înconjurător- toate acestea deosebeau afaceri comerciale şi construcţia corăbiilor, curia, templul Fortunei şi alte clădiri publice. Piaţa era pavată şi înfrumuseţată de numeroase
acest forum vechi de cele noi din perioada imperială. statui ale zeilor şi împăraţilor. Mai la sud de forum era construit un teatru în a. 167. În oraş exista o superbă bibliotacă şi o mulţime de
terme. În afară hotarelor oraşului epocii lui Traian au apărut pieţe, terme, şi Capitoliumul Mare- templu consacrat cultului celor trei zei
principali: Jupiter, Iunona şi Minerva.
Oraşe de odihnă şi distracţii pe exemplul or. Pompei. Apariţia oraşului Pompei se atribuie sec. VI î.e.n. În sec. IV î.e.n. aceasta era o
mică localitate italică , ce cu succes făcea comerţcu oraşele greceşti din vecinătate şi , evident, suporta o influenţă elină puternică. În a.
89î.e.n. Pompei a devenit colonie romană. Oraşul era amplasat pe un teritoriu ce lent cobora spre golful Neapolitan şi avea dimensiunile Casele de locuit, conform tradiţiilor siumeriene, aveau curţi interioare, în jurul cărora se grupau încăperile. În centrul curţii uneori se
de 1700x1200m. Zidurile oraşului cu înălţimea de 8m se atribuie perioadei preromane. Oraşul avea 8 porţi, dintre care principalele sunt afla o fîntînă. Tot aici deseori se punea vatra. Casele, cu acoperişuri plate, ieşeau cu pereţii lipsiţi de ferestre pe străzi înguste înşiruite.
porţile Marine, Herculane, Stabiane, Vezuviane ş.a. Patru străzi principale organizau planul orăşenesc: str. Mercurului, Stabiană, Stradă, în sensul adevărat, era doar una şi era destinată pentru procesiuni şi ducea spre sanctuarul principal al oraşului.
îndreptate spre Vezuviu, şi perpendicular lor str. Abundenţei şi Nola. Străzile secundare dublau direcţiile celor principale. Str. Centrale
aveau lăţimea de 7-8m, cele secundare- 3-4m. Toate străzile erau pavate cu tuful autohton şi aveau trotuare. La intersecţia str.
Mercurului şi Marine se afla forumul civil al Pompeiului. La intersecţia str. Stabiane şi Nola se găseau termele centrale. În apropierea
porţilor Stabiane se aflau două teatreŞ unul mare, pentru 5000 de spectatori, şi unul mic. Lingă complexul teatral se afla, aşa numitul,
Forum Triunghiular cu rămăşiţele unui templu mic antic. În partea sud-estică o oraşului se găsea amfiteatrul, în care se puteau aduna
15000 de spectatori, şi o palestră enormă. Forumul civil prezenta un dreptunghi de dimensiunile 117x33m, orientat spre Vezuviu. În
capătul nordic se afla templul lui Jupiter. Forumul era înconjurat de o colonadă în două nivele dispre est şi vest, iar dinspre sud – într-un
nivel. În jurul lui se aflau clădirile principale ale oraşului: Bazilica,templul lui Apolo, comitii, piaţa de carne ( Macellum) şi piaţa
postăvarilor, templul Lariilor oraşului ş.a. forumul era izolat de străzile oraşului şi nu avea trecere tranzit. Arcul de triumf îl unea cu strada
Mercurului. Pe piaţă s-au păstrat rămăşiţe ale postamentelor, cîndva înfrumuseţate de monumente sculpturale. Acesta a fost centrul
civic, religios, comercial şi de spectacol al Pompeiului.
Cartierele locative ale oraşului aveau formă alungită în plan, ce se explica prin caracterul caselor pompeene. Casele de tipul atrium
cu peristil se dezvoltau în profunzimea terenului şi erau alcătuite dintr-un atrium şi peristil în jurul cărora erau grupate încăperile locative
şi de paradă. Casele pompeenilor înstăriţi erau înfrumuseţate cu pictură murală şi sculpturi. În peristiluri se găseau plante, iar în havuzuri
curgea apa.
Oraşul era aprovizionat cu apă din abundenţă. Apeductul construit pe timpul lui Augustus aducea apa la oraş, iar mai departe ea de
dispersa pe ţevi de plumb, aprovizionînd termele, pieţile, havuzurile şi casele de locuit.
Influenţa culturii greceşti asupra romei a fost foarte mare. Multe tipuri de clădiri publice au romanii au împumutat de la ei: teatre,
stadioane, palestre ş.a. O mare influenţă asupra urbanismului roman l-au avut oraşele greceşti din sudul Italiei: Cumae, Neapole,Pestum,
Croton şi Sibaris; şi cele de pe Sicilia: Selinunth şi Siracusa. Timp de mai multe secole romanii mergeau pe urmele grecilor. Dar a venit
timpul cînd cultura romană şi-a găsit propria originalitate, dar contactul cu cultura greacă nu s-a întrerupt. Ansamblurile epocii lui
Augustus sunt dovadă la aceasta.

4. Principiile de sistematizare ale oraşelor din Imperiul Babilonian /localităţi inelare şi romboidale/. Deosebirile particularităţilor
structurii de sistematizare de oraşele din Egiptul Antic.

Prima etapă a dezvoltării teritoriului dintre Tigru şi Eufrat a avut loc între anii 3200-1800 î.e.n. Cel mai vechi stat a fost Sumerul care,
în scurt timp după apariţia sa, s-a contopit cu statul Akkad într-un întreg. Dezvoltarea ulterioară este legată de istoria celor două mari
formaţiuni statale- Babilon şi Assiria. Istoria statului babilonian se împarte în două perioade: regatul Vechi (sec. XIX.XVI î.e.n.) şi regatul
Nou (sec. VII-VI î.e.n.). statul assirian la fel a avut două etape de dezvoltare: prima se referă la înc. sec. XVIII î.e.n., cel de-al doilea- la sf.
sec. XII- IX î.e.n.
Dintre oraşele sumeriene sunt cunoscute: Eridu, Uruk, Ur, Lagaş, Larsa, Umma, Nippur, Kuta ş.a. Cea mai veche perioadă a dezvoltării
acestor oraşe nu sunt atît de bine studiate, însă unele caracteristici ale urbanismului acestui teritoriu s-au format anume în această
perioadă timpurie. La astfel de caracteristici se poate de atribuit forma ovală a planurilor oraşelor, orientarea axei principale a ovalului în
direcţia N-V spre S-E, amplasarea templului în centru sau în partea N-V a oraşului pe o colină sau pe o terasă artificială, forma
dreptunghiulară în plan a templului, apariţia zikkuratului ca clădirea principală a sanctuarului, sistemul neregulat al străzilor, lipsa pieţelor
orăşeneşti şi prezenţa numeroaselor ogrăzi în jurul cărora se grupau încăperile de locuit, cele ale palatelor şi templelor.
O adevărată înflorire unele oraşe sumeriene au atins în perioada dinastiei III, adică după unirea sumerienilor cu un popor semit-
akkadieni într-un stat unic Sumero-Akkadian. În această perioadă (sec. XXIV-XXII î.e.n.) oraşul principal era Akkadul, aflat mai la nord de
Babilon. Tot atunci au crescut şi alte oraşe akkadiene: Kiş, Şuruppak, Kisurra, Sippar ş.a. Unele închipuiri despre caracterul acestor oraşe
ne dă templul din or. Tudub (contemporanul Hafadji), aflat pe malul stîng al afluentului r. Tigru- Diala. Teritoriul sacru din Hafadji avea
configuraţia ovală în plan şi a fost înconjurat de un puternic zid dublu. Partea centrală a complexului a fost ridicată pe o platformă, unde
se afla templul principal al oraşului. În sec. XXII î.e.n. statul Akkad a suferit invazia unor triburi sălbatice din munţi, ce a adus la
destrămarea acestuia şi noua ridicare a statului sumerian, de data aceasta sub conducerea oraşului Ur şi a regilor lui din di nastia a III-a
(2112-2015 î.e.n.).
Oraşul Ur este bine cunoscut datorită săpăturilor făcute arheologul englez L.Wooly, făcute între anii 1922-1934. Sub conducerea
regelui Urnammu şi fiului acestuia Şulga oraşul a atins nivelul de înflorire. După calculele efectuate de arheologi, în această perioadă
oraşul Ur număra 5250 de case de locuit, ceea ce corespundea, luînd în consideraţie robii, 40-50 mii de locuitori. Ur a fost limitat din V de
r. Eufrat, iar din N-E de un canal artificial. Teritoriul oraşului avea dimensiunile de 1000x700m. Aesta a fost oraşul construit după tradiţiile
sumeriene, oval în plan cu axa principală orientată în direcţia N-V spre S-E. Ziduri puternice aveau grosimea de pînă la 25-32m. În partea
de N-V, pe o colină artificială, se găseau complexele palatului şi a sanctuarului din Ur, dedicat cultului zeului lunii Ninna r. Intrarea
principală în complexul sanctuarului se afla în partea de N-E, de unde, printr-un portal monumental, se putea de nimerit în curtea sacră a
lui Ninnar şi, mai departe, în curtea următoare unde se afla zikkuratul.
Zikkuratul din Ur reprezintă una din cele mai vechi construcţii de acest tip. El a fost construit din blocuri de argilă nearsă şi doar
stratul exterior de 2,5m era zidit din cărămidă arsă, întărit cu mortar de bitum. Avea dimensiuni în plan de 46x60m şi avea t rei nivele. S-a
păstrat doar nivelul inferior care avea înălţimea de 15m. Pe platforma superioară se găsea templul lui Ninnar. Alături de curţile închise ale
sanctuarului lui Ninnar şi zikkurat se găseau încă două temple, dedicate aceluiaşi zeu al lunii şi soţiei acestuia Ningal şi un templu separat,
dedicat lui Ningal, în afară de aceasta aici se afla şi palatul regal. După părerea lui Wooly, cea mai mare parte a clădirilor era văruită, şi
doar zikkuratul, iar mai ales templul de pe vîrful acestuia puteau fi colorate în corespundere cu sibolurile coloristice existente la
sumerieni.
Conturul elipsoidal al planelor oraşelor a fost statornic în regiunea dintre Tigru şi Eufrat. Despre aceasta ne mărturisesc imaginile
cetăţilor rotunde assiriene pe o mulţime de bareliefuri, de asemenea şi semnele ieroglifice rotunde, care însemnau oraş.
Dar apariţia oraşelor regtangulare în aceeaşi regiune geografică, probabil, se datorează sanctuarelor ce erau dreptunghiulare în plan.
Pe acest teritoriu destul de devreme au apărut oraşele cu o astfel de formă. Unul din cele mai timpurii exemple a acestui tip de oraş poate
fi numit oraşul sumerian Nippur care, după funcţia sa, era un oraş-sanctuar.
În perioada regatului Sumero-Akkadian, Nippur a fost principalul centru religios al acestui stat, în Nippur se găsea sanctuarul unuia
din cei mai importanţi zei ai panteonului sumerian- a zeului pămîntului Enlil, aici erau încununaţi regii sumero-akkadieni. Nippur se afla pe
unul dintre afluenţii r. Eufrat. El avea în plan forma unui dreptunghi neregulat. Oraşul era înconjurat de un zid gros din cărămidă nearsă,
intrerupt acolo, unde trecea canalul ce străbătea oraşul. Sanctuarul lui Enlil ocupa aproape jumătate din teritoriul oraşului. El era alcătuit
din temple şi zikkurat. În apropiere se găseau locuinţele preoţilor şi o bibliotecă mare, cunoscută în acest teritoriu printr-o bogată colecţie
şi valoroasă a manuscriselor cuneiforme pe plăci de lut. Pe una din plăci a fost găsit planul oraşului Nippur.
Ulterioara evoluţie a urbanismului mesopotamian era legată de dezvoltarea schemei rectangulare a planului oraşului. Unul dintre
cele mai perfecte în acest sens a fost or. Borsippa, aflat mai la S de Babilon.
Borsippa era deja cunoscută în epoca regatului vechi în mil. II î.e.n. oraşul se afla pe malul lacului, format în delta Eufra tului, şi avea
un plan dreptunghiular regulat de 1406x1760m. Tradiţional pentru Mesopotamia, oraşul era orientat cu colţurile spre părţile lumii. În el
duceau şapte porţi. În concordanţă cu aceste porţi oraşul era intersectat de principalele străzi, ce le uneau. În centrul oraşului se afla
sanctuarul, teritoriul căruia prezenta, de asemenea, un dreptunghi. Este interesant că în baza planimetriei Borsippei, probabil, se afla
modulul, egal cu 176m, sau 3 aşlu (măsură antică babiloniană- „sfoară”, egală cu 59m). În orice caz, dacă de primit drept modul 176m,
atuci trei astfel de module se încadrează în peretele din S-V între colţul oraşului şi porţi şi, de asemenea, între două porţi ale acestui
perete. Faptul că împărţirea teritoriului oraşului a fost făcută pe principiul de modul nu este de mirare, dacă de luat în co nsideraţie nivelul
înalt al dezvoltării matematicii şi geometriei în Mesopotamia.
Principala deosebire a urbanismului mesopotamian de cel egiptean este forma oraşelor. Dacă în egipt principalele oraşe de
dezvoltau de-a lungul rîului, primind o formă alungită, păi în Mesopotamia ele sunt compacte: ovale sau rectangulare. O altă deosebire
este faptul că principalele sanctuare egiptene erau construite în afara oraşului, formînd un complex unic (un exemplu caracte ristic este
oraşul Thebai cu templele Karnak şi Luxor), comparativ cu cele din Mesopotamia, unde complexul religios preuenta dominantă
urbanistică a oraşului (Zikkuratul). În Mesopotamia, din cauza schimbărilor mai multor civilizaţii, majoritatea oraşelor sunt
multifuncţionale şi doar în unele cazuri persistă o funcţiune principală, cea religioasă, cum este în cazul oraşului Nippur, care era centrul
religios al teritoriului dintre Tigru şi Eufrat. În Egipt, însă, se observă o deosebire clară după funcţiuni: administrative, religioase, militare,
meşteşugăreşti, etc., cu posibilitatea combinării cîtorva funcţiuni într-un oraş.

5 Urbanismul în Rusia Kievleană sec.X-XII /pe exemplul oraşelor Kiev, Novgorod, Pskov, Cernigov/. Funcţiile strategice ale
oraşelor în această perioadă /pe exemplul Moldovei, Rusiei Kievlene, Poloniei/.

Rusia Kieveană a fost cel mai timpuriu stat al slavilor estici dominat de orașul Kiev, aproximativ din anul 880 până la mijlocul
secolului al XII-lea. Din punct de vedere istoriografic, Rusia Kieveană este considerat statul predecesor a trei națiuni slave răsăritene din
zilele noastre:Belarus, Ucraina și Rusia.
In sec X. în Rusia Kieveana erau de aproximativ 26 de orase, iar în secolul XI. numărul lor a crescut mai mult de trei ori. Oraşele au
început să apară pe masura dezvoltarii a ambarcaţiunii, ceeea de a dus la o creştere substanţială a schimburilor comerciale.Economia
oraşului încă bazează în mare parte pe dezvoltarea agriculturii si zootehniei. Kiev. Plan partea muntoasa (secolele X-XI).
Multe oraşe vechi au apărut prin fuziune din mai multe comunităţi aliate. Exemple de acest lucru sunt Kiev, Novgorod, Smolensk, Oraşul de Vladimir:
Rostov, etc 1-3- palate, 4-8 Biserica, 9-porti (Батыевы ворота), 10-Porti (Подольские ворота) 11 Porti (ворота к Боричеву взвозу )
Orasul Iaroslav:
12- Catedrala Sofia (Софийский собор) ,13- Biserica Irina(церковь Ирины) , 14 Biserica Sf. Gheorghe, 15 - biserica fără
nume(безымянная церковь), 16 Palat, 17 – Portile de Aur, 18 poarta din L’vov(Львовские ворота) 19 poarta (Лядские ворота) 20
Biserica Catedrala Sf. Mihail, 21 Biserica- Manastire (церковь Дмитриевского монастыря)

Kiev s-a format pe o pajiste, dar deacum in sec. IX a devenit centrul unei mari uniuni de "principate", "Pământul rusesc" condus la
Kiev în cneazul Oleg (. 882-911 e.n ) a fuzionat cu ţinuturile slave de nord a Novgorodului, şi, astfel, s-a format statul antic rus - Rusia
Kieveană, si care in timpul secolului al X. au incluse aproape toate terenurile de Est slave, şi chiar unele terenuri non-slave. Orasul antic de
la Kiev a fost situat la marginea de muntele Starokievskii(Старокиевской горы). La acel moment, populaţia principala al Kievului a fost
concentrată în partea de munte, şi pe teritoriul de şes populatia de abia a început să exploreze terenurile. Aici, la poalele muntelui se curgea
raul Pochajna, care la se varsă în râul Nipru, care a servit ca o gură port.
Continuarea dezvoltării urbane a orasului Kiev a fost asociat cu numele de celebrul cneaz a început la sfârşitul sec X-inceputul sec XI.
Vladimir Svyatoslavich si pe timpul domniei lui Iaroslav cel Înţelept (a domnit în Kiev, în 1017, 1019-1054) .. Prin 1037 se finalizase
construirea unei catedrale principale. Importanţă acestei Catedrale Sf Sophia : a identificat poziţia de lider în ansamblu a orasului. Volumul
ei masiv se ridica cu multe capete peste alte biserici vechi din Kiev.

Case şi meşteşugarii nu au fost totdeauna o incapere inghesuita. Judecând dupa ultimile sapaturi, Kiev a fost construite case cu un
fundament vast, cateodata si cu mai multe etaje. In general o constructie obisnuita avea o imagine arhitecturala si ,evident, nu avea diferente
mari de alte orase rusesti, in special Novgorodul.In Kiev era si amenajarea a teritoriului urban, au fost pavate strazi principale, iar malul
mlastinos a raului Kianki (Киянки) a fost ‚invalit’ intr-un furnir din lemn
Novgorod Primul mentionare despre Pskov se referea laanul 903. Centrul asezarii de la inceput a fost relativ mic. Dezvoltarea orasului si
transformarea acestui intr-o ambarcatiune mare a fost avantajata de pozitia geografica avantajoasa. Cel mai important avanpost defensiv
pentru a proteja toate terenurile centrale rusesti. In acest sens, au fost ridicate un numar mare de castele, unele consttruite din piatra. Cea
mai mare si mai veche fiind Izborsk. Pe malul opus al raului au existat 2 manastiri Mirozhsky(Мирожский) si Ivanovo. Principalele strazi
se ducea dispersate de la zidul de aparare Krom, trecand pe langas raurile Velikaia si Pskov unindu-se mai apoi cu unele capete urbane din
centrul orasului.
Cernigov
Asezare veche prima oara mentionat in anul 907. In a II jum sec XI, in timpul domniei lui Sviatoslav Yaroslavich s-au contruit
manastirile Electsky si Eliasm care au devenit centru spiritual a orasului. In timpul fragmentarii ,cnezatul se fixeaza de dinastia lui Oleg, in
timpul domniei careia, Cerbigovul a atins cea mai mare prosperitate. Cernigov era un oras mare si a jucat un rol important in viata statului
rus vechi, un important centru politic, economic si cultural. Despre maretia orasului Cernigov arata numeroasele movile din sec IX-X,
(mausolee sapate in sol a printilor si cavalerilor care ii slujeau). Mii de movile vechi semicerculare limitau orasul vechi. Pentru orasul
Cernigov e caracterizat contrastul intre vilele oamenilor bogati si locuintele mis\zerabile a oamenilor simpli. Orasul era faimos pentru
arhitectura sa si obiectele sale de arta. Aici exista sistemul monetar propriu. In sec X-XII, Cernigov e compus din 3 parti, fiecare parte
ocupa o margine de rau,separata una de alta de un sant adanc si inconjurata de un zid de aparare. Lungimea totala a malului ajungea la 7
km. Orasul vechi era inconjurat de mosii boieresti suburbane si rurale, Dezvoltarea economica si culturala era in imediata apropiere de cea
a Kievului, Novgorodului s.a.

Planul orasului Novgorod sec. XI-XII


- Unul din cele mai vechi orase slave. De la mijl.sec.XI, era de acumun oras bine stabilit, a carui centru a fost Detinets- cetate
fortificata pe malul stang al raului Volhov. Imprejurul cetatii pe ambele maluri ale raului era situat ambarcatiune vasta, mai tarziu
inconjurata cu un val de pamant cu peretii din lemn. Structura planului fractionata. Strazile orasului au fost aranjate la intamplare,
perpendicular pe rau, iar unele paralel cu acesta. Magistrala principala duceau catre cetate. Pe la mijl. sec. X in partea centrala a orasului au
aparut curti feudale, unde delimitau diferentele de clase intre oameni. Casa de locuit prezentau o coliba pe un demisol inalt. Mai tarziu, in
jurul orasului s-au amplasat ‚un inel’ de masastiri. Pozitia geografica avantajoasa pe ruta comerciala, a fost motivul p-u dezvoltarea sa
rapida. Novgorodul s-a dezvoltat ca un centru de comert si industrie, ca un nou centru politic si religios. Cel mai important monument
arhitectonic este catedrala din Sofia. Aceasta catedrala se diferentia de catedrala Sofia din Kiev prin integritate si rigoarea volumului

Pskov

Planul schematic al orasului Cernigov


Funcţiile strategice ale oraşelor în această perioadă /pe exemplul Moldovei, Rusiei Kievlene, Poloniei/.
Multe orase forte din sec X-XIIaveau o compozitie planimetrica specifica. Perimetrul cladirilor. Pericolul de atacuri i-au fortat sa
contruiasca ziduri cu santuri in jurul oraselorsi , ca prin urmare. Structura orasului feudal rusesc este compus din 3 elemente: zona
exterioara defensiva, zona rezidentiala, bastinasii ocupandu-se in special cu comertul si centrul orasanesc in forma de piata pentru comert
sau adunari
Moldova
In perioada XI- jum. sec. XIV-lea din Carpatii Orientali romanii( nu românii), stramosii poporului moldovenesc au trait in comunitati
rurale. Locul colectiv de habitat se numea sat, catun, vatra. Satele erau organizate si grupau de la 1-30 familii mari cu proprietate comuna.
Membrii comunitatilor rurale, grupate in familii mari, posedau impreuna terenuri de prelucrare delimitate de hotare. Pasunile, locuri de
pescuit, paduri erau in uz comun

Echimăuţi (sec XII)


O asezare întărita slavo-române timpurie de la Echimăuţi (sec XII) a fost inconjurat de un sant de o adancime de 4 metri si un mal.
Casele si atelierele erau amplasate pe panta inferioara a malului , in centru se afla un rezervor cu apa.Principalele ocupatii a bastinasilor au
fost comertul si agricultura. Erau deschise ateliere de fierari si argintari. Imprejurul orasului se facea comert , bastinasii care nu se ocupau
cu agricultura , topirea si prelucrarea fierului

Planul schematic si axonometria orasului Pskov catre sec XII


Plan sec IX-XI
Alegerea amplasamentului pentru construirea oraselor in aceasta perioada, aproape intotdeauna au fost stabilite de factorii strategici de Alegerea amplasamentului pentru construirea oraselor in aceasta perioada, aproape intotdeauna au fost stabilite de factorii strategici de
exemplu Cracovia (Polonia) a fost amplasata la poalele unor dealuri inalte sub protectia unor castele de necucerit. Structura planimetrica a exemplu Cracovia (Polonia) a fost amplasata la poalele unor dealuri inalte sub protectia unor castele de necucerit. Structura planimetrica a
oraselor din Europa de Vest au reprezentat un co-amestec complexde raioane, populatia careia traiau inchisi iar principalele ocupatii erau oraselor din Europa de Vest au reprezentat un co-amestec complexde raioane, populatia careia traiau inchisi iar principalele ocupatii erau
gospodaria si interesele culturale. Multe orase printre care si Cracovia aveau in componenta lor un castel feudal, sub protejarea careea au gospodaria si interesele culturale. Multe orase printre care si Cracovia aveau in componenta lor un castel feudal, sub protejarea careea au
trait secole intregi. Inclus in oras, castelul a devenit componentul lui, dar in majoritatea cazurilor nu s-a stabilit ferm si castelul a ramasa trait secole intregi. Inclus in oras, castelul a devenit componentul lui, dar in majoritatea cazurilor nu s-a stabilit ferm si castelul a ramasa
totdeauna contrastat orasului, demonstrand astfel contradictiile antagonice intre seniori si oraseni. totdeauna contrastat orasului, demonstrand astfel contradictiile antagonice intre seniori si oraseni.
Rusia Kieveana
Oraselul Bereznyaki( Березняки) – a aparut pe un deal si este spalat din 3 parti de raul Sonohtoy(Сонохтой) si pa a 4 parte a fost
protejat de un sant cu apa artificiala si un zid din 2 garduri paralele umplut cu pamant in interior. Teritoriul nu a deoasit 0,25 ha. In centru 6 Rolul stilului romanic şi gotic în istoria urbanismului european şi particularităţile lor regionale /pe exemplul oraşelor Paris, Cracovia,
se afla o cladire p-u membrii comunitatii locale. Prin apropiere se afla un hambar, o fierarie, si ‚casa mortilor’ care servea ca o urna pentru Praga, Vilinnius, Londra/.
cenusa. Asa fel de orasele se intalnea mai des in grupuri a cate 2-4 orasele la o distanta nu mai mare de 3 km departare una de alta Arta romanica se dezvolta intre secolele XI-XIII mai ales in Europa Occidentala, lasand in urma adevarate vestigii arhitecturale. Exista
aici o masivitate a creatiilor carora le lipseste supletea si naturaletea. Se reactualizeaza sculptura in piatra, se inalta numeroase castele cu
ziduri massive, ferestre putine, turnuri inalte, sunt ridicate catedrale si abatii (Worms(foto1), Sfantul Paul din Issoire, Abatia de la
Cluny(foto2))
In sculptura se remarca baso-relieful mai ales la chenarele ferestrelor si usilor si capitelurile. Pictura iese in evidenta prin contururile
puternice si cromatica vie. Sunt intalnite de asemenea arta miniaturii rafinate si vitraliile. In timp cearta gotica acopera o mare parte
din Europa intre secolele XII-XV. Se remarca prin constructia unor catedrale de mare valoare,inalte, aparent fragile dar foarte rezistente
si solide (Notre Dame du Paris (foto 3,4), Reims, Domul din Milano, Biserica Neagra din Brasov (foto5)). Sculptura si pictura se
aseamana cu cele din arta romanica.

Oraselul Bereznyaki
1) cladire p-u membrii comunitatii locale 2)hambar de grane 3)fierar 4)urna pentru cenusa mortilor 5) incapere pentru filare 6)zona
ingradita pentru animale 7)rezidurile digului langa poarta
Stilul gotic - reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele, precum şi cu alte biserici din aproape toată Europa
Polonia în timpul perioadei medievale, începând cu secolul al XII-leaşi încheind cuanii 1500. Ca o situare mai exactă în timp şi spaţiu, cele mai
importante opere arhitecturale gotice acoperă perioada 1140-1500. A fost precedată de arhitectura romanică şi a fost succedată de
arhitectura renascentistă, o transformare a stilului romanic, odată cu Renaşterea, începută în Florenţa secolului al XV-lea. Stilul
goticeste o transformare a stilului romanic, apărut din necesitatea de da o altă dimensiune verticală clădirilor. ÎnAnglia, la începutul
secolului al 19-lea, goticul cunoaşte o re-evaluare şi o nouă recunoaştere, de fapt o "renaştere" denumită gotic renăscut (conform
termenului original folosit în engleză, Gothic Revival architecture )sau neo-gotic , producând clădiri memorabile, ( Palatul Westminster ).
Monumentele romanice le păreau arhitecţilor secolului al XII-lea greoaie, masive şi întunecate, datorităferestrelor puţine şi înguste.
Arhitecţii goticului au revoluţionat viziunea spaţială romanicului prin două invenţii: ogiva şi arcul desusţinere (arc boutant).Bolta
semicirculară este înlocuită cu o boltă în formă de arc de cerc frînt, sau ogiva, la care presiuneaverticală este mult mai redusă. Primele
catedrale gotice au apărut în inima Franţei, pe domeniul regal. Cea dintâi este biserica abaţială de la Saint-Denisdin Paris, inălţată în
deceniile 4-5 ale secolului al XII-lea, sub îndrumarea abatelui Suger, sfetnicul regelui Ludovic al VI-lea. Auurmat, intre 1150 si 1250,
patru catedrale celebre ale goticului francez. 1-- este Notre-Dame de Paris, în a doua jumătate aveacului al XII-lea, cu cinci nave si
o faţadă admirabilă.2-- catedrala din Chartres, cu două turnuri inegale. 3-- Catedrala din Amiens 4-- catedrala din Reims, comparată cu
Partenonul, loc de încoronare a regilor Franţei.

In Polonia stilul gotic se raspandeste in decursul sec. XIV- XV. In partea de sud in regiunea Cracova a dominat goticul de tip
frantuzesc. A fost influientata si de arta gotica din Cehia, reprezentata de elvii lui Peter Parter. De la mijl. sec. VIV, o dezvoltare
semnificativa o avut-o sculptura. A supravetuit cateva exemlpe de altare sculptate printre care – Altarul Vita Stvosha din Cracovia.
In Republica Cehă, stil romanic a ajuns în secolul 12. Pentru a înlocuirea acestui stil i-a revenit stilului gotic, originar din Franţa şi
sa răspândit în Europa, insa ornamente arhitecturale în stil gotic cehe are distincţie proprie. De exemplu, Templul a mănăstirii
Bernardine şi Bazilica San Procopius, care combina armonios stilul romanic si gotic.
Şi stil romanic si gotic in Praga a fost, mai presus de toate, expresia religioasa şi ecleziastica a culturii.

biserica San Procopius


Cracovia. Planul orasului Stilul gotic a apărut în Lituania la sfarsitul secolului al XIV-lea şi a existat pana XV-XVI stilul gotic era în continuă schimbare.Etapele
Cu negru: Cladirile principale a 2 centre medievale :Castelul Vavslskogo (Вавсльского замка) (dreapta) si zona de piata (stanga) dezvoltării acestuia nu coincide cu alte ţări: in alte tari goticul a ajuns deja în faza târzie, gotic în Lituania numai se răspândirea. Există
1)curtea regala 2)catedrala 3) Sukenitse (Сукенице) 4) Primaria (Ратуша) 5) biserica Sf. Maria 6) Biserica Sf. Duh (св. Духа) 7) Biserica
două perioade de arhitectura gotica: 1) la sfârşitul secolelor XIV -XV. prima jumatate- dezvoltarea, sau stilul gotic timpuriu, 2) a doua
Dominicanilor 8) Biserica Iezuitilor (Иезуитов)
jumătate a 15 - 16 cc. – renasterea, sau goticul matur
cetatea Sf Anna (Vilnius) aprox 1500 7.Rolul factorului strategic in metodele de amplasare ale orasului:la cotiturile riurilor, pe insule, in munti ,in stepe.
În Anglia, trăsătura monumentelor gotice este masivitatea lor, necunoscută pe continent. Principalele edificii gotice de aici In perioada feudala ocupatia principala a locuitorilor oraselor Europei centrale si de vest, si a Rusiei era mestesugaritul, preluctrarea
sunt catedralele din:Canterbury, Wells, Lincoln şi Salisbury. metalelor , confectionare diferitor obiecte care in cea mai mare parte erau predestinate comertului . Astfel in orase s-au format tirguri si
piete unde se comercializau marfurile si produsele autohtone dar si cele aduse din alte parti ale Europei centrale si de vest.Tirgurile
ocupau o mare parte din oras, sau se amplasau in afara orasului, linga malul riului unde se debarcau corabiile cu marfa straina. I ata de ce
orasele medievale erau amplasate preponderent in apropierea cailor comerciale, dar mai ales linga riuri unde se imbarcau sau se
debarcau corabiile ce transportau marfurile. De apropierea de aceste puncte strategice depindea soarta orasului, potentialul sau de
dezvoltare.Dupa acest principiu erau aplasate majoritatea Cnezatelor Rusiei dar si orase din Europa de vest.Insa daca riul aveau o forma
ondulata atunci forma orasului repeta cotitura riului si orasul capata o structura radiala a strazilor.Se dadea preferinta peninsulelor si
insulelor unde se depozita marfa si diferite produse. Orase cu caracter de insula erau Parisul in perioada timpurie cind se afla doar pe
insula Site, inconjurat de riul Sena, or. Kioln pe riul Spree,or. Stokholm ce se afla pe insula Staden, dar si Venetia.Orase ce erau amplasate
la cotitura riului si aveau caracter de peninsula erau:Verona, Bern.Daca locul unde caravanele ajungeau la malul riului era aproape de
revarsarea in mare atunci orasul era amplasat la 10-20 km de malul marii unde valurile nu erau atit de mari, dar si cu scopul de a nu fi
atacate de pe mare de hoti.Cu scop de aparare se alegeau locuri mlastinoase, greu accesibile .Conditiile si posibilitatile de aparare
impotriva atacurilor cotropitoare erau unul din factorii decisivi in alegera locului constituirii orasului. In perioada medievala la baza
oraselor se afla un castel, o cetate care era si resedinta regelui, sau o manastire cu garnizoanele ostasilor pe linga ea, era bine fortificata
si aparata. Cetatea era amplasat in locurile vulnerabile ale orasului, din directia de unde putea fi atacat (ex. Luvru, Bastilia).Acest castel
adapostea deseori populatia orasului in perioade de razboii. Fortareata era amplasat strategic pe locuri inalte, pe stinci in fata caruia se
deschideau coline, sau in munti cu acces de pe creste inguste unde in fata atacantilor se putea ridica un zid de aparare,sau pe insule in
mijlocul riului. Exemple cetatea din Salzburg, castele din Meisen ,Praga, Budapesta. Orasul se forma in jurul cetatii sub forma de cercuri
intersectate de drumuri ce porneau de la cetate, astfel o mare parte din orasele ce dateaza din perioda medievala au o structura
planimetrica radiala, sau radial- inelara.
Catedrala Salisbury (1220- 1270) Orasele ce se aflau sub protectia unei cetati se construiau pe coline si stepe la o anumita distanta de acesta. Aceasta distanta
servea drept esplanada unde trupele cotropitoare puteau fi contra-atacate pentru a apara cetatea, dar si aceasta strategie impiedica
raspindirea focului asupra castelului atunci cund orasul era cuprins de flacari. Metodele de alegere a locurilor de amplasare a oraselor nu
a fost nicicind intimplatoare,ceea ce a favorizat dezvoltarea si inflorirea lor.

Imagine:Piata Del Campo.Siena


1-palatul Publico;
2-Casino de Nobili;
3-loggia Papei;
4-biserica San-Martino;
5-universitate.
8.Rolul cremlinurilor in organizarea si constituirea spatiului urban si formarea siluetei orasului(Cnezaturile Rusiei Feudale) 9.Particularităţile ansamblurilor urbane în oraşele din sec. XIV-XV /pe exemplul oraşelor Praga, Paris, Londra, Cracovia, Florenţa,
In perioada dintre sec. XV-XVIII centrul cnezatelor rusesti era de obicei kremlinul sau un ansamblu monastic. Kremlinurile Veneţia, Moscova/.
depasiau cu mult dimensiunile cetatilor si manastirilor din Europa de vest,intinzindu-se pe teritorii de obicei de 5-6 ha, dar ajungeau si In istoria arhitecturii şi urbanismului, precum şi în istoria teoriilor care au contribuit la concepţia şi la realizarea patrimoniului
pina la 25 ha (Kremlinul din Moscova).El adapostea intre zidurile sale pe linga familia tarului cu toti slujitorii sai, biserici, cladiri de construit, dezbaterile privind societatea urbană, ORAŞUL, ca loc şi orizont al acesteia, s-au născut o dată cu primele creaţii de arhitectură
administrare a orasului, depozite de armament , piete pentru intilnirile obstesti care se amplasau in fata catedralelor, si un numar mare şi urbanism şi, o dată cu acestea, s-au născut firesc şi controversele. In oraşul lui Alberti, armonia, care este frumuseţe (concinnitas - acea
de constructii din lemn care aveau functii diferite, de la ateliere mestesugaresti pina la case de locuit. Astfel intre peretii kremlinului se corespondenţă reciprocă, bine chibzuita, a tuturor elementelor multiple), nu se bazează pe necesitate sau pe confort, ci pe ceea ce încîntă
desfasura viata orasului, avea drumurile sale in interior. In perioada de razboi de cotropire zidurile inalte si fortificate ale kremlinului sufletul, „gratia animi". Se susţine nevoia de individualitate formală a fiecărei clădiri, ca exprimare a specificităţii sale. Ideea de
serveau drept loc de adapost pentru toata populatia orasului .Kremlinului i se atribuia astfel denumirea de ''orasul interior'' de la care comunitate şi de spirit colectiv se desăvîrşeşte pe plan politic în formule democratice, iar din punct de vedere economic, acest model este
porneau drumurile. Datorita faptului ca kremlinul era in centru,drumurile ce porneau de la el ii dadeau orasului o forma radiala, si manifest anti-industrial, producţia nefiind considerată prin prisma randamentului. In sudul Europei şi în special în Italia, nu numai că s-a
drumurile comerciale ce intersectau orasul formau inele in jurul kremlinului la anumite distante, astfel se constituia una din cele mai păstrat organizarea din Antichitate a oraşelor, dar si numeroase obiceiuri ale vieţii publice s-au perpetuat în timp, pieţele principale ale
rasindite forme de sistematizare ale oraselor medievale de pe tertioriul Cnezatului Rusesc – si anume sistematizarea radial-inelara (or. oraşelor rămînînd fidele în multe privinţe tipului de forum antic.
Moscova, or. Novgorod, Rostov - Iaroslavli). Forma kremlinurilor era diversa si era influntata de relief si de conditiile si potentialul de Venetia a fost situata pe o insulita unde aveau siguranta.A fost construite palate unde locuiau bogatii comercianti si bancherii.In
aparare impotriva atacurilor pe acel teritoriu. Astfel se justifica unghiul ascutit format de zidurile kremlinului Moscovei care repeta jurul Venetiei se exinde o laguna albastra si unicul mijloc de miscare a fost numai barca. Culorile arhitecturale erau rosii. Navigarea a dat
cotitura riului Moscova, si dealul Novgorodului care a redat o forma ovala kremlinului, sau forma circulara a kremlinului din Sviajsk. Dar posibilitatea de a transporta marmura, travertitul. Venetia a fost decorata cu multe coloane din bronz , construindu-se multe palate si
daca kremlinul era construit pe o colina atunci el primea o forma mai geometrizata, regulata (ex. kreml. din Zaraisk si din Tula). In periada catedrale. Ceea ce a dat nastere si la Catedrala Sfinteului Marc, in arhitectura are loc amestecul de stiluri. Lungimea insulei se intindea de
timpurie pina in sec.XVII arhitectura kremlinului era destul de laconica si simpla. insa mai tirziu cind zidurile kremlinului au pierdut din la nord la sud un sir de insulite apara Venetia de maree ceea ce face apele lagunei statatoare. De-a lungul canalului au crescut clopote ale
rolul sau de aparare, cind orasele se extindeau rapid si malurile de aparare depaseau cu mult peretii cremlinului, acestuia ii revenea un bisericilor. Palatul Dogei a situat si centrul orasului unde mai apoi a aparut si Turnul Campanilo. Inghesuiala constructiilor, saracia adus
rol mai mult obstesc si de decor al orasului. Cremlinurile includeau in sine cele mai importante, inalte si indraznete constructii din oras si putin la stagnarea orasului.
aveau o influienta majora in constituirea siluetei orasului, ca de exemplu mareata catedrala Sofia din Novgorod inceputa in 1045, sau Paris la fel a fost situat in asa mod ca sa se afle in siguranta fiind limitata de insula Sito, numai atunci cind s-au intarit puterile
clopotnita din krem. Moscovit. Sec . XVII este considerat secolul de apogeu al artei decorarii kremlinelor. Arhitectii rusi isi implementau politice a inceput dezvoltarea orasului, intarindu-se malul drept al Sienei, construindu-se zidul de protectie Filip August si Carol V. Pe linga
toate cunostintele in materie de ornament a cladirilor in decorarea turnurilor ascutite , manastirilor, clopotnitelor si bisericilor cu cupole catedrale sau construit si primarii care erau situate in centrul orasului cu menirea de a conduce avind un teritoriu de la 1-1,5 ha. Strazile
de diferite dimensiuni, insa arhitectura rusa a luat o alta cale de dezvoltare odata cu venirea la putere a tarului Petru I. Un procedeu ce a orasului erau de latimea 5-7 metri. Foarte inguste au fost trecerile pe podurile din oras. La Paris, incepand din secolul al Xlll-lea, acordul
intrat profund in practica construirii oraselor rusesti era infrumusetarea ''fatadei'' orasului ce era orientata spre riu sau spre drumul functionarului regal insarcinat cu intretinerea drumu-rilor este necesar nu numai pentru a construi o casa. Tot el trebuie sa autorizeze si
principal care ducea spre oras.Bisericile erau amplasate cit mai aproape de zidul cremlinului , pe dealuri sau stinci inalte ca sa fie cit mai construirca oricarui element de arhi-tectura care iese din frontul fatadelor afectand domeniul pu-blic al strazii, cum ar fi banci,etalaje,
bine vazute formele si domurile acoperisului ce aveau forme diverse si originale in forma de ciapa, un procedeu stilistic caracteristic doar trepte sau copertine deasupra intrarilor. In plus, acelasi functionar stabileste alinia-mentul cladirilor noi. In acecasi epoca, pentru a
Cnezatelor rusesti . Aceste sistema de organizare a kremlinilui ii dadeau orasului o siluieta artistica si bine definita prin turnurile ascutite, construi la Arras trebuie obtinuta permisiunea abatelui de Saint Vaast, iar la Lyon pe cea a arhiepiscopului si a canonicilor. Dar, ade- n
bisericile cu cupolele viu colorate si ornamentate ce veneau in contrast cu zidurile zimtate sobre si laconice din piatra alba a seori, in orasele de provincie acest sistem de autorizatie preala-bila functioneaza mai curand in sens fiscal decat urbanistic, eliberarea
cremlinului-o priveliste ne mai intinita pe tot continentul European. unei aprobari de constructie fiind conditionata de perceperea unei taxe .Totusi o evolutie va interveni in masura in care une le orase au
obtinut dreptul de control asupra retelei stradale, drept detinut adesea in trecut de instante senioriale; acestea vor incerca sa controleze
utilizarea solu-lui urban si sa-i impiedice pe riverani sa incalce spatiul strazii prin amplasarea inadecvata a constructiilor sau prin
construirea de volume iesite din aliniament. Aceeasi preo-cupare pentru protectia caii publice se regaseste in cadrul reglementarilor de
urbanism care se dezvolta incepand cu secolul al XlV-lea, in principal in Italia, in orase ca Florenta, Siena sau Pisa, dar si in Frant,
indeosebi la Paris.. Eficacitatea acestor eforturi va ramane totusi limitata. Atat in privinta aliniamentelor, a consolelor peste strada, cat si
in incercarca de a impiedica blocarea strazilor prin plasarea celor mai diverse obiecte, sau a mentinerii curateniei, in toate aceste domenii
autoritatea publica se loveste de o realitate fundamentala. Strada medievala constituie un fel de anexa a caselor care o abordeaza: mai
mult decat o cale de comu-nicare, aceasta este un spatiu in care se traieste.
Praga a fost situata la poalele unui deal mare, unde era protejat de castel feudal pe parcursul mai multor secolele. Odat cu intarirea
oraselor iau nastere catedrale apoi apar primariile, sedii speciale pentru centrul civil. Praga a înflorit în secolul al XIV-lea, în timpul
domniei lui Carol al IV-lea al Sfântului Imperiu.. La 7 aprilie 1348, Carol a fondat prima universitate din Europa Centrală, Răsăriteană şi
Nordică, care, în zilele noastre , îi poartă numele. Universitatea Carol este cea mai veche universitate cehă şi prima universitate germană.
În acelaşi an, Carol al IV-lea a fondat Nové Město – Oraşul Nou, vecin cu Staré Město – Oraşul Vechi. Carol a reconstruit Castelul Praga şi
Vysehradul, a reconstruit unul dintre podurile ruinate de pe Vltava, care poartă azi numele său – Podul Carol. Tot în timpul domniei sale a
început construirea Catedralei Sfântul Vit şi au fost ctitorite numeroase alte biserici mai mici. În 1355, Carol a fost încoronat la Roma
Împărat al Sfântului Imperiu Roman de Neam German. Praga a devenit capitala Sfântului Imperiu Roman. Noul împărat a dorit să facă din
Praga cea mai frumoasă capitală europeană şi oraşul cel mai important al Imperiului. Toate construcţiile ridicate în acea vreme au folosit
grandiosul stil gotic, cu caracteristici decorative locale, numite, mai apoi, „Şcoala boemiană”. În timpul domniei împăratului Carol al IV-
lea, Cehia a fost printre cele mai importante puteri ale vremii.
Cracovia a fost situata la poalele unui deal mare, unde era protejat de castel feudal pe parcursul mai multor secolele. Primariile
aveau functii necesare in oras avind teritoriu mare si era situata in in mijlocul pietei. este unul dintre cele mai vechi şi mai mari municipii
din Polonia. Nucleul istoric al municipiului este situat pe malul Vistulei, la piciorul colinei Wawel, în sudul ţării, în reg iunea Polonia Mică
(Małopolska). Din 1999 este reşedinţa voievodatului Polonia Mică (województwo małopolskie), anterior fiind reşedinţa voievodatului
Cracoviei (din secolul al XIV-lea).În mod tradiţional Cracovia a fost considerată ca fiind unul dintre municipiile importante ale Poloniei din
punct de vedere artistic, cultural şi ştiinţific.
Londra era situata de-a lungul riului, toate strazile de tranzit treceau de-a lungul Temzei, de la vest la est si numai o strada traversa
riul pe linia vechiului drum roman.In rezultatul situarii strazilor a devenit neexplicit Londonul, capatind orasul o forma a planului
dreptunghiulara. Catedrala din Florenta avea hotarele pietei ceea ce nu atragea privirea observatorilor, dar contrar rolul principal il jucau
cladirile ventrale.Piata era formata dintr-o axa unde erau situate Baptiseria si Catedrala. Cu cit mai mult se construia cu atit mai mult se
micsora demensiunile orasului, disparea inelul din jurul Catedralei, dar spatiul liber din fata fatadelor se pastra. De unde a luat nastere si
Schema: Kremlinul Moscovei sec. XVIII piata papei care a primit forma dreptnghiulara si era inconjurat de formele grele arcade.
1-portile Спасские; 2-clopotnita lui Ion cel Mare; Florenta avea un plan al orasului unde poti observa perpendicularitatea strazilor romane ,,cardo si decumanos,,. Fiind situata pe
3- catedrala Успенский; 4-catedrala Благовещенский; ambele maluri a riului Arno. Cu toate acestea dupa bariera centrala a cartierelor strazile isi schimbau directiile, formind vechilor porti,
5-biserica MiracolulArhanghel Mihail; 6-turnul Constantin si Elena; burice incorecte a strazilor radiale. Constructorii medievali au dorit sa economiseasca lungimea strazii defensive, tot odata minimizeaza
7-catedrala Архангелский; 8-biserica Спаса на Богу; numarul de porti in punctele cele mai slabe Planul orasului pastreaza formele liniare a strazilor, trecind prin colturile drepte. De la Vechea
9-biserica Inaltarii; 10-portile Троицкие; Piata comerciala spre care duceau doua strazi principale:de la sud la nord si de la vest la est. Apar primariile care erau sedii de dezvoltare,
organizare si conducere regionala.Situate la fel prin centru cu sedii construite aparte intinzindu-se pe un teritoriu de 1-1,5ha. Piata
Seniorilor a dat un efect aparte Florentei intinzindu-se pe un teritoriu de 0,8ha cu proportiile 1:3. In multe cazuri piata devenea in arena
de lupta iar piata primariei in cea de fortareata. La decretele seniorilor se petreceau turnee, carnavale si cazinouri delicventilor. Strada
Ufiti cu succes face legatura intre Piata Seniorilor si riul Arno. Strada a fost indreptata cu scopul de a se observa nu numa i dintatul turn al
palatului, dar si indepartatul cupol al Catedralei. Formind centrul orasului arhitectorii nu au putut sa ignore silueta Catedralei. Multi bani
sau cheltuit la intarirea orasului, constructia tirgurilor, palatelor si bisericilor, doar o sum mica a plecat catre bugetul oamenilor simpli din
suburbii. Pietele din aceasta perioada aveau forme dreptunghiulare 2:3 pina 1:2. Mai tirziu formele dreptunghiulare se transforma in
trapezuri, apaarind intrebarea simetriei. Piata Anuntiat era decorata cu agore grecesti. Unde se dezvolta mai tirziu lungimea axei din Piata
si la capatul ei se afla cladirea principala, activa ca silueta ,detali si culori dar galeriile din motive principale devin motivul principal.
Plutirea arcadelor, curatenia si exactitatea proportiilor, culorile deschise au fost un fenomen pentru Florenta. Este un oras cu 2 centre:
religios si civil.
Moscova se afla la un punct de stringere a unui numar mare de drumuri radiale care duceau spre Cremlin. De aceea a si primit o
forma radiala cu un plan de steluta care au fost urmarile constructiei zidului Orasului Alb si Scoroduma, care a devenit radial-inelar. Pe
riului Irtis a fost construit o insulita dreptunghiulara in care a fost adaugat la fel o piatra cu douasprezece turnuri cu un acoperis inalt.
Aceste doua Cremlinuri care se aflau la o departare mica una de alta, au fost unite apoi cu un perete de lemn, iar in mijloc sa constuit unn
turn, care decora intrarea principala in oras. Peste acest turn treceau o scara imensa cu 1290 trepteumita –Piata Rosie. Moscova era
situata linga mai multe riuri Nistru, Don, Volga numit un oras de pamint si apa. Zidurile Cremlinul au fost arse, apoi in 1367 au fost
constuite altele de piatra numita Dumitru Donschii. In timpul lui dumitreu Moscova a avut o perioada infloritoare aparind noi sate.
Moscova a capatat o forma rotunda, unde se observa ca rindurile strazilor sunt situate radial. Cea mai mare strada navala era smolensk-
suzdali, care trecea prin Moscova.Reconstructia Cremlinului a inceput de la principala biserica. Inceputul lucrarilor in 1475 a impartit
lucrarile in 4 parti. Manastile erau situate in punctele cele mai periculoase ale orasului un exemplu este manastrirea Novodevici care
pazea drumul Smolensc de unde veneu dusmanii poleci.In 1564 Moscova a fost divizata in 2 parti.

1 — Curtea Castelului; 2 —Biserica; 3.Sukenita; 4. Hatusa 5.Biserica Sf.Maria,6.Castelul Sf. Duh, 7. Cast. Dominican, 8. Castelul Iezuit

10. Particularităţile structurii de sistematizare a oraşelor din Europa, Rusia, Ţările din Asia Mijlocie şi Orientul Apropiat (castele,
abate, mănăstiri, fortăreţe, tîrguri, burguri, stadturi, citadele, rabate, uluse, forturi, arcuri).
Cauza prăbuşirii expansiunii romane a fost sistemul de sclavi şi apariţia, feudalismului. Acest proces a început şi se manifesta din ce
în ce mai grav avind loc contradicţia intre clase între proprietarii de sclavi şi sclavi, începânduse aşa-numita "revoluţie de sclavi. In una din
aceste perioade , in functie fiind numit imparatul Constantin,capitala a fost mutata din Italia pe malul Bosforei in orasul grecesc Bizantin,
care a primit numele de Constantinopol. Noua capital a fost construita de-a lungul mai multor ani. Pentru a avea un proces de constructie
fructuos Constantin recurge la mai multe metode pe care le-a folosit anterior- demontarea instalaţiilor de transfer subordonate
imperiului de oraşe la capitala, dar în acest caz, jafurile au avut loc intr-o scara mai larga in apropiere de orasele Constantinopolului.
Obeliscuri egiptene, celebrul Plateiski, trepied de la Delphi, statui de marmură şi colonade din malaizia, sirieni au umplut
Constantinopol si orasele balcanice. Fireşte, în planificarea şi construirea noii capitale au fost utilizate tehnicile cele mai avansate
caracteristice a oraşului roman . În Constantinopol secolele IV-V găsim apeducte de tip roman, templele romane, Forumul Roman, cu
mijloc nedezvoltate şi, în cele din urmă, străzile romane, cu pereţi pe două laturi de colonade. Prin urmare, devine evident că perioada
aceasta în istoria Constantinopolului este caracterizată de o lipsă de inovaţie urbana.
Spre sfirsitul sec.VIII şi IX, toate centrele fostului Imperiul Roman de Apus se gaseau într-o stare de declin profund. Şi, în acelaşi
timp, agricultura noului feudalism nu era in stare de a da nastere noilor orase.
În acest moment, punctele situate favorabil, in zonele de legatura comerciale ale popoarelor europene, au loc asezari comerciale
care oferea o larga dezvoltare a orasului care era slab dezvoltat indeosebi arhitectural. In sec.XII-XIV are loc o dezvoltare rapida a
oraselor. Feudali devin episcopii, regii care detineau controlul asupra relatiilor politice. In oras se formeaza castele vind ca scop de
aparare in timpul razboiului. Cea mai crincina lupta sa tinut atunci cind are loc iesirea de sub jugul feudalismului. Cel mai mare rol in
dezvoltarea oraselor la avut iarmaroacele situate in Ferara si Pavia, dar si in nordul Frantei si Germaniei. Un alt factor de crestere a fost si
relatiile de comert cu Europa, nordul Rusiei si Asiei. La nordul Germaniei apar un sir de orase care primeau din Novgorod miere, ceara si
mestesuguri. Hanseateia a unit 60 de tari Europene, indeosebi Venetia si Genoa care tineau flota maritima comerciala in miinele lor cu
Siria si Bizantinul. Pe parcursul timpului in Europa sau format trei grupuri mari de orase: de sud, centru si nord. Aceste orase sau
transformat in cele mai importante centre culturale. Orasele sau situat pe insulite deoarece sau pe virfuri de dealuri. Constructorii de
ziduri se stradueau sa economiseasca pe cit e posibil din perimetrul orasului ceea ce a dus la sufocarea orasului, la constructia cladirilor in
inaltime. Ceea ce a dus la formarea stilului gotic si roman. Stilul roman imbina in sine sinteza artei galitiene, germane si gotice. Acest stil
roman pare a fi la inceput foarte simplu dupa arhitectura bazilica romana, catedrala pina la sfirsitul dezvoltarii stilului a capatat turnuri
din piatra, transepte. Catedrala a fost situata in centrul orasului in unele cazuri imbraca forme dificile de ansambluri monarstice. Gotic -
acest descendent direct al artei romane - sa născut în Nordul Franţei. Aici a si lasat biserici cu turnuri uriaşe ferestre multi-colorate vitralii
si sculpturi ornamentale din piatra. Odata cu raspindirea stilului gotic are loc transformarea lui, forminduse un set de şcoli locale stilistice.
124. Планировка а застройка средневековых соборных площадей Ca de exemplu catedralele gotice din Flandra şi Brabant care a primit in cazuri foarte rare arcuri incoronate din piatra. In Cehoslovacia si
Jos- Azii I —biserica San-Francisco: 2 — piata de jos; з — manastirea; in dreapta —Florenta: in dreapta — Polonia arcurile din piatra au fost inlocuite cu un vârf de metalsi acoperişuri de staniu care demonstreaza bisericile si turnurile din Praga.
Soborul sfinta Maria; in dreapta — planul curtii biserici In Riga, Talin si Tarile Baltice virfurile sau transformat in complexe cu mai multe nivele, au cuprins si cupole. Constructia gotica a Italiei se
deosebea fata de cea din Germania si Franta, deoarece constructia portanta o purtau peretii iar virfurile si arcele aveau rol decorativ. In
Germania apar casele din lemn cu 6 nivele, pe cind in Flandria materialul principal in constructie era caramida si in Italia travertitul si
marmura. Numărul de oraşe din Vest Europei erau foarte mici, apoi în funcţie de teritoriile ocupate, reprezentau complexe foarte mici ca
planificare. Abbey din Mont Saint-Mitel, oraşul impreuna cu manastirea ,în care a trăiau aproximativ 2.500 de oameni, ar putea incapea
pe întregul teritoriu Pietii Roşii din Moscova. Garnitură străzilor de pe dealurile Watershedului au făcut planul pentru curse din Siena în
trei directii, conturul moale oval al liniilor de deal al Karkasului, a primit reflectarea tuturor strazilor care inconjoara dealul. Formele cele
mai des intilnite de plan erau cele dreptunghiulare ca Verona, Florenta si Bolonia. La mijlocul secolului o forma cea mai raspindita a
planului a fost sistemul radial-inelar. In majoritatea cazurilor nucleul de unde e nastere orasul erau platele, catedralele sau piata. In Viena
unde se afla catedrala Sf. Stefan avea un plan radial neregulat, dar dupa distrugera orasului a capatat o forma radial-inelara. Daca
catedrala era situata coeziv linga cartierele centrale atunci scuarul a fost transformat in coluar ingust si de forma inelara. Cu o dimensiune
mai mare sunt scuarele catedralele din Pisa si Florenta unde apare o singura axa de compozitie. În Veneţia, Florenţa, Genova şi Milano,
precum şi în oraşele în întreţinerea acestora fiind construit palat imens, unde se mutau ceimai bogati comercianţi şi bancheri.Un rol
important în arhitectura il joaca arcadele, care cuprind o zonă cu două, trei, chiar patru laturi. Arcele se sprigineau pe coloane corinice si
toscane. Palatele cele mai importante in Florenta erau Stroti, Medici,Piti. Palatul Seniorilor- cind a fost construita piata palatului seniorilor
a fost necesar investitii a mai multor persoane. Palatul avea un turn înalt, acoperit cu o cornişă dinţată se intindea pe o distanta de 0,8ha.
Dar semnificaţia specială o avea unghiul palatulului, diagonala reprezentind perspectivă din strada Koltsayoli. In Venetia in apropierea de
vechea biserica San Teodoroa aparut Palatul Dogilor. Scuarul catedralele din Asia era organizat in modul urmator, catedrala era situata
pe diagonala patratului. Tot in secolul VIII şi IX apar primariile unde li se construiesc cladiri aparte si erau situate in piata. Asa cladiri au
fost construite si in Talin, Riga, Narva, Florenta, Paris, Praga dimensiunile ajungind de la 1 la 1,5ha. In fata primariei se organizau diverse
mnifestatii ceea ce a dus si la constructia lodjiilor. Lodgia Bigalo construita in Florenta inconjurata de trei arcuri care nu deranja zona
vizuala. Piata din Praga situata pe malul riului a dat nasterele la castelul Grad-chan. Obiceiul de a construi case de locuit cu fatadele
longitudinale de-a lungul strazilor sa manifestat in sudul Europei. In schimb la nordul Europei casele erau amplasate perpendicular
strazilor. Poparele slav de vest isi situau orasele de-a lungul Volgei, Nistru si Oki si ca sa-si apere locuintele de valurile riului construiau
dambe din lemn. Tot teritoriul interior al araselor a fost taiat de strazi paralele. Primii care si-au luat avint in devotare a fost Polonia avind
relatii comerciale cu Bizantul si tarile Arabe. Zona rezidentiala a Borshevskogo,construita cu complexe de case, imbina nu numai asezari
tribale dar legatura intre ele din punct de vedere economic intr-o unitate teritoriala care au ca scop apararea fata de atacuri. Necatind ca
in Kiev, Novgorod si Cernigov au fost ridicate temple urase decorate cu fresce, mozaicuri si frunze de aur, in Echimaut si Raiki au fost
ridicate la fel constructii care nu se deosebeau de cele patriarhale. Orasele Rusiei erau constituite din 3zone: С л е и а — Порхоо. В с е р е д п в е — Псков (А — тан называемый] Довмонтои ГОРОД! Б — Старое Заотсиье; В — Новое
1.Zona de aparare externa Застепьс; ; — ТроицкиВ соОор; 2 — место исковского торга до 1610 года; л—л— Новгородская дорога; 4 — 4 — Кувнециая
2.Zona de comert si manifetatii centru orasului улица; 5 — л —- Великом улица). С и р е н а — Торжок { I — город; 2 — ВорнсоглеОсниП монастырь)
3.Zona rezidentiala comercial artizanala pentru populatie. 11. Cracteristica generală a urbanismului în Epoca Renaşterii pe teritoriul actualei Italii /pe exemplul oraşelor Roma, Florenţa,
Comertul Rusiei cu tarile estice ca Gruzia, Serbia si Bulgaria au adus la dezvolatrea ei. Toate constructiile in Rusia au fost din lemn, Veneţia/.
poduri, case si bariere de protectie. Apoi apar constructii din piatra si tot odata se observa formele acoperisului ca palaria si acoperite cu ORAŞUL ÎN RENAŞTERE.Putem vorbi despre oraşul modern încă din secolele XV-XVI când afirmarea burgheziei, înflorirea comerţului,
foi de cupru. Cea mai veche biserica a fost Adormirea Maicii Domnului a fost construit in piata Kievului. Vladimir a impodo bit scuarul a producţiei de mărfuri, acumulările de capita creazâ condipile dezvoltării oraşelor. Oraşele Renaşterii s-au dezvoltat preponderent pe
bisericii cu doi caii de bronz adusi din Herson si doua figuri femenine din marmura de unde a si laut nastere denumirea deБабин торжок. nucleele medievale, dar preocupările pentru o nouă calitate a vieţii urbane au determinat remodelarea vechilor centre prin: lărgirea
Bisericile Rusiei se deosebeau de cele ale Bizantului prin marea arta ce o intruchipau. Catedrala Sf. Sofia ste una din celemai frumoase ale străzilor, construirea de noi pieţe, preocuparea aparte pentru compoziţia volumetrică şi arhitecturală, prin rezolvarea echipărilor tehnico-
Kievului. Aceste catedrale monument cereau o amplasare central, de dimensiuni mari si o compozitie central, avind 5-7 cupole. Acestea edilitare.
sunt Adormirea Maicii Domnului şi Sf. Dimitrie Catedrala din Vladimir, Biserica Mare a Mănăstirii Kiev-Pe-Cerskop, Kremlinul şi ansamblul Aceste premise au stimulat o nouă orientare ştiinţifică, filosofică, estetică: curentul numit Renaştere, care va avea o puternică
monastic Chernigov. Catedrala Dimitrie are direct două galerii, care face legătura, de unde poti sa o admiri, în timp ce Catedrala înrâurire asupra artelor. Este zdruncinată autoritatea dogmelor religioase care furnizau explicaţii eronate asupra realităţii: oamenii
Adormirea Maicii Domnului poate fi privit din toate părţile. Tarile din Asia Mijlocie cum ar fi China situata de-a lungul riului HuanHe a Renaşterii vor să cunoască viaţa, sunt adepţii progresului tehnic care are la bază dezvoltarea ştiinţelor. Din dogmatică, aservită religiei,
inceput feudalismul care a spus stabilirea relaţiilor de vasalitate. Pentru formarea imperiului au fost distruse vamile, obstacole care ştiinţa devine inductivă, pornind de la fapte şi experienţe concrete. Ştiinţele pozitive, bazate pe matematică, progresează rapid; noile
împiedicau dezvoltarea comerţului, se construiesc drumuri si canale ceea ce duce la intarirea hotarului. Cea mai mare constructie a descoperiri geografice lărgesc orizonturile, oferă noi perspective stimulând progresul societăţii sub toate aspectele ei. Piaţa mondială în
imperiului a fosd zidul Chinezesc de 2400 km. Comertul cu ceai, bumbac, matase a dus la dezvolatrea oraselor Xian, Kaifeng. Pekinul Evul Mediu îşi mută polul de interes din Mediterana — controlată de turci - în Atlantic.
zonă urbană a fost tăiat printr-un sistem de strazi largi drepte ce se intersectează în unghi drept, şi la intersecţia a două străzi majore fixe Progresele tehnice, totalitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii, marile descoperiri geografice ale timpului îşi pun amprenta asupra
sunt monumentele Drum Tower si Pasa. Ideea formei patrate a pamintului au dat nastere formelor templelor din lume. Templele erau operelor maeştrilor Renaşterii Numeroşi artişti au fost ei înşişi oameni de ştiinţă, savanţi renumiţi, literaţi, filosofi şi tehnicieni.
acoperite cu tigla de culoare albastra ceea ce reprezenta cerul, iar culorile fatadelor primeau culoarea galbena care reprezentau culoarea Cunoscători ai artei antice greceşti şi romane (prin aprofundare; rezultatelor cercetărilor arheologice şi cunoaşterea documentelor
solului Chinei. La sudul Purpurei a inceput constructia a doua mari ansambluri majore Ancestral si Templul Zeilor altarul luminii si bogatiei antice), ei au creat o artă nouă. Mulţi arhitecţi, pictori şi sculptori au fost cunoscuţi sub numek lor mic: Raffael (Sanzio). Michelangelo
agricole. Gazduit pe partile laterale ale drumului cu Porti mari simbol al pacii situate simetric. În 1530, la est de Beijing sunt construite (Buonarotti), Leonardo (Da Vinci), Tizian (Vecellio).
templul Lunii, apoi acelaşi lucru pentru peretii de nord a oraşului a început construirea Templului de Pământ, şi la vest de capitala creat Părintele Renaşterii este considerat arhitectul Brunelleschi. cel care a conceput cupola în opt ape a bisericii Santa Maria del Fiore
Templul Soarelui. Soarele simbolizeaza universul şi cele patru colţuri semnifica puterea mistică a lui Buddha. (Domul din Florenţa), primu monument renascentist.
12. Formarea centrelor publice urbane şi a centrlor religioase în Epoca Renaşterii tîrzii din sec. XV-XVI (pieţele din faţa primăriilor a aparut opiata ulterior construita scara baroc, cunoscuta sub numele spaniol. Lungimea strazilor radiale a romei baroce –de la 1-1.5km
şi centrelor religioase, palatele aristocraţilor din Veneţia, Florenţa, Siena). cu latimea de 10-14mStrazile radiale ale romei baroce nu au primit in totalitate valoarea totala a tranzitului, asa cum la timpul lor nu au
Strazile sunt rareori abordate de o arhitectură cu program. În tablourile sale, Francesco di Giogio nu pictează niciodată două case fost duse la intersecria cu alte artere. In ruinile Romei antice sau pastrat obeliscuri antice egiptene situate la capatul strazilor
asemanatoare. Şi la începutul secolului al XVl-Iea. Bramante, însărcinat de către Iuliu al II-lea să creeze prima stradă dreaptă a Romei, Via rectangulare. Inovatia a aparut la utilizarea sistmul a doua sau trei strazi radiale, punctual de intersectie care unea obeliscu,cu clopotnita
Giulia, nu încearcă deloc să-i confere o unitate arhitecturală. Cu toate acestea, -Ia Florenţa, strada Uffizi este abordată de construcţii cu ori cu fatada catedralei. In asa mod in perioada baroco a aparut acea compozitie planimetrica radial care a stat la baza oraselor
decoraţie uniformă, ridicate de Vasari pentru a adăposti serviciile administrative ale familiei Medici. Versali,Peterburg,Washinton.
In unele oraşe se realizează extensii notabile, precum la Ferrara şi mai ales la Napoli, unde viceregele spaniol Pedro de Toledo pune Pietile si formarea lor –Pietile noi apareau in legatura cu constructia bisericilor si a palatelor si in multe rinduri erau ca décor
să se traseze în vestul oraşului o mare stradă rectilinie, având mai mult de 2 km lungime. în legătură cu această arteră, actuala Via Roma, adaugator. Bisericile se inaltau deobicei in mijlocul pietilor . Exemplu: piata Santa-Maria-de la Pace, la Roma, unde pridvorul semicircular
el creează un nou cartier cu plan în tablă de şah. Operaţiunea corespunde în special unei preocupări pentru apărare şi pentru menţinerea a bisericii iese inainte si ocupa tot mijlocul pietii.
ordinii, viceregele impunând soldaţilor spanioli obligaţia de a locui în noul cartier, în aşa fel încât, în caz de alertă, aceştia să se poată In mijlocul pietii se amplasau monumente( statuia Marcus Avrel pe piata capitolia la Roma), monument, obelisk ori havuz. Piata
aduna pe strada principală. Dar aceasta este mărginită de palate şi magazine şi devine, înainte de toate, un loc la modă, o veritabilă Petru din Roma ofera o combinatie de spatii concentrindu-se pe o singura axa de simetrie, pe care se afla catedrala.
promenadă. Piata capitoliluiu, pe dealul capitoliuluiu. Dupa compozitie piata capitoliului se trage de inceputurile stilului baroco.Reconstruind
Oraşul in timpul Renaşterii. castelul vechi, Michelangelo a creat din el palazzo Senatore. Au fost construite pe ambele parti doua palate, palazzo Conservator si
Despre începuturile oraşului modern se poate vorbi incepand cu sec. XV-XVI, cand afirmarea burgheziei, dezvoltarea producţiei muzeul Capitolino. In centru se afla monumental lui Marcus Aurelius.
meşteşugăreşti, a comerţului, a sistemului de circulaţie a banilor au creat premisele unei noi vieri sociale. Mari gânditori ai Renaşterii, Peter’Scuare- Michelangelo interpreta catedrela ca un volum arhitectural compact, acoperit cu o cupola mare.Astfel compozitia a
precum Leon Battista Alberti, Antonio Averlino, Francesco Martini, Leonardo da Vinci, au elaborat teorii privind constructia oraşelor a fost alungita in directia castelului Angela. Dupa ce a fost finisata partea de baza a catedralei sa decis sa construiasca in fata catedralei o
căror valabilitate se pastreazasi astazi. Principalele idei cuprinse in aceste teorii se refereau la: stabilirea formei incintei conform piata masiva (Bernini) sub foma de combinatie a doua spatii trapezoidala si ovala. Partea trapezoidala se lipeste de fatada catedralei;era
exigentelor impuse de tehnicile de aparare; distributia construcţiilor in zone funcţionale; ierarhizarea străzilor si a pieţelor dupa destinatia construita pe ambele parti cu galerii. Mai departe se incepe un mare oval, decorat cu o serie colonade de ordin doric. In centru pietei
lor; amplasarea in zone izolate a atelierelor producătoare de noxe; legătura funcţionala intre zonele productive si spatiile comerciale; Peter este amplasat un obelisc, Iar pe axa lungitudinala a ovalului doua havuzuri. Suprafata pietei dupa proiectul lui Berlini a
constructia pe nivele diferite a cailor de circulaţie pentru vehicule si pentru pietoni; confortul edilitar, igiena publica. fostconstruita din piatra cu inclintiespre centru, desenul pavajului din piatra repeta un oval si este format din drumuri radiale, care
In timpul domniei lui Constantin I, episcopul de Roma a căpătat atât importanţă religioasă, cât şi politică, până la urmă ajungând să pornesc de la obelisc. Compozitia scuarului dezvoltindu-se pina la castelul Angel
fie cunoscut drept Papă şi stabilind Roma ca centru al Bisericii Catolice
Roma a fost un centru mondial al Renaşterii, al doilea doar în urma Florenţei, şi a fost profund influenţată de această mişcare. Cele
mai impresionante capodopere ale arhitecturii renascentiste în Roma sunt Piazza del Campidoglio de Michelangelo. împreună cu Palazzo
Senatorio. sediul guvernului local. In această perioada, marile familii aristocratice ale Romei obişnuiau să construiască locuinţe opulente
precum Palazzo del Quirinale (acum sediul preşedintelui republicii), Palazzo Venezia, Palazzo Farnese, Palazzo Baiberini, Palazzo Chigi
(acum sediul primului ministru), Palazzo Spada, Palazzo della Cancellena, şi Villa Farnesina.
Roma este de asemenea faimoasă pentru pieţele ei imense şi maiestoase (de multe ori decorate cu obeliscuri), multe dintre care au
fost construite în seculul
XVII-lea Pieţele principale sunt Piazza Navona, Piazza di Spagna, Campo de' Fiori, Piazza Venezia, Piazza Farnese şi Piazza della
Minerva.

13.Particularităţile urbanismului în Europa din perioada Baroco (sec. XVI-XVII). Principalele scheme de trasare a reţelei stradale şi
amplasare a pieţelor publice. Organizarea sistemelor de spaţii legate reciproc /pe exemplul oraşelor Roma, Versal, Paris/.
Perioada sfirsitul sec.16-18. Primul ansamblu mare si maiestuos creat in Vaticane Bramante(1444-1514). Compozitiile baroco au
intodeauna o axa de simetrie. In aceasta perioada se construiau strazi largi. Tendinta spre compozitii axeale si in scopuri de perspective
duce la ideea de a indrepta strada spre cladiri remarcabile sau a amplasa la capatul strazii un monument. In sec.17 pietele erau create nu
in scopuri practice, dar pentru infrumusetarea orasului. Orasele si-au suspendat dezvoltarea si pietile construite anterior satisfaceau
necesitatile populatiei. Noile pieti apareau in legatura cu constructia bisericilor si a palatelor. Bisericile se inaltau deobicei in mijlocul Sisteme de combinare a spatiului. Compoziti de spatii urbane deschise, sistema arhitecturala planificata
pietilor. Dese ori in mijlocul pietii se amplasau monumente, statui,obeliscuri si havuzuri. de formare a nodurilor si legaturi-strazilor si pietilor devenind factorul determinant in procesul de
Sistem radial de strazi de exemplu Roma. In dezvoltarea orasului se impunea constructia strazilor noi, pentru a uni punctele extreme planificare la tot orasul, definind nu numai functionarea convenabila a orasului.
del Popolo cu palatal Lateran, Domenico Fontana se costruieste sistema de strazi rectangulare, formind la est un semi-inel masiv. Franta In Paris si in alte mari orase se construiesc palate regale,cladiri guvernamentale,cazarme
etc.,iar in jurul capitalei apar resedinte regale.La mijlocul sec,17 se dezvolta arta peizagera: resedinta
regala de la Versali.
Pietele orasanesti –in sec 17 planurile pietelor a oraselor franceze au devenit regulate si stricte:
triunghi, patrat,dreptunghi cu unghiuri taiate. Casele aveau intodeauna ziduri groase, stilpi masivi in galerii
si acoperisuri inalte cu cosuri de fum,din motive climaterice. Au fost doua tipuri de piete franceze- piete
deschise in fata palatelor si scuaruri rotunde. Se construiau piete in cinstea regelui-piete regale. In sec.17
cele mai multe piete au fost construite aveau forma inchisa. Iar sub influenta Baroco, incepe sa comunice
cu pietile orasului si se deschide in satiu extern (Versali). Piata Victoriei a aparut in (1685-1691) construita
de Mansar, cu contur circular, decorat in piatra.Piata Victoriei a aparut in la intersectia a citorva strazi.
Paris Piata Regala- pentru sarbatori nationale si diferite evenimente. Dimensiunile pietii
constituie(139*139m) . In partile pietei sint amplasate case de caramida su trei etaje. Odata cu inaintarea
baroco in mijlocul pietei se amplaseaza o sculptura. Mai tirziu este inlocuita cu statuia lui Ludovic al 13,iar
apoi suprafata scuarului este acoperita cu gazon .Pentru prima data este folosita verdeata la acoperire
suprafetei orizontale.
Strazi – particularitatile starzilor franceze-abundenta de verdeata, alei,inconjurate de balustrade de
fier si ziduri de piatra, cladiri cu cupole, turle.A crescut latimea strazilor. Prospectul Cimpurile Elisee-un
drum plantat cu rinduri de copaci . Cimpurile Elisee se intind de la piata Concorde pina la Arcul de Triunf.
Lungimea 1915m, latimea de 71m.

Strazile radiale ale romei-baroce. Ansamblul cimpurilor elisee: 1-gradina Tiuleries; 2-piata consimtamintului;3- bulevardul cimpurilor elisee
In Roma medieval zona cea mai dens construita era amplasata pe cipul martian; il intretaia strada corsa care isi avea inceput ul la cu arcul de triumph 4-avanposul stea
portile de nord a orasului. Stabilirea a doua strazi radiale simetrice fata de Corsa si anume di Ripetta si del-Babuino. La sfirsitul sec.16 aici
Crearea unui ansamblu de parcuri in Versailles
Principii de formare:
-Dezvoltarea de spatiu de pe axa longitudinala principal subordonata axei transversale,echilibrarea compozitiei.
-Crearea spariilor vaste deschise spatiilor la parter in jurul palatului, subliniind suprematia si dezvaluind arhitectura lui;
-Stabilirea unui punct culminant pe axa principal de compozitie cu dezvaluirea perspective indepartate;
-Caracteristici de perceptive optica de spatiu.Formarea mediului natural este o parte integranta a dezvoltarii urbane. Gradinile
reprezinta in sine un sistem efectiv de schimbare a peizajuluisi erau amplasate pe terase cu pereti de sprijin, scari monumentale,
decoratiuni abundente sculptural si cascade(Versali -resedinta lui Ludovic al 14, planificata de Andre Le Notre).Lungimea totala a parcului
Versali depaseste 3km. Le Notre a intemeiat piata armatei in fata palatului Versali pentru parade militare.De piata Armatei se alipeste
curtea de onoare, care stau vizavi de grajdurile regale.In fata palatului, Le Notre a facut doua bazine de forma octagonal marcind axa
ansamblului. Terasa palatului este prima parte a parcului Versali.In spatele acesteia se intend gradini .Printre care ese in evidenta parterul
cu havuz de Latona si “covorul verde” (300m in lungime si 50 m in latime).”covorul verde “ duce la bazin. Palatul este figura dominanta a
parcului,fatada caruia se intinde pe o lungime de 500m. De la est catre palat vin trei drumuri radiale venind dinspre Paris, Sen-Klu (Nord-
est) si So(Sud-est), intersectinduse in piata Armatei. Bulevardele radiale ajungind la palatal regal formeaza piata Armatei.

Filarette (1400-1469) Planul orasului ideal Sforcinda


Orasul ideal a lui Vicento Scamotti Arhitectul venetian Vicento Scamotti (1552-1616) In tractatul sau „Despre ideea arhitecturii
universale”, publicata in 1615, a plasat un plan gravata a ol orasului ideal. In conformitate cu acest plan te ritoriu orasului era inconjurat
de 12 bastioane si avea 4 porti a orasului. Planul orasului era regulata doua strazi principale pornind de la portile orasului se intersectau
sub 90grade. La intersectia lor se afla piata principala, sprev care erau orientare fatadele palatului, catedralei, precum si cladirile in care
au fost plasate instanta de judecata,vamale,arhiepiscopia si universitatea. Principala piata orasaneasca flanca cu est si vest cu inca doua
pieti comerciala. In afara de aceasta la nord era amplasata bursa, iar la sud comertul cu lemn si fîn. Pe teritoriul orasului curgea un riu
care dupa oras se desprindea in doua albii. Aproape de periferiile orasului intrun ritm bine determinat erau amplasate 8 biserici. Orasu
ideal al lui Vicento Scamotti a facut un pas important in formarea orasuelor-cetati care au jucat un rol important in sec.urmator.La sfirsitul
sec.16 in proiectele lui Vicento Scamotti un loc aparte il ocupa problemele artei de fortificare.

Versali. Parcul Versali: 1- Scuarul Stea al Regelui; 2- Marele Trianon; 3- Marele Canal ; 4 -Covorul verde; 5-Piata Armatei 6- Drumul spre
Saint-Cloud; 7- Drumul spre Paris; 8- Drumul spre So; 9- Palatul Grajd; 10-havuzul lui Apollo. Ideea generală a planificări aparţine Le Notre

14. Oraşe-cetăţi „ideale” ale arhitecţilor Filarete, Scomozzi.


In domeniul planificarii urbane maestri renasterii au pledat pentru sistemul de planificare regulat si tendinta spre armonizarea
mediului architectural si urban printr-o renastere a ordinilor arhitecturale si proportionalizarea spatiilor urbane. In urbanismul
renascentist teoria si practica se dezvolta in parallel. Niciodata inca orasul nu a fost atit de bine studiat. Acest lucru este confirmat prin
abundenta de tractate dedicate arhitecturii urbane, spre exemplu (zece carti despre arhitectura de Leon Alberti, Patru carti de arhitectura
Andrea Palladio) Asa zisa tema asazisu-lui “orasului ideal” a patruns profund in teoria urbanismului sec.15.16. Se construesc cladiri noi si
se reconstruiesc cele vechi ca urmare se formeaza ansambluri arhitecturale. De catre autorii tractetelor fiind descrise proiecte nefinalizate
dupa care se pot planifica orase concrete, dar idea reprezentata grafic find conceptia orasului. Se considera constructia unor edificii
concrete trebuiau sa se produca atunci cind orasul in linii generale era insemnat pe teren. Se prezinta argument in favoareaasezarii
orasului din mai multe puncre de vedere, economice, geografice, igienice, apararii, estetice etc. Desfasurindu-se cercetari a planurilor
optimal cartierelor locuibile si centrelor orasanesti, gradini si parcuri. Se studiaza intrebarile de compozitie, armonie,esteticii si proportiei.
Planul Orasului ideal Scamotti (inceputul sec.17) 1-1 strada comerciala; 2-Piata principal cu palatal regal si catedrala; 3-4 Piata de
Oraselor ideale le sint caracteristice claritatile geometrice si centrarea compozitiilor. Arhitectura renasterii ese in evidenta din alte opoci
productie; 5- биржевая площадь piata comerciala de lemn si fin
prin formele umane luate la baza tuturor proportiilor. Chiar si constructiile arhitectonice se construiau dupa proportiile omenesti ca
Orasul ideal al renasterii a aparut contrar evului mediu. Orasul ideal a fost creat pentru om si trebuia sa comformeze ordinii lumii
etalon al proportiilor ideale. Teoreicii orasului studiau creativitatea antica mostenita si inainte de toate tractatul Vitruviu, el nu a lasat
pamintene. Orasul mediaval era inconjurat de ziduri puternice, caselemai mult semanau cu cetati cu putine ferestre.Orasul renasterii e
imaginea ideala a orasului, insa multi arhitecti ai renasterii au creat sceme a orasului unde au reflectat ideile sale.
deschis, el nu este protejat de lumea inconjuratoare. Pereti cladirilor, combina spatiu strazilor si a pietelor cu curti interioare si incaperi.
Orasul ideal a lui Antonio Filarete Primul teoretic care si-a dedicat tractaul “sforcinda” (1460-1464) problemei orasului ideal, a fost
In ele sunt o multime de arcade, deschideri, colonnade, drumuri de acces,si ferestre. Orasul renasterii- este o distributie a spatiilor
un locuitor al Florentei Antonio Averlino poreclit Filarete (7-1471) Planul orasului ideal propus de Filarete Sforcinda era in plan o stea cu
arhitecturale.Centru noului orasu este spatiu liber si nu catedrala sau ratusu. Orasul este centrifugal-el este indreptat spre lumea
opt colturi formata la intersectia sub unghi de 45 grade doua patrate egale cu latura de 3.5km. In colturile stelei era amplasat 8 turnuri
exterioara. Arhitectul modifica imprejurarea plasind peste ia o structura geometrica de plane schitate. Astfel de oras are o forma
rotunde, iar in „buzunare” 8 porti ale orasului. Si spre poarti si spre turnuri erau indreptate strazi radiale. O parte din strazi erau canale
distincta: cerc,patrat,octagon,stea. Orasul este orizontal, aici principalul este perspective si aspirareaspre noi orizonturi.
navigabile cu troruare si mici porturi prin parti. In centru orasului dominant dominant dupa relief era amplasata o piata principala de
Desi n-au fost realizate in piatra nci un oras ideal, cu exceptia unor orase-cetati mici,multe principia constructive sau materializat in
forma rectangulara, pe partile scurte trebuia sa fie amplasate catedrala orasaneasca si palatul cneazului, ian pe latura lunga instante
realitate (strazi rectangular si largi,sau creat pieti noi, sau reamenajat cele vechi, mai tirziu au aparut parcuri si ansambluri de palate cu
judecatoresti si orasanesti. In centru pietei principale era amplasat un lac de proportii care alimenta cu apa orasul piata principala flancau
structura regulate).
alte doua strazi pe care erau amplasate case comerciantilor si mestesgarilor. In plus erau marcate suprafetele de la intersectia radiala cu
magistrala inelara. Opt din ele erau destinate pentru comertul lucal, iar restul pentru amplasarea bisericilor si centrelor culturale. In
centrul geometric al orasului Filarete propunea amplasarea unui turn inalt de observare.
15. Particularităţile urbanismului în ţările europene din sec. XVII-XVIII (Anglia, Franţa, Germania). Tipurile oraşelor după destinaţia
funcţională şi după strucura de sistematizare. Ţările germanice. In secolul al XVII-lea sunt creatc mai multe oraşe pentru a primi valul de protestanţi alungaţi de politica religioasă a
statelor catolice. Imediat după revocarea Edictului de la Nantes, margraful din Bayreuth fondează oraşul Erlangen, nu departe de
Creaţia urbană în Franţa. Niirenberg. A fost un succes, căci refugiaţii au venit :n număr mare şi oraşul a cunoscut o viaţă economică intensă. Landgraful de Hessen a
fost mai puţin norocos cu oraşul Karlshafen, care s-a construit puţin prea târziu, în 1699, când valul refugiaţilor cuse. Este adevărat că el
Secolul al XVII-lea.Sully şi Richelieu, miniştri puternici şi mari seniori în acelaşi timp, au creat fiecare câte un oraş. Primul a fondat în crease deja în 1688, la Kassel, cartierul nou al Oraşului de sus, în care se instalaseră numeroşi francezi.
1608, pe domeniiile sale din Berry, oraşul Henrichemont, din care voia să facă o citadelă a protestantismului; planul său denotă influenţa Manheim fusese distrus în timpul războaielor lui Ludovic al XIV-lea; în 1699 s-a luat decizia refacerii lui. El va fi de acum încolo oraşul
traseelor urbane ale inginerilor militari. Douăzeci de ani mai târziu, Richelieu obţine de la rege permisiunea de a crea, în apropierea cas- de reşedinţă al electorilor palatini, care abandonează oraşul Heidelberg. Noul oraş se inspiră în mod evident după modelul de la
telului său din provincia Touraine, un oraş purtându-i numele. Planul avea forma unei table de şah şi casele, supuse unui program Versailles: un plan în tablă de şah, cu o latură mărginită de faţada castelului. Aceeaşi influenţă se regăseşte la Ludwigsburg, fondat în 1709
arhitectural, au fost construite rapid, căci era şi aceasta o modalitate de a i se face curte marelui cardinal. în acest context trebuie privit de către ducele de Württemberg. Totuşi oraşul nu este conceput ca un complement arhitectural al castelului, ci îi este doar juxta- pus. Din
Charleville, oraş fondat în 1608 de către Charles de Gonzague, duce de Nevers, pe un minuscul teritoriu pe care îl poseda în apropiere de contră, la Karlsruhe, margrafiilde Baden a vrut să realizeze o unitate organică totală între oraş, castel şi parc. Castelul se află în centrul
Mezieres. Este o creaţie urbană de o rară unitate arhitecturală, având ca ele-ment principal o piaţă cu program care este inspirată de unui cerc; dintre numeroasele trasee radiate care pornesc de aici, douăsprezece sunt străzile oraşului, celelalte constituind aleile parcului.
Place des Vosges. Berlin, oraş de origine medievală, este dotat în 1646 de către marele elector cu promenada Unter den Linden, careva constitui axul
Puterea regală întemeiază în secolul al XVII-lea o întreagăserie de porturi de război şi locuri întărite în care triumfatraseul în tablă de extinderii oraşului. Într-adevăr, noi cartiere sunt construitc în a doua jumătate a sccolului al XVIl-Iea şi la începutul sccolului al XVIIl-lca:
şah. Colbert creează Rochefort şi Brest. Dorotheenstadt, Friedrichstadt. Dar mai rămân încă numeroase terenuri virane în cpoca lui Fredcric al 11-lea, aşa încât acesta încurajează
Apoi vine rândul oraşelor-fortăreţe realizate după planurile lui Vauban, precum Huningue, Sarrelouis, Longwy, Mont-dauphin, construirea în aceste zone, luând în sarcina sa costul faţadelor şi al acoperişurilor. Printre principalele realizări ale secolului al XVIIl-lca,
Neubrisach, Mont-Louis. trebuie amintită o piaţă cu program, Gen-darmenmarkt, precum şi monumentala poartă Brandenbur.
Renovarea urbana şi extinderea oralelor in secolul al XVIII-lea. In această epocă oraşele franceze şi-au schimbat înfăţişarea: peste
tot se află cheiuri, promenade, pieţe, străzi drepte, faţade cu arhitectură ordonată. Marile incendii, precum cele de la Rennes,
Châteaudun sau Saint-Die, au oferit administratorilor şi tehnicienilor ocazia de a-şi pune în aplicare concepţiile. Astfel, la Rennes, după
incendiul din 1720, reconstruirea se efectueajză după un plan în întregime nou, elaborat de inginerul de fortificaţii Robelin, sub controlul
intendentului Feydeau de Brou. Centrul oraşului a devenit o vastă tablă de şah. Din cauza spaţiului destinat străzilor şi pieţelor, supafaţa
construită se reduce cu un sfert. Parcelarul este complet restructurat, fiecare teren trebuind să fie destul de vast pentru a permite
construirea unei case-tip cu trei etaje, al carei plan sa fie respectat pe toate străzile şi în toate zonele oraşului.
Reglementarea de urbanism.
a) Aceasta intervine înainte de toate în numele securităţii. Autoritatea publică reglementează cu minuţiozitate construcţia, în aşa fel
încât să înlăture la maximum riscurile de incendiu.Alte reguli se refera la soliditatea edificiilor, ca de exemplu stabilirea unei inaltimi
maxime a cladirilor
b) Ameliorarea circulatiei constituie un alt obiectiv prioritar al puterii publice, care se straduieste sa obtinalargirea si
indreptareastrazilor prin procedeul aliniaerii.
c) In uneleorase, cu ocazia stabilirii aliniamentului,administratia drumurilor isiextinde controlul si asupra arhitecturii caselor. In orase
ca Lille, Arras, Nantes sau Dijon,regulamentele il obliga pe cel care doreste sa constr. Sa prezinte autoritatii municipale un proiect de
fatada.
In Franţa, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, dreptul urban constituie deja o ramură a dreptului administrativ.

Anglia. Sensibil mai puţin populată decât Parisul în Evul Mediu, Londra va ajunge din urmă capitala Franţei către 1700 şi va avea un
puternic avans în cursul secolui al XVIII-lea: înjur de 850 000 locuitori în 1800. Acesta este rezultatul începuturilor revoluţiei industriale,
precum şi al rolului comercial esenţial jucat de City şi de portul Londrei.
La începutul secolului al XVII-lea, aglomerarea este compusă din două elemente distincte aflate pe malul Tamisei, la 3 km distanţă: 16. Apariţia urbanismului peisajer ca sistem de creare a ansamblurilor urbane (pe exemplul oraşelor Paris, Versal, Londra).
oraşul vechi (City) şi burgul Westminster, dezvoltat în jurul abaţiei, a palatului Parlamentului şi a reşedinţei regale Whitehall. Intre cele Oraşul Paris sc află sub directa supraveghere a puterii regale.
două; drumul care urmăreşte cursul Tamisei, Ştrand, este de multă vreme bordat cu case:
Regalitatea realizează chiar ea anumite înfrumuseţări ale oraşului, precum Champs-Elysees. Dar, mai ales, ea coordonează acţiunea
Către sfârşitul secolului al XVI-lea, regalitatea încearcă să frâneze creşterea capitalei, atât pe plan demografic, cât şiteritorial. Intr-o
autorităţilor locale.
ordonanţă din 1580, regina Elisabeta hotărăşte că într-o casă nu poate locui decât o singură familie; ea interzice oriccconstrucţic nouă, cu
In ccea ce priveşte amenajarea capitalei, aceasta este o perioadă dintre cele mai fecunde. Sub Ludovic al XIV-lea se creează, pe
excepţia celor ridicate pe fundaţii existente şi aflate pe o rază de 3 mile fată de porţile oraşului. Dar aceste interdicţii, care vor fi reînnoite
amplasamentul fortificaţiilor, promenada numită „Le Rempart plante d'arbres", actualele Mari Bulevarde. Porţile incintei sunt înlocuite
în câtevarânduri, ca de exemplu în 1625, nu vor împiedica deloc creşterea Londrei. De altfel, în 1631, regele acordă o derogare contelui de
cu arce de triumf: porţileSaint-Denis şi Saint-Martin,Celelalte promenade pariziene sunt Aleea Arsenalului, creată de Cours-la-Reine,
Bedford, în schimbul unei sume de bani. îlautorizează să creeze pe terenurile din Covent Garden un cartier nou în jurul unei pieţe cu
promenadă deschisă de Maria de Medici în 1616; Champs-Elysees, început sub Ludovic al XIV-lea şi terminat sub Ludovic al XVI-lea, care
program, operă a arhitectului Inigo Jones, care s-a inspirat probabil dintr-o rezolvare similară de la Livorno. Una dintre laturile pieţei este
pune să se reteze movila de la Etoile şi să se prelungească bulevardul până la podul de la Neuilly. Lui Ludovic al XIV-lea şi lui Colbert li se
ocupată de o biserică c^re are funcţiunea de a asigura animaţia socialăşi deci rentabilitatea noului cartier. In timpul lui Carol I, acest
datorează de asemenea promenada de Ia Vincennes şi aleile înconjurând Palatul Invalizilor, la care se adaugă cele ale Şcolii Militare,
cartier era locuit de aristocraţie.
făcute sub Ludovic al XV-lea.
Oraşul vechi a ars aproape în totalitate în 1666. Wren, arhitectul Coroanei, a propus să se profite de ocazie pentru a remode la în
In paralel, la Paris sunt create cinci pieţe regale, un vast ansamblu de cheiuri şi câteva poduri fară case. Se construiesc biserici,
întregime structura urbană. Cu toate astea, a fost reluat planul vechiul traseu al străzilor, care au fost doar lărgite, păstrându-se numia o
precum Val-de-Grâce, Saint-Sulpice sau Sainte-Genevieve (Pantheon); edificii publice caMonetăria, Şcolile de Medicină şi de Drept;
fâşie de teren liber pentru construirea unui chei dc-a lungul fluviului. Casele urmau să fie din piatră sau cărămidă şi constructorilor le-au
teatre, printre care Comedia-Fran-ceză (Odeon) şi Teatrul Italian (în cadrul lotizării palatului ducelui de Choiseul).
fost impuse anumite tipuri de construcţii, corespunzând fiecare unei anumite lărgimi a străzii: trei etaje deasupra parterului pe străzile
La mijlocul secolului al XVII-lea, arta peisageră atinge cele mai inalte cote, condusă de un artist genial de parcuriAndre Le Notre.
mari, două etaje pe străzile de lărgime medie şi doar un etaj pe străzile înguste.în a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi în secolul al
A fost un creator ambitios ce a dat viata unor proiecte uriase precum construirea parcului de la Palatul Versailles.Inovaţiile lui Le
XVIII-lea, dezvoltarea aglomerării se continuă în partea de vest. Acolo se creează artere largi şi între străzile reţelei extinderea se
Nôtre de la Versailles, după cum vom vedea mai tirziu, au fost reflectate în Paris, Londra, Karlsruhe, Mannheim şi în alte oraşe mult
efectuează printr-o multitudine de lotizări. Acestea iau forma scua'rurilor, pieţe pătrate înconjurate de case, deschise circulaţiei, centrul
dincolo de Franţa.
fiind ocupat de o grădină rezervată riveranilor. Realizările cele mai remarcabile sunt cele ale fraţilor Adam, în a doua jumătate a secolului
al XVIII-lea. Graţie arhitecturii cu program, casele şi scuaru- rile lor formează împreună un ansamblu cu decor monumental.
Aceeaşi unitate a faţadelor se întâlneşte în cartierele noi ale oraşului Bath, care este locul de întâlnire al maltei societăţi în secolul al
XVIII-lea. Arhitecţii Wood, tată şi fiu, urmaţi de alţi practicieni, au realizat aici o fructuoasă speculaţie, creând în acelaşi timp un uimitor
ansamblu urban aflat în contact strâns cu natura. Ei şi-au grupat construcţiile cu faţade regulate ornate de colonade după forma unui
pătrat (squares), unui cerc (circus) sau a unei jumătăţi de elipsă (crescents). La sfârşitul secolului se adaugă LandsdowneCrescent, opera
lui Palmer, lung şir de case uniforme care se ondulează în verdeaţă ca un şarpe. Această urbanizare prin „fragmente de oraş", pentru care
Bath rămâne exemplul cel mai celebru, constituie o trăsătură majoră a urbanismului epocii georgiene.
interpretarea de noi idei de planificare urbanistica în diferite ţări din Europa de Vest. S-au observasi schimbări in realizarea lor. Astfel, în
cazul în care principiile unei arte urbane noi apărut în oraşe din Italia în secolele XV-XVI, apoi în Franţa şi în special în Anglia aceste
principii au fost dezvoltate mai ales în secolul XVII. De asemenea, este remarcat faptul că cea mai mare parte a dezvoltării urbane din
această perioadă a rămasconstructiile medievale iar inovaţiile au fost legate doar de anumite ansambluri urbane sau oraşe-cetati de
dimensiuni nu prea mari. În ciuda diferenţelor semnificative între ansamblurile urbane ale Renaşterii în Italia şi clasicismului în Franţa,
printre ele se pot găsi multe asemănări. Acest lucru este în primul rând începutul raţionalist şi dorinţa pentru o compoziţie limpede,
geometric corecta. Un loc aparte în dezvoltarea urbană a artei il ocupa Anglia, care au încercat să împace tradiţiile planificării urbane
medievale cu dezvoltarea urbană a noului timp.

[EXPLICATIELondra. Proiectul de plan al orasului, compus la sfârşitul anilor 60 a secolului XVII-leaI. În mijlocul zonei Catedrală Sf.
Paulo ]

Trebuie remarcat faptul că aspectul parcului de la Versailles a influenţat nu numai planificarea gradinilor si parcurile similare dar si
la formarea planurilor urbane, aducând la viaţă o serie de tehnici noi în proiectarea şi construirea de centre comunitare urbane, străzi şi
pieţe. De aceea parcul de la Versailles efectuat in a doua jumătate a secolului XVII-lea, pentru glorificarea celei mai magnifice curţii regale
din Europa, poate fi privită ca un laborator de noi metode de planificare urbană de o importanţă mondiala.
Le Notre a mutat din Versailles la Paris, nu numai dimensiunile principalelor divizari a axei compozitionale
dar de asemenea si unităţile sale individuale de planificare, zona si alte detalii.
[ EXPLICATIE Axele principale de planificare de la Roma(Stinga)Versailles(centru) Paris (centru)]
Într-adevăr, Le Notre a puscabaza pentru planificarea ideii Versailles complexul de trei străzi radiale de la Roma, converg spre poarta
delPopolo şi mai departe trecind intr-un drum din afara orasului.Dar la Versailles, a supus drumurilor radiale o interpretare diferită şi o
lăţime mult mai mare, iara in locul portilororasenesti cu parametrii relative mici, a pus un mare palat regal, ridicat pe o terasă.
Împreună cu spatiile deschise la Versailles s-au utilizat la scară largă pavaje circulare. Zona din fata Trianonom,Steaua regala, care
incheie axa compoziţionala a parcului de la Versailles și numeroasele intersectii circulare de alei, toate aceste au contribuit la
aparitiapietelorrunda. După ce Le Notre se întoarcerea în Paris de la Versailles proiecteazapiete rotunde din Champs Elysees.
După 15 ani (1685-1687) Mansart creează în Paris piata Victorii prima de o forma circulara, fiind inconjurata de case cu un
monument pe centru.
London
Spre deosebire de oraşele din Europa continentală, oraşe în Anglia s-au dezvoltat în mod deliberat, fără sisteme de planificare
urbana. Principalul obiectiv al arhitectilor si clientilor sa axat pe construcţia de locuinţe. La acest timp, sa finalizat lucrarile asupra
stiluiuiclasec a a casei englezesti, cu planificarea incaperilor, supuse legilor de oportunitate. Astfel, în Anglia în timpul dezvoltării unui stat
centralizat problema locativa a fost pe primul plan, şi umbrea restul aspectelor in planificarea urbană.
După marele incendiu din 1666 , în Londra este pe deplin transformat în cenuşă. Incendiu a distrus aproape toate casele din lemn
construite în oras. Deteriorat grav case de piatră şi bisericii. Dupa care au urmat proiecte de reconstructie a orasului, create de: C. Wren,
D.Evelynşi R. Hook. Dintre aceste trei proiecte, cel mai demn de remarcat a fostproiectuluni mare savant, matematician, astronom C.
Wren. Trebuie remarcat că Wren Călătoriamult prin Europa şi a fost familiarizat cu cele mai recente planificari urbane din timpul său:
reconstrucţia stradala din Roma şi crearea de compoziţii grandioase de la Versailles şi Paris. Acest lucru la condus la ideea unei compozitii
de plan regulat pentru Londra.
Proiectul nu a fost pus în aplicare. Proprietarii de case din Londra nu au fost dispuşi să-şi sacrifice terenurile lor pentru realizarea
acestui plan ambiţios.
Pe de altă parte, dezvoltarea statelor mari centralizate în Europa şi consolidarea comerţului internaţional, contactele diplomatice şi
culturale a promovat schimbul de experienţă şi de aspiraţiile pentru dezvoltarea unui stil arhitectural european bazat pe renaştere a
formelor antice, şi a făcut la comandă regulate de urbanism. În acelaşi timp, s-au observat, de asemenea diferenţe semnificative în
17. Influenta reciproca a principiilor de sistematizare intre orasele din Anglia, Franta, Gemania/pe exemplul lucrarilor lui K.Renne
referitoare la reconstructia or.Londra in anul 1661.(1666)
Arhitectura ordinara, adusa de Inigo Jones, complet a înflorit în Anglia, numai după revoluţia burgheza din secolul XVII in creatia
celui mai mare architect din acea vreme - Kristopfer Renne (1632-1723). Apogetul acestei arhitecturi a fost, de asemenea, un cunoscator
al artelor eruditul John Evelyn.
După marele incendiu din 1666 or. Londra a fost complet transformat în cenuşă. Incendiul a distrus practic toate clădirile din lemn
din oras. Deasemenea au suferit şi casele din piatră şi bisericile. In curând au urmat proiectele de reconstructie a orasului, de K. Renne, D.
Evelyn si R.Hook. Dintre aceste trei proiecte, cel mai demn de remarcat a fost proiectul marelui savant, matematician, astronom K. Renne.
Trebui de remarcat faptul că K.Renne a calatorit mult prin europa şi a fost familiarizat cu lucrarile inovative din timpul cela :
reconstrucţia sitematizarii planimetrice a strazilor din Roma şi crearea compozitiilor grandioase din Versailles şi Paris. Acest lucru la
condus pe K.Renne la ideea de a crea un plan regulat a or.Londra.
Proiectul său consta in aceea de a crea două străzi radiale, care, isi au inceputul de la poarta de vest a oraşului din piata catedralei,
indreptindu-se spre est. Una dintre ele, este paralela cu Tamisa si ajungea pina la cetatea Tower, cealalta traversa oraşul şi se încheia la
poarta de nord-est a orasului. În inima oraşului se propunea o piata mare in forma ovală, unde urma sa fie ridicata o cladire
monumentala de burse şi bănci. Această zonă servea ca un punct focal pentru nenumaratele strazi ce isi aveau inceputul din zona data.
Sistematizarea dreptunghiulara a străzilor din aceasta zona, adiacente Catedralei Sf. Paul, şi mai pitoreasca în zona “de burse”, au fuzionat
346. Replanificarea or. Londra după incendiul din 1666
unirea într-o singura unitate compoziţionala nu numai prin cele 2 strazi radiale, dar si prin marea promenada, proiectarea careia a fost,
A fost realizat de Khristopher Renne , luând în consideratie sistemul existent de străzi.
de asemenea, programată în proiectul lui K.Renne.
Proiectul lui K.Renne nu a fost pus în aplicare. Proprietarii caselor din Londra nu doreau sa renunte la paminturile ce le aveau in
proprietate pentru realizarea acestui plan ambiţios a lui Renne. Ei au ales să rămână la locurile lor, şi după câţiva ani, oraşul a fost
complet restaurat , iar sistemul stradal al or. Londra şi-a păstrat caracterul său medieval. Şi numai cladirea mica(volumul suplu) a
Catedralei Sf. Paul, proiectata de K.Renne în locul unei clădiri vechi cu acelasi nume, şi numeroasele biserici cu acoperisuri conoidale,
create de acelasi arhitect, au o introdus o anumită ordine în centrul actual-spontan al oraşului.
În general, urbanismul englez din sec XVII a continuat să se dezvolte prin propriul său drum, distinct de celelalte oraşe continentale
europene, direcţionind eforturile sale majore pentru rezolvarea sarcinilor legate de arhitectura cladirilor de locuit. Această tendinţă cum
nu se putea mai bine, corespundea cu aspiraţiile comune ale gândirii estetice ale Angliei din sec. XVII, gasindu-si reflectatia în scrierile
marelui filosof a acestui timp Francois Bacon (1561-1626).
Dezvoltarea economică a Angliei în timpul renaşterii capitalismului a fost însoţită de o despartire a lumii feudale vechi şi formarea
unuei noi ideologiei burgheze, precum şi formarea de noi idealuri estetice.
Opinia lui F.Bacon despre arhitectura şi mediului urban, sunt cuprinse în programul său minunat, "Marea renastere a stiintei", în care
el a redat un tablou complet al starii sale moderne si legatura dintre arta si stiinta si previziunile de dezvoltare a acestora pe viitor. Bacon
înţelege arhitectura ca o parte din mediul natural creata si ordonata artificial.
În vederile filosofice a lui Bacon despre arhitectura, există inca o caracteristică nu mai putin importantă, menţionarea careea este
necesară pentru înţelegerea dezvoltării arhitecturii şi mai ales a gândiri estetice a urbanismului din Anglia in sec. XVII. Aceasta este
abilitarea ei cu o logica inductiva, caracteristica metodei de cunoastere stiintifica a lui Bacon: de la personal la comun (de la soldat la
general), de la casa la oras. Metoda inductivă a lui Bacon coincidea cu gândirea architectural-urbanistica traditionala a englezilor. Prin
acest lucru se explica faptul că schemele"oraşelor ideale" ale epocii Renaşterii, bazate pe modelele logicicii deductive (de la comun la
privat), nu avea nici un succes.
Rezumând dezvoltarea urbanismului european de vest din secolele XV-XVII, trebuie subliniat faptul că aceasta a fost o perioadă când
oraşul a intrat intr-o nouă fază de dezvoltare socio-economică.
Industria şi comertul din aceasta perioada aveau parţial un caracter capitalist şi au început să escaladeze limita dincolo stilului de
viata urban din evul mediu cu restricţiile sale de breasla. Pe de altă parte, dezvoltarea marelor state centralizate Europene şi
consolidarea legaturilor(contactelor) internationale comerciale, diplomatice şi culturale au promovat schimbul de experienţă şi dorinţa de
a forma un stil arhitectural pan-european(comun), bazat pe renaşterea formelor antice, şi a făcut o regularitate in planificarea urbana .
În acelaşi timp, s-a observat, de asemenea, diferenţe semnificative în interpretarea de noi idei in planificarea urbana în diferite ţări
din Europa de Vest. S-a observat si dificultati de punere a lor în aplicare în timp. Astfel, în cazul în care principiile noii arte a urbanismului
s-a format în oraşele din Italia în secolele XV-XVI., apoi în Franţa şi mai ales in Anglia, aceste principii au fost dezvoltate mai ales în secolul
XVII.
De asemenea, este demn de remarcat faptul că majoritatea aşezărilor urbane din aceasta perioada, au rămas caracteristice
perioadei medievale iar inovaţiile atingeau doar anumite ansambluri urbane sau mici orase-cetati.
În ciuda diferenţelor semnificative între ansamblurile urbane epocii Renaşterii în Italia şi clasicismului în Franţa, intre ele se pot găsi
multe asemănări. Aceasta este in primul rind inceputul rationalitatii si aspirartiile pentru o compoziţie limpede, geometrica si corecta. Un
loc aparte în dezvoltarea urbană a artei il ocupa Anglia, arhitectii careia au încercat să împace tradiţiile medievale a planificarii urbane ,
cu un timp nou.
345. Planul or. Londra, după incendiul din 1666 .
*Prin culoare(alb) deschisa este aratata partea orasului care a ars.
18. Particularitatile urbanismului in orasele din Rusia in sec.XVII-XVIII.Principiile generale.Infiintarea in anul 1703 a orasului Sanct-
Petersburg-noua capital a Rusiei.
Rusia în ceea ce priveşte dezvoltarea ştiinţei, tehnicii, a legislaţiei sale şi a evoluţiei instituţiilor de stat se poziţiona catastrofal în
urma ţărilor europene. O astfel de situaţie devenea periculoasă pentru însăşi existenţa statului rus. Se simţea nevoia unor reforme în
toate sferele de activitate a ţării.Pentru a stabili relaţii de afaceri şi a dezvolta comerţul cu statele europene, Rusia avea nevoie de ieşire la
mare, pe care, pentru moment nu o deţinea. La început, Petru a declanşat acţiuni militare în sud, însă lupta pentru litoralul Mării Negre
nu a adus rezultatele aşteptate, astfel încât ţarul şi-a îndreptat atenţia către litoralul Mării Baltice, unde la începutul sec. XVIII domina
puternica flotă a regelui suedez Karol al XII-lea. Era necesar ca Rusia sa-şi reia teritoriile nordice, pe care le-a cedat Suediei în urma
Înţelegerii de la Stolbov în anul 1617.
În anul 1700, Rusia a început un război, care a durat 21 de ani şi s-a numit – Războiul NordicюDeja în anul 1702, armata rusă a cucerit
cetatea Noteburg. Aceasta a reprezentat prima mare victorie în război, în cinstea căreia Petru a redenumit Noterburgul în Shliselburg
(”oraşul-cheie”).După un an, ruşii având succes, au cucerit încă o cetate, care era considerată de necucerit – cetatea Nieshantz. Această
victorie le-a deschis calea către delta Nevei, către mare. La câţiva kilometri de de Nieshantz, pe insula Iepurilor, in luna mai a anului 1703,
au început să construiască o cetate nouă, care a primit numele de Petropavlovsk. Oraşul, care s-a dezvoltat în jurul cetăţii a devenit noua
capitală a Rusiei, iar ruşii au obţinut mult râvnita ieşire la mare.
Următoarele victorii, ruşii le-au obţinut în interiorul ţării, iar după victoria în bătălia de la Poltava, Petru I şi-a continuat acţiunile
militare de succes în nord. Aici, la Marea Baltică, flota suedeză era considerată în continuare de neînvins, dar şi Rusia între timp deţinea
nu numai o armată puternică de uscat. Corăbiile care erau construite una după alta pe şantierul naval al Amiralităţii aveau cele mai
moderne dotări şi puteau participa la lupte de la egal la egal. O astfel de bătălie a avut loc în anul 1714 lângă capul Hangu t, iar ultimul
punct în războiul cu Suedia a fost marcat prin victoria flotei ruse la Grengam în anul 1720.
În data de 30 august 1721, în oraşul Nishtadt (actuala Finlandă) a fost semnat tratatul de pace între Rusia şi Suedia. Războiul pentru
ieşirea Rusiei la Marea Baltică s-a încheiat. Victoriile Rusiei în Războiul Nordic au fost sărbătorite cu pompă în tânăra capitală. În memoria
bătăliei de la Poltava, care a avut loc în ziua Sf. Samson (17 iunie 1709), la ordinul lui Petru I, în Sanct Petersburg au fost puse bazele
Catedralei Sf. Samson, care la început a fost construită din lemn, iar după moartea lui Petru a fost reconstruită în piatră. Ea există şi astăzi.
ÎNTEMEIEREA SANKT-PETERSBURGULUI
În data de 1 mai ale anului 1703, trupele ruseşti, au ocupat cetatea Nieshantz (la căderea în Neva a râului Ohta). Consiliul militar, în
frunte cu Petru I a decis, că această cetate nu merită refortificată: Nieshantz, după cum spunea însuşi ţarul ”nu este suficient de puternică
de la natura”. Pe lângă aceasta, cetatea era poziţionată suficient de departe de mare, astfel încât suedezii aveau posibilitatea de a se
întări pe una dintre insulele deltei Nevei, iar ruşii oricum ar fi rămas rupţi de litoral.
Cercetând personal insulele deltei, Petru a găsit exact ceea ce îşi dorea: Insula Iepurilor, care era aşezat la despărţirea Nevei în două
braţe, în imediata apropiere a mării. Din toate părţile insula era scăldată de ape, ceea ce reprezenta un element de apărare naturală în
caz de asediu. Iar de pe insulă, puteau fi bombardate corăbiile duşmane din orice direcţie n-ar fi încercat ele să pătrundă pe râu.
Țarul Petru cel Mare a fondat orașul pe 27 mai (16 mai stil vechi), 1703, după ce a recucerit Ingria de la Suedia. Insa numele la primit
pe 29 iunie de ziua Sf.Petru,cind sa pus inceputul fortaretii lui sf.Petru si Pavel. Acesta a botezat orașul cu numele sf. său protector, 19. Particularitatile structurii de sistematizare a oraselor din Europa Occidentala,Rusia,SUA.(structuri de sistematizare radial
Sfântul Petru. Inițial, orașul s-a numit Sankt Piterburh, (numele apostolului Petru în limba olandeză). Viitorul țar a locuit și studiat o vreme inelare,radiale,dreptunghiulare).
în Țările de Jos. Fortăreața suedeză Nyen și mai nou Nöteborg se aflau pe această locație, în zona mlăștinoasă pe care o traversa râul Neva Până la începutul se. al 17-lea, cele mai multe oraşe din Europa de Vest încă aveau un aspect haotic, care sa dezvoltat în orasului medieval.care
către gurile de vărsare din Golful Finlandei.Fortăreața a fost ridicată pe insula Iepurelui, pe malul drept al Nevei, la aproximativ 3 km de constituie targuri, in jurul unor pete centrale, care serveau drept loc pentru a se aduna toata populatia orasului.Urmind configuratia nucleului care de
vărsarea acestuia în mare. Ţarul a vrut ca noua sa locuinţă să se asemene construcţiilor olandeze, care i-au plăcut atât de mult, fapt cele mai multe ori reprezenta o cetate ,orasele Europei occidentale isi schimba semnificativ configuratia in functie se cauzele externe care de cele
pentru care, cu vopsele din ulei pereţii casei de lemn au fost vopsiţi sub formă de cărămizi. mai multe ori era:centralizarea puterii si exinderea orasuluiTotusi ,istoria si-a lasat amprenta asupra amplasarii si arhitecturii acestor orase, si
astazi, daca privim planul oraselor, vedem ca multe din ele sunt in forma de circumferinta sau cercumferinte strapunse de raze.La trecerea de la
Mlaștinile au fost secate și orașul s-a întins în toate părțile, dezvoltarea noii localități fiind făcută sub conducerea inginerilor germani
planul neregulat a oraselor la cel regulat ,un rol important la avut Renasterea Italiana. În anii 60 a sec.17-lea este implementata ideala idee
invitați de țar în Rusia. Petru cel Mare a interzis construirea clădirilor din piatră pe tot întinsul imperiului, cu excepția noii capitale, în felul planimetrica a Versailles. Aici, Le Notre a creat,creaza un unucat un laborator, unde pentru prima data axa de compoziţionala devene un elemente
acesta obligând toți meșterii pietrari să vină să lucreze în Sankt Petersburg. Iobagii au asigurat cea mai mare parte a forței de muncă. important şi se foloseste în combinaţie cu aspectul radial a străzilot, creat în Roma in perioada barocă. In compozitia plani metrica a complexului de
Sankt Petersburg a fost gândit ca o nouă capitală a imperiului încă de la început. Pentru poziția sa la Marea Baltică,este considerat de la Versailles,Le Notre foloseste ideea celor 3 strazi ale Romei, care converg spre poarta del Popolo şi apoi de cotinua într-un drum de ţară. Pentru a
spori eficacitatea Le Notre foloseste drumuri radiale de interpretare diferită şi lăţime mult mai mare, şi locul drumuri urbane relativ mici a ridicat un
Pușkin o fereastră spre vest.Rusia este un important partener de comerț pentru Marea Britanie pentru mulți ani.A fost o bază pentru
plat regal asezat pe o terasă. Apoi, Le Nôtre păstreaza compoziţia planimetrica generală, care se împarte in urbana şi rural . În sec. 17-18 sunt
navele lui Petru cel Mare,protejat de insula fortăreței sale,după care Peter a făcut actualul oraș după numele său. stabilite lungimile standarte ale străzilor principale şi suprafetelor de parcare. Lungimea axei principale a parcului Versailles ,bul. Champs Elysees,
Noul oraş a început să crească alături de fortareata. Deja în noiembrie 1703, aici a fost pusă temelia primei catedrale a oraşului – în bul.Nevsky, şi, în final, lungimea de Central Park din Washington este de aproximativ 3 km. Ca urmare a punerii în aplicare a idee din parcul
memoria faptului, că bazele cetăţii au fost puse de ziua Sfintei Treimi, această catedrală a fost numita Troitzkaya. Anume aici, în anul Versailles şi bul. Champs axa de compoziţie Elysees şi sistemul radial ,Franţa a primi acceptare universală, şi nu numai acolo. Dincolo de graniţele
1721, Petru I s-a încoronat ca împărat. De-a lungul secolelor XVIII-lea și al XIX-lea, aristocrația rusă a construit numeroase palate care au Franţei - pe Rin, în Prusia şi în Anglia - există numeroase Versailles mari şi mici. Împreună cu axial întâlnit de planificare tehnica utilizate pe scară
largă dreptunghiulară şi piese radiale prezentate în planificarea proiectului în Londra, Karlsruhe, şi Washington.
rezistat până în zilele noastre. Cel mai mare număr de oraşe din Rusia au avut structura plan radial sau radial-circular. Astfel, Moscova, ocupân un loc central în teritoriul Rusiei
antice, este un punct de intersectie a multor drumuri radiale, care tinde spre Kremlin. De aceea au primit planul , radial, care ulterior, de exemplu,
Planul fortaretii din petropalovsk. după construirea zidurilor oraşului Alb şi Skorodumov transformat într-un radial-inelar. Complet distincte structura radial-inel are o parte din stânga
de Novgorod, cunoscut sub numele de Sofia. Planul orasului în formă de evantai se regasesc în Pereslavl, Rostov cel Mare, Pskov, Kostroma, şi
multe alte oraşe, în cazul în care cetatea a fost situat în mijlocul unei zone urbane. Împreună cu planele radiale şi radial-inelare sunt întilnite adesea
plan dreptunghiulare, în special sunt comune în oraşele siberiene care au apărut intr-un termen scurt dupa "decretele lui suveranului." Printre
acestea un mare interes il prezinta capitala de Tobolsk Siberia. Acesta este împărţit în două părţi: deal (orasul de sus), şi plat (de jos). În 1587 pe o
banda abrupt al râului Irtysh a fost construit un fort de lemn dreptunghiulară, careuia I sa adăugat mai târziu unul din piatră Aceste două forturi,
situându-se la o anumită distanţă una de alta, au fost combinate mai apoi cu un zid de lemn în mijlocul caruia a fost construit turnul, împodobind
astfel intrarea principală a oraşului de Sus. Prin turnul trecea o scară mare.
Structura asemanatoare de plan poate fi văzut în Pelym, Yakutsk şi Tarski.Caracteristică urbana oraşelor antice nu ar fi completă dacă vom lăsa
deoparte orasele care s-au dezviltat liber.
Situat pe un teren deluros, or.Kiev a dezvoltat o libera interpretare a planul ,unde nu exista nici un element de nici un sistem, dreptunghiular sau
radial; la fel s-a dezvoltat Suzdalea.
Cu toate acestea, indiferent de structura planimetrica a loraşului, el prezinta o compoziţie unitara, care a avut un centru clar, justificat în sistemul de
topografie a străzi. În acest sens, oraşele ruseşti au fost pe picior de egalitate cu cele mai importante oraşe ale Europei medievale.
Trecerea brusca si definitive la proiectiile regulate o observam în oraşele din Rusia lui Petru. În acest sens, se remarca Sankt-Petersburg. Structura
sa de planificare arată că, în timpul lui Petru în Rusia sa folosit două sisteme de planificare - dreptunghiulare şi radial-inelar. Aici, pentru drenajul
zonelor umede pe Vasilevski Island a fost sapate un sistem de canale intersectate în unghi drept. Arterelor radiale ale Sankt Petersburg denota
influientaVersailles şi Romei. Cu toate acestea, se poate dovedi contrariul. Daca in Roma şi a Versailles observam un sistem simetric, apoi la Sankt
Petersburg nu există nici un astfel de simetrie. În schimb, un rol decisiv în compoziţiile Petersburg il juca fasciculul lateral , regizat oblic de Nevsky 20. Rolul pietelor urbane in constituirea nucleelor compozitionale pe exemplul orasului Paris, Londra, Viena, Venezia, Roma, St.
Prospect(bul) Petersburg, Moscova.
Mai mult, în Sankt Petersburg razele duc la nodul de intersectie, pe cind la Roma, dimpotrivă, de la el pornesc. Un sistem radial sub forma a trei
strazi drepte, convergente care pornesc de la un nod se regaseste si in structura planimetrica a or. Tver. Sistemul de planificare rectangular a Piete regale- creatie a urbanismului francez, rezulta din 2 elemente pe care Italia in sec. 16-lea le-a utilizat separat(piata cu program
început să fie folosite în a doua jumătate a secolului 18. Rezolvaltind planimetria oraşului ca un sistem de străzi perpendiculare, arhitecti tratau una si statuia suveranului). Primele piete regale apar la Paris Place Dauphine si Place Royal in sec al 17-lea create de Henri al 4-lea. Place
sau două dintre ele ca axe principale de dezvoltare. Pe străzile principale ale bulevardeau fost aliniate pieţe, biserici şi clădiri rezidenţiale şi cele Dauphine are forma triunghilara situata pe Ile de Cite, legata de Pont Neuf, iar Place Royale are forma patrata. Astfel putem spune ca
mai importante edificii publice. (Exemplu: Bogoroditsk, Rostov-pe-Don, Voskresensk, Odesa, Poltava, Cernigov Yaroslavl,). aceste doua piete au forme geometrice care sunt supuse unui program arhitectural.
Daca ne referim la orasele din SUA, ele arata diferit. Istoria constituirii acestor orase difera de cea europeana, ele fiind niste asezari ale
colonistilor din diferite tari, astfel incat si amplasarea lor este diferita. De cele mai multe ori ele i-si au inceputul lor de la caile maritime, unde la Place des concordes terminata spre sf sec al 18-lea.Piata inceputa de Ludovic al 15-lea –de la inceput era un optagon cu 8 statui-
inceput debarcau colonistii. Strazile sunt drepte, amplasate paralel si perpendicular, in patrate si dreptungiuri corecte, centrate. Dimensiunile reprezentind 8 orase principale ale Frantei, asezate la marginile laturilor si in mijloc statuia lui Ludovic. Dupa aceea a fost numita Piata
aproximativ 60x90 m şi nu mai mult de 240x90 metri. De cele mai multe ori nu au un loc central, sau, nu este piata centrala o orasului, dupa cum Revolutiei iar in 1831 revine la aceeasi denumire si in centru pietei este instalat un obelisc roz oferit Frantei de Muhammed Ali, vicerege al
este traditia europeana. Egiptului.
Toate pietele şi cele 4 străzi principale trebuie să aibă arcade - pentru recreere şi comerţ. Biserica deobicei era situate pe podium. Cela mai
representative orase care definesc caracteristica urbanistica SUA sunt:
Londra. Piata Trafalgar amenajata in 1829 si 1841 pentru a comemora victoria lui Nelson, in centru se afla coloana lui gigantica
Philadelphia- conceput ca un oraş mare între râul Delaware şi unul din afluenţii săi. Orasul se intinde dealungul riului pe o distanta de 2 mile si o inconjurata de 4 lei uriasi din bronz.
latime de o mila" Diguri longitudinale combinate cu strada transversal sau paralel cu ele. Toate acestea au o latime egala , cu excepţia Хай – Стрит Viena. Piata Stefan Platz-situata in centrul orasului vechi unde se afla si catedrala cu acelasi nume. Piata eroilor numita in cinstea lui
и Броад – Стрит, care a fost situat la zona de intersecţie si ocupa10 acri. Penn si a dorit "pe colturi sa aseze cladire Adunărilor ... Guvernului, Carol si printul Eugeniu Savoiski,aslfel sunt situate statuile acestora din bronz in centrul pietei. Piata Am Hof cea mai mare si cu cea mai
Comertului, Educaţie ...». În fiecare dintre cele patru trimestre ar trebui să fie o zonă mai mici, marginite de pomi, prevezutepentru intilnirile
cetăţenilor. Până în momentul Războiului de Independenţă, Philadelphia a devenit un centru comercial major care păstrează structura planul
bogata istorie din orasul vechi.
original. Într-un alt fost cazul în care o nouă capitală federală, care trebuia să reprezinte faţa ţării. Venezia. Piata San Marco- piata principala din Venezia consta din 2 parti: teritoriiul Grand Canale pina la clopotnita si insusi teritoriul
Washington -În 1790 sa decis că de capital va fi situat pe râul Potomac. Elaborarea planului său şi locul cel mai important edificiu a fost pietei. Ea a aprut in sec 9 ca un teritoriu in fata catedralei Sf. Marc si in 1777 a fost largita.
încredinţată P. L'Anfanov, inginer şi arhitect francez. El a inaintat o subdiviziune regulata, pe străzi în unghiuri drepte, de la nord la sud, de la vest la Roma. Piata Navonna are 3 havozuri cel mai mare si mai deosebit fiind Fontanul celor 4 fluvii. Deasemenea remarcam si piata din
est, şi apoi se taie câteva domenii alte căi, conectind toate ledificiile importante, dorindu-le nu numai sa contrasteze cu regularitate general, dar sa
Vatican- Piata San Pietro-locul unde se aduna pelerini pt a asculta mesajele papei. Aceasta poarta de intrare in cetate e dominata de
ofere o mai mare varietate, vederi frumoase, dar – cel mai important - conectate la diferite părţi ale oraşului. Astfel se ivesteo combinatie neobişnuit
şi expresiva striate cu numeroase lungi,dar bine regizate diagonale stradale. Zonă şi clădirilor importante s-au concentrat pe nodurile stradale. Cel coloane ce o imprejmuresc.
mai mare spaţiu din oras de apărut din prezidenita viitor palat Casa Albă şi clădirea a adunarii Congresului (Capitol). De la reşedinţă preşedintelui Moscova. Piata Rosie principala piata a Moscovei, situata in partea de n-v a fatadei Cremlinului construita la sf sec 15-16 , avind
spre riu se intinde un parc, de la Capitol – un bulevard larg şi lat, intilnindu-se la Potomac, unde se intersecteaza intr-un unghi drept format în zona dimensiunile de 695m pe 70m.
din faţă a oraşului, a marcat cu un lant de piscine canal Implementarile realizate a avut un impact semnificativ asupra urbanismului dinSUA. Strazile St. Petersburg. Aflata la capatul bulevardului Nevski Piata Palatului se deschide spre cele mai frumoase monumente din St.
radiale au apărut Philadelphia 1802..John Woodward în 1807lucreaza la un proiect de reamenajare a Detroitului, care a dezvoltat iniţial principiul de
combinare a elementelor dreptunghiulare, cu sisteme de diagonale şi radiale care conturează un model complex de reţea strada. Petersburg Amiralitatea si Ermitaj. In centrul pietei troneaza o coloana dedicata tarului.
Astfel istoria tipurilor de relationare cu situl, cu teritoriul, cu mediul natural este o importanta componenta in procesul de constituire a imaginii Pina la mij sec 18 –lea statuile pietelor regale reprezinta un principe razboinic si victorios, in timp ce sculpturile piedestalului evoca
urbane si participa la conturarea universul realitatilor urbane, a caror suma de disfunctionalitati si nemultumiri este creuzetul alternativelor urbane. triumfurile militare ale domniei.

Principalele dpiete a oraselor din Rusia au fost de obicei pietele pe linga catedrale si pietele comerciale. Cu toate acestea,
ansamblurile existente ne demonstreaza ca,piata urbană până în secolul 18 nu a fost niciodată o temă arhitectural
independenta. Într-adevăr, originile pietelor urban rusesti a fost identic cu aparitia pietelor în oraşe medievale din europa
occidentala. Atât acolo cit şi aici au fost construite în primul rind clădirile, şi în interesul acestor clădiri (cel mai des templului) a
rămas neconstruit spatiul din jurul lor, care au fost folosite in scopuri publice sau altele. Deoarece templu trebuia sa faca cea
mai mare impresie, pentru că toate eforturile erau orientate p-u a alege un loc mai bun,cu cele mai favorabile perspective, şi în
final la dezvoltarea formei arhitecturale. Adesea, catedrala era situata în mijlocul pietei, şi în aceste condiţii, piata nu mai a
avut o importanţă decisivă. Din aceasta cauza piata Ivanovo şi piata pe linga catedrala la Kremlin nu a primit forma regulata. In
urma studiului a pietelor urbane din sec 17-lea, trebuie notat:
1. dimensiuni relativ mari a pietelor
2. mare diversitate a formelor
3. siluete pitoresc a construcţiilor
4. tendinţa de a deschide peisajul exterior.
Trecerea la sistemul de planificare regulat, realizat pe timpul lui Petre1 a cauzat schimbări radicale în arhitectura pietelor
urbane. Într-adevăr, dacă pina acum aveau adesea forme neregulate si constructii cu caracter diferit, formate de secole, in
sec 18-lea piata a capatat un plan corect geometric, la fel si construcţii regulate. În 1769, a fost aprobat un nou plan general
pentru Sankt Petersburg, potrivit căreia atenţia principală a fost acordată la detaliu a planului general,la pietele noi
aparute. Nevoia de locuri de piaţă, precum şi zone de parade militare în acest timp se resimţia. Şi în diverse părţi ale oraşului -
în faţa catedralelor, la intrarea în oraş, precum şi pe linga poduri de peste râu - apareau piete noi.se proiecteaza o piata mare
semicirculara la intrarea in capitala din Ekateringof şi Strelna; in apropiere apare Piaţa Teatrului de forma patrata,unde mai
tirziu va aparea cladirea Marelui teatru , şi, în cele din urmă, în fata Palatului de Iarnă va fi Piaţa Palatului. În 1779, Felten a
construit,cladirea Sediului conform conturului curbliniu a pietei existente. Deoarece casele care stătea de-a lungul riului Moika,
nu erau supuse demolarii, Piaţa Palatului a capatat forma asimetrica. O parte este încadrată în linia curbe a fatadei Sediului,
celălalt a capatat linia frântă, Piaţa Palatului nu avea încă nici coloane, nici arcuri, dar viitorul arhitectural deja era perceput. În
1819, începe construcţia a doua cladire(parte) a Sediului. Rosi intelegea avantajele formei curbată simetrică a pietei, deacea
repeta aproape exact forma clădirii Felten, şi în centru pentru a răspunde la intrarea principală în Palatul de Iarnă, creează un
arc. Arca a capatat sarcina dubla. În primul rând - acesta opreste(inchide) strada Morskaya strada Bolshaya, al doilea - a servit
ca o ieşire de triumf in Piaţa Palatului.Probabil, Rossi a propus si ideea de a construi Coloana lui Alexandru în zona centrală
a pietei,dar ea a apărut acolo numai după moartea Aleksandru1.
Piata Amiralitatii ,asemenea Petei Palatului din Versailles este locul pornirii a 3 raze,spre Est este Prospectul(bulevardul)
Nevskii ,raza centrale este-strada Gorohovaia si spre Sud Prospectul Voznesensky.

Moscova. Încă de la începuturile sale, Piaţa Roşie a devenit principala piaţă din Moscova. Motivul pentru apariţia sa a fost o
nevoie urgentă de a extinde limitele orasului, a componentelor sale importante - comerţ,în afara Kremlinului aglomerat, dar nu
mai puţin important a fost motivul sa consolideze apărarea capitalei. Conform ordinului tarului Ivan III, au fost demolate
clădirile din lemn în jurul Kremlinului, care permanent ameninta incendiu resedintei regale. În locul lor, lângă peretele de est a
Kremlinului a fost organizat spiata pentru comerţ mic. Un pic mai târziu, piata a devenit un fel de forum al Moscovei. Pe piata
se organizau ceremonii solemne Farmacia principala. În 1755, în clădirea farmaciei principale a fost deschis Universitatea
Moscovei .În 1786 arhitectul Giacomo Quarenghi vizavi de zidurile Kremlinului au fost construite noi adăposturi.
În Europa, cu aprobarea a absolutismului la pietele existente comerciale si pe linga catedrală s-au alăturat pietele pe linga 21 Particularităţile urbanismului în oraşele din SUA în sec. XVIII, începutul sec. XIX. Construcţia Capitalelor Philadelphia şi Washington.
palatele regale şi parcuri. Influenţate de Renaşterea italiana pietele au capatat forme regulate - de multe ori în formă de pătrat, Particularităţile strucurii de sistematizare ale acestor oraşe.
dreptunghi sau trapez. Astfel de piete sunt cele din Paris aparute incep sec.17-lea Place des Vosges şi Dauphin. Folosin Urbanismul precum şi economia de stat în SUA a evoluat cu tempouri foarte rapizi după războiul de eliberare, şi mai ales după
piete corect geometrizate ,maestru francez astfel pastra compozitia inchisa,caracteristice pietelor Renasterii Războiul Civil (1861-1865) dintre statele nordice şi sudice. Caracteristici distinctive ale dezvoltării urbane din Statele Unite
italiene. Observând, cu în legătură cu încoronarea regilor, procesiuni religioase. Aceasta a fost întradevăr piaţa principală a sunt bine identificate în oraşele Philadelphia, Washington şi New York.
oraşului,centrul sau politic şi comercial. Iniţial a fost numita -Torgovaya( Comerciala) iar sec. 16-lea a fost numita Treime, Philadelphia este primul oraş din USA care a fost construit dupa un plan prestabilit. Fondatorul Philadelphiei, William Penn, în 1682,
deoarece în zona de sud a fost Biserica Sfânta Treime. Piaţa Roşie a devenit cunoscut abia în secolul 17. În anii 1555-1560 in a început să un oraş pe un plan absolut dreptunghiular. Broad Street şi Market Street sunt axe perpendiculare principale ale sistemului
partea de sud de Piaţa Roşie, in locul bisericii Sfanta Treime, arhitectii rusi Barma şi Postnik au ridicat Catedrala Sf.
dreptunghiular din Philadelphia şi sunt redactate în formă de linii drepte infinite. Aceste străzi au o lăţime de 30 m, adică de două ori mai
Vasile. Până la sfârşitul anului 17-lea valoarea Piaţei Roşie in viata Moscova si a statului rus a crescut. În 1697 a fost ridicat
mare ca cea mai lată (la acel moment) stradă din Londra. La intersecţia acestor străzi a fost proiectată (înfiinţată) Piaţa Sfatului. Întreg
Mint, în 1699 - Zemski pentru, iar mai târziu - toate acestea, similitudinea dintre pietele din Italia şi a Franţei, putem observa
teritoriul oraşului a fost împărţit în cartiere dreptunghiulare de dimensiuni aproape identice, fiind limitate de străzi cu lăţimea de 7,5 m.
aceasta doar in forma planului. Pietele inchisa a Renaşterii franceze deja pe timpul lui HenryV a câştigat popularitate şi au fost
utilizate pe scară largă până în secolul al 18-lea. Cu toate acestea, in anii 60 în dezvoltarea pietelor urbane, au aparut Reţeaua stradală din Philadelphia constituia 30% din suprafaţa totală construită a oraşului, mult mai mult decât era obiceiul în acele zile în
schimbari. Un rol decisiv a jucat Versailles. După construcţia lui a crescut din nou interesul in piete deschise. Prima piata Europa. Planul oraşului Philadelphia a servit drept model pentru alte oraşe din SUA.
deschisa în Franţa a fost Piata Armatei Versailles. Piete similare pot fi observate în Champs Elysees, şi apoi Piaţa Victoriei -
prima piata cu configuratie rotunda(cerculara). Dupa aceasta pietele rotunde devin parte a artei urbanistice a Europei de
Vest.

Veneţia.
Piata San Marco - inima Veneţiei. Acesta aparţine celei mai remarcabile opere de artă urbană italiană. Aici, ca in orce arta este
prezenta armonia artistica a contrastelor. Toate părţile acestui ansamblu sunt reciproc opuse. Zona Sv.Marka este un spaţiu
închis, Piazzetta - o trecere, deschisa spre laguna. Daca piata este de-a lungul coastei, Piazzetta este perpendiculara pe
acesta. Cladirea Procuratiei are o dezvoltare pe orizontală, dar clopotnita si catedrala sunt dezvoltate pe verticala astfel
echilibreaza ansamblul. Cu toate acestea, ansamblul central de la Veneţia nu este limitată în cele două piete
adiacente. Piazzetta, cu vedere spre lagună, oferă vederea spre mănăstirea San Giorgio Maggiore. Imediat in apropiere se
afla biserica Santa Maria della Salute.
Roma.
De fapt, proiectarea pietei San Pietro(Sfintul Petru) a început la mijlocul secolului al-16, când Michelangelo a fost numit
constructor şef al catedralei. Cu toate acestea, în timp conceptul de proiect a suferit multe schimbări.Prin urmare a aderării la
faţa catedralei a basilicii vechi, astfel a aparut schimbari a formei templului, deacea zona înainte sa decis să se extindă. La
inceput Lorenzo Bernini tratează piata ca o compoziţie închisă, dar treptat a trecut la piata deschis caracteristica p-u epoca
baroca.In cele din urma Piaţa Sfantului Petru a capatat un plan complex - o combinaţie dintre un trapez şi un oval
mare. Partea trapezoidala este alaturata Catedralei, partea ovala este situat mai departe, şi centrul său este un obelisc
Domenico Fontana. Piata fost construit în perioada de glorie a barocului,dar ea are un caracter calm şi claritate de articulare.

În timp ce oraşul Philadelphia a început să-şi mărească teritoriul, sistemul dreptunghiular al străzilor a devenit incomod pentru
comunicarea pe distanţe lungi. Astfel, în 1909, cu cheltuieli mari, a început construcţia unei străzi diagonale care făcea legătura dintre
primărie (centrul oraşului) şi parcul Fairmount situat în regiunea de nord-vest. Noua stradă diagonală cu o lungime de aproximativ 2 km şi
lăţime de 40-75 metri, a primit denumirea Fairmount parkway. De-a lungul străzii au fost rezervate zone pentru clădiri publice. Pentru a
închide perspectiva străzii, la capătul ei a fost construită o galerie de artă şi muzeu. Pentru organizarea circulaţiei masinilor, în
Philadelphia au fost construite mai multe bulevarde largi (separate de-a lungul su spaţii verzi), acestea includ blvd-ul Roosevelt, 22. Urbanismul oraşelor de pe teritriul Moldovei la sfîrşitul sec. XVIII, începutul sec. XIX. (pînă în anul 1818)
prospectul Delaware etc . În prima jumătate a secolului al 18-lea, perioada de asuprire turcească, arhitectura moldoveneasca a intrat în declin. Ca
Planificarea oraşului Washington, (capitala Statelor Unite), deţine un loc special în urbanismul SUA. Planul Washingtonului a fost urmare, s-a revenit formele arhitecturale vechi de planificare şi de compoziţie. In această perioadă nu au fost construite noi cladiri
elaborat în 1791 de arhitectul francez L’Enfant. Planul oraşului a fost modelat în stil Baroc presupunea o reţea stradală dreptunghiulară monumentale, dar nici restaurarea monumentlor de arhitectura nu a avut succes: experţii străini invitaţi nu au ţinut cont de specificul
(orientată către punctele cardinale), traversată de bulevarde diagonale radiale care aveau drept punct de pornire clădirea Capitoliului. De stilului moldovenesc.
asemenea planurile L’Enfant prevedeau o grădină căptuşită numită “Grand Avenue” de aprox 1.6 km lungime şi 120m lăţime în locul Jugul turcesc de 300 de ani nu a permis dezvoltarea oraşelor din Basarabia, din cauza jafurilor şi distrugerilor
unde se află acum National Mall. permanente. Benderul şi Chişinăul au fost ultima oara distruse şi arse de către turci în timpul retragerii lor în 1786-1787. Apropierea
Este dificil de a judeca măsura în care planul L’Enfant a fost pus în aplicare, deoarece el a ajuns la în zilele noastre sub forma de dintre Republica Moldova şi popoarul rus, care a început pe vremea lui Ştefan cel Mare şi Ivan III şi lupta comună împotriva Porţii
schite conceptuale. Este cunoscut doar că oraşul a fost iniţial conceput ca un port comercial, de aceea în planul L’Enfant un rol important otomane, s-a sfirsit în 1787 cu eliberarea Basarabiei de sub jugul otoman. În ultimul trimestru al sec. 18 au fost construite sau restaurate
a apartinut canalului care trecea prin centrul oraşului. La sud de Capitoliu, L’Enfant a proiectat un centrul comercial şi de afaceri cu o piaţă multe dintre locurile de cult: Biserica Mazarache (1752 sau 1772), Biserica Sf. Constantin şi Elena din Chişinău, Biserica Sfânta Treime
de 720 x 420 m. Spre piaţă trebuiau sa vină cinci străzi şi bulevarde, inclusiv bulevardul care ducea spre Capitoliu. La intersecţia dintre (1777), etc. La sfarsitul sec 18-lea arhitectii din Moldova au apelat la traditiile din sec. 15-16, stil arhitectural care au apărut în zilele de
aceste străzi L’Enfant intenţiona să pună un havuz. Această parte a planului de a rămas neîmplinită. De asemenea planurile L’Enfant glorie a Moldovei, a început renaşterea nu numai din piatră, dar şi a arhitecturii din lemn.
prevedeau o grădină căptuşită numită “Grand Avenue” de aprox 1.6 km lungime şi 120m lăţime în locul unde se află acum National Mall. Dacă în sec. 17 – 18, Moldova nu dispunea de mijloace şi resurse materiale pentru a construi cladiri uriase (se construiau
Mai târziu, L’Enfant a mărit numărul de străzi diagonale, străduindu-se să creeze un la mix de perspective şi legături mai scurte între biserici mici parohiale şi mănăstireşti ansambluri monastice, rupestre în locuri pitoreşti), atunci la începutul secolului 19 au avut loc
diferite părţi ale oraşului. Bulevardele oraşului Washington au o lăţime de aproximativ 50 m şi în cea mai mare parte sunt delimitate de schimbări istorice importante - în 1812 Basarabia a intrat in componenta Rusiei, ceea ce a contribuit la consolidarea poziţiei financiare. Se
copaci, iar între trotuarele largi şi clădiri se întind benzi de plantaţii de flori şi arbuşti. Celelalte străzi au o lăţime de 27-30 m. creaza noi relaţii sociale, are loc trecerea de la feudalism la capitalism, se consolidează identitatea naţională, reflectată în artă naţională
distinctivă, întruchipată în operele de artă, inclusiv în cele de arhitectură. Din acel moment are loc creşterea oraşelor, creşterea
economică, construirea căilor feratecare faceau legatura dintre Moldova si porturile maritime, dintre centrele industriale şi culturale ale
Rusiei şi Europa de Vest. Numarul populaţiei creste rapid, se dezvolta orasele. Odată cu aderarea la Rusia, lista oficială a oraşelor
includea: Ismail, Ackerman, Bender, Reni, Chilia, si în 1818 Chişinău.
Conform clasificării, toate monumentele de urbanism si arhitectura sunt împărţite în 9 tipuri:
1. Arta urbana (oraşe istorice şi părţi ale acestora, sate, rămasite ale planificarii vechi, cartiere importante istoric, străzi, ansambluri
arhitecturale, etc)
2. Arhitectura rezidentiala (case urbane şi rurale, palate, vile ...)
3. Arhitectura civila (cladiri administrative, comerciale, educaţionale, teatre, oficiile poştale ...)
4. Arhitectura de cult (Mănăstiri, biserici, turnuri, clopotnite ...)
5. Arhitectura militara (cetăţi, bastioane, ziduri, turnuri, ...)
6. Arhitectura industriala si a artei ingineresti (mori de apă şi vânt, poduri, vinării ...)
7. Grădinăritul şi artă peisagera (parcuri, iazuri, havuzuri, sculptura, mici forme arhitecturale ...)
8. Monumente de arhitectura (obeliscuri, coloane, arcuri de triumf ...)
9. Forme mici arhitecturale în arhitectura populara (porti, fintini ...)
Pe teritoriul Republicii Moldova există multe monumente arhitecturale si urbanistice, cu structura tipologică variata.
În procesul de formare şi dezvoltare a arhitecturii rezidentiale (жилой архитектуры) din oraşele şi satele Moldovei, sunt mentionate
mai multe etape de dezvoltare economică şi istorică a regiunii. Arhitectura populara începe să reînvie după distrugerea dominaţiei
turceşti şi aderarea Basarabiei la Rusia în 1812. În secolul al 18, incep.sec. 19 in provincie sunt construite în primul rând case cu o singura
camera. Mai târziu, în secolul 19, in arhitectura stilul dominant devine clasicismul, fiind reflectat atât în planificarea urbană, dezvoltind un
sistemul regulat de planificare, cit şi în arhitectura religioasa.
In secolul 18 pe malul Nistrului apar trei aşezări relativ mari, Dubăsari, Tiraspol şi Grigoriopol. Constructia or Dubăsari a început pe
locul tabărei militare ruse, ce era amplasata linga o cetate turceasca care a fost capturata. Oraşul Cahul a fost planificat la inc sec 19. de
catre tipografiile militare ca un sat-localitate p-u colonizarea sudului Basarabiei. Tiraspol a fost fondat în anii 80 de comandantul rus
Suvorov. La inceput a fost doar o asezare care deservea garnizoana cetăţii "Mediu", în care până in anii 30 a găzduit comandantii trupelor
staţionate în Basarabia. Tiraspolul cu siguranţă s-ar fi transformat în sat, dar calea ferată a insuflat viaţă nouă în oras. Grigoriopol a fost un
loc pentru a cazarea (поселения) armenilor care au scăpat din ţinuturile turceşti. Oraşele de regulă, cu excepţia Tiraspolului şi
Grigoriopolului, a apărut pe baza satelor-tirg, create inca in Evul Mediu.
Construcţia Chişinăului cu îndreptarea simultană a străzilor între partea veche a oraşului, sa început in anii 90. In sec 18 orasul sa
dezvoltat ca un centru administrativ - cultural şi comercial, ca locaţie a industriei de artizanat. Pentru Imperiul Rus, el a fost un important
centru militar şi politic.

Centrul urban din Washington, este constituit dintr-un bulevard foarte larg (bulevardul Constituţiei), care merge în direcţia râului
Potomac, şi formează peisaje largi acvatice (lungimea bulevardului este de aprox. 3,5 km, lăţimea de 300 - 600 m). Bulevardul este
construit din cladiri, muzee, şi agenţii administrative şi este împărţit în două segmente: unul - de la Capitoliu pînă la monumentul lui
George Washington, al doilea - de la obelisc (monument) pînă la mausoleul lui Lincoln pe malul râului Potomac. În perioada mai târzie de
dezvoltare, în jurul orasului Washington sa-a creat o bandă continuă de parcuri, unite printr-un drum circular.
23. Urbanismul oraşelor de pe teritoriul Europei, SUA, Rusiei, Asiei, (Japonia, China).
La inceputul sec. XX se observa tempouri foarte mari de dezvoltare a industriei in tarile capitaliste. Aceasta dezvoltare datoreaza
urmatorilor factori:
• Largirea pietelor de desfacere atit in interiorul metropolei cit si in colonii;
• Caile ferate (din 1900-1913 au fost contruite 344mii km de cai ferate);
• Pregatirea de I razboi mondial.
Orasele gigantice ca Londra, Paris, New-York, Berlin au valorificat toate resursele lor teritoriale si ca sa-si continuie dezvoltarea
industriala au fost nevoite sa recurga la folosirea teritoriilor invecinate. Populatia orasaneasca se impartea in proprietari de locuite si
arendasi. Acei din urma erau lucratorii de rind, care aveau nevoie de un loc de trai permanent si ieftin.
Succint, factorii care au generat aceste mari schimbări au fost:
- dezvoltarea explozivă a manufacturilor şi industriilor amplasate în centrele urbane;
- creşterea numărului de locuitori prin atragerea populaţiei rurale pauperizate;
- apar probleme noi, fără precedent:
necesitatea spaţiilor de cazare pentru o populaţie numeroasă
asigurarea igienei publice: alimentare cu apă, canalizare, salubruizare
necesitatea destinării unor edificii procesului educaţional: şcoli, activităţi culturale etc.
punerea la dispoziţia populaţiei a spaţiilor instituţiilor şi altor mijloace de petrecere a timpului liber.
Insa detinatorii de capital (resurse materiale) nu erau cointeresati sa construiasca noi blocuri deoarece acestea se rascumparau intr-
o perioada indelungata de timp. Cresterea populatiei in continuare a dus la criza de locuite. La diverse congrese s-au cautat solutii si s-au
propus 2 variante:
• Creare interesului economic a detinatarilor de capital pe cale artificiala si prin intermediul stabilirii unor benificii: deschiderea
creditului si reducerea pretului constructiei.
• Inlocuirea actionarii private pe cea obsteasca.
In 1909 a aparut legea care prevedea acordarea creditului necesar pentru proiectarea si construirea caselor de locuit pe o perioada
de 80 de ani. Cele mai mari succese in Arhitectura si Urbanizare s-au obtinut surprinzator in zonele unde nu s-a tinut cont de
monumentalitatea cladirilor adica la periferii, aici cladirile sunt de diferite inaltimi si creaza complexe mari locative.
In Germania, Franta, Austro – Ungaria cladirile erau de inaltime medie 4 – 5, in Marea Britanie cu 2, avind un grad ridicat de confort.
Tot in aceasta perioada se initiaza normaeadensitatii contructiilor in cartiere. Acest sistem se caracteriza prin existenta mai multor
diametre de cartiere locative (zone) care se ingustau in centru si se rarea la periferia orasului. Cele mai populate cartiere (primul cerc)
Satele, în cele mai multe cazuri erau amplasate pe versanţi (de obicei in partea lor inferioara sau de mijloc) sau în văile râurilor. In
aveau o aglomeratie de 75%, al doilea cerc 65%, al treilea 65% cu conditia ca inaltimea nu va depasi 10m si al patrulea cerc 50% cu
timpul constructiei se lua neaparat în considerare particularităţile reliefului. Pe parcursul istoriei s-au creat următoarele forme de asezari: aparitia fisiilor verzi.
dezordonata, regulata, regulata cu orientare spre riu, etc. Cele mai vechi sate s-au păstrat în partea centrală a Republicii Moldova. La nord
Concomitent a fost solutionata si problema orientarii cladirilor pentru o insolatie corecta a incaperilor de locuit precum si o
dezvoltare a rezidentiala a fost influentata de arhitectura tarilor vecine. Arhitectura satelor din sud se deosebea prin amestecul de amplasara a blocurilor la o distanta necesara pentru organizarea aerarii spatiului creat de constructii.
elemente ale culturii moldovenilor, bulgarilor, ruşilor, găgăuzilor, ucrainenilor, ş.a. Pentru raioanele centrale este caracteristic aspectul
Inca in anii 80’ ai sec. XX pe strazile marelor orase a au aparut primele tramvaiuri si automobile, care se puneau in miscare prin
neregulat al structurii satelor. La nord şi sud, mai ales unde relieful era „linistit” structura era regulata cu strazi drepte.
intermediul vaporilor, energiei elecrice si benzinei. Transportul a constituit o mare problema, care a fost partial depasita orin construirea
In centrul satelor se afla biserica si casele celor mai bogati fermieri, magazine, fintina cu cruce. Casele erau ampalsate liber, nefiind magistralelor inelare reciproc perpendiculare fiind ramificate si continuie. Fapt care lichida problema transportului de tranzit a pasagerilor
orientate de-a lungul străzilor spre care erau amplasate.
si a marfurilor. Acestui sistem inelar de magistrale s-a alaturat Parisul, Viena. In Londra nu a fost nevoie de reconstructie generala a retelei
stradale, deoarece nodul feroviar format in decurs de mai multi ani permitea ocolirea libera a capitalei Angliei fara necesitatea de a
introduce careva schimbari.
Dupa parerea lui Enar (arhitect apreciat petru lucarile sale urbanistice si cercetari stiintifice) Moscova si Berlin au un plan general
estetic si comod pentru transport. Centru Moscovei compus dintr-un centru (nucleu) e inconjurat de o magistrala inelara in diametru de
1km. De la aceasta magistrala pornesc 11 strazi, fiind adaugator unite cu 2 inele mai mari. In Berlin centrul avea in diametru 1.5km si o
axa de simetrie bine determinata. Aceast centru este incojurat de o magistrala lineara de la care pornesc uniform 14 strazi. In comparatie
cu Moscova si Berlin, Londra are o planificare mai neclara. Enar facind mai multe cercetari a ajuns la concluzia ca in Londra sunt 3 puncte,
adica trei virfuri a unui triunghi echilateral de 3 km. Aceste puncte servesc ca centre a 16 magistrale care radiaza ca razele. El a ajuns la
concluzia ca asa tip de plan general caracteristic pentru Paris, Londra, Berlin si Moscova are un efect pozitiv , avind diametrul
magistralelor de la 1-3 km si 12-15strazi radiale.
Analizind detaliat planul general al Parisului, Enar a constatat ca sistema radiala a orasului nu corespunde normelor standart ce
asigura o circulatie libera fara ambuteiaje, deoarece diametrul magistralei liniare era de 4km, iar nr de strazi radiare erau insuficietnte.
Insa observarile lui Enar nu au fost luate in consideratie si de aceea modelul planului general al Parisului a fost folosit ca baza al altor
orase ca: Deli, Australia, Canber.
In proiectele de reconstructie a Philadelphiei si Chicago au fost facute incercari de lichidare a retelelor stradale regulate si
monotone. Ajungind la concluzia ca sistemul regulat stradal are un coieficient mare de linii nedrepte americanii au incercat sa corectezi
situatia construinde magistrale diagonale. In Chicago s-a proiectat un evantai de raze stradale care radiau din centru in apropierea lacului
Michigan. In rezultatul cinstruirii magistralelor in tarile capitaliste s-a rezovlvat doar problema transportului cea a locuintelor raminind in
continuare deschisa.
24. Particularităţile urbanismului în oraşele din Europa Occidentală în a doua jumătate a sec. XIX în condiţiile crizei economice şi 25. Rolul lucrărilor baronului Haussmann, refiritoare la replanificarea centrului Parisului pentru practica urbanismului pe plan
tehnice. mondial.
Haussmann (1853-82) – alsacian, prefectul lui Napoleon III†:
La inceputul sce XIX cele mai mari orase a tarilor industriale se aflau in stare de criza economica si tehnica deci sec XIX poate fi numit I se incredinteaza sarcina de a transforma capitala Frantei dintr-un oras medieval cu cartiere excesiv proletare, incapabil sa mai faca
„secolul crizei oraşelor”, necatind la faptul ca Anglia si Franta, ca si in alte state europene se faceau incercari de a se construi case de fata problemelor sec.XIX (oras cu strazi intortocheate, ce au permis baricadele de la 1848 intr-un oras modern, al marii burghezii, al noii
locuit pentru lucratori si chiar se organizau cartiere speciale cu locuinte ieftine, situatia raminea neschimbata. Cocioabele se raspindeau puteri capitaliste.
foarte rapis, formind marginile oraselor mari. Concentrarea mare a acestor locuinte, lipsa incaperilor iluminate, ventilarea necesara, lipsa Este bine cunoscut faptul ca principalul efect al reconstructiei Haussmaniene au devenit noile bulevarde pariziene,cu sirul cladirilor
conductelor de apa, precum a unui sistem de canalizare a creat conditii optime pentru raspindirea tuberculozei si a altor epidemii. aranjate exact, tinind cont de regimul de inaltime al acestora,fiind mai tirziu reflectate in picturile marelor impresionishti.In realitate
Criza locuintelor era insotita de criza transportului , care a luat inceput in a doua jumatate a sec XIX. Criza transportului se imparte in ,efectul este mult mai mare si mecanizmele de realizare nu pot fi comparate cu nimic de pina atunci.Napoleon al III-lea in 1853 il numeste
2 faze: pe Geoges Haussmann in fuctie de prefect al Senei.Obtinind o mare autoritate ,Haussmann in marea majoritate a redesenat reteaua
- Prima faza a avut loc intre anii 1840-1860, dupa aparitia cailor ferate stradala a Parisului,demolind o mare parte a vechiului Paris,pentru a crea axe care ar trece prin capitala si vor oferi privelesti (perspective)
- A doua faza in 1890 si a continuat mult timp. minunate spre monumentele orasului.Toate lucrarile urbane au avut ca motiv schimbari sociale si militare.
Perioada de tensionata a celei de a daua jum a sec XIX se explica prin faptul ca linii cailor ferate ajungind in centrul oraselor nici Haussmann a transformat strazile inguste a Parisului in bulevarde,devenind primul din urbanistii modernisti care a creat reesind din
decum nu se ramificau, in consecinta fluxurile de pasageri (de tranzit) si a marfurilor erau indreptate spre reteau stradala primitiva. In propriile viziuni a unui nou oras ,deseori ne luind in consideratie necesitatile straturilor sociale de jos.Haussmann construieste o serie de
conditiile cresterii populatiei si activitatii acesteai transportarea pasagerilor dintr-o gara blocata in alta s-a transformat intr-o problema teatre pentru elita orasului,a creat citeva parcuri,insa principalul fiind faptul ca a creat accesul liber de la cartierele rezidentiale spre
serioasa. locurile de cultura.Oamenii de rind,lucratorii au fost stramutatsi spre periferiile orasului,in locurile unde se construiau fabrici si uzine.
Pentru rezolarea acestei probleme in Paris a fost modificat planul general in 1852-1870. Construirea intre garile feroviare a Vechiul Paris era un loc bun de refugiu pentru saraci si bolnavi care is gaseau loc de trai in strazile inguste si neluminate. Haussmann
bulevardelor liniare si magistralelor inelare a permis considerabil imbunatatirea transportului continui inlaturind accesele blocate. Cu a pus capat situatiei create proclamind ca a venit timpul spatiilor deschise,bulevardelor largi si a luminii electrice.
acelas scop a fost construita magistrala inelara Ring – Strasse din Viena. Spre deosebire de Paris si Viena, solutionarea transportului de După moda urbanistică haussmanniană s-au construit o serie de orașe europene in Italia ,Belgia, Suedia si chiar si in Mexico.
tranzit in Londra s0a produs fara reconstructia radicala a retelelor stradale. O data cu scurgerea timpului nodul feroviar din Londra a dat Bucureștiul, capitala României, precum și Clujul, au beneficiat de construcții bazate pe planurile pariziene ale lui
posibilitatea de a traverasa si ocoli lesnicios capitala Angliei fara a schimba ruta luata initial. Insa o data cu construirea metropolei in
Londra miscarea a devenit si mai libera. In mod analogic, cu ajutorul cailor feroviare in Berlin a fost asigurat transportul liber de tranzit 26. Urbanismul mondial la începutul sec. XX. Influienţa industriei asupra dezvoltării şi structurii de sistematizare a oraşelor.
peste intregul oras inca in ani ’80 ai sec XIX. Insa criza mijloacelor de deplasare nu a fost solutionata complet deoarece rolul principal in
trasnsportul orasenesc era de a asigura circulatia la nivel local ( orasenesc) si nu cel de tranzit. La inceputul sec. XX criza s-a agravat. • Urbanismul progresist. La începutul sec. XX, viziunea asupra dezvoltării oraşului industrial promovată în secolul anterior şi în special
Ambuteiajele in cele mai mari intersectii orasenesti au devenit fenomene obisnuite. In 1900, au inceput sa functioneze primele statii de cea a lui Tony Garnier din 1901, a stat la baza apariţiei urbanismului raţionalist modern.
metrou : Londra, Paris, Budapesta, New – York . Tramvaiul electric numai aparuse in expluatarea publica, transportul auto era foarte • În 1928 se constituie o mişcare internaţională denumită CIAM (Congresul Internaţional de Arhitectură Modernă), care va promova
neinsemnat, circulind cu o viteza foarte mica. stilul internaţional în arhitectură şi urbanismul progresist în dezvoltarea oraşelor.
În această perioadă este postulată „lizibilitatea structurală ca un atribut al expresivităţii arhitecturale” • În 1933, arhitecţii CIAM elaborează un manifest doctrinar - Carta de la Atena, care reflectă principiile urbanismului progresist,
O astfel de situaţie a impus luarea unor măsuri de natură administrativă, socială şi urbanistică. obsedat de modernitate.
Măsuri administrative • “Oraşul sec. XX trebuie să aparţină epocii sale, să fie în pas cu progresul tehnologic, să-şi afirme contemporaneitatea prin tot ceea
- au fost emise legi de sistematizare urbană (în anul 1909 apare prima Lege a sistematizării urbane, în Anglia); ce constituie tehnica de vârf: uzina, automobilul, avionul”.
- s-au constituit comisii de analiză şi prognoză (1947 – Comisia Barlow, Anglia); • Promovează estetica modernă, bazată pe raţionalitate şi austeritate, manifestând un anume dispreţ pentru oraşul vechi -
- s-au înfiinţat organisme guvernamentale: comisii de planificare urbană, ministere şi departamente ale sistematizării urbane şi demolarea “cocioabelor” va face loc suprafeţelor verzi.
teritoriale, ale mediului etc. • Urbanism deschis
Măsuri de natură socială
- au apărut mişcări sociale pentru reforma sanitară şi urbană; In prima perioada a sec. XX, pina la primul razboi mondial,rata anuala de dezvoltare a industriei mondiale atingea 5%. Extrem de
- s-au constituit societăţi în vederea promovării comunităţilor industriale complet sistematizate, complet şi complex construite şi repede se dezvoltau ramurile noi, in primul rind cea electrica si chimica.Una din cauzele dezvoltarii industriei era largirea pietei de
dotate. desfacere.Un factor important devin caile ferate si drumuri,devenind premiza pentru aparitia noilor centre atit si asimilarea a noilor
Măsuri arhitectural-urbanistice teritorii.Primul razboi mondial a avut un impact enorm asupra urbanizmului. Cu o viteza enorma au inceput sa se dezvolte oras ele care
- urbanistul englez Ebenzer Howard elaborează celebrul proiect al „oraşului –grădină”, care a influenţat mulr gândirea urbanistică aveau in componentsa sa uzine si fabrici care se ocupau cu industria grea astfel precum orasul Ruhr sau Dortmund din Germania.
contemporană. Faimosul model era prevăzut pentru o populaţie limitată la 30.000 de locuitori, plus 2.000 de proprietari agricoli, dorindu- Spre incepul secolului orasele mari Londra, Paris,Berlin,New york precum si altele nu mai erau in stare sa tina fatsa fluxului de
şi să îmbine avantajele vieţii de oraş (locuri de muncă, afirmare socială) cu binefacerile vieţii de la ţară: mediu sănătos, contact cu natura oameni.Astfel unica solutie devine popularea zonelor periferice a oraselor unde si apar asa numite orase satelite.Aceasta devine inceputul
etc., eliminând dezavantajele ambelor feluri de viaţă. Acest tip de oraşe (izolate, prin definiţie, unele de altele prin centuri verzi) puteau fi formarii megapolisurilor cunoscute astazi.
– eventual –grupate la periferia unui oraş central (aflat la o distanţă cuprinsă între 5 şi 32 de km.), a cărui populaţie nu ar fi trebuit să Primele astfel de localitati aveau reprezentau o aglomerare de case-cazarme cu un nivel scazut al comodotatilor. Deseori ele se
depăşească 58.000 de locuitori. foramu in jurul unor fabrici si erau lipsite de vre-o planificare preventiva sau idee generala de amplasare.
- Se constituie Congresele Internaţionale de Arhitectură Modernă (CIAM). Teritoriile oraselor am inceput a fi impartite in 2 parti: in centre a fost concentrata constructia cladirilor
Asa era situatia marelor orase a tarilor din Europa occidentala in a 2 jumatate sec. XIX, inceput sec. XX. administrative,magazine,intreprinderilor de vinzare-cumparare,locuintselor oamenilor cu venit inalt ,bancilor si institutiilor financiare cit
si a obiectivelor social-culturale.La periferii erau am ]plasate locuintsele muncitorilor,cladiri industriale
Tectonica cladirilor in timpurile capitaliste in primul rind reesea din venitul pe care il va putea aduce. Astfel imaginea orasului se
creea prin aparitia cladirilor masive in locuri total straine.Astfel monumentele de valoare fiind deseori acoperite de cladiri noi-construite.
Cladirile companiilor majore,care concurau intre ele ce tine regimul de inaltime,devin dominantele oraselor.
Sistemul rectiliniu de planificare a oraselor devine principala metoda a perioadei,ceea ce permitea constructia cladirilor mari de
locuit.Pentru urbanismul la inceputul sec. XX schema radiala a retselei stradale era folosita mai mult in cazurile extinderii ulterioare a
orasului.
In mare parte urbanismul propriu-zis este 'umbrit' de progresul tehnologic al perioadei. Strazile devin magistrale,bulevardele nu mai
pot face fata numarului de automobile,pietele si scaururile devin intersectii.
27. „Oraşe-grădini” şi „suburbii-grădini” în zona litrofă a oraşelor gigantice (pe exemplul oraşelor Paris, Londra, Berlin, Moscova).
Primul deceniu al sec. XX a fost marcat de încercări de a propune noi forme de aşezări urbane. Această propunere vine din par tea lui
Ebenezer Howard (1850-1928), sociolog-utopist englez. Constatînd criza inerentă a oraşelor-gigantice Ebenezer Howard nu caută
posibilităţi de a ieşi din această criză prin intermediul unor măsuri radicale de reconstrucţie arhitectural-planimetrică a oraşelor. Oraşele
mari i se asociau lui Howard cu oamenii grav bolnavi. După părerea sa aceste oraşe trebuiau lecuite în primul rînd printr-o reducere
permanentă a numărului de locuitori, care trebuiau mutaţi în alte aşezări urbane. În baza acestor probleme s-a născut ideea lui Ebenezer
Howard, de a crea „al treilea magnet” în care să fie mutaţi locuitorii oraşelor mari,care fiind creat în sînul naturii şi în afara oraşelor şi
satelor, ar fi combinat toate avantajele vieţii urbane şi rurale. „Al treilea magnet” (în contrast cu „primul” şi „al doilea”,adică oraş şi sat),
după planul lui Howard trebuia să devină independent din punct de vedere economic „oraşul-grădină” . Devenind cu timpul mai multe la
număr „oraşele-grădini” trebuiau să absoarbă oraşele gigantice.

Lechvort - primul „oraş-grădină” din Marea Britaniei (construit la 55km de centrul Londrei).
Unul din aceste drumuri avea o lăţime de 30m şi devenise artera principală care făcea conexiunea oraşului cu calea ferată. În jurul
zonei centrale a Lechvortului, precum şi în schema ideală a lui Howard a fost prevăzută o magistrală inelară, în interiorul c ăreia erau
amplasate clădiri publice şi comerciale.Zona industrială deasemenea forma un inel pe limita exterioară a oraşului, chibzuită în aşa fel ca
zona rezidenţială să nu fie complet tăiată de mediul rural. Deosebit de reuşită a fost organizată planificarea şi construcţia complexelor
locative mari, densitatea cărora era de 12 case pe un teren de 4047m². De fapt ansamblurile de blocaje şi peluze, organizate în partea
exterioară în formă de potcoavă reprezentau calităţile funcţionale şi estetice a oraşului, care i-au dus faima în întreaga lume. Dar în pofida
construcţiilor de o calitate înaltă, oraşul era populat foarte lent.În primii cinci ani a fost populat de 5000 de oameni, dar după anul 1908 s-
a populat şi mai puţin. La începutul primului război mondial Lechvortul avea circa 8400 de locuitori, dar după 25 de ani de la fondarea
Schema ideală a „oraşelor-grădini” oraşului avea doar 14 mii de locuitori.
Ideea lui Howard în privinţa „oraşelor-grădini” avea trei aspecte de bază: social, economico-geografic, urbanistic. Velvin era al doilea „oraş-grădină” din Marea Britaniei, care la fel de greu a fost populat( în anul 1928 avea o populaţie de 7000 de
Schema planimetrică a oraşului propus semăna cu sistemul planetar, centrul căruia era un oraş gigantic. locuitori). Problemele de bază care au dus la eşecul lui Howard erau dificultăţile de a realiza o economie autonomă şi indisponibilitatea
La periferiile Londrei, Howard propunea să construiască zeci de oraşe, pentru a transfera în ele întreprinderi industriale şi maselor muncitoare de a procura aceste case confortabile. Foarte puţini dintre locuitorii capitalei au convenit să schimbe casele şi
comerciale, cu scopul de a reduce numărul locuitorilor din capitală. În urma izolării „oraşelor-grădini” de centrul urban se evidenţiau apartamentele lor din oraş pe vilele situate într-un mediu rural.
anumite probleme, deoarece o bună parte din clădirile publice erau inaccesibile. Ca soluţie a acestei probleme Howard propune gruparea Hempstead era prima „suburbie-grădină” amplasată în partea de nord a Londrei. A fost construit după proiectul lui Raymond Envin.
oraşelor de acest tip într-o federaţie din şase „oraşe-grădini”(32 mii loc. în fiecare), care ar înconjura centrul cultural-social (58 mii loc). În
felul următor fiecare federaţie ar creşte pînă la 250 mii de locuitori păstrîndu-şi în acelaşi timp avantaje sale.
Schema planimetrică a unui „Oraş-grădină” în parte era chibzuită de Howard ca un teritoriu urban de o forma circulară, care trebuie
să fie înconjurat de teren agricol. Limita terenurilor agricole trebuia să fie supusă înverzirii în interesele oraşului, însă pe terenurile libere li
se permitea să se stabilească cu traiul fermierilor, maxim 2000-2500 mii loc.). Raportul dintre teritoriul urban şi rural era de 1:6 . Oraşul
putea avea o rază de maxim 2 km. Fiind de aşa dimensiuni, spaţiul verde din jurul oraşului era mult mai accesibil. În afară de parcurile
exterioare oraşul în interior era saturat cu verdeaţă. Scuarul central înconjurat de clădiri publice, apoi un bulevard lat în formă de cerc cu
şcoli şi complexe sportive, apoi grădinile individuale şi aleile de-a lungul străzilor radiale. În preajma periferiilor oraşelor trebuiau să fie
amplasate întreprinderile industriale ecologice. Calea ferată făcea legătura „oraşului-grădină” cu alte aşezări urbane şi cu oraşul central.
Lechvort(denumirea provine de la numele satului situat pe acest loc anterior) este primul „oraş-grădină” din Marea Britaniei
(construit la 55km de centrul Londrei). Construcţia sa a început în anul 1904 după planul general elaborat de Raymond Envin şi Barry
Parker. Planul general era organizat după schema teoretică a lui Howard. În centrul oraşului era amenajat un scuar plantat perimetral cu
arbori. De la scuar în 12 direcţii au fost construite drumuri radiale.

Hempstead - prima „suburbie-grădină” amplasată în partea de nord a Londrei


Oraşul-grădină Dransilieomuiet din suburbia Parisului, 1932 (arh. E. Builduin)
Germania a fost ţara, care cel mai activ a perceput concepția reformatorilor englezi, înregistrînd o creştere intensivă şi rapidă în
domeniul industriei şi urbanisticii. Paralel cu industrializarea capitalistă, la sf. sec. XIX, la comanda antreprenorilor, se construiesc sate
pentru muncitori, amplasate mai des în preajma fabricilor. În 1902, în Germania este fondată societatea oraşelor-grădini. Oraşul-grădină
devine un exemplu ideal în domeniul construcţiilor de locuit cooperative. Primul oraş-grădină din Germania, apare în anul 1907, în
Hellerau, amplasat în apropiere de oraşul Dresden (arhit. G. Mutezius, G. Tessen, R. Rimershmid). Acest oraş a reflectat ideile social-
culturale legate de acest tip de amenajare. În cadrul acestui oraş au fost construite fabrici şi ateliere, Casa Poporului (arh. G.Tessen) şi
şcoala de balet, transformîndu-l astfel într-un centru cultural. Alte oraşe-grădini din Germania reprezentau mai mult suburbii ale oraşelor
mari (Berlin-Falkenberg, Leipsig-Marienbrunn, Karlsruhe-Ryuppur, Essen - Hyuttenau).
Pe exemplul oraşului-grădină Falkenberg de lîngă Berlin, construit de arhitectul Bruno Taut în anii 1913-1924, putem observa
transformarea treptată a oraşului-grădină în oraş-satelit în componenţa unei aglomeraţii.

Planul general al oraşului-grădină din Prozorovskaya, amplasat în apropierea Moscovei, 1913 (arh. V. Semenov)
În anul 1922 a fost fondată Organizaţia oraşelor-grădini a RSFSR. În anul 1918, Consiliul Moscovei au analizat propunerea creării unui
sistem de sate-grădini în jurul Moscovei. Ideea oraşelor-grădini se transformă şi aici în conceptul de aglomeraţie în care oraşele-satelite
împreună cu oraşul central formează un sistem complex ramificat. În istoria urbanismului sovietic a mai fost un proiect de descarcare a
oraşului Moscova prin intermediul oraşelor-sateliţi (proiect sub conducerea lui A. Sciusev). În explicaţiile de pe acel proiect oraşele-sateliţi
erau numite oraşe-grădini şi erau plasate în mai multe rînduri, în jurul regiunilor centrale (cîte trei, patru la fiecare din direcţiile radiale ale
aglomeraţiei). În acea perioadă teritoriul Moscovei se incadra în limitele radiale ale căilor ferate. Proiectul se referea la un tip nou de
dezvoltare şi anume la un sistem vast de aglomeraţii care era de patru ori mai mare decît oraşul existent în diametru şi de 16 ori mai mare
după suprafaţă. Aceste idei au fost aplicate în practică prin proiectul „Moscova Nouă”.

Oraşul-grădină Falkenberg amplasat în apropierea Berlinului, 1913 (arh. B. Taut)


Reprezentanţii noilor tendinţe din domeniul urbanisticii ai sec. XX în Rusia au fost V. Semenov, autorul proiectului oraşului-grădină
din Prozorovskaya pentru muncitori, amplasat în apropierea Moscovei, realizat în annul 1912.
28.Primul război mondial din anii 1914-1918. Migrarea populaţiei. Distrugerea oraşelor. Apariţia noţiunii de amenajare a
teritoriului în anii 1919-1925.
Într-un studiu dedicat dezvoltării urbane nu este necesar să menţionăm istoria primului război mondial. Cu toate acestea nu putem
ignora victimele umane şi distrugerile provocate de acel război. Deasemenea trebuie de luat în consideraţie migrarea populaţiei cauzată
de acţiunile militare şi de reconfigurarea graniţelor de stat.
Paşnicul oraş belgian Louvain a fost distrus de nemţi în august,1914. În flăcările grandiosului incendiu cauzat de atucurile incendiare
şi de focul artileriei au fost distruse: o catedrala gotică foarte frumoasă din sec. XV, cea mai veche din nord-vestul Europei, biblioteca
universităţii Louvain şi circa 1400 de case de locuit.
Utilizarea ulterioară de către germani a armelor cu o rază lungă de acţiune pentru a bombarda Parisul au cauzat daune mai mult
morale decît fizice. Raidurile aviatice a germanilor asupra Londrei au avut un efect devastator şi mai mic. În Romania, Serbia, Herţegovina
doar în cazuri mai rare oraşele deveneau obiective bombardate mult timp, ca rezultat distrugerile au fost relativ mici. Cel mai afectate au
fost oraşele din nordul Franţei şi Belgiei. În ceea ce priveşte teritoriile îndepărtate de fronturile de lupte şi aproape toate oraşele
Germaniei şi Austro-Ungariei s-au păstrat în întregime. Na nivel naţional problema restaurării oraşelor au apărut doar în trei ţări
europene: Franţa, Belgia, Serbia. De o reconstrucţie postbelică au avut nevoie şi pricipalele centre militar-industriale a Europei de vest:
regiunile Essen şi Ruhr, Hamburg, Berlin, Marzeburg şi Chemnitz, Praga, Pilsen(fabrica „Skoda”), Viena, Milan, Torino(fabrica „Fiat”),
Toulouse, Saint Etienne, Le Creusot(fabrica lui Schneider), Nantes, regiunea Lorraine, Nancy, regiunea Saar, Paris, Lille Roubaix, Londra,
Sudul Ţării Galilor,Birmingham, regiunea Midland, Newcastle, Glasgow.
Primul război mondial a fost motivul migraţiilor mari de oameni în Europa dar şi pe alte continente. În ansamblu migraţia în timpul
războiului era foarte diversă, contraversată şi complicată, îndeosebi în ţările implicate în război. Odată cu mobilizarea,populaţia unui oraş
automat scadea,concomitent creştea pe baza unităţilor militare concentrate, răniţilor şi prizonierilor.
În primele luni de război în Belgia şi Franţa a avut loc o migraţie a naţiunilor, cînd guvernul belgian a fost evacuat în Le Havre iar
guvernul francez a fost evacuat în Bordeaux, ceea ce a cauzat o panică şi o emigrare haotică a cetăţenilor acestor ţări. În ajunul bătăliei
din Marna, Paris nu a rămas nimeni, cu excepţia unui număr mic de ofiţeri de poliţie şi veterani ai războiului franco-prusac, voluntari în
apărarea capitalei sale. Dar cînd războiul s-a îndepărtat, populaţia indigenă s-a întors în Paris. În oraşele situate în spatele frontului soseau
cadre noi şi refugiaţi de pe linia frontului, în timp ce oraşele-porturi devenise porţile de acces pentru furnizarea ţărilor aflate în conflict,
permanent actualizate cu un nou contingent de muncitori,recruţi. Aceşti oameni aveau nevoie de hrană, adăpost şi locuri de muncă, ceea
ce transforma multe oraşe în zone de tranzit.
Sfîrşitul războiului a provocat o emigrare deosebită a populaţiei. Demobilizarea armatelor, deplasarea oamenilor din cauza
frontierelor de stat, creşterea natalităţii au contribuit la creşterea oraşelor. După război circa 600 mii de oameni anual emigrau din Europa
în America. Din păcate nu au fost posibilităţi de a urmări modificările demografice a populaţiei în timpul războiului(1914-1918), nu a fost
făcute recensăminte. Statistica internaţională din perioada postbelică demonstrează un declin semnificativ al populaţiei din Franţa şi
Germania. Însă în anul 1920 populaţia oraşelor mari din aceste ţări a crescut. Motivul principal al creşterii oraşelor europene în timpul
războiului a fost dezvoltarea industriei militare. Creştera numărului de locuitori era influenţată direct de poziţionarea fabricilor şi de
ritmul dezvoltării industriei militare. Împreună cu aceste centre industrial-militare creşteau şi oraşele în care erau localizate
intreprinderile de deservire a armatei. Statisticile arată şi o creştere semnificativă a populaţiei în capitalele şi oraşele mari ale ţărilor
renăscute ca Cehoslovacia şi Polonia. Au crescut şi mai mult oraşele Belgrad (23%), Helsinki (34%) şi Sofia(50%).
Sec. XIX s-a reţinut iar sec. XX în urbanistică a apărut tocmai în anii 1920-1930. Perioada interbelică este clar împărţită în mai multe
perioade, semnificative atît pentru istoria mondială cît şi pentru dezvoltarea noilor idei în amenajarea teritoriului. Primii ani de după
război au fost marcaţi de un avînt revoluţionar şi de o situaţie economică instabilă. În Uniunea Sovietică este o perioadă de romantism
revoluţionar, în Germania este o perioadă de expresionism în toate domeniile culturii,avînd şi un impact asupra conceptelor de
dezintegrare a oraşelor. Nevoia reconstrucţiilor de după război impune apelarea la soluţiile teritoriale raţionale, care îşi găsesc expresia în
crearea primelor proiecte de planificare regională în Uniunea Sovietică, Marea Britaniei, Franţa şi Germania. O realizare semnificativă a
acestor ani au fost ideile oraşului divizat, elaborate de Eliel Saarinen şi Erich Gloydenom.
A doua perioadă (1924-1928) s-a remarcat printr-o stabilizare a regimului sovietic şi o stabilizare temporară şi relativă a
capitalismului din ţările europene. În europa centrală şi de vest sunt ani de prosperitate pînă în anii 1928-1929. În Uniunea Sovietică este
o perioadă de regenerare, reconstrucţie şi industrializare socialistă. În Occident şi în Uniunea Sovietică pentru această perioadă sunt
caracteristice activităţile inovatoare în domeniul planificării urbane şi sistemelor de amenajare. În aceşti ani Le Corbusier atrage atenţia
urbaniştilor cu propunerile sale în privinţa oraşelor cu o concentraţie mare de clădiri, prezentate în proiectul „ Oraşul contemporan
pentru trei milioane de locuitori, Planul Vuazen”, pentru oraşul Paris, publicat în anul 1925 şi proiectul „ Oraşului radiant”, din anul 1930.
La sf. anilor 1920, a fost finalizată faza de cercetare a ideilor urbanistice prezentate de cele mai dezvoltate ţări din europa de vest (ideile
oraşelor-grădini), apar idei noi în amenajarea teritoriului în Germania, o ţară învinsă dar foarte dezvoltată, care după anii de război era
într-o situaţie destul de acută în ceea ce priveşte problemele sociale.

În ţările slavone din această zonă şi în Ungaria în fruntea problemelor sociale era problema ţăranilor. Prin asta se explică atenţia faţă
de noile probleme sociale şi relaţiile spaţiale ale oraşului cu satul în lucrările arhitecţilor unguri şi polonezi. Din momentul schimbării
procesului de însuşire a concepţiilor existente şi începutul creării propriilor concepţii originale a oraşului şi a amenajării lui în Rusia, apar
primele idei de planificare raională. Ele se dezvoltă aproximativ în aceeaşi perioadă în Uniunea Sovietică şi estul europei, prin valoarea
progresului evident pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai, premisele lor de formare fiind diferite. În Uniunea Sovietică ideile zonării
teritoriilor mari a ţării erau legate de planurile de dezvoltare naţională a forţelor de producere şi în primul rînd planul naţional de
electrificare. Apariţia noilor concepte progresive de amenajare a teritoriului în Rusia, Germania, Polonia, Cehoslovacia în mijlocul anilor 29.Concepţia căutării noilor forme de oraşe şi amenajare a teritoriului
’20 era marcată de caracteristici comune. Renumiţii arhitecţi ai timpului simţind nesatisfacerea maselor sociale propuneau crearea
construcţiilor industrial în masă. Realizarea acestor idei devenea imaginea urbanismului progresist, care presupunea construcţia în masă a Lungă perioadă de inactivitate urbane, datorita crizei economice de pe timpul razboiului si de dupa razboi, a dat posibilitatea de a
clădirilor şi satisfacerea nevoilor populaţiei. Acest principiu reprezintă un numitor comun al diverselor concepţii:oraşul-comună după face totalurile antebelice dezvoltarii oraselor si de a incerca de a gasi iesire din greutatile social-economice si criza transportului, in care se
ideea lui L.Sabsovici, complexul locativ-colectiv după ideea lui Gillar ,I. Şpalec din Cehoslovacia, oraşul vertical dupa ideea lui gaseau cele mai mari orase ale lumii capitaliste. Daca la mijlocul secolului 19 despre factorii si pricinile crizei marelor orase deschis
L.Gilbersaimer, ori primele idei ale producerii construcţiilor în masă ale arhitecţilor E. şi S. Sircusov din Polonia. Casa-comună şi oraşul- vorbeau doar liderii politici si literatorii; in decursul a jumate de secol criza a imceput sa fie recunoscuta si de liderii burghezi, conducatorii
comună erau unite în” combinate locuibile” cu funcţii locuibile în etajele superioare şi funcţii obşteşti la etajele inferioare. Oraşul vertical guvernului si chiar regii, mai mult ca atit era vazuta criza si in randurile specialistilor urbanizmului. In anii 20 pe scena mondiala urbana
a lui Gilbersaimer este compus din clădiri multifuncţionale cu multe nivele,etajele inferioare ale cărora erau prevăzute pentru funcţii figurau 2 miscari: una din ele fiind intitulata de Ebenizerom Govard si a doua fiind datorata originii lui Corbuzie. Dupa realitatea si gradul
sociale,iar cele superioare erau locuibile pentru muncitori. de rezolvare a problemelor urbanizmului, conceptia lui Corbuzie cu mult ramine in urma fata de studiile lui Govard. Dar totusi pe linga
aceasta nu se poate de trecut, precum ca fiind scrisa in 1922-1925 cartea lui Corbuzie „Urbanismul” era indreptata impotriva lui Govard si
impreuna cu aceasta reprezenta una din etapele importante in istoria urbanizmului. In acelasi timp Corbuzie a fost un adept a lui Ejena
Enara, imbogatind ştiinţa mondiala de dezvoltare urbană prin analiza aspectului capitalelor europene si teoriei create de el
„лучеиспускаюшего ядра города” . Sub influenta dubla – din partea lui Ossman si Enara - a dezvoltat la Corbuzie indrazneata hotarire la
problema reconstructiei oraselor mari, care este caracteristica pentru toata activitatea sa urbanistica. Korbusie era in acelasi timp era
adversar decentralizarii, generatie care este orasele-gradini, susţinător fervent al marilor oraşe.„Orasul mare – conduce cu tot: pace,
război şi de muncă.Orasele mari - ateliere de lucru spiritual, unde se creaza cele mai bune lucrari ale universului.” – corbisie.Recunoscând
criza de oraşelor mari (cu referinta la Paris, prezikind probleme majorre a lui ), Corbusie cauta iesire din criza in o reconstrucţie radicală a
oraşului cu o singura conditie neaparata, si anume, marirea densitatii populatiei si micsorarea suprafetelor orasului. Aceasta este
conceptia lui generala si a primit expresie de proiectare in „planul Vuazie”, in care principala zona rezidentiala pe teritoiu ocupa 350ha in
patrulaterul dintre starda Piramid, piata Zvezda, gara Sen-Lazar si strada Rivoli, atunci cind centrul public orasenesc , lokalizat la Est de la
zona rezidentiala, ocupa 240ha. Densitatea populatiei Parisului la inceputul anilor ‚20 constituia cca 384 oameni/1ha, i n cazuri particulare
se ridica pina la 500 chiar shi 800 oameni/1 ha. Corbusie in proiectul sau propune densitatea 305oameni pentru cartiere, cu un perimetru
închis de clădiri rezidenţiale si 300 oameni – cartiere cu perimetru deschis de cladiri. Marirea atit de avansata a densitatii a
constructiilor rezidentiale putea sa arate foarte exagerata,daca Korbusie concomitent cu aceasta nu ar fi propus hotarirea de a reduce
densitatea de constructii. In aceasta situati cladirile incep sa evouieze dezvoltarea pe vertikala, transformid teritoriile centrelor puclice in
cladiri zgirie-nori, iar teritoriile rezidentiale in constructii gigantice. Nefiind profesional in interese economice, indici social-ecoomici si
demografici, Corbusie cu tate acestea corect a calculat insolatia, aeratia si densitatea la decontarea apartamentelor (заселение квартир)
in calitate de factori importanti care influienteaza la problemele de imbolnavire si deces.Gama general de idei, inaintate de Corbusie atit
in prima lui carte despre urbanism, cit si un ultimele lu lucrari teorectice , a introdus ceea ce mai apoi contemporanii au numit „doctrina
urbana”, subintelegind sub acest termen nu doar protectia marilor orashe, ci si noile lor reorganizari spatiale, in baza a mai mare
concentratie de populatie. In mod egal Govard a fost numit tatal directiei de dezurbanizare,ignorind insasi intelesul notiunii de oras.
Insa prin analize obiective cu privire la conceptia unuia si altuia ,in ele se poate de constatat doar tendintele conceptiei (Corbusie) si
decentralizarii populatiei (Govard).Unicul succesor Corbusie,deasemenea a incercat sa pastreze shi sa modernizeze marele oras nedivizat
cu inalta concentratie a populatiei, a fost Ludvig Gilbersaimer. In proiectele sale Gilbersaider avea mult comun cu Corbusie, la ambii
structura orasului avea forma dreptunghiulara cu traditionalele intersectii strikt perpendikulare, unde erau axate principalel noduri de
transport. Proiectul lui Gilbersaimer a sfirsit ca un experiment asupra orasului nedivizat, care avea densitatea inalta de populatie, de aici
au inceput cautarile intense în domeniul sistemelor urbane descentralizate.

Conceptia orasului liniar


De fapt metoda liniară de reorganizare a existat inca de pe timpuri, fiind ca un element evidentiat shi bine cunostut in asezarile
rurale.insa orasele liniare au aparut de la sine si doar de la sfirsitul secolului XIX-lea, la orasele cu asemenea structura urbana a aparut un
mare interes, iar din momentul aparitiei transportului de mare viteza , structura liniara de orase au primit actualitate majora.Orasul liniar
părea a fi o garanţie de incredere pentru păstrarea integrităţii pădurilorexistente şi câmpuri, precum si reala posibilitate de a apropia
omul de natura, pentr ca neinsemnata latime a oraselor ar fi permis zi de zi vizitarea masivelor de padure, dealuri si vai, neavind
necesitatea folosirii tehnicilor de transport.Orasul liniar foarte repede a atras atentia, si pina aproape la mijlocul anilor ’30 a devenit cel
mai cea mai populara sistema de planificare.Dupa publicatia lui N.A.Miliutin, orasul liniar a fost prezentat in 2 linii inguste pozitionate
parallel- zone rezidentiale si cele cu destinatie industriala. Intre ele se intindea zona protectoare de spatii verzi, pe teritoriul careiai erau
amplasate punctele de alimentative, si alte cladiri de necessitate, avind legaturi comode cu strazile transit. Oportunitatea de utilizare
în multe industrii orizontale, programarea producţiei transportoare a făcut imposibilă şir, pe o singură axă dreaptă de-a lungul careia a
fost amplasatata calea ferata. Zona industriala putea fi alungita fara oarecare obstacol, odata cu ea automat, in paralel crestea
zona rezidenţială,distant dintre aceste 2 sectoare fiind determinate intre 500-700m, maxim 1500m, in dependent de categoria de pericol
a industriei in cauza.
Neajunsul formei liniare de decontare (недостатки линейной формы расселения) durata excesivă a comunicare longitudinale, ca
rezultat al acestora cresteau cheltuielile pentru tehnologiile ingineresti si a echipamentelor auto orasenesti. (e usor de inteles ca in asha
orashe nu vor fi posibile constructii ca complexe universitare, spitale si zone pentru sanatoria,centru territorial
administrative.)solutionarea liniara poate fi justificata doar in orasele industrial mici si orase, întrucât oraşele mai mari aveau tendinţa
altor entităţi de dezvoltare urbană.In ea isi faceau aparenta doua directii contradictorii, doua tendentii – la perceptia rationala si
emotional a lumii. Prima tendentie - forme geometrice, cu linii stricte si unghiuri drepte; a doua - sfera de compoziţii libere şi picturale.Le
Corbusie se apropie de problema reconstructiei oraselor in primul rind din punc de vedere artistico-compozitonal. Visul poetic a lui
Corbusier privind apropierea dintre om şi natură nu are nimic de-a face cu idila sentimental a vieţii rurale. Acest lucru - o decizie raţională
a problemelor de planificare urbană, crearea de mediu cele mai eficiente pentru muncă şi de agrement.Le Corbusier vede oraşul ca o
combinaţie de elemente individuale care o compune. Aproape întotdeauna, un loc unde omul munceste - fabrica, centrul de afaceri, a
avut loc fără a ţine seama la reşedinţa sa. Acest lucru creează o dificultate dureros pentru populaţie. Le Corbusier propune pentru a le
depăşi, prin crearea unui aşa-numitul "city liniare". "Linear City" de Le Corbusier este o linie, pusa pe un relief real, înscrisa în acesta şi ca stiinta in oras. El atragea atentie maxima problemelor de organizarea circulatiei. Dea lungul devizarilor fisiilor verzi pe suprafete isolate
utilizând cele mai convenabile locaţii pentru toate elementele din oraş. trebuia sa circule transcport de viteza mare de tip orasenesc, permitind fara dificultate a ajunge repede la destinatie a orasului federatie.
Schema teoretica a lui Eliela Saarinena sa dovedit a fi deosebit de adecvat pentru mediul urban cu natura divizata de teritorii,
anumea din aceasta cauza reusite mari in tarile Scandinave.Pentru prima data principiile “decentralizatiei organice” au fost realizate de
Saarinen in proiectul dezvoltarii urbane Revelea (Talin) in 1913.folosind aceleasi principia Saarinen proiecteaza planul general a orasului
sau Helsinkiin 1918.Teoria lui Saarinen a avut a supus influienta mare si la proiectarea Marelui Stokgolm, la realizarea caruiea au purces
deodata ce sa sfirsit cel deal doilea razboi mondial.“Decentralizatiei organice” marele centre industrial americane , asa cum, Detrit (1933-
1934), Hettford (1933) si Chicago (1935-1936), pot vi studiate doar ca experimente urbane, nevind insemnatate practica.

Le Corbusier nu încadrează in proiectul natura, o idee imaginar, abstract, ci mai degrabă, include oraşul într-un peisaj de beton. "eu
...am oferit o idee cuprinzătoare - Le Corbusier a scris despre proiect nerealizat de planificare Algeria .- Ea taie singur accident vascular
cerebral impasul în care merge prea repede în creştere oraş. M-am gândit de "Radiant City", situat în inima peisajului magnific: cerul,
marea, lanţul muntos Atlas, munte Kabylia. Pentru fiecare din cei 500.000 de locuitori ai ... pentru fiecare dintre ele, eu, propun, mare şi
munte, care va fi vizibil de la ferestrele caselor şi va crea pentru ocupanţii lor pictura fertil şi plin de viaţă. În 1922 apare proiectul
"Contemporary City pentru trei milioane de locuitori.În acest proiect, opoziţia lui Le Corbusier la o soluţie armonioasă a clădirii haotic
până la oraşele capitalist de Vest. Satul sau pentru lucrătorii în Pessac de Bordeaux (Garden City), conceput în 1925 şi într-un timp foarte Diagrama decentralizarii orasului dupa Saarinen (autorul presupune ca perioada a 50 de ani aproximativ 50% dinconstructiile
scurt - mai puţin de un an - are loc, dar populate din cauza administrării doar numai 1929.Mai târziu, acest sat pentru lucrătorii din cele 51 orasenesti vor atinge amortizarea fizica si morala. Decurs de aceasta perioada orashul se poae mari de 2 ori prin formarea noilor raioane
de case a devenit un model şi un loc de pelerinaj de multi arhitecti. orasenesti. Saarinen divizeaza procesul de restabilire si crestere a orasului in 5 decenii,care si sint aratate in diagram.
Dupa case-orase, propuse de Corbusie, mai raminea de facut doar un singur pas- orasul universal, asemenea oras a fos realizat de Partea de sus- dezvoltarea spontana a orasului , insotida doar de citeva schimbari ale programelor planimetrice, partea de jos –
fantezia dilitanta a lui Roje Turta. In 1935 in cooperare cu arhitectul Vojenski, Corbusie a proiectat radikal expansiunea (расширение) dezvoltarea bazata pe studii stiintifice.)
orasului Zlina, unde se gaseste fabrica de incaltaminte a lui Tomas Batea. Conform proiectului , de lungul magistralei insotita de calea “Orasul destramat” (расчлененный город) a fost ultimul opus (Termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o
ferata, se propunea asherarea intrun lant a 6 grupuri de zgirie nori a cite 10 cladiri in fiecare grupa. Functional si aristic a fost apreciat operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale.) teoretik in splendid pleada de idei urbanistice, care a durat de
intrec complexul de cladiri inalte ale orazului Zlina. Insa nerentabilitatea economica a orasului liniar nu permitea aducerea proiectulu aproape 20 ani avind perioada dintre cele doua razboaie mondiale.necatind ca mult prognoze urbanistice a anilo ‘20 si ’30 au fost
spre realizare. Astfel a sfirsit experimentele Le Corbusie in proiectarea oraselor cu structura liniara.Ludvig Gilbersaider sa ocupat de apriorii, iar in utopiile urbanistice lipseau argument veridice spre reorganizarea oraselor, toate cautari effectuate intot acest rastim au
lucrarile orasului liniar reesind din primul prototip. Scopul acestui autor tindea spre marirea nr de cladiri rezidentiale de lungul magistralei fost destul de roditoare, intrucit ele au influiental la dezvoltarea practicii si teoriilor ubanistice.
si tot odata sa micsoreze cheltuielile orasului liniar. Gilbersaider a incercat sa foloseasca aceasta shema la reconstructia oraseor mari, in
rezultat obtinind un esec total.aceast au dovedit proiectele reconstructiei orashelor Cicago,New-York, London, realizate deGilbersaimer la 30.Urbanismul în perioada anilor 20-30 a sec. XX în Europa, SUA, Asia.
firsitul anilor ’30.
Nevoia de a aborda problemele legate de locuinţe în masă, boom - ulindustrial şi arhitectura de însoţire industriale, crearea de
producţie în masăde elemente de mobilier şi de uz casnic, legătura de artă cu producţia a dus la apariţia funcţionalismului,
constructivismul, idei noi în planificarea urbană.
În schimb centrul oraşului supraurbanistik a fost declarat "Garden City", cu cartiere de planificare liberă şi cartiere, clădiri publice şi
locuinţe."Planul Voisin" Le Corbusier, sarcastic a sugerat să demoleze unul din districtele de la Paris şi de a construi un cartier cu
complexe rezidenţiale şi sistemele de facilităţi sociale, un aer liber soare, aer şi verdeaţă. Această mişcare a devenit treptat fundamentală
pentru Arhitectură şi Urbanism a secolului XX, pe baza acestei arhitecturi evoluează la această zi.

La începutul secolului XX. căutarea unor forme noi, raţionale şi clar arhitecturale care combina beneficiile tehnologiei moderne cu
principiile clasice de compoziţie au fost A. Perret, T. Garnier în Franţa, O. Wagner, Austria, P. Berens, Germania. Simultan şi clădiri
construite în forme clasice (IA Fomin, VA Shuko, IV Zholtovsky în Rusia, E. Lachens în Marea Britanie şi altele). În 20-e. tendinţă de lider în
arhitectura europeană de Vest a început să raţionalism. Bazându-se pe realizările tehnice şi problemele de organizare raţională a
proceselor vieţii, crearea unui mediu de viaţă confortabil, care îndeplineşte cerinţele unei persoane într-o epocă a tehnologiei avansate,
arhitecţi (Le Corbusier, în Franţa, reprezentanţi ai Bauhaus din Germania) au cautat un mijloc de expresie artistică în concizia şi contrastul
de forme arhitecturale, oferind importanţă primară la baza constructive şi tehnică a clădirilor şi organizarea lor funcţională (a se vedea
funcţionalism). În unele ţări, stabilit neoclasicismul, exagerat monumentala lipsit de principii umaniste care stau uneori folosite pentru a
exprima o ideologie militantă reacţionar (arhitectura fasciste din Italia şi Germania)
Nevoile societăţii socialiste identificate principalele direcţii de căutări ale arhitecturii sovietice. În 20-e. a creat case şi clădiri publice,
noi tipuri - Palatul Culturii, lucrătorilor cluburi, bucatarii, grădiniţe şi creşe, case cu servicii de socializat interne (aşa-numita casa-
comuna).Designul lor implicate mai multe grupuri de arte - "constructiviştii" (fraţii Vesnins, M. Ginzburg), "funcţionaliştii" (KS Melnikov,
Schema experimental a orasului Liniar, realizata de Gilbersaimer. (noile constructii rezidentiale se amplaseaza pe partilelaterale a NA Ladovsky), arhitecţi din generaţia mai în vârstă care a vrut să continue tradiţia arhitecturii clasice (A. Shchusev, IV Zholtovsky, Fomin).
strazii, pe centru – principal gara feroviara, constructiile industrial – spre sud)
La mijlokul anilo ’30 conceptia orasului liniar a primit o critica umilitoare in multe tari. Insolvabilitatea sistemului linie practi a impus În a doua jumătate a 30-e. arhitectura cladirilor publice au tendinţa de reprezentativitate excesivă bazate pe utilizarea a
intoarcerea la cautari conceptiilor decentralizarii marilor orase.Unul din cele mai convingatoare idei de decentralizarea marilor orase a patrimoniului clasic, uneori decizia de a aduce atingere problemelor sociale contemporane
fost arhitectorul filandez Eliel Saarinen (1873-1950, architect-practic, theoretician in domeniul urbanizari.) Pozitia teoretica a sa cu mult In scopuri de lichidare a crizei rezidendiale in Marea Britanie 1924 a fost primit planul Ueslti, conform caruia in urmatori i ani au fost
se diferentia de clasicul Govard. construite 450857 apartamente. Franta in ultimii 15 ani a construit 240 miii apartamnte, mai putindecit a construit Germania. In SUA
Daca Govard proiecta asanumita “sistema planetara” , in central careia se gasea orasul-metropolia, inconjurat de sateliti, fiind active dezvoltare a constructiilor rezidentiale au inceput abia in 1925, cind a fost anulat ajutorul economic din partea tar ilor
amplasate la distant de acesta (30-60m),atunci Saarinen propune ceva mai compact, si anume federaţiei din zonele semi-urbane divizate Europene,pentru cei suferiti de pe urma razboilui.
de teritorii verzi nu prea mari (nu mai mult de 1 km). Sub titlul “organice” sau “organizate” conceptia decentralizarii de Saarenin a intrat In Franta la ’20 chiar shi anii ’30 utilizau norme de proiectare vechi, conform caror suprafata analize si studii au ajuns la concluzia ca
iluminare a naturala normal a cladirii, precum si strazile si ograzile interioare depend nu doar de alegerea corecta si proportiile intre
inaltimea shi distant cladirilorci shi de situatia geografica a orasului, precum si de orientarea cladirii dupa partile lumii.
Stinga –Paris, constructia raionului incojurind parkul Monso.Drepta – proiectul lui Ogiuster Rey

In central de guvernamint din Berlin acum se faceau incercari de a uni împreună toate valorile, determinate de intensitatea Constructive liniara, periferiile Berlinului (Hazelhorst)1928 / calculele teoretice ale lui Gopius legate de constructiile lniare
constructiilor, si anume inaltimile absolute si etajarea cladirilor, precum si suprafata admisibila si adincimea constructiei. Dendinta spre cladiri multietajate shi in acelasi timp micsorarea suprafeteiconstructive logic a condus arhitectii spre proiectarea
Aparitia liniei rosii din partea curti au dat importanta bordurii in fata fatadelor cladirii. In legatura cu aceasta aparitie, apar alte noi cartierelor case-turn. Primele experimente la nivel stiintifik au fost facute in Franat.
probleme, legate de solutiile architectural-spatiale siorganizarea functional a cartierului residential. Cea mai de interes localitate cu asemenea structura compozitionala pe acele timpuri a fost totusi complexul residential Dransi lea
Solutionarea perimetrala a constructiilor din cartiere, primind dreptul de existent “legala”, dupa guvernamintul din Berlin, posedade Miuett, aparut in anii ’30 la nord - estul de marginea Parisului. Arhitectul Boduen I Lods a construit aici 5 case turn a cite 16 nivele
un sir de neajusuri semnificative : conditiile sanitaro igienice, aeratia. fiecare.coplezul residential Dransi lea Miuett poate fi considerat ca punk de trecere l\de la casele cu constructive liniara la cele tip turn.
In Germania Valter Gropius a ajuns la concluzia ca odata cu marirea nr de nivele situatia economica si sanitaro-igienice a Paralel apare intrebarea necesitatilor constructiilor social-culturale. Aici apare notiune de microraion. Microraionul este compus din
constructiilor liniare se va imbunatati. Insa necatind la nesporitele beneficii practice, constructiile liniare la folosirea in masa a facut o 2 parti : social-economica si social-teritoriala.
impresie nu prea buna. Constructiile liniare au primit o mare popularitate nu doar in Germania, ci si in Elvetia, Dania, Spania, chiar si in
SUA(unul din primele orashe , in care a fost utilizat acest tip de structura urbana a fost Clivlend.) Unica tara in care co nstructiile liniare
nu a lasat urme inseminate, a fost Franta, necatind la ceea ca anume arhitectii francezi au elaborate theoretic baza acestei sisteme de
constructii.

Schema ideala a microraionului orasenesc dupa Klarensi Peri(raionul preconizat pt 5-6 mii locuitori cu case tip individual; pe centru
scoala,la colturi magazine. Raza de deservire 800 m)
Schema de amplasament a locurilor de munca, residential si de odihna a orasului A- oras medieval; B – orasele contemporane; C –
orasele cu structura de microraion
De problemele industrial si cele a zonelor industrial se ocupau multi teoreticieni din Vest. Partial aceste problem siau gasit
solutionarea in practica Americana de urbanism, si anume in New-York.
Microraioaneleoraselor centrale deveneau mai mult populate de bughezie, pe cind microraioanele periferiilor deveneau zone
populate de saraci.
Anii ’20-’30 au lasat in ruma sa o amprenta mare in ceea ce priveste dezvoltarea ideilor urbanistice.
31.Influienţa stilurilor arhitecturale (empir, modern, funcţional, constructivism) asupra concepţiilor urbanistice. Apariţia şi evoluţia
curentului „Arhitectura contemporană” în lucrările arhitecţilor F.L.Rait, A.Perre, Salliven, P.Berens, N.Miliutin, I.Leonidov.

Stil arhitectural, într-o incercare de definiţie cât mai succintă şi generală, ar desemna modalitatea specifică de utilizare a limbajului
arhitectural.
Stilurile de arhitectură evolueaza după un ciclu întâlnit în toate epocile si păstrează caracterele generalizatoare ale acestora.
La inceputul sec. XX, arhitectii au lasat de-o parte stilurile traditionale si s-au straduit sa dea nastere unor tipuri de constructii
practice si potrivite exigentelor societatii moderne.
Succint, factorii care au generat aceste mari schimbări au fost:
1.dezvoltarea explozivă a manufacturilor şi industriilor amplasate în centrele urbane;
2.creşterea numărului de locuitori prin atragerea populaţiei rurale pauperizate;
3.apar probleme noi, fără precedent:
a. necesitatea spaţiilor de cazare pentru o populaţie numeroasă
b. asigurarea igienei publice: alimentare cu apă, canalizare, salubruizare
c. necesitatea destinării unor edificii procesului educaţional: şcoli, activităţi culturale etc.
d. punerea la dispoziţia populaţiei a spaţiilor instituţiilor şi altor mijloace de petrecere a timpului liber.
MODERN este un termen foarte larg, folosit atunci cand vine vorba despre unele stiluri de arhitectura care au caracteristici foarte
asemanatoare, anume o forma simplificata si lipsa ornamentelor. Curentul modern a inceput in jurul anului 1900. Arhitectura moderna a
fost propulsata de evolutia tehnologica si stiintifica, lucru adevarat, deoarece astfel au devenit disponibile o serie de materiale de
constructie noi (fier, otel, beton, sticla).
Totul a inceput in jurul anului 1900, cand un numar de arhitecti din intreaga lume au inceput sa dezvolte noi solutii arhitectonice
prin care sa integreze traditiile precedente cu noile posibilitati tehnologice. Constructiile realizate de Louis Sullivan si Frank Lloyd Wright
in Chicago, de Victor Horta in Brussels, Antoni Gaudi in Barcelona, Otto Wagner in Viena si Charles Rennie Mackintosh in Glasgow pot fi
vazute ca o lupta intre nou si vechi. Schema liniară de dezvoltare a oraşului socialist, adică, în primul rând un oraş industrial, N. MilIutin.
Proiectele realizate de Frank Lloyd Right influenteaza munca arhitectilor modernisti din Europa. Principala temă în creaţia lui Frank Un rol important in ”Arhitectura contemporana” au jucat si P. Behrens, el este autor al construcţiilor halelor industriale, designer al
Lloyd Wright din perioada de după primul război mondial a fost casele de locuit. În concepţia sa, casa de locuit trebuia să „corespundă produselor, autor al blazonului firmei, si astăzi valabil, si creator de moda. Behrens atinge apogeul creaţiei sale realizând la Berlin, in
vieţii”, şi nu să fie o cutie în care aceasta se ambalează. Wright propune principiul locuinţei raţionale şi practice. „Destinaţia construcţiei – 1909, fabrica de turbine a firmei A.E.G., opera celebrata ca un veritabil prototip al arhitecturii industriale moderne. El este intr-o oarecare
mai întâi de toate, este de a sluji multilateral omului, şi nu de a crea impresie.” măsura, un eclectic de o extraordinara bravura, care după experiaenţa de la Darmstadt pare a uita lecţiile lui Olbrich, inspirandu-se
FUNCŢIONALISM -Curent în arhitectura secolului al XX-lea, care are în vedere în primul rând necesitatea corespondenţei dintre pentru crematoriul de la Delstern, 1907, din renaşterea florentina. Succesiv, intre 1909-1912, desenează grandioase edificii funcţionaliste
formă şi funcţie, astfel încât aceasta din urmă să fie determinantă. printre care in afara fabricii de turbine, pot fi citate rezervoarele de la Frankfurt si magazinele A.E.G. din Berlin. In afara de acestea mai
Dezvoltarea ideilor funcţionalismului şi întruparea lor în construcţii reprezintă, după cât se pare, fenomenul cel mai stimulator trebuie citata acea opera capitala care este Hochster Farbwerke din Frankrurt, din 1920-1926, uimitoare asimilare a climei expresioniste
din arhitectura contemporană. Dar, cu toate acestea, se dovedeşte că nu e chiar atât de uşor să defineşti cu precizie funcţia în arhitectură care dinamizează zidurile medievalizante... dominând peisajul urban
şi, prin urmare, nici noţiunea de „funcţionalism“. „Funcţia“este un lucru sau o mărime care depinde de mai mulţi factori şi, prin urmare,
este supusă schimbărilor. Ivan Leonidov – nu împlinise vârsta de 30 de ani când a intrat în istoria mondială a arhitecturii şi cu toate că practic nu are nici un
Urbanismul si arhitectura sint fenomene sintetice ce cuprind practic toate sferele activităţii umane. Un obiect de arhitectură poate fi proiect realizat se consideră un mare arhitect al sec. XX. Lucrările lui cele mai bune au fost proiectate cu 70 de ani în urmă, dar sunt mai
funcţional dintr-un punct de vedere şi nefuncţional, dintr-altul actuale ca niciodată. Asemenea ideilor lui Leonardo da Vinci, ideile lui Leonidov au prevăzut viitorul şi au fost înaintea timpului lor. A
Construirea unei locuinţe bune, pentru oameni, costă foarte scump, comparativ cu satisfacerea altor necesităţi umane. Dar, studiat arhitectura la Melnicov, apoi la Al.Vesnin, care au exercitat o influenţă mare asupra lui, l-au adus în rândurile constructiviştilor. În
întrucât arhitectura cuprinde toate sferele vieţii umane, o arhitectură într-adevăr funcţională trebuie să fie funcţională, înainte de toate, scurta sa activitate profesională, 1927-1930, a creat mai mult de 10 proiecte neobişnuit de inovatoare pentru acel timp, toate fiind
din punct de vedere pur uman. publicate în revista „sovremenaia arhitectura”.
Sub influenta luptei clasei muncitoare pentru drepturile sale,burghezia avea nevoie de a hotari unele probleme ale
Urbanismului,deaceea la inceputul anilor 1920,in Europa,se construiau sate muncitoare si locuinte ieftine pentru cei din aceasta clasa.
Pentru constructia acestora se folosesc tehnici avansate in Urbanism: planimetrie functionala, orientare favorabila a cladirilor, spatii verzi
pentru odihna si terenuri de joc pentru copii, planificarea constructiilor sociale si intreprinderi pentru servicii comunale.
CONSTRUCTIVISM -este o direcţie în arhitectura anilor 1920, începutul anilor 1930. Specificul dezvoltării acestei direcţii în
arhitectură care a fost promovat printre primele în lume, a fost formarea unui nou scop în arhitectură – crearea unui spaţiu nou, mult mai
larg pentru o societate nouă, ceea ce a dus la realizarea cerinţelor practice evitând fantezia arhitecturală. Diversitatea ideilor se datorează
numărului mare a concursurilor de proiecte pentru rezolvarea diferitor programe şi probleme.După 1917 în arhitectura Rusiei era pusă
problema creării unei lumi noi, care va rupe orice relaţie cu trecutul: “Jos arta, trăiască tehnologiile!” Problema de bază era construirea
spaţiului material ce înconjoară omul, folosirea tehnologiilor noi pentru crearea formelor simple noi, logice, funcţionale, u nei construcţii
integere pe baza metodei funcţionale. Constructivismul exprima noi speranţe, noi tendinţe ale consumatorului de arhitectură care era
reprezentat de proletariat-masele populare mari. Puterea societăţii industriale cere rezolvarea problemelor sociale majore.
Ignorarea principală a formelor trecutului a dus la căutarea unui limbaj architectural nou fără “împodobiri”, a promovat cultul
construcţiilor inginereşti-arhitecturale, exemplu, monumentul III Internaţionalului (V. E. Tatlin).
Caracteristica generală a avangardei ruse rezidă în : forme dreptunghiulare şi volume fără decor, acoperişe plane, ferestre mari cu
vitralii încadrate în ramă dreptunghiulară sau pătrată, conferirea construcţiilor din beton armat şi utilajului inginerilor unui aspect mult
mai poetic,un rol mai activ în compoziţie revine încăperilor de comunicaţii (scări,galerii, ascensoare). Proprietăţile construcţiilor-
simplitatea volumelor şi complicitatea lor în combinare pe baza compozitiilor asimetrice, ferestre orizontale,structurarea orizontală a
faţadelor,dinamizmul compoziţiei,lipsa decorului,suprafeţele pereţilor din beton.Clădirile de tip nou răspundeau perfect proceselor noi
social-tehnologice, apariţiei şi formelor noi a vieţii societăţi
MilIutin a propus forma ideală a oraşului socialist, în timp ce alţi arhitecţi şi-au axat preocupările pe „condensatorii sociali" - noile
clădiri şi instituţii care ar fi ajutat la instaurarea noii societăţi.
- Institutul Lenin – proiectul de diplomă al lui Leonidov, 1927, complex amplasat în afara oraşului, pe malul râului Moscova(în timp ce Stadionul Olimpic din Berlin nu are nici un caracter afectat de stilul fascist al Germaniei Stadionul s-a primit frumos din toate
proiectele analogice erau proiectate în oraş). Edificiul în totalitate este divizat pe părţi, în loc de o clădire unitară, Leonidov creează o punctele geografice, folosindu-se orice stil architectural.
compoziţie spaţială din volume separate, fiecare prezentând o figură geometrică simplă: de la prisma verticală – depozitul de cărţi, la
volume joase, cu un singur nivel ce străpung masa verde a parcului, pe malul râului – auditoriile, în forma unei sfere mari de sticlă,
ridicată de la pământ pe un suport uşor, ajurat de trunchi de con. Elementul care încheie compoziţia – linia şinei care porneşte de la turn
spre centrul oraşului. Complexul de figuri la prima vedere separate formează un ansamblu unitar, care organizează spaţiul în jurul său, şi
în acelaşi timp parcă se dizolvă în el. Pentru a accentua geometria construcţiilor, masa uşoară a lor, autorul include în compoziţie
Inca un architect care a avut o influenta majora in” Arhitectura contemporana” a fost A. Perret.
In 1903, arhitectul Auguste Perret a folosit betonul armat pentru construirea primului bloc de locuinte din elemente prefabri cate.
Industria blocurilor de beton a inflorit in Europa abia dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Deficitul urias de locuinte
inregistrat dupa razboi - in Germania 20% din fondul locativ era distrus si 25% avariat - a impus gasirea unor solutii pentru rezolvarea
urgenta a crizei locative. Atunci a incoltit ideea utilizarii pe scara larga a elementelor prefabricate din beton armat. Acestea erau produse
in fabrici specializate, iar apoi asamblate pe santier. In 10-15 ani dupa razboi, criza locativa din Europa a fost rezolvata.

32. Urbanismul la sfârşitul anilor 20- 30 a sec. XX în ţările fasciste: Italia, Germania. Încercările de reconstrucţie a centrelor
oraşăneşti din Europa şi SUA (pe exemplul oraşelor Londra, Washington, Philadelphia).
Fascismul a intrat in arhitectura si urbanismul Italiei încă înainte de Germania. Pînă în anii 20 în arhitectura Italiei predominau 2
stiluri: neoclasicismul si functionalismul,care italienii îl numeau raționalism. Primul,nu se deferentia de principiile stilistice,si se baza pe
prioritatea reprezentantilor vechii școli de arhitectura,al doilea era aproape în întregime legat de arhitectura moderna,care a trecut la
timpul ei prin futurism, iar acum s-a dedicat complet funcționalismului.
Nu este necesar sa vorbim despre dezvoltarea funcționalismului în Italia, pentru ca operele realizate de primii reprezentanti ai
acestei directii deja au primit acoperire în capitolul precedent. În 1926 au fost editate “legile extreme anti fasciștilor” și asa numitelor
“tratate de la Lateran”, astfel au aparut ideologii fasciste in literatură,stiință si in artă. Daca in perioada pregatirii de a spori
puterea,fascistii in frunte cu Musollini , în anii 20 aveau toleranță asupra raționalismului,care avea success internațional,pe urma ,intr-o
atmosferă de creștere a expansiei straine a fascismului și teroare polițista din țară, organele de stat ,în mod clar s-au racit față de ambele
părți. Fascismul avea nevoie de mase populare absolut supuse,organizate prin eșantion militar și fidele doctrinelor fasciste. Lozinca
poporului era “a crede,a se supune,a lupta”. Analizînd expoziția “Revoluția fascistă” unul dintre ideologii artei Italiene, Papini,a declarat:
“Este necesar de schimba reprezentarea libertații cu disciplina”. Astfel,operînd prin toate metodele ,influențînd asupra perceptia și
sentimentele poporului, fascismul își extinde puterea de stat.În anii 1930-1940 - Germania nazistă și Italia fascistă - au folosit arhitectura Munchen urmeaza direct legilor stilului oficial in arhitectura lui Hitler. Paul Ludwig Troost a ales din numeroasele locuri a capitalei
pentru a extinde influenţa şi puterea de stat. Aceste ţări dezvoltaseră importante mişcări avangardiste, iar atitudinea fiecăreia faţă de Bavariei ,anume acea care avea simetrie, forme clasice si spatii libere- piața dreptunghiulara Regală. Axa longitudinală trece prin
respectivele mişcări oferă un indiciu asupra rolului arhitecturii în ideologiile respective şi ajută la obţinerea unui răspuns la întrebările propileele pseudo-clasice(construite de catre Clentse in 1848-1862) si continua cu obelisk,aflat in centrul pietei vecine sub forma
totalitarismului privitoare la relaţiile dintre arhitectură şi societate. cerculara-Carolina. Axa transversala a ansamblului contine cladirile muzeelor,iar colturile sint plantate cu arbori.Reconstructia pietei
În Italia, avangarda a supravieţuit, ajungând să joace un rol în arhitectura „oficială". Diferite interpretări ale modernismului pot fi Regale consta în a forma 4 cladiri simetrice intreptate spre piata Carolina. Din partile axei longitudinal Troost construieste pavilioane
întâlnite în coloniile în care copiii emigranţilor erau trimişi pentru a se bucura de vacanţe plătite de stat, în clădirea în care Partidul Fascist patrate din stilpi dreptunghiulari,inauntru carora stau lampi de podea pentru foc. Aceste pavilioane au fost numite “hramurile Onoarei”.
îşi avea cartierul general, dar şi în gările răsărite pe tot cuprinsul ţării. Se viza crearea, cu sprijinul arhitecturii, a unei unităţi simbolice şi Cvartalele alaturate pietii au fost ocupate de case patrate simetrice,din care cea de la sud era rezidenția lui Hitler.
operaţionale fără precedent în istoria ţării.
În cazurile cele mai bune, această acţiune a produs capodopere raţionaliste precum Casa del Fascio, din Como, de Giuseppe Terragni
– clădire fascinantă datorită complexităţii riguroase a construcţiei, a detaliului şi a compoziţiei, precum şi din pricina provocării lansate
ipotezei că o societate bolnavă produce arhitectură de proastă calitate. însă conexiunea de neşters a raţionalismului italian cu fascismul l-
a provocat pe Ernesto Rogers, supravieţuitor al perioadei fasciste, să respingă raţionalismul, vestind regionalismul cu Torre Velasca, din
Milano, la care a lucrat cu alţi arhitecţi.
Regimul nazist, cu ambiţiile megalomane, a fost mai brutale cu moştenirea avangardistă. Albert Speer a făcut planurile Berlinului
pentru Adolf Hitler, concentrând oraşul în jurul unei gigantice reproduceri a Panteonului. înainte, vastul Zeppelin Field din Nurnberg
servise drept scenă pentru filmele de propagandă ale lui Leni Riefenstahl, confirmând opinia marxistului Walter Benjamin că fascismul
reprezenta estetizarea extremă a politicii.
Fascismul Italian s-a reflectat și asupra urbanismului,de care se ocupa statul. Criza economică mondiala cît și luptele din
Abissinni,Spania și Albania au dus la scaderea activitații urbanismului. țn timp ce numarul locuitorilor Italiei creste din 1920 pînă în 1939
cu 2311 mii oameni. Pe teritoriul mitropoliei au fost construite doar 3 orase mici , unde s-au stabilit dora citeva zeci de mii locuitori. În
continuare creșterea populației orașelor se datora compactării , care scadea deasemenea condițiile sanitaro-igienice a vieții.
Încă din epoca războiului Punic conducatorul armatei Flamini a organizat prin Campu Martius un drum drept,care sub numele Corso
Umberto I și în zilele noastre are rolul strazii principale in Roma.Aici , la un capat al colinei capitolina,din partea de nord,se afla
Monumento,care în timpul perioadei dictaturei fasciste era sediul residential official al lui Musolini și piața principal pentru demonstrații
și parade. Corso este doar un prospect radial, și nu un traseu trecator,deaceea nu reda o compozitie impresionantă.

Anii 20-30 în majoritatea țărilor Europene tind sa descopere cartierele în scopul îmbunătățirii aerisirii, și rezolvarea unor tip de
probleme precum insolarea încăperilor de locuit,care se rezolvă prin amplasarea meridială a caselor de locuit,s.a. Hitler cu Șpeer,se intorc
la forme mai primitive ale constructiilor orasenesti.
Acest plan a fost efectuat de catre Șpeer.Totul inafară de strazi au pe perimetru constructii,care, asemenea unui gard din piatra
inconjoara interioru cartierelor

În satele muncitoare cu constructii joase precum casele de locuit particulare,problema iluminarii si ventilarii se efectua mai bine
deacum, datorita amplasarii separate. Însă aceste teritorii sînt monotone,Lioneli Bret denumeste acestea”cuburi albe sau sarai pentru Trama stradala a Londonului , formata deacum timp de citeva secole,nu avea sistematizare clara. Deaceea academia Regala incerca
instrumente” inainte de toate sa simplifice sis a imbunatateasca circulatia transportului atit intern cit si cel de transit. Conform proiectului elaborate,
magistrala principal din London devine drumul circular a transportului,accentuînd zona central a orasului. Înăuntrul ei era propusa o
Încercările de reconstrucţie a centrelor oraşăneşti din Europa şi SUA (pe exemplul oraşelor Londra, Washington, Philadelphia). reconstructive totala a tramei stradale. Trebuia sa se largeasca sis a indrepte strazile vechi,transformindule in magistrale de transit. Și
invers, unele strazi erau inchise pentru transport. Odata cu reconstructia strazilor a fost pus in plan si extinderea unei retele de transport.
Lingă fiecare piata insemnată (ex:Trafalgarsca sau Picadili-Serches) se elaborau drumuri ,astfel eliberînd pietele de la marele trafic
nedorit. Aceasta dublare a pietei cu drumuri a fost o propunere originala si progresiva.
Se propuneau lucrari grandioase mai ales in jumatatea de sud a zonei centrale a Londanului. Acest teritorii avea magistrale radiale
precum: Blekfrayers -road, Sautwork-bridge-road si altele. Unindu-se în central raionului,ele nu formau un nod comun.

Pentru a avea o viziune mai clara despre arta arhitectura din proiectele academieio Regale,vom analiza cîteva propuneri de
reconstructie a orasului Londra.
Cea mai reusita prounere o efectueaza Cristofher Ren in proiectele sale. Unul dintre acestea este amplasarea catedralei la intersectia a
doua magistrale drepte si largi , provenite din Vest-End și continuînd spre est si nord-est.În caz de realizare, proiectul catedralei avea sa
capete o perspectiva cîștigătoare în partea de vest și o buna piata trapezoidală.
Tot Cristofher Ren a propus o alta idee,absolut contrara primei,ce consta in închiderea pietii cu catedrala.
Lucrarile arhitectilor americani se evidentiaza prin formele antice,demne. În Pensilvania și Anglia Noua au incepu sa se construiasca
periptere: hramuri dorice,ionice si corintice,înăuntrul carora se amenajau banci,vame,muzee, colegii si alte institutii sociale,care nu aveau
nimic in comun cu arta hramului vechi.
Acest val a cuprins doar centrele administrative a statelor și în primul rînd Washingtonul,care avea nevoie de reconstructie. În 1901
s-a format comisie speciala sub conducerea senatorului Mak Millano. Scopul principal al lui era proiectarea parcurilor
centrale,unde,inafara de obeliscului gigantic,inaugurat in cinstea creatorului capitalei George Washington, era propus de a elabora un sir
de monumente memorial, dedicate trecutului glorios al poporului american.
În 1922 a fost deschiderea demonstrativa a monumentului Avraam Lincoln, dupa proiectul arhitectorului Genri Bekon pe malul riului
Potomac. Volumul dreptunghiular,asemenea peripterului grecesc Doric,a fost amplasat pe axa aleei principale Mell,pornita de la Capitolia
spre vest. În fața intrarii constructiei era un prter lung cu apa,si o scara mare care duce in interiorul incaperilor modernizate a “hramului ”
grecesc..aici, asemenea statuiei lui Zeusului Olympic, solemn se inalta Avraam Lincoln,sculpt. Daniel Chester French.

A fost unul dintre cele mai reusite proiecte de reconstructie realizate in America. Include nu doar partea centrala ci si tot teritoriul
Philadelphiei Mare,apare propunerea reconstructiei zonelor industriale ,zonelor locuibile ,tramei stradala ,spatii publice,spatii verzi s.a.
33.Cel de-al doilea război mondial 1939-1945. Prejudiciile aduse oraşelor şi populaţiei. Protejarea populaţiei şi construcţiilor orăşăneşti rectangulate care dadeau senzatia de cazarme. Din cauza razboiului, multi arhitecti au ramas in umbra insa in spatele arenei de lupta erau
(lucrări de construcţie de proiectare şi teoretice, lucrări de renovare). arhitecti ce isi continuau meseria proiectind orasele de dupa razboi. De exemplu Le Corbusier in anii razboiului a proiectat La Rochelle a
cosultat planificarea Aljirului si a editat intr-o publicatie anonima “Athena charta” – un manifest proiectat la cea de 4 asocie internatinala
Al doilea război mondial, 1939-1945. a fost rezultatul agravarii crizei generale a capitalismului. Războiul a fost declansat de statele arhitectilor moderni inca din 1933, a introdus o caracteristica critica a oraselor capitaliste si o propunere de reorganizare a lor. Reiesind
agresive fasciste, Germania, Italia şi aliatul în Extremului Orient, Japonia. Dupa dimensiunile geografice, actiuni militare si numarul din aceea ca orasele mari asigura securitatea populatiei, autorii “Athena carta” au prevazut urmatoarele:
fortelor armate al II-lea razboi mondial l-a depasit cu mult pe primul. Teatrul operatiunilor militare s-a desfasurat pe teritoriul a 40 de 1. Orasul trebuie privit ca o unitate integra social economica si arhitecturala luind in consideratie interesele cotidiene a populatiei
state ale Europei, Asiei si Africii si in largul oceanelor Pacific, Arctic, inghetat de Nord, Indian si Atlantic. Au participat aproximativ doua 2. Orasul nu trebuie izolat de regiunile economice ce-l inconjoara si-l aprovizioneaza cu produse alimentare, si asigurindu-i legatura
treimi din populatia globului (1700000 mii locuitori), dintre care 110 mln au decedat. Numărul de victime in al doilea război mondial încă cu natura. In legatura cu asta o mare importanta o are protejarea si constructia landshafturilor suburbane.
nu este cunoscut, şi nici nu poate fi stabilit cu certitudine rezonabilă, deoarece migraţia şi moartea din cauza actiunilor militare, bolii, 3. E necesar de descarcat centrul orasului si inlocuirea cartierelor sarace si insalubre prin cartiere mai dezvoltate.
foamei şi a lucrului istovitor nu au fost luate în considerare. În "Istoria Mondiala" figureaza cifra pierderilor 50 de milioane.in timp ce 4. Din cauza dispersarilor zonelor de locuit de munca si odihna era necesar planificarea unui complex integru
pierderile economice cauzate de război, sint estimate la 4 tril. Dolari.Foarte mult au avut de suferit de pe urma razboiului orasele si satele. 5. Respectarea normelor stricte- respectarea liniilor rosii, aerare, insolarea
Caracterul distructiv se datoreaza dezvoltarii tehnologiei militare care dadeau posibilitatea de a patrunde rapid pe teritoriul inamicului. 6. Ca unitate pricipala in oras e apartamentul si nu casa si cartierul, in acelas timp complexele locative trebuie sa fie bine deservite
Al doilea război mondial a început cu un atac surpriză de către armata germană în Polonia, la 1 septembrie 1939. În timpul luptelor de organele comunale si culturale in urma carora problema locuirii in comun va capata un caracter complex.
din "coridorul polonez", au suferit mai multe oraşe. Afectata în mod semnificativ a fost capitala Poloniei, Varşovia. 7. Interdictia de a folosi stilurile istorice in cladirile noi in deosebi in apropierea capodoperelor
Orasele care au suferit in urma celui de al II-lea razboi mondial au fost:in Franta: Mobej,Abville,,Sent omer, Diunkerk,(prin aceste 8. In arhitectura oraselor trebie de tinut cont de echilibru dintre problema estetica si functional
orase au fost evacuate armatele engleze destramate).,dupa ele au fost orasele:Ruan,Lion,Chartur,Trua,Orleans,Tur,Tulusa. Au fost in 1943-1944 au fost inaugurate elaborarea proiectelor de reconstructie a oraselor Limuta, centrului Bermingiem in 1945 a fost
distruse o sumedenie de monumente de arhiterctura foarte valoroase,fara nici o logica,doar intimplator. Aceasta imensa flacara de foc ce planificat Bat, Durcham, Manchester, dar cel mai mult s-a pusatras accent pe reconstructia Londrei. In 1942 a fost finisat proiectul
s-a abatut asupra Frantei a trecut si pe teritoriu Olandei si Belgia. Au suferit foarte mult orasul Roterdam,care a fost bombardat nemilos si academiei regale si in 1943 a fost finisat proiectul elaborate de comitetul pentru studiere si reconstructie a regiunii londoneze.
au fost distruse cartierele centrale a acestui oras –port foarte important.Dupa capitularea Frantei ,toate atacurile fasciste au fost
concentrate asupra Angliei ,treptat capitala Londra s-a transormat intrun imens rug care putea fi vazut de la 70 km. A suferit de la
nemiloasele bombardamente fasciste si portul armat din sud vestul Angliei-Plimunt. Bombardamentele asupra Angliei au durat din 1940-
1941 pina ce Hitler s-a concentrate asupra URSS. Au fost distruse:Glazgo,Belfas,Liverpool,Brestol,Mancheser,Shefild,Sautghemton,au fost
distruse o sumedenie de biserici,aproximativ 14000 de edificii. In 1941 Japonia ataca insulele Hawai,ca urmare SUA intra in razboi,multe
orase sufera in urma acestui razboi,au suferit porturile instalate,Perl-Harbor,Gonolulu,orasele Manila, Singapore, Birma.In urma
capitularii Germaniei,au avut de suferit orasele: Hamburg,Berlin,Munchen, Niunberg,Sacsonia, Westtfalia,Brandenburg,care au fost
atacate pe cale aeriana. Datorita faptului ca avioanele au evoluat si puteau transporta greutati mai mari au dus la cresterea masei
bombelor care spre sfirsitul razboiului ajungeau pina la 5-11 tone. Era destula explozia unei bombe pentru a distruge o catedrala
medievala, o gara feroviara,o uzina. Atacurile aviatice erau concentrate asupra oraselor anume de aceia ca pe teritoriul acestora se
intersectau caile feroviare, magistralele si deaceia ca ele concentrau in sine industria ce lucre in domeniul militar. Orasele franceze au
avut de suferit chiar si in urma miscarilor de eliberare a partizanilor. Asa a fost de exemplu in Grenoble unde o explozie catastrofala a unei
bombe nemtesti organizata de partizani a distrus zeci de cartiere. Din raporturile publicate de arhitecti din universitatea regala britanica
in 1945 din care rezulta ca numai in Toscana au avut de suferit 38 orase care includeau in sine monumente remarcabile, arhitectura
romana si etrusa. Monumentele de arhitectura si arta au avut de suferit in urma atacurilor artilerile a nazistilor asa de exemplu in Pience
care nu avea nici o importanta strategica a fost distrusa remarcabila catedrala si palatal Comunalle; in Pisa au fost puternic deteriorate
galeriile gotice medievale ale cimitirului Campo-Santo, cu fresci recunoscute Traini si Benozzo Gozzoli. In urma retragerii in Florenta si
Pisa germanii distrugeau podurile istorice si lasau in ruine cartierele cu iesire spre riul Arno.
Protejarea populatiei
Cu inceputul razboiului a aparut problema protejarii populatiei si a mediului urban de atacurile aeriene. In legatura cu asta in diferite
tari s-au inceput constructia adaposturilor de protectie, camuflarea aeriana a obiectelor industriale si a oraselor, a monumentelor de
arhitectura de incendii si atacuri cu bombe. Pentru adapostirea populatiei in timpul alarmei se foloseau tunelurile de metrou, cavitati
subterane, catacombe vechi si chiar colectoare de apa. Un lucru obisnuit in orasele mari era reorganizarea subsolurilor in adaposturi
impotriva bombelor si a atacurilor cu gaze. In cartierele dens populate a Londrei municipalitatea a construit o retea de adaposturi in
forma lineara intinsa de-a lungul strazilor. Boltirile din caramida si beton protejau demisolurile de bombe usoare, schije si ruine. In acelasi
timp impartirea adaposturilor lungi pe sectoare dadea posibilitatea de a localiza distrugerea si prin aceasta micsora numarul de jertfe. In
primul rind erau mascate uzinele militare, nodurile de transport si zonele potrului. Deja din 1939 in Anglia, Franta si Germa nia s-a inceput
demolarea tevilor de inaltime mare trecind la o productie fara fum si ce nu degaja alte semne vizuale, in acel timp se foloseau plase de
mascare, constructia blocurilor industrial false, mascarea pietelor orasenesti in zone verzi etc. in orasele cu importanta militara se
practica folosirea peretelui de fum. Un rol important au avut arhitectii in protectia monumentelor de arhitectura si arta. Nu toate tarile
europene s-au pregatit similar de aceasta problema. Daca in Italia datorita dezvoltarii pe larg a turismului aproape toate operele au fost la
timp puse la evidenta atunci in Anglia nu aveau idee nici macar de jumate din tezaurul national. Deaceea comitetul national fondat in
1940 pentru protectia monumentelor a inceput sa puna la evidenta monumentele care n-au suferit precum si ruinele. In presa periodica
s-au pastrat fotografiile catedralelor medievale a sculpturilor din marmura si bronz, a vitraliilor cit si a picturilor in forma de fresca si
mosaic. Cea mai raspindita metoda de protectie a monumentelor erau sacii impluti cu nisip. Monumentele mai deosebite erau cuprinse in
boxe din caramida sau beton armat. Asa s-a procedat si cu columna lui Traian care e construita din marmura alba. Fresca “ cina cea de
taina” a lui Leonardo Da Vinci a fost protejata cu saci de nisip. Insa era imposibil de a proteja orasul in intregime. Niciun ul dintre razboaie
nu a distrus atit de mult arhitectura ca acesta. La evidenta distrugerile se calculau aproximativ, pierderile din fondul locative la nivel de
tara si la acestea se mai adaugau si pierderile eventuale. Lucrul asupra problemelor locative in timpul razboiului constau:
1. Reparatia cladirilor avariate
2. Reorganizarea apartamentelor mai mari in apartamente mai mici
3. Constructia caselor de adapost pentru populatia evacuate.
Insa arhitectii erau nevoiti sa proiecteze cladiri de dimensiuni mici din panouri prefablicate din contul statului, constructiile de acest
gen se imparteau in periodice si de avariere. Cele de avariere erau amplasate in orice loc liber din oras, celelalte erau grupate in localitati
rurale pentru populatia evacuata si de obicei erau amplasate departe de hotarele oraselor. In perioada razboiului in America se practica
constructia caselor din metal in forma de cilindru cu acoperisuri conice sau boltite, in rind cu casele circulare erau constr uite si cele
34. Restaurarea şi construcţia Chişinăului de după război. Planul general al oraşului elaborat sub conducerea lui A.V.Şciusev în 35. Migrarea populaţiei după cel de-al doilea război mondial. Reconstrucţia şi creşterea oraşelor, ansamblurilor urbane /pe exemplul
anul 1947. oraşelor Gavr din Franţa, Freidenştadt din Germania/.
În timpul celui de al doilea război mondial oraşul a suferit mari distrugeri. Arhitectul A. Şciusev (1873-1949) a condus elaborarea In preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial, autoritatile britanice au constientizat inconvenientele ceate de concentrarea intr-un
planului general de reconstrucţie din anii 1947-1949, când localitatea s-a extins cu noi cartiere de locuinţe. Chişinăul a devenit capitala spatiu limitat I unei mari parti a populatiei si a echipamentelor industrial ale tarii. Urmind concluziile raportului Barlow (19400, dupa
R.S.S. Moldoveneşti şi, în ciuda viciilor bine cunoscute ale regimului inlăturat de curând, a continuat să se dezvolte, rămânând principalul raboi s-a aplicat o politica de descentralizare industrial, sprijinita pe crearea unor orase noi, atit in regiunea Londrei, cit si al alte parti ale
centru de păstrare, în aceste condiţii nefavorabile, a culturii naţionale. În această epocă au fost realizate: gara (arhitect, L. Ciuprin, 1948), Angliei. “ Planul celei mai mari Londre” , elaborate de Sir Patrick Abercombie, include o centura verde in jurul aglomerarii existente si
Grădina Publică şi Aleea Clasicilor (1957), Biblioteca Naţională (arhitect, A. Ambarţumean), sediile Casei Guvemului (arhitec t, S. Fridlin, prevede crearea a opt orase a circa 40 km distant fata de capital. Dupa razboi, urmind modelul Angliei si sub influienta ideilor prezentate
1965), al Parlamentului (arhitect, A. Cerdanţev, 1976), al Sindicatelor (arhitect, V. Kudinov, anii '70) şi al Preşedinţiei (arhitect, Iu. de J.-F.Graviei in cartea sa Parisul si desertul francez,se incepe stabelorea unei polotici de descentralizare industrial si de amenajare a
Tumanean, anii '80), hotelurile "Codru" (arhitect, V. Kudinov), "Naţional" (arhitect, A. Gorbunţovşi V. Şalaghinov) şi "Cosmos" (arhitecţi, B. teritoriului Se inceraca astfel obtinerea unui control direct asupra cresterii capitalei. In vertutea decretului din 31 decembrie 1958 este
Banâkinşi I. Kolbaieva), aeroportul (arhitect, A. Eksner), Teatrul de operă şi balet (arhitecţi, L. Kurenoişi A. Gorşkov), Circul (arhitecţi, S. elaborate Planul de Amenajare si de Organizare generala a regiunei pariziene (PADOG). Acest plan este aprobat in 1960, el determina un
Şoihetşi A. Kiricenko, anii '80), Centrul de Artă (arhitecţi, I. Zagoreţki, A. Şevţovşi M. Orlov, anii '80) etc. parametru in exteriorul caruia aglomerarea nu trebue sa se extinda. Daca in sec. XIX şi începutul secolului XX. Anglia era forţat
Replanificarea Oraşului de Jos sau Oraşului Vechi a început în urma realizării Planului general de reconstrucţie a Chişinăului (elaborat să recunoasca Dominione Canada, Australia şi Noua Zeelandă, după al doilea război mondial a aruncat de pe umeri sai dependenţa
sub conducerea acad. A.V. Şciusev). Conform acestui Plan, Oraşul de Jos, Centrul istoric al Chişinăului, a fost divizat de actualul bulevard colonială a multimilliona India, urmat de Ceylon, Cipru, Birmania, precum şi alte câteva posesiuni britanice de peste mări. Înfrânsa de
Grigore Vieru. După al DoileaRăzboiMondial, odată cu trasarea pe strada Albişoara a auto - magistralei care uneşte sectoarele Botanica, Italia fascistă imediat a deposedat de toate coloniile. Franţa cel mai mult pastreaza in miine ei posesiuni uriaşe din Africa, dar nici ea nu a
Buiucani şi Râşcani, s-a încheiat ultima etapă de încadrare a Centrului istoric al Chişinăului în primul inel de transport orasenesc. putut ţine Algeria, Tunisia şi Maroc, o data cu eliberarea carora a avut loc o mare schimbare in harta politică tropicală şi sudul Africii.
Nigeria, Mauritania, Senegal, Togo, Camerun, Ghana, Tanzania, Kenya şi Republica Madagascar nu au format listă completă a noilor state
format din ruinele coloniilor britanice şi franceze. Iar dacă cele mai multe dintre ele din motive economice şi diplomatice totusi a rămas
în cadrul comunităţilor britanică şi franceză, pai dreptul de a vota în OEP a stabilit noiele ţară în mod legal pe picior de egalitate cu
metropolele puternice şi mari. Deci, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, pentru ultima parte a sec. a fost radical redesenată
harta geografică a lumii, şi cu ea s-au schimbat acele substanţa economice şi demografice care predeterminau dezvoltarea în continuare a
oraşelor. În ceea ce priveşte ţările implicate în război, pai catre 1960 chiar şi cele mai grav afectate nu numai ca si-au recompensate
declinul populaţiei, dar în mod semnificativ au depasit cifrele de dinainte de razboi. Pe parcursul celor 15 ani de la terminarea războiului,
populaţia din Marea Britanie a crescut cu 2,7 milioane de persoane (de exemplu, 5%-plus).Si mai rapid a crescut populaţia Franţei şi
Germaniei de Vest. În prima curbă a dat creşterea de 4,8 milioane (12%), în timp ce al doilea - 9,2 milioane care a reprezentat aproape
21%. Cautind motivele creştererii intensivă a populaţiei din aceste ţări, trebuie de mentionat influienta semnificativă a imigratiilor din
colonii, Transformate acum in state suveran. Deci, în 1958, in fata populaţie franceze din Algeria, care constituea 1 / 10 din totalul
populaţiei din această ţară, cu o incredibila viteza s-a pus problema cu privire la alegerea patriei.
În mod similar, si-au rezolvat problema si olandezii stabiliti pe arhipelagul vast din Indonezia, precum şi belgieni,care la un momente
data a domnit peste Congo şi, în cele din urmă, britanici, italieni, americani.Cu cit mai nefavorabele au fost conflictele între coloniştii şi
populaţia locale eliberat, cu atit mai mult sa creat o tendinţă a europenilor să se întoarcă în patria sa. Cu pierderea de colonii Franţa,
Marea Britanie, Italia şi în special Japonia, a revenit citeva milioane de oameni. Cu toate acestea, principalul motiv a creşterea populaţiei a
fostelor metropole nu a fost în materie de imigraţie şi în procesele demografice naturale care nu sunt dependente de evenimentele
politicii externe.

Chişinău din anii '50


Proiectul de refacere postbelică a fost elaborat între anii 1945-1947, fiind consultat de academicianul A.V. Şciusev. În proiect se propunea
înlocuirea structurii formată firesc a oraşului vechi şi a suburbiilor prin sistemul ortogonal de cartiere rectangulare, care ar fi integrat
structura sa urbană eterogenă. Prin centrul vechi al oraşului moldovenesc au fost trasate trei străzi - raze convergente. Raza centrală a
devenit bulevardul Renaşterii, prin distrugerea fondului de construcţii din jurul Pieţei Vechi şi al bisericii Sf. Arhangheli; raza orientată spre
nord est a păstrat direcţia străzii vechi – Uliţa Mare, orientată spre podul de la Bâc, actuala stradă Petru Rareş, iar raza orientată spre sud-
est a fost trasată înanii ’80 ai secolului al XX-lea, constituind actuala stradă a Fontalului. Această soluţie, care avea drept scop armonizarea
părţii vechi cu cea nouă ale oraşului, a necesitat, însă, distrugerea părţii centrale a Chişinăului vechi, dezmembrând-o în fragmente
izolate. Şantierul de construcţii a locuinţelor s-a mutat la periferia oraşului, iar pentru intervenţiile în oraşul istoric au fost elaborate
proiecte ale planului general de către institutele specializate de profil din URSS – KievNIIGradşi Len- NIIPGrad, soluţiile propuse fiind o
continuare a planului postbelic. Aceste proiecte nu conţineau măsuri de protecţie a monumentelor de arhitectură, cu excepţia unor
mostre importante. Aceste proiecte nu au fost implementate integral, urbaniştii cedând treptat din intenţia de „răşluire” a fondului
construit istoric. După cum s-a relevat, însă, retragerea s-a dovedit a fi temporară.
Structura planimetrică a zonei centrale a oraşului care s-a constituit la sf.sec. XVIII – înc.sec. XIX şi până în prezent nu a suferit
modificări considerabile. Trama stradală reprezintă, de regulă, un sistem dreptunghiular, care divizează teritoriul centrului în cartiere mici După demobilizarea armatelor mari, care însumează mai mult de 100 de milioane, natalitatea din ţările ce au participat in razboi nu a
cu dimensiunile 150x150 m. Pentru partea de jos, după relief, este caracteristică o structură haotică a reţelei de străzi corespunzătoare potu sa nu se îmbunătăţiasca. Dar fenomenul a fost de scurtă durată, după care curbele de evoluţia demografică a intrat în cursul său
epocii medievale. obişnuit. Principala forţă motrice a creşterii oraşelor din perioada poslsvoenny a continuat să fie industrie Deoarece procesul de
Ca urmare a proclamării independenţei Republicii Moldova, la 27 august 1991, importanţa politică, administrativă şi culturală a concentrare a producţiei a continuat, procesul de creste a oraşelor nu putea să nu crească.
oraşului Chişinău a crescut. Timp de 560 de ani, vechea aglomeraţie rurală de la Chişinău a cunoscut o evoluţie complexă, cu multe Indicatorul directe a creşteri urbane este dinamica greutăţii populaţie urbane şi rurale din fiecare ţară. Ca regulă generală, oraşul a
momente dramatice sau chiar tragice, până în zilele noastre, când ea aspiră să exprime din plin funcţia de capitală a unui stat european crescut mai rapid în ţările în care urbanizare nu a atins încă un nivel ridicat. De exemplu, până la începutul anilor 30 a ac estui secol
modern în economiei franceze agricultura isi pastreaza pozitia semnificativă. Potrivit acestor factori si a cifrelor care indica populaţii urbane şi
Actualmente capitala a epuizat, practic, toate rezervele pentru extinderea teritorială ca urmare a rurale din Franţa au fost aproape echivalente (49% din populaţie în mediul urban şi 51% în mediul rural). Industrializarea ţării, manifestat
Unor decizii nechibzuite, slab argumentate, precum şi a lipsei investiţiilor în construcţie administrative, în infrastructura socială, cu vigoare mare în anii de după război, a schimbat echilibrul populaţiei în favoarea oraşului cu 8%,ca rezultând marile centre industriale
edilitară, etc. În aceeaşi perioadă de timp, unele zone de agrement au dispărut completamente sau au fost deteriorate parţial. din Franţa a început să crească rapid. Doar in 10 ani (. Şi anume, între 1950 şi 1960) in 21 de oraşe populaţia franceză a crescut cu 25-60%
Reieşind din istoria sa, situaţia existentă, tendinţe, oportunităţi şi riscuri, Chişinăul trebuie să se transforme deja către anul 2020 în 11 - cu 10-25%.
dintr-un oraş european periferic, izolat de procesele globale şi europene, în un important centru regional Sud-est european, important Dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, Europa a cunoscut un mare val de refugiati, aproximativ 30 de milioane, care
nod le legătură între Estul şi Vestul Europei şi acţionând ca locomotivă de dezvoltare şi integrare europeană a Republicii Moldova şi fugeau din zonele devastate de lupte. Multi s-au instalat in Statele Unite, in tarile Commenwealth-ului sau in zona occidentala a
simbol al statalităţii moldoveneşti. Germaniei. Pentru nevoile reconstructiei s-au produs schimburi de muncitori intre tarile care dispuneau de rezerve de forta de munca
(Italia, Olanda si Germania de Vest) si tarile vecine cu deficit de forta de munca (Franta, Belgia). Ca urmare, patronii francezi si-au 36. Sistematizarea „fragmentară” a or. New-York /SUA/ în perioda anilor 1954-1960. Crearea magistralelor noi de transport.
indreptat privirile spre Spania, Portugalia si Algeria. Dupa stoparea imigrarilor dinspre Rasarit, Germania si-a extins zona de recrutare
inspre Grecia si Spania, apoi spre Iugoslavia si Turcia. Anglia a continuat sa solicite forta de munca din tarile Commenwealth-ului si Cu toate că oraşele americane se deosibesc foarte mult de orasele europene prin entitata lor arhitectural- planimetrica , şi în special
Irlanda. Pentru statele coloniale europene care dispuneau de imperii dincolo de ocean perioada de decolonizare s-a tradus prin reveniri prin siluetă, totusi reconstrucţia lor de dupa război a fost făcut pe baza aceloraşi principii de planificarea urbană. Cel mai important
masive ale colonistilor europeni. In aceasta perioada, cele mai multe state industrializate au recrutat muncitori imigranti pentru a-si dintre ele consta in eliberarea cartierelor centrale de constructiele dense şi eliberare zonei centrale de fluxul excesiv pietonal şi transport.
sustine expansiunea economica, pentru a-si stimula dezvoltarea si pentru a stopa fluctuatiile conjuncturale ale locurilor de munca. Proiectele de reconstrucţie a oraşelor americane se elaborau ţinînd cont de planificare regională a zonelor înconjurătoare, unde erau
Germania a adoptat o legislatie riguroasa care a favorizat imigrarea temporara. Un permis de drept de munca este dat pentru un an si indreptate drumurile de eşire din oraş. Nepatrunderea zonei centrale de catre arterele de tranzit de mare viteza a fost bine asimilată în
poate fi reinnoit de doua ori pentru o durata de cate doi ani. In 1965 permisele de sedere pe durata limitata devin exceptionale iar America,si ca consecinţă directă a acestei doctrine a fost construcţia centurilor de ocolire. Cu toate acestea, conţinutul proiectelor de
reintegrarea familiei este tolerata cu greu. Anglia opteaza de asemenea pentru o imigrare de tip temporar. Legislatia vizand cetatenia, reconstrucţie din fiecare oraş, precum şi ordenea de aplicare a lucrărilor planificate nu au fost standarte pentru toata America. De
incurajeaza stabilirea propriilor cetateni din Commenwealth precum si instalarea celor care provin din India, Pakistan si Insulele Antile. exemplu, eforturile constructorilor din New-York sau axat în principiu pe constructia drumurilor şi centrului civic, aparut
Franta a ales un sistem mixt care recurge la forta de munca provenind din tarile fostului sau imperiu colonial precum si la recrutarea fortei acum printre aglomeratiele de zgârie-nori de pe insula Manhattan. Cu cit de diverse au fost sarcinele funcţionale cu atit de diverse au
de munca din sudul Europei, in special portughezi. Avantajul primului titlu de sedere este legat de permisul (dreptul) la munca pentru o fost şi metodele de reînnoire urbană. Sub influenţa condiţiilor locale, arhitecţi au tratate în mod diferit renovarea vechi planificari. Si
durata de un an care poate fi reinnoit pentru trei ani, apoi pentru zece ani. Dupa acest interval imigrantul putea solicita naturalizarea in daca planificatorii de New York, proiectau noi centuri magestrale inaintind prin nucleul central a orasului dupa metoda lui Barona
conditiile cerute de codul nationalitatilor din 1945. Pentru aceasta perioada retinem ca fluxurile migratoare demografice sunt in cea mai Osmana, atunic in Philadelphia reţelele stradale a intregii zoni centrale si-a păstrat pe deplin configuratia initiala. Din punct de vedere al
mare parte a timpului intercontinentale. Ele sunt incurajate de o conjunctura economica deosebit de favorabila. problemei de reconstrucţie a oraşului pe baza continuitati, Philadelphia dă un exemplu foarte instructiv şi izbitoare. Dupa un sfert de
Oraşul Le Havre, pe Canalul Mânecii, în Normandia, a fost grav bombardat în timpul celui de-al doilea război. Zona distrus a fost secol dupa publicarea proiectului de elaborarea a Planificari Regională (1929), New York sa schimbat semnificativ. Populaţia suburbielor
reconstruit în conformitate cu planul de o echipă condusă de Auguste Perret, 1945 - 1964. Site-ul forme de centru administrativ, celui mai mare oraş din lume a crescut de la 10,9 la 13 milioane de oameni, si cel mai mult s-a determinat in aceasta perioada
comercial şi cultural al Le Havre. Le Havre este excepţională, printre multe oraşe reconstruite pentru unitatea şi integritatea. Acesta funcţionalitatea specifica a orasilor si suburbiilor ce intrau în cadrul regiunilor urbane. Pe partea de vest (in Jersey- city, New-york,
combină o reflectare a modelului anterioare ale oraşului şi a structurilor sale existente istorice, cu idei noi de urbanism şi a tehnologiei de Bayonne si Paterson) a continuat să se concentreze industrie, în timp ce partea de nord şi est (de exemplu, Bronx, Brooklyn si Queens) se
construcţie. Este un post-restante exemplu de război de urbanism şi arhitectură bazată pe unitatea de metodologie şi utilizarea de dezvolta în principiu datorită acumularii populaţiei aici. Insa Manhattan (in special jumătatea sudică, în ciuda tuturor încercărilor de
prefabricare, utilizarea sistematică a o reţea modulare, inovatoare şi exploatarea potenţialului de beton. Dupa război plan de introducere in ea a cartierelor populate) tot mai mult se transforma intr-o zona de afaceri solid, lisita de locuitori permanenti. Si din
reconstrucţie a Le Havre este un exemplu remarcabil si un reper de integrare a tradiţiilor de planificare urbană şi o implementare pionier moment ce locul de muncă si locuinta a ocupat pozitii teritoriale opuse polare, ca rezultata mişcarea de la est la vest şi de la vest la est (în
al evoluţiilor moderne în arhitectură, tehnologii, şi de urbanism. Le Havre este o remarcabilă post-război exemplu de planificare urbană şi Manhattan şi în tranzit prin acesta în ambele direcţii) a crescut semnificativ. Doar in şase ani (1954-1960) numărul anual de vehiculele
arhitectura bazată pe unitatea de metodologie şi sistemul de prefabricare, utilizarea sistematică a unei grile modulare şi a exploatării care trec pe riul Hudson a crescut de la 76 la 90 milioane, in timp ce reţeaua strada a Manhattan-lui şi numărul de treceri peste râu a
inovatoare a potenţialului de beton. rămas stabilă. În special era intens traficul pe poduri si in tuneluri. Desigur, eforturile planificatoriilor oraşului din perioada postbelică s-
au concentrat pe rezolvarea problemelor de transport. În acest scop, în 1955 sub conducerea lui Robert Moise a fost stabilit o comisie
specială, unificand toate resurse New-York Harbor, conducerea construcţii podului Triborousskogo şi tunelului. Proiectul, conceput de
către comisie, nu a primit accesul de punerea în aplicare, cu toate ca merita o analiză amănunţită, deoarece propunerile sale satisfacea
nevoile urgente ale orasului, insa după inventarea bombei atomice şi artilerie rachete, a sosit o perioadă scurtă când, din motive de
apărare a oraşelor experţi aveau o atitudine foarte negativ fata de poduri, considerind punctele de trecere a tunelurilor mai sigure. Dar
la mijlocul anilor 50 ideiele construtive-ingineresti s-au indreptat din nou spre constructia podurilor. Anume la aceasata perioada se
refera, şi proiectarea unui nou sistem de tranzit de drumuri în New York. Fără îndoială, locul cel mai proeminent în cadrul proiectului a
avuto podurile suspendate cu o singură travee,concepute pentru strâmtoare Narrows. legăturile de transport dintre zona industrializata
Richmond si zona rezedentiala- Brooklyn, era realizata prindtr-un traseu de ocolire foartea incomod - prin podurile şi
tunelurile Manhetten-lui. Odată cu punerea în aplicare a noului pod sau unit nu numai Richmond cu Brooklyn, dar a aparut si
posibilitatea de elibera print-ro cale mai scurta a fluxul de trafic catre autostrada natiuonala din sud-vest, care duc spre Philadelphia si
Washington. Dupa forma si constructie podul Verrazano-Narrows Bridge nu se deosibeste cu nimic de poduri suspendate moderne, cu
stîlpi portanti inalti si cu cablurile agatate usor convexe . Dar amplasarea acestui pod este in asa mod in cit inevitabil sa transformat într-
un fel de porti atlantice ale Americii. Lungimea centrale a podului este de 1298 m, intinderele lateral dintre stilpi e de 370.5 m cu o H-
211 m,pe care sunt atirnate cabluri suspendare, vizibil de cea mai mare parte a New York. Podul are 2 etaje pe fiecare dintre epaje sunt
cite 6 benzi de trafic. Podul a fost numit in cinstea exploratorul francez Giovanni Verrazano,fiind primul european care a intrat în portul
din New York şi râul Hudson.

Restructurarea George Washington Bridge,pentru care au fost alocate 82 milioane de dolari, a constat in elaborarea cele-i de-a doua
panze de trecere . Cu toate acestea, intrarile şi ieşirele din pod, care a devenit la sfârşitul lucrarilor în două-nivele, a devină un din cele
mai complice noduri de trafic. Perspectivele ideielor care erau gindite creau un nod complet strain aspectului orasului.. Si mai complicat
si costisitor a fost elaborarea tunelului- autostrada prin Manhattan si Bronx. Prin urmare, Comisia de Planificare a oferit alte două trasee
perpindiculare: primul, numit autostrada Centrală manhetten, trasate între strazile 29 şi 30 (de exemplu, lângă Penn Station şi Imperiul-
stats), al doilea este conceput ca o furculiţă lăsând capetele sa easa spre poduri Vilyamburg si Manhattan. Tunelurile lui Lincoli şi cele
Olandeze au fost legate la capetele vestice ale ambelor linii de magestrala cu ajutorul unor noduri complexe. Din aceste doua artere
transversale al Manhattan-ului şansa de a fi realizat are o avea magestrala medie. Proiectul ei a fost făcut în două versiuni: tunel şi de
suprafaţă. Având în vedere că opţiunea tunel era valorizata in 145 milioane de dolari, şi cea supraterestra maxim in 91 milioane -
respectiv aprobata a fost ultima. În urbanistica proiectarea autostrazi manhetten (a cea medie )era un fenomen unic. Se ridica simetric de
la digurile celor doua râuri , ar fi ajuns la nivelul etajul al doilea şi la acest nivel se tindea deasupra Insulei Manhattan dupa paralele
geografice. Impreuna cu cresterea sa a crescut şi numărul benzilor de mişcare. Până la bulevardul al doilea şi al zecelea (la vest şi est), linia
de ţesături a fost calculat pentru patru benzi de mişcare , dar în partea centrala a Manhattan, ea purta deja şase benzi. Coborârile în
tunelurile Lincoln şi Queens Midtaup transformau acest drum într-un sistem larg deametral in intregul sistema urbana a New-York. Fiind
elaborata in gabaritele caselor tip de11 etaje, conducta proiectată nu putea provoca daune asupra artei New York-lui. Insa autostrada
manhetten (cea mai mici), legate în partea de vest cu tunelul Olandez, iar spre est cu cele două poduri vechi, este perceputa ca o violenţă
asupra arhitecturii New York-lui. Într-adevăr, estacadele sunt combinat organic cu oraşul numai în locurile unde trec peste un parter
larg sau bulevarde, la o distanţă considerabilă de la clădire. Dar cum se aproapie de fronturile caselor, cum inevitabil există un conflict cu
fatadele cladirilor,pe fonul carora căruia ea trece. Deja apariţia unor inalte puncte de observaţionale distrage atenţia de la meritul artistic
a cladirilor proiectate pentru percepţia la nivelul sol. Dar nu e nimic mai rău decât un pasaj larg, curbe şi bucle care nu sunt în
concordanţă cu reţeaua stradală. Ca o caracatiţă, înconjoară cu tentaculele sale tenace victima nefericit,drumurile agăţate sufoca chiar si
cele mai mari orase, distrugând fără milă unitatea lor artistic. Autostrada maritimă pe piloni a desfigurat Bostonul, şi acelaşi lucru se Statea intrebarea dezvoltarii industrii, dea ceea se invitau specialisti pru crearea zonelor industriale a Chisinaului. Condusi de roza
întâmplă si în New York. Numai în Philadelphia, unde arhitectii au putut să tragă învăţăminte din experimentele nereusite de felul acesta, vinturilor a fost aleasa zona in Ciocana si in 1968-1974 se incepe constructia ei. Apare centrala termica ТАЦ 2, pe str. Vadului Voda apare
a evitat violenţa strigătoare - aici s-au construit tunele şi săpătură deschisă. necesitatea amplasarii a fabricii de prelucrare a lemnului,fabricii chimice.
In sectorul Riskani in 1969 este construita fabrica de constructii de masini usoare Mezon.Este decis dezvoltarea fabricii de constructii
de tractoare. In zona de nord pe str. Calea Iesilor (actual) se rezerva o alta zona industrial unde este construita fabrica Zorile, fabrica de
producere a parfumurilor, se pune in functie fabrica experimental d eproducere a tehnicii inalte. La Botanica s-au deschis 2 fabrici de
producer a tehnologiilor exacte.Una dintre ele fiind fabrica ‘’Signal”. Apar 2 uzine de producere de pompe pru apa si aparataj destinat
domeniului dat cum ar fi Ghidromas, Ghidropompa.
In anii de reconstructive a capitalei sa acordat o atentie sporita la amenajarea zonelor verzi si de odihna inclusive acvatice a orasului.
Exista intrebarea crearii unui parc pru oras.
Numai între anii 1959 şi 1984 sînt sădite şi amenajate 10 parcuri (776 ha), organizate zonele de odihnă Ghidighici, Vadul lui Vodă,
Ialoveni (1235 ha), create bazine decorative, havuzuri şi fintîni arteziene cu o suprafaţă de 1693 ha, zona de odihna si lacuri in zona de
nord dupa complexele industriale de pe Calea Iesilor. In 1954 a fost creat artificial lacul „Comsomolist” si zona sa de odihna. Zona de sud-
est a orasului care duce spre aeroport era si este o zona mare de parc unde au aparut Gradina Botanica si cea Zoologica. Grădina Botanică
a AŞM este amplasată în zona Porţilor Oraşului. Amenajarea ei a început în 1972. Pe 104 ha se află serele, palmariul, laboratoarele,
colecţiile şi expoziţiile pe teren deschis şi protejat. La Grădina Botanică se păstrează un bogat fond genetic Expoziţia de bază a Grădinii
Magistrale din partea de N. a New-York,dupa reconstructia podului George Washington: 1- artera spre parcul Bir-mountein; 2- Podul Botanice ocupă 14 ha şi conţine toate tipurile de plante care cresc în ţară si este teritoriu protejat-de stat.
George Washington; 3- garaje pentru autobuse; 4-noul pod peste riul Harlem; 5- magistrala de mare viteza de intretaie Bronx. Insasi zonele Malina si Malina Mica au fost create pe teritorii unde inainte existau mari gradini de pomusoare. Are loc crearea zonei
verzi si acvatice care leaga sectorul Riscani cu Ciocana care este cea mai noua(70’) . Parcul s-a dezvoltat în baza unor spaţii verzi naturale,
37.Urbanismul or. Chişinău în anii 70-90 a sec. XX. Problemele construcţiei centrului şi periferiilor. Rolul spaţiilor verzi, spaţiilor având suprafaţa de 87 ha. în centru se află un lac pitoresc cu suprafaţa de 12 hectare care dispune de o plajă amenajată. Începutul
acvatice şi rezolvarea problemelor transportului. Parcului "Valea Trandafirilor" a fost pus în 1968, într-o zonă pitorească din sud-estul capitalei. După suprafaţa sa -148 ha - eiie unul dintre
cele mai mari spaţii verzi din oraş. Punctul de atracţie al Parcului "La izvor" (163 ha), situat în partea de nord-vest a oraşului, îl constituie
In anii 70’, 80’ ai sec.XX Chisinaul cunoaste o dezvoltare social-economica fara precedent, devenind un important oras industrial de cascada de lacuri care comunică prin braţe. O alee rectilinie duce către un pod, de pe care se deschide panorama Insulei Poveştilor,
tip sovietic, puternic orientat spre Est, dar izolat de Europa economic si infrastructural. destinată odihnei şi distracţiei copiilor.Tendinta de inverzire este tot mai mare, apar tot mai multe petici de pamint inverzit si scoaruri,
În perioada postbelică sînt elaborate, de fapt, 2 mari proiecte de restabilire şi reamenajare a oraşului. Unul din ele aparţinea unele fiind sadite cu specii foarte rare de copaci. Întrucât Valea Bîcului nu este accesibilă pentru lucrãrile de construcţii, în acest spaţiu se
academicianului A. Şciusev şi presupunea reconstrucţia cartierelor vechi, formarea şi amenajarea noilor artere, crearea unor pieţe creeazã un şir de parcuri, zone verzi, arii împădurite: Parcul Trandafirilor (fost Lenin), Dendrariul, Parcul La Izvor (fost Prietenia
urbanistice largi, comode şi pline cu verdeaţa, precum şi utilizarea la maximum a spaţiilor verzi şi neexplorate încă ale văii rîului Bîc sau ale Popoarelor) etc, prin care se trasează liniile de comunicare între centrul urban şi zonele periferice.
altor zone industriale şi de locuit. În perioada postbelică se realizează una din măreţele idei de a uni, prin trei magistrale importante, Sa acordat o atentie deosebita si problemelor transportului. Pru rezolvarea lor se invitau specialisti de peste hotare si din tara. Astfel
partea oraşului vechi cu noul cartier Rîşcani. sau realizat trasee de ocolire ca sa nu sa se permita transportului greu sa treaca nemijlocit prin oras. Era tendinta de dezvoltare a
La sfîrşitul anilor '40 este realizată reconstrucţia bulevardului Ştefan cel Mare (anterior bd. Lenin), se formează compoziţia sectorului Buiucani pru ca era un drum pru caravanele comerciale. In urmatorii ani sint create noi strazi si bulevarde – Mira, Moskovskii,
principalelor pieţe urbane. În locul fostelor bariere de la intrarea în oraş sînt inaugurate pieţele P. Halippa (fosta Aniversarea a 40–a a Kutuzovskii, etc. este creat pasajul care leaga, prin valea trandafirilor, Centrul cu Botanica si Aeroportul. Sint reconstruite strazile Gogol,
Comsomolului), Dimitrie Cantemir (fosta Cernasevschi), Constantin Negruzzi (fosta Kotovski), construindu–se noile bulevarde Iurie Puskin, Iscra. In afara de constructia principalelor artere ale orasului au fost construite magistrale de la gara feroviara, treceri subterane
Gagarin şi Constantin Negruzzi. ,poduri; s-a investit foarte mult in constructia str. Ismail. In anii 85-95 se tinde tot mai mult spre introducerea noilor tipuri de transport.
Ce–a de–a doua etapă de reconstrucţie a oraşului o reprezintă planul general de construcţii şi reconstrucţii elaborat de Institutul Astfel se poate de spus ca aceasta perioada dintre anii 70-90 a fost o perioada de inflorire si renastere al orasului Chisinau ca cel mai
Moldghiprostroi la 1967 şi aprobat în 1969. Din anii '60 oraşul prinde a se extinde spre terenurile libere de la periferii (Botanica, Rîşcani. mare centru urban al tarii care concentra in sine dezvoltarea tuturor domeniilor care respectiv l-au si creat. Drept rezultat Rep. Moldova
Buiucani). Aici se construiesc blocuri locative, dezvoltîndu–se totodată şi construcţiile individuale. Se construiesc noi drumuri şi noi s-a ales cu o „mega-capitala” care polarizeaza in mod categoric teritoriul national.Efectele tranzitie au amplificat si mai mult decalajul
viaducte peste calea ferată şi rîul Bîc. Este transformat considerabil aspectul arhitectonic al Munceştilor, Buiucanilor, Rîşcanilor şi al fostei intre provincie si capitala, Chisinaul concentrind in progresie resursele nationale.
aşezări Hrusca. Grija principală a constituit–o crearea centrului public al oraşului (centrul se dezvolta pe două axe reciproc
perpendiculare: bulevardul Ştefan cel Mare şi bulevardul Renaşterii), unde se formează zone ale aşezămintelor de importanţă republicană
şi municipală ale instituţiilor culturale, ale întreprinderilor social–comerciale, de agrement, sportive şi locative.
O etapă considerabilă în arhitectură a constituit construcţia pe strada principală a clădirilor administrative şi case de locuit cu multe 38.Cercetările urbanistice în condiţiile creşterii crizei a oraşelor contemporane. Construcţia noilor capitale în anii 50-60 a sec. XX
etaje. Faţadele clădirilor administrative ocupau cartiere întregi: Ministerul Industriei Alimentare, arhitect V. Voitehovschi (astăzi clădirea /în Brazilia – Brazilia, în Pakistan – Ciandigarh, statul Pendjab.
de pe Ştefan cel Mare, 73), Ministerul Industriei Uşoare, arhitect P. Ragulin (Ştefan cel Mare, 69), Academia de Ştiinţe a RSSM şi Revoluţia industrială a determinat schimbări fundamentale în dezvoltarea centrelor urbane şi a declanşat criza pe care oraşul
Ministerul Comunicaţiilor (poşta centală, arhitect V. Mednec), Casa Sindicatelor (arhitect R. Curt, colţ str. Puşkin şi bd. Ştefan cel Mare. contemporan nu a reuşit să o depăşească. Din punct de vedrere cantitativ, revoluţia industrială este urmată de o creştere a presiunii
Fondul locativ al oraşului Chişinău a crescut de la cei 227 mii metri pătraţi, pe care îl avea în anul 1944, la 11,15 mln. me tri pătraţi, demografice în oraşe, de o drenare a populaţiei satelor în folosul unei dezvoltări urbane fără precedent. Apariţia acestui fenomen şi
timp de 5 decenii construindu–se locuinţe pe o suprafaţă de 10 mln. metri pătraţi. Circa 50 la suta din fondul locativ îl constituie casele cu amploarea lui sunt corelate cu ordinea şi nivelul industrializării multor tari.
3 – 5 etaje, peste 30 la suta revin clădirilor cu mai mult de 5 etaje, 20 la suta –construcţiilor gen "la curte", care ocupă în fiecare sector al Cercetătorii în domeniu caută să înţeleagă mai cu seamă fenomenul urbanificării şi să-l plaseze într-o reţea de cauze şi efecte, ei se
oraşului suprafeţe impunătoare. mai străduiesc şi să risipească un număr de prejudecăţi care, în ciuda eforturilor lor, vor persista până în zilele noastre şi care privesc mai
Oraşul este îmbogăţit cu noi ansambluri urbanistice moderne: bulevardul Dacia, străjuit de imobile cu 9–20 etaje, reprezintă intrarea ales incidenţele vieţii urbane asupra dezvoltării fizice, nivelului mental şi moralităţii locuitorilor.
din partea de sud–est a oraşului. Cladirile de locuit cu 24 de nivele organizate cu partere comerciale de pe Blv. Dacia erau primele de În anul 1933, Comisia Internationala a Arhitecturii Moderne a adoptat un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier,
acest tip si inaltime in Chisinau.Sînt înălţate hoteluri (Hotelul Naţional, Cosmos, Codru etc.), Circul, Palatul Naţional, Parlamentul având ca temă oraşul funcţional (La Ville Radieuse) şi rămas cunoscut în continuare sub denumirea „Carta de la Atena”, docume nt de
Republicii. referinţă pentru urbanismul modern. El reprezintă prima încercare de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea
In anii 1980-1985 orasul si-a epuizat toate paminturile sale. In acest timp au loc concursuri de constructie a cartierelor de locuit in oraşelor. Fără a fi utopice, ideile promovate de Cartă nu au putut, evident, răspunde la toate problemele apărute în marile centre urbane.
centrul orasului (X str. St. Cel Mare si Armeana), se construieste cartierul „Steaua Rosie”-case cu 5 nivele. Case de locuit se construiesc din Deceniile VII şi VIII ale secolului trecut au marcat acutizarea crizei oraşelor, situaţie care a impus noi măsuri, noi idei, noi remodelări.
partea hotelului National, la Botanica magazinul „Miorita”, ele au fost primele cladiri mai inalte in aceste zone. Tendinta s preo Constructia si stramutarea capitalelor s-a petrecut in toate timpurile sub influenta a mai multor factori politici, economici si
infrastructura si estetica a orasului mai bogata asemanatoare altor orase europene au dus la eliberarea parterelor de incap locuibile in ideologici. Doua din acestea, cum ar fi Ciandigarh si Brazilia merita a fi examinate mai succint, deoarece au fost create de marii arhitecti ai
schimbul celor comerciale, respectarea liniilor rosii la constructia cladirilor. timpului si cu ajutorul noilor inventii tehnico- ingineresti si viziuni filosofice.
In baza metodelor industriale de construcţie, posibilităţilor mari de utilizare a materialelor de garnisire, la începutul anilor 70 se In 1951 cind provincia Pendjab a fost impartita intre India si Pakistan, conducerea Pendjabului de est s-a adresat la Le Corbusie
construiesc clădiri mari obşteşti şi administrative: Casa guvernului şi Palatul "Octombrie" (acum Palatul Naţional), arhitector S. Fridlin; CC pentru a-i propune sa proecteze o noua capitala provinciala in locul vechiului Lahor, care a revenit Pakistanukui.Locul, ca si orientarea
PCM (acum Parlamentul), arhitect A. Cerdantev; Casa Uniunii (sindicatelor), arh. V. Cudinov; hotelul "Inturist" ("Naţional"), arh. A. geografica a noii capitale au fost alese insasi de conducerea provinciei si destul de reusit: un platou usor inclinat spre sud-vest intretaiat
Gorbuntov şi V. Salaghinov şi hotelul "Cosmos", arh. B. Banachin şi I. Coliubaeva; Teatrul de operă şi balet, arh. N. Curennoi şi A. Gorscov; de citeva riulete montane, la poalele muntilor Himalaia.
Circul, arh. S. Soihet şi A. Chirîcenco; staţia de autobuse, arh. A. Ecsner. In ultimii ani ai puterii sovietice au fost create prospectele
moderne: prospectul Păcii (Dacia). Moscova, Kutuzov (Mircea cel Bătrîn), Enghels (Alba lulia). Estacada de transport a unit prin Valea
Trandafirilor centrul oraşului cu sectorul Botanica şi cu aeroportul.
Asa tip de relief permitea organizarea oricarui sistem de planificare urbanistica, insa Le Corbusie a folosit sistemul rectangular, dar - Secretariatul: un bloc foarte lung,dar datorita faptului ca este indepartat de magistrala principala si este paralel ei, nu se creaza
planul general totusi nu seamana cu o tabla de sah, deoarece magistrala pincipala si strazile paralele ei, fiind rectilinii, sint intersectate de senzatia de gigantizm si este perceput integru cu tot ansamblul.
automagistrale si strazile longitudinale curbe, rotungite, cu centrul acestei curburi undeva in munti. Ce este foarte simbolic pentru indieni. - Cladirea Asambleei: o cladire patrata amplasata pe diagonala de la blocul secretariatului. Le Corbuzie, studiind proprietatile
Automagistrala uneste centrul industrial si gara feroviara cu centrul cultural si universitar, ce se afla la celalalt capat al orasului. iluminarii in auditorii mari a ajuns la concluzia ca hiperboloidul cel mai bine indeplineste toate functiile referitoare la iluminare si l-a
Magistrala pincipala cade perpendicuar pe automagistrala si trece pe o latura a centrului comercial al orasului si trece mai departe spre folosit pentru cladirea asambleei.
munti, unde in afara orasului, pe o terasa speciala sta complexul de cladiri administrative, asa numitul capitoliu. Strazile secundare impart - Palatul Gubernatorului, amplasat pe aceiasi diagonala, este comparativ mai mic ca celelalte cladiri din ansamblu. Mai tirziu a fost
orasul in cvartale standarte(microraioane) cu laturile de 800x1200 m. transformat in muzeu.
Pentru a crea conditii sanitaro igienice favorabile Le Corbusie trece prin microraioane niste fisii late de spatii verzi in incinta carora a - Blocul judecatoriei supreme, se gaseste in drept cu Cladirea Asambleei, pe partea dreapta a magistralei si este cel mai
amplasat spitale si scoli. Casele de locuit erau orientate cu intrarile spre parcuri. Pentru cel mai mare parc le Corbusie a folosit malurile impresionant din tot ansamblul Capitoliului prin acoperisul sau din beton armat, sustinut de profil lateral ce se dezvolta de jos in sus cu
unui izvoras ce isi ia inceputul la poalele capitoliului. Dupa definire planului general, marele arhitect a lasat altor colegi ai sai sa se ocupe goluri.
de constructia orasului iar singur s-a preocupat de Capitoliu. Pentru a echilibra compozitional ansamblul Le Corbuzie foloseste procedeul diagonal, semninficative fiind si intervalele intre volume
de aproximativ de 340 m, iar simbolicele compozitii „Mina deschisa” si „Mormintul mucenicului” suplinesc compozitia cu forme
sculpturale. El nu foloseste vertikale, deoarece rolulu lor il indeplinesc muntii.
Moartea tragica a lui Le Corbusie a lasat Ciandigarhul fara creatorul sau grijuliu.
Cu 4 ani mai tirziu, dupa fondarea Ciandigarhului a incept constructia noii capitale braziliene. In 1955 a fost preconizata o regiune
federala in statul Goias, in zona de stepa. Inriurind citeva izvoare, constructorii au primit un lac in forma de Y in peninsula caruia trebuia
construita noua capitala.
Orasul initial a fost destinat demnitarilor si trebuia sa indeplineasca functii pur administrative. El a fost precoizat pentu 500 mii de
locuitori. La mijlocul anilor 50 concursul pentru proectarea noii capitale a fost cistigat de lusio Costa, la care ulterior s-a adaugat Oscar
Nimeyer, care s-a ocupat de proectarea cladirilor obstesti.
Planul gneral a fost destul de simplu: Costa a propus pe aceasta peninsula doua axe perpendiculare. Pe prima axa, care merge de la
vest spre est, se gasesc cladirile obstesti,iar pe cealalta – blocurile locative. Aceasta axa este curbata astfel incit planul general al Braziliei
seamana cu o pasare sau cu un avion.

Aici el a inteles ca arhitectura europei si americii ar fi fost straina intelegerii poporului indian, si in acelasi timp el nu-si putea
permite folosirea unuia sau altui stil istoric indian, si deaceia a hotarit sa aleaga un drum de mijloc - pentru a lega noul cu vechiul,
internationalul cu traditionalul. El foloseste asa procedee ca monumentalitatea, plasticitatea, simbolica si sinteza artelor.
Pentru capitoliu este predestinata o terasa patrata cu laturile de 800x800 m ce este destul de mult pentru a amplasa pe ea doar 4
cladiri:
Un analog al acestei idei ser atesteaza si in zilele noastre cum ar fi O stea uriasa capabila sa produca energie necesara si sa recicleze
propriile deseuri, este raspunsul redundant al arhitectilor de la MAD in ceea ce priveste orasul viitorului.China Town, orasul mobil sau
numit simplu "Superstar", se doreste a fi locul care ar putea gazdui 15.000 de oameni si care are propriul sanatoriu, baze sportive, apa
potabila, lacuri si pana si un cimitir digital.

O alta idei ar fi orasul sub pamint cum ar fi Oraş al viitorului pentru Armenia.Studioul Forrest Fulton Arhitects a prezentat proiectul
unui complex imens rezidenţial care va fi construit în Erevan. Acest munte artificial va fi complet eficient energetic, deorece va putea
folosi sistemul de răcire pasiv şi ventilaţia. Ploaia va fi colectată în colectoarele speciale şi curăţată. Suprafaţa totală de încăperi interne
va fi de 85.000 m2.

La primele etajele ale zgârie-nori vor fi amplasate restaurante şi magazine, iar locatarii vor putea să se plimbe pe "acoperişul" clădirii
unde va creşte iarba verde adevărată. Aprovizionarea cu energie a proiectului va fi efectuată cu ajutorul unei staţii geotermale, ceea ce va
permite utilizarea surselor exclusiv "verzi" de energie.
Axa principala incepe cu piata celor trei puteri(legislativa, executiva si judecatoreasca) pe care se gasesc:
O alta sfera de ideii propuse inca in sec trecut este si ideia lu K Tange . El a propus sa sa dezvolte axa central a lui tokio pe apa,astfel
-Palatul deputatilor, care prezinta o cupa, si opus lui Senatul, adincit in pamint, cu acoperis –cupola- innaltat deasupra solului;
incepind lant cu lant va fI dezvoltat si toate structurile emiinte de trai, administrative ,dezvoltarea de alungul acesteia axe .
-Blocul administrativ dublat, vertical, ce creeaza o opozitie a formelor rotunde si plate a Palatului deputatilor si senatului. Pe partea
dreapta si stinga stau cladirile nu pre innalte ale Presedentiei si Curtii supreme de apel.
Mai departe aceasta axa continuie cu sirul ministerelor, centrul comercial, cladirile de telecomunicatii. Dupa care vine un parc imens
si gara feroviara care inchide aceasta axa.
La periferia cvartalelor locuibile Costa a amplasat 25 biserici catolice.Constructia orasului a mers activ si rapid, astfel pe 21 aprilie
1960 odata cu stramutarea incoace presedintelui si parlamentului, Brazilia devine principalul oras al Statelor Unite ale Braziliei.

39. Caracteristici ale oraşului viitorului


Indreptarile ultimilor tendinte de arhitectura noua se reprezinta prin formarea ideilor noi in urbanisarea mondiala. In ideiile noi
orasele merg sub apa sau in mare, in cer sau in cosmos , precum si in pamint. imboldul acestor ideii survine din problemele actuale
aparute in ultimii decenii cum art fi :
problemele de ecologie ;
problemele de resurse naturale si combustibil;
incalzirea globala.
Astfel arhitectii incepind cu ideiile din anii 20 30 ai sec trecut avem asa genuri de idei prin lucrarile sale cum ar fi “ Orasul plutitor”
lucrarea lui G. Kruticov1927—1928

Aici se atesta ideiile pe apa .O ideie analogical contemporana ar fi :


Lilypad, orasul ecologic acvatic al viitorului .Lilypad este un miracol arhitectural ecologic conceput de catre Vincent Callebaut, iar
acest oras al viitorului ar putea gazdui pana la 50.000 de locuitori. Acestia s-ar adaposti de amenintarea cresterii nivelului Oceanului,
cauzata de incalzirea globala. Orasul este unul tropical si aflam ca acesta va amplasat aproape de Monte Carlo

Caracteristic lui ii este centrele sferice de jos care sunt destinate centrelor sociale si administrative iar partea de sus sunt
nemijlocit zone locative.autorul a executata conceptual ne fiind increzut ca viitorul va putea asigura tehnologiile noi pentru executarea a
asa gen de constructii
Masdar City va fi primul oraş ecologic 100% din lume Va fi finalizat in 2020 in Dubai.Va folosi energia solara si eoliana in sine va
inmplimenta o gradina verde pe cind in exterior va fi desert.
Urbanismul Antic 26. Urbanismul mondial la începutul sec. XX. Influienţa industriei asupra dezvoltării şi structurii de sistematizare a
1. Particularităţile urbanismului în Egiptul Antic /pe exemplul oraşelor Fiv, Cahun, Ahetaton, Ghize/. Simbioza artei şi oraşelor.
arhitecturii în urbanismul Egiptului Antic. Sfîrşitul împărăţiei medii sec. XVII-XVI-XIII î.e.n. 27. „Oraşe-grădini” şi „suburbii-grădini” în zona litrofă a oraşelor gigantice / pe exemplul oraşelor Paris, Londra,
2. Particularităţile urbanismului în Grecia Antică / pe exemplul oraşelor Atena, Pirei, Silenunta/. Procedee Berlin, Moscova/.
compoziţionale şi artistice utilizate la organizarea spaţiilor urbanistice. Perioada clasică sec. X-IX î.e.n. 28. Primul război mondial din anii 1914-1918. Migrarea populaţiei. Distrugerea oraşelor. Apariţia noţiunii de amenajare
3. Particularităţile urbanismului Romei Antice /pe exemplul oraşelor Roma, Aosta, Pompei, Lambeziz, Timgad, a teritoriului în anii 1919-1925.
sec.VI-IV î.e.n./ Organizarea spaţială a Forumului Roman. Influienţa artei şi religiei greceşti asupra culturii romane.
Perioada Republicii sec. VI-IV î.e.n. Urbanismul în sec. XX
4. Principiile de sistematizare ale oraşelor din Imperiul Babilonian /localităţi inelare şi romboidale/. Deosebirile 29. Concepţia căutării noilor forme de oraşe şi amenajare a teritoriului.
particularităţilor structurii de sistematizare de oraşele din Egiptul Antic. 30. Urbanismul în perioada anilor 20-30 a sec. XX în Europa, SUA, Asia.
31. Influienţa stilurilor arhitecturale (empir, modern, funcţional, constructivism) asupra concepţiilor urbanistice.
Urbanismul Feudal (Evul Mediu) Apariţia şi evoluţia curentului „Arhitectura contemporană” în lucrările arhitecţilor F.L.Rait, O.Perre, Salliven,
5. Urbanismul în Rusia Kievleană sec.X-XII /pe exemplul oraşelor Kiev, Novgorod, Pskov, Cernigov/. Funcţiile P.Berens, N.Miliutin, I.Leonidov.
strategice ale oraşelor în această perioadă /pe exemplul Moldovei, Rusiei Kievlene, Poloniei/. 32. Urbanismul la sfârşitul anilor 20- 30 a sec. XX în ţările fasciste: Italia, Germania. Încercările de reconstrucţie a
6. Rolul stilului romanic şi gotic în istoria urbanismului european şi particularităţile lor regionale /pe exemplul oraşelor centrelor oraşăneşti din Europa şi SUA (pe exemplul oraşelor Londra, Washington, Philadelphia).
Paris, Cracovia, Praga, Vilinnius, Londra/.
7. Rolul factorului strategic în metodele de amplasare ale oraşelor: la cotiturile rîurilor, pe insule, în munţi, în stepe. Urbanismul anilor 40-90 a sec. XX
8. Rolul cremlinurilor în organizarea şi constituirea spaţiului urban şi formării siluietei oraşului (Cnezaturile Rusiei 33. Cel de-al doilea război mondial 1939-1945. Prejudiciile aduse oraşelor şi populaţiei. Protejarea populaţiei şi
Feudale). construcţiilor orăşăneşti (lucrări de construcţie de proiectare şi teoretice, lucrări de renovare).
9. Particularităţile ansamblurilor urbane în oraşele din sec. XIV-XV /pe exemplul oraşelor Praga, Paris, Londra, 34. Restaurarea şi construcţia Chişinăului de după război. Planul general al oraşului elaborat sub conducerea lui
Cracovia, Florenţa, Veneţia, Moscova/. A.V.Şciusev în anul 1947.
10. Particularităţile structurii de sistematizare a oraşelor din Europa, Rusia, Ţările din Asia Mijlocie şi Orientul Apropiat 35. Migrarea populaţiei după cel de-al doilea război mondial. Reconstrucţia şi creşterea oraşelor, ansamblurilor urbane
(castele, abate, mănăstiri, fortăreţe, tîrguri, burguri, stadturi, citadele, rabate, uluse, forturi, arcuri. /pe exemplul oraşelor Gavr din Franţa, Freidenştadt din Germania/.
36. Sistematizarea „fragmentară” a or. New-York /SUA/ în perioda anilor 1954-1960. Crearea magistralelor noi de
Urbanismul în epoca renaşterii transport.
11. Cracteristica generală a urbanismului în Epoca Renaşterii pe teritoriul actualei Italii /pe exemplul oraşelor Roma, 37. Urbanismul or. Chişinău în anii 70-90 a sec. XX. Problemele construcţiei centrului şi periferiilor. Rolul spaţiilor
Florenţa, Veneţia/. verzi, spaţiilor acvatice şi rezolvarea problemelor transportului.
12. Formarea centrelor publice urbane şi a centrlor religioase în Epoca Renaşterii tîrzii din sec. XV-XVI (pieţele din faţa 38. Cercetările urbanistice în condiţiile creşterii crizei a oraşelor contemporane. Construcţia noilor capitale în anii 50-60
primăriilor şi centrelor religioase, palatele aristocraţilor din Veneţia, Florenţa, Siena). a sec. XX /în Brazilia – Brazilia, în Pakistan – Ciandigarh, statul Pendjab/.
13. Particularităţile urbanismului în Europa din perioada Baroco (sec. XVI-XVII). Principalele scheme de trasare a 39. Ideile oraşelor viitorului.
reţelei stradale şi amplasare a pieţelor publice. Organizarea sistemelor de spaţii legate reciproc /pe exemplul oraşelor
Roma, Versal, Paris/. Scheme a oraşelor
14. Oraşe-cetăţi „ideale” ale arhitecţilor Filarete, Scomozzi.
1. Schema schiţă a lagărului militar roman.
2. Schema schiţă „Atena-Perei”, sec. V î.e.n.
3. Schema schiţă a or. Veneţia din sec. XV-XVI
Urbanismul perioadei burgheze (sec. XVII-XVIII) 4. Schema oraşului Chişinău în anul 1834
15. Particularităţile urbanismului în ţările europene din sec. XVII-XVIII (Anglia, Franţa, Germania). Tipurile oraşelor 5. Schema or. Chişinău după A.V.Şciusev. Planul general din anul 1947
după destinaţia funcţională şi după strucura de sistematizare. 6. Schema or. Chişinău în anii 80 (1985)
16. Apariţia urbanismului peisajer ca sistem de creare a ansamblurilor urbane /pe exemplul oraşelor Paris, Versal, 7. Schema Londrei sec.XIX după E.Enar
Londra/. 8. Schema schiţă a or. Novgorod în sec. XII-XV
17. Influienţa reciprocă a principiilor de sistematizare între oraşele din Anglia, Franţa, Germania /pe exemplul lucrărilor 9. Schema oraşului-grădină după E.Govard. Sensul ideii.
lui K.Renne referitoare la reconstrucţia or. Londra în anul 1661/. 10. Schema oraşului Paris sec.XIX după E.Enar.
18. Particularităţile urbanismului în oraşele din Rusia în sec. XVII-XVIII. Principiile generale. Înfiinţarea în anul 1703 a 11. Schema schiţă a or. Washington sf. sec. XVIII
oraşului Sankt-Petersburg – noua capitală a Rusiei. 12. Schema stadionului olimpic din Berlin în perioada anilor 1918-1932 după Ozeliu.
19. Particularităţile structurii de sistematizare a oraşelor din Europa Occidentală, Rusia şi SUA (structuri de 13. Schema or. Brazilia în perioada anilor 1950-1960 după proiectul lui L.Costa şi O.Nemeier.
sistematizare radial-inelare, radiale, dreptunghiulare). 14. Schema or. Ciandigarh în anii 1950-1960 după Le Corbusier.
20. Rolul pieţelor urbane în constituirea nucleelor compoziţionale /pe exemplul oraşelor Paris, Londra, Viena, Veneţia, 15. Schema schţă a oraşului dinamic după C.Doksiadis
Roma, Sankt-Petersburg, Moscova/. 16. Schema schiţă a or. Florenţa din sec. XV-XVI
21. Particularităţile urbanismului în oraşele din SUA în sec. XVIII, începutul sec. XIX. Construcţia Capitalelor 17. Schema or. Moscova în sec. XIV-XVI
Philadelphia şi Washington. Particularităţile strucurii de sistematizare ale acestor oraşe. 18. Schema schiţă a or. Kiev, în sec. XI-XII
22. Urbanismul oraşelor de pe teritriul Moldovei la sfîrşitul sec. XVIII, începutul sec. XIX. (pînă în anul 1818) 19. Schema extinderii Moscovei după teoria lui Ladovschi
20. Schema schiţă a or. Sankt-Petersburg înc. sec. XVIII după A.Leblon
Urbanismul în sec. XIX începutul sec. XX 21. Schema or. Vladimir, sec. XII-XIV
23. Urbanismul oraşelor de pe teritoriul Europei, SUA, Rusiei, Asiei, (Japonia, China). 22. Schema schiţă a or. Philadelphia sf. sec. XVIII
24. Particularităţile urbanismului în oraşele din Europa Occidentală în a doua jumătate a sec. XIX în condiţiile crizei 23. Schema dezvoltării a or. Berlin în anii 20 a sec. XX după Gilibersaimer.
economice şi tehnice. 24. Schema schiţă a or. Roma, sec. V-I î.e.n.
25. Rolul lucrărilor baronului Osman, refiritoare la replanificarea centrului Parisului pentru practica urbanismului pe 25. Schema dezvoltării a or. Londra în anii 20 a sec. XX după Gilibersaimer.
plan mondial. 26. Schema schiţă „Planul Vuazen” a or. Paris după Le Corbusier.
27. Schema schiţă a or. New-York în perioda anilor 1954-1960