Aparatul excretor si genital

Aparatul excretor sau urinar face parte dintre aparatele de export ale materiei, deoarece prin el
se elimina produsii toxici rezultat din metabolismul tisular.
Aparatul urinar se compune din:
- rinichi, organul secretor
- caile de eliminare
- bazinet
- ureter
- vezica urinara
- uretra

Rinichiul
În mod normal se gasesc doi rinichi, drept si stâng.
Situatia topografica. Rinichii sunt situati în regiune cea mai profunda a cavitatii abdominale, de o
parte si de alta a coloanei vertebrale, proiectându-se pe o zona cuprinsa între ultimele 2 vertebre
toracale si primele 3 vertebre lombare.
Rinichiul stâng este situat cu o jumatate de corp de vertebra mai sus decât cel drept.
Sunt organe retroperitoneale si ocupa un spatiu numit loja renala.
Loja renala este delimitata de o formatiune fibroconjunctiva numita fascia renala. În fascia
renala si peretele posterior al abdomenului se afla un alt strat de grasime = grasimea perirenala sau
capsula adipoasa perirenala, care este mai dezvoltata pe fata posterioara a rinichiului. Acest învelis
conjunctiv permite rinichiului o oarecare mobilitate si face posibila deplasarea în jos a acestuia (ptoza
renala). Aceasta schimbare de pozitie este favorizata de anumite stari ale organismului: sarcina sau
slabire marcata si rapida.
Ectopia renala este o anomalie congenitala de pozitie a rinichiului si consta în oprirea rinichiului,
în timpul migratiei embrionare, în regiunea iliaca sau lombara.
Mijloace de fixare
- presiunea exercitata de celelalte viscere abdominale;
- fascia renala;
- vasele renale.
Forma, directie, dimensiuni:
Forma rinichiului este asemanatoare cu a unui bob de fasole. Cei doi rinichi sunt asezati fata în
fata, cu concavitatea spre coloana vertebrala. Sunt orientati cu axul mare oblic de sus în jos si dinauntru
în afara, fiind mai apropiati prin extremitatile superioare.
Greutatea rinichilor este de aproximativ 300 gr. Au o consistenta ferma, elastica, cu o înaltime
de 12-13 cm, o grosime de 3 cm.
Parenchimul renal este friabil, rupându-se cu usurinta în cursul traumatismelor.
Configuratie externa
Suprafata rinichiului, de culoare rosie-bruna, este neteda si lucioasa.
Rinichiul reprezinta:
-2 fete (una anterioara si una posterioara)
-2 margini
- laterala - convexa si acoperita diferit de la stânga la dreapta;
- mediala - concava, se afla hilul renal, de unde intra si ies elementele pedicolului renal (intra artera
renala, nervii vegetativi;
-2 extremitati:
- polul superior este acoperit de glanda suprarenala;
- polul inferior
Hilul renal se prelungeste în interior cu o cavitate numita sinus renal , unde se afla calicele
renal.
Structura rinichiului .
Rinichiul este acoperit la suprafata de o capsula fibroasa care are în structura sa fibre colagene si
fibre elastice.
Sub capsula se afla un strat subtire si dicontinuu de fibre musculare si netede.
În afara capsulei se afla o pernita adipoasa (grasoasa).
Pe o sectiune frontala se vede ca rinichiul este alcatuit dintr-un strat periferic de culoare brun
galbuie „substanta corticala” si o zona interna de culoare rosie închis „substanta medulara”.
Zona medulara este mai întinsa si contine 14 piramide renale numite piramide Malpighi; vârful
piramidelor se numeste papila renala si este îndreptat spre sinusul renal.
Piramidele au aspect striat dat de prezenta tubilor colectori (se numesc tubi Bellini). Acesti tubi
se deschid în cele 15-20 orificii din papila renala.
Din zona corticala pleaca între piramidele Malpighi prelungiri corticale numite coloane renale
Bertin.La baza piramidelor Malpighi situata catre suprafata se observa piramide mici (dispuse în baza cu
vârful spre suprafata rinichiului), numite piramide Ferrein . Ele sunt expansiuni (prelungiri) ale medularei
spre corticala si sunt în numar de 300 pentru o singura piramida Malpighi. Piramida renala Malpighi,
împreuna cu coloane renale din jurul ei alcatuiesc un lob renal . Fiecare rinichi având aproximativ 14 lobi
renali.
Piramida Ferrein, împreuna cu zona corticala ce o înconjoara alcatuieste un lob renal ; fiecare
lob renal având practic 300 de lobuli renali; numarul lobulilor renali este egal cu cel al piramidelor renale
Malpighi.
La nivelul rinichiului se gasesc nefroni situati atât în corticala cât si în medulara. Ei reprezinta
unitatea structurala si functionala a rinichiului.
Exista aproximativ 2 milioane de nefroni, dar ca neuroni nu functioneaza toti în acelasi timp.
Nefronul este format dintr-un corpuscul renal, tubul contort proximal, ansa Henle, tubul contort
distal, care se deschid în tub colector.
Corpuscul renal (Malpighi) este situat în corticala si are în structura sa:
- un glomerul vascular;
- o capsula Bowman (care înconjoara capilarul) si care prezinta o foita viscerala si una parietala între care
se afla un spatiu de colectare a urinei.
Cele doua foite: viscerala si parietala sunt formate dintr-un strat de celule turtite, asezate pe
structura cunoscuta a peretelui capilar sanguin (endoteliu, membrana bazala, periteliu).
Astfel, glomerulul renal prezinta:
- un pol vascular - care prezinta locul de patrundere si iesire al vaselor în corpul renal;
- un pol urinar - la nivelul caruia se petrece urina dintre etapele formarii urinei.
În continuare se afla tubul contort proximal - care prezinta o portiune în zona corticala si una în
zona medulara.
- ansa lui Henle - un tub în forma de „U” care prezinta o ramura descendenta si una ascendenta;
- tubul contort distal - se continua cu tubul colector care se varsa în tubi uriniferi, ambii dând aspectul
striat al piramidei Malpighi.
Vasculatia rinichiului .
Rinichiul este vascularizat de:
a) Arterele renale (stânga, dreapta) - ramuri directe în aorta. Artera stânga este mai scurta decât cea
dreapta.
 Aceasta se divide în interiorul rinichiului, ajungând în final la nivelul glomerulului renal. Aici se
divide într-o vasta retea capilara care hraneste tubii contorti dupa care se varsa în venele renale.
b) Venele - debuteaza în corticala rinichiului numite vene stelare . Aceste vene stelare se grupeaza în
vene lobulare (între piramidele Ferrein), se varsa în vene arcuate ce au traseu invers arterei arcuate.
c) Circuatia limfatica - aparitia ganglionilor limfatici; iar inervatia este simpatica si parasimpatica.
 Aparatul genital feminin
Aparatul genital cuprinde, atât la femeie cât şi la bărbat următoarele:
organe genitale interne reprezentate de gonade şi căi genitale interne,
organe genitale externe şi organe anexe.
Diferenţa constă în faptul că aparatul genital feminin pe lângă rolul de producere a
gameţilor şi a hormonilor sexuali, mai are rolul şi de a susţine sarcina şi de a asigura naşterea.
De asemenea, spre deosebire de aparatul reproducător masculin, aparatul genital
feminin se găseşte în mare parte la nivelul cavităţii pelvine.

Aparatul genital feminin cuprinde:

 organele genitale interne:
 gonadele/ovarele, cu rol în producerea gameţilor şi în secreţia hormonală
 căile genitale:
 trompele uterine cu rol în transportul gameţilor către uter, care sunt de asemenea şi
sediul fertilizării,
 uterul, organul gestaţiei care asigură creşterea şi dezvoltarea embrionului
 vaginul, organul copulaţiei.
 organele genitale externe: vulva
 organe anexe: glandele mamare

Schema aparatului genital feminin

Gonadele aparatului reproducător feminin sunt reprezentate de: ovare, situate în
cavitatea pelvină de la care pleacă, de pe fața lor medială, trompele (tubele) uterine. Acestea
sunt 2 conducte musculo-membranoase care se deschid la nivelul cavității uterine prin ostiul
uterin.
Urmează uterul, organul gestației, situat în porțiunea mediană a cavității pelvine, care
este format din 2 porțiuni: corpul și colul (cervixul) uterin, despărțite printr-un șanț median
numit istm uterin. Pe colul uterin se inseră extremitatea superioară a vaginului, astfel că o
porțiune a colului se află în interiorul cavității vaginale (exocolul).
Vaginul este un conduct musculo-membranos, in interiorul căruia se află o cavitate
virtuală, cavitatea vaginală. Aceasta se deschide la nivelul vestibulului vaginal, spațiu marginit
de cele 2 labii mici ale vulvei.
Vulva, reprezintă organul genital extern feminin și cuprinde ca și structuri:
 muntele pubian,
 2 perechi de formațiuni labiale,
 labiile mari situate posterior de muntele pubian
 labiile mici și organe erectile:
 clitorisul, organ unic a cărui corp și gland sunt situate anterior de labiile mici
 bulbii vestibulari, situați în părțile laterale ale vestibulului vaginal.

Aparatul genital masculin

Mai jos veți găsi cuprinsul capitolului nostru despre aparatul genital masculin. Aveți
câte o lucrare pentru fiecare structură prezentată, împreună cu imagini la fiecare lucrare și
explicații esențiale pe marginea imaginilor, pentru ca voi să înțelegeți atât anatomia aparatului
genital masculin cât și fiziologia acestuia.
Este foarte important să cunoașteți clasificarea structurilor aparatului genital masculin,
întrucât în anii trecuți la Bacalaureat au fost multiple întrebări scurte care vizau exact această
clasificare și localizarea acestor structuri ale aparatului genital masculin.
Sistemul reproducător masculin este alcătuit din:
 Testicule
 Conducte spermatice
 Glande anexe:
 Veziculele seminale
 Prostata
 Glandele bulbo-
uretrale
 Organele genitale
externe:
 Penisul
 Scrotul