MANAGEMENTUL RISCULUI

1. Riscul - concept şi trăsături specifice

Mediul ambiant al firmei este compus dintr-o multitudine de elemente interne şi

externe care definesc situaţia firmei şi care sunt influenţate de o multitudine de factori
generând o serie de efecte cu impact pozitiv sau negativ asupra activităţii economico-
financiare a firmei. Din punct de vedere al riscurilor la care este supusă firma aceste
elemente se transformă într-o serie de variabile si condiţii impuse.
În procesul de luare a deciziilor de către firmă aceasta se poate afla în una din
următoarele trei situaţii:
a)certitudine - se caracterizează prin realizarea obiectivelor urmărite si utilizarea
metodelor şi tehnicilor stabilite; în această situaţie variabilele sunt controlabile,
caracteristicile acestora sunt cunoscute, iar evoluţia lor poate fi anticipată cu un grad
mare de precizie;
b)incertitudine - se caracterizează prin probabilitatea mare a realizării obiectivelor, dar
asupra modului de acţiune există omiteri; aici variabilele sunt numeroase, în mare parte
controlabile, unele insuficient studiate şi analizate, deci a căror anticipare este
aproximativă;
c) risc - se caracterizează prin apariţia doar a posibilităţii de realizare a obiectivelor, cu
o probabilitate apreciabilă, iar modalităţile de realizare prezintă un grad mare de
nesiguranţă.

Definiţie 1. Într-un sens general, riscul reprezintă posibilitatea ca o acţiune viitoare

să genereze pierderi care vor afecta patrimoniul, interesele, activitatea si
rezultatele unui agent economic. (Buglea Alexandru, Analiza situaŃiei financiare a
întreprinderii, Ed. Mirton, Timisoara, 2004);

Definiție 2. Unii autori francezi riscul este „un element de incertitudine care poate
afecta activitatea unui agent economic sau derularea unei operaţiuni economice”.

Definiție 3. În definiţia dată de OCDE (Organizaţia pentru Cooperare si Dezvoltare

Economică), se apreciază că “riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu
consecinţe nedorite să se producă”. Această definiţie are la bază
eventualitatea ca un eveniment (anticipat cu o anumită probabilitate sau neprevăzut de
decident) să se materializeze si să afecteze negativ anumite aspecte ale activităţii
economice.

Definiţie 4. DEX - Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte riscul ca fiind

“posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de
suportat o pagubă, sau ca pe un pericol posibil”.

MANAGEMENTUL RISCULUI = tehnica de evaluare, minimizare și prevenire a

pierderilor accidentale într-o afacere, prin asigurări, măsuri de siguranță, etc
Riscul prezintă următoarele trăsături specifice:

riscul este un eveniment incert, dar posibil, originea lui aflându-se în incertitudine;
riscul este un eveniment păgubitor (material sau moral);
efectele riscului, odată produse, pot fi înlăturate cu greu;
riscul apare în toate activităţile umane, în raporturile dintre oameni sau în raporturile
om-natură.
Cunoscând aceste trăsături specifice noţiunii de risc, se poate acţiona în direcţia
elaborării unor politici moderne de prevenire a riscului, de ocrotire împotriva riscului şi
de înlăturare a efectelor sale.

Riscul are două componente principale:

a) probabilitatea de apariţie a evenimentului
b) impactul acestei apariţii - mărimea riscului

a)Probabilitatea este sansa este „sansa de producere a unui anumit eveniment”.

b)În general riscurile se împart în două mari categorii:6

variabile cunoscute, adică riscuri care au fost identificate, evaluate si
cuantificate şi pentru care au fost elaborate planuri;
variabile necunoscute, respectiv riscuri care nu au fost încă identificate sau
sunt imposibil de prevăzut.

Cauzele care pot genera diferite tipuri de riscuri pentru întreprindere pot fi:
specificul activităţii desfăsurate,
- concurenţa, creşterea gradului de îndatorare
- calitatea actului managerial
- calitatea şi calificarea forţei de muncă
- relaţiile cu clienţii, furnizorii, băncile
- lipsa informațiilor sau inexactitatea lor
- împrejurări de forță majoră (calamități naturale) sau fortuite (incendii, furt,
accidente)
- efectuarea unor investiții ineficiente, utilizarea unor sisteme tehnologice
depăsite, etc.

2.Clasificarea riscurilor după nivelul la care este localizat si după posibilitatea de interpretare a
legii de probabilitate
1.DUPĂ NIVELUL LA CARE ESTE LOCALIZAT, riscul poate fi:

a) Rrisc macroeconomic (la nivelul țării) – este generat de interacțiunea factorilor

de natură economică, politică sau socială, a căror evoluție în timp trebuie luată în
considerare de către managementul firmei.
Poate fi cauzat de:
- greve
- convulsii sociale
- războaie civile
 - schimbări de guverne
- modificări de politică
- recesiune economică
- restricții de convertibilitate a monedei naționale în valută
- de transfer al fondurilor în străinătate
- inflație,
- evoluția nefavorabilă a ratei dobânzii pe piață, sistemul juridic etc.

A)Riscurile macroeconomice pot fi clasificate în:

1. riscuri de țară
2. de transfer
3. suveran
4. financiar
5. de inflație
6. operațional
7. de implantare
8. juridic.
b)risc sectorial (al afacerii) – este determinat de caracteristicile sectorului în care
firma își desfăsoară activitatea, fiind, mai departe, dependent de sistemul politic, de
infrastructură, legislație, cultură, concurență etc.;

c)risc microeconomic (al firmei) – este determinat de factori endogeni, specifici

fiecărei întreprinderi în parte.

1. DUPĂ POSIBILITATEA DE INTERPRETARE A LEGII DE PROBABILITATE,

riscurile se pot clasifica în:

a) riscuri subiective – depind de aprecierile subiective ale fiecărui individ, de

informația sa, de temperamentul său;

b)riscuri obiective – inerente oricărei activități caracterizate printr-o anumită

probabilitate de variație a rezultatelor și sunt independente de individ.

3.Clasificarea riscurilor după posibilitatea de previziune, după originea

factorilor care le generează, după natura lor
a)riscuri previzibile – sunt provocate de factori ce pot fi prevăzuți înainte de
desfăsurarea unei operațiuni sau activități.
Cauzele care determină aceste riscuri sunt: decesele, maternitatea, bătrânțea,
modificarea bruscă a temperaturii prin schimbarea anotimpurilor, fluctuațiile valutare în
condițiile unei crize economice mondiale etc.
b)riscuri imprevizibile – sunt provocate de factori imprevizibili, întâmplători, ce nu pot
fi prevăzuți înainte de începerea derulării unei operațiuni.
Cauzele acestor riscuri pot fi: secetă, inundații si alte calamități naturale, evenime
fortuite precum: războaie, greve, naționalizări, restricții valutare impuse de stat etc.
 4.Clasificarea riscurilor dupa domeniul pe care il afecteaza
ÎN FUNCȚIE DE DOMENIUL PE CARE IL AFECTEAZĂ, riscurile pot fi:

a)riscuri sociale – sunt provocate de evenimente sociale previzibile sau imprevizibile,

precum boala, decesul, invaliditatea, reducerea nivelului de trai, somajul, maternitatea
etc. Protecția împotriva acestor riscuri depinde, în maremăsură, de politica statului în
domeniu, de nivelul de dezvoltare a economiei naționale, calitatea sistemului
educațional.

b)riscuri politice – sunt determinate de evenimente politice majore, precum războiul,

revolta, grevele, embargoul, naționalizarea, etc. Acoperirea riscurilor politice este
aproape imposibil de realizat, având în vedere efectele ce decurg din declanșarea
factorilor care le produc, precum și de interesele majore ale statului, care se opun
intereselor individului, întreprinderilor, organizațiilor.

5Conceptul de incertitudine
SITUAŢIA DE INCERTITUDINE – când nu se cunoaşte probabilitatea de apariţie a
evenimentului.
În majoritatea lucrărilor de specialitate, departajarea evenimentelor în funcţie de
gravitatea riscurilor este următoarea:
a. evenimente cu grad de risc ridicat- când probabilitatea de realizare a acestora
este foarte mare ( peste 0,50) ;
b. evenimente cu grad de risc mediu - când probabilitatea de realizare este
moderată
( între 0,20 şi 0,50);
c. evenimente cu grad de risc scăzut - când probabilitatea de realizare a acestora este
foarte scăzută ( sub 0,20).

6 (Riscul în afaceri. noţiuni introductive.) Conceptele de risc şi incertitudine

 7 Rentabilitatea şi riscul unei afaceri

Activitatea de investire într-o afacere presupune un compromis între risc şi câştig

Riscul include posibilitatea apariţiei unor consecinţe defavorabile afacerii, materializate în
deţinerea unor performanţe inferioare celor estimate

După aprecierile analiştilor, cele mai grave riscuri cu care managerii se pot confrunta sunt
două:
 riscul de a nu realiza un volum de activitate care să acopere din veniturile proprii,
cheltuielile firmei, risc care poate duce laFALIMENTUL FIRMEI (= RISCUL DE
EXPLOATARE);
 riscul de a nu realiza un volum de activitate care să genereze un PROFIT care să
acopere dividendele scontate de deţinătorii de capitaluri (de acţionari), risc care, de regulă,
antrenează nemulţumiri care duc la înlocuirea managerilor(RISCUL DE PROFIT).

Riscul intern îşi are originile în specificul fiecărei firme, fiind strâns legat de modul de
conducere şi desfăşurare a activităţilor firmei,

Privit prin optica funcţională, analiza riscului necesită studierea:

- riscului de exploatare(economic);
- riscului de profit;
- riscului de faliment sau de insolvabilitate;
- riscului financiar;
- riscului comercial.

Rentabilitatea unei afaceri

Scopul oricărei afaceri care se derulează în sistemul economiei de piaţă este realizarea
profitului, adică acea diferenţă pozitivă dintre încasările obţinute prin vânzarea produselor (
serviciilor) şi costul lor.
În cazul în care firma realizează o diferenţă negativă între încasări şi costuri atunci vorbim
despre pierderi care, realizate în mod repetat, produc falimentul
Pentru a descrie cât mai corect procesul de rentabilitate este necesară definirea şi reţinerea
următoarelor noţiuni:
- pragul de rentabilitate (Pr),
- cifra de afaceri ( CA) ,
- cifra de afaceri minimă (CAmin),
- costul fix (CF),
- costul variabil total (CVt)
- costul variabil pe un produs (serviciu) (CV1),
- preţul de vânzare a unui produs (serviciu)(Pv),
- prducţia fizică (Q)
 - producţia fizică corespunzătoare pragului de rentabilitate(Qpr),
- veniturile totale (VT)
- profitul (Pf).
1. Pragul de rentabilitate (Pr), semnifică o măsură a flexibilităţii organizaţiei în raport cu
fluctuaţiile activităţii sale deci o măsură a riscului.

Cifra de afaceri critică sau Punct mort ( CAcritic) operaţional este punctul de la care cifra de
afaceri acoperă cheltuielile de exploatare iar rezultatul este nul.
După acest prag activitatea devine rentabilă.

Pragul de rentabilitate se exprimă în unităţi fizice produse şi vândute, pentru care s-au încasat
veniturile corespunzătoare egale cu suma cheltuielilor efectuate. Acesta se determină, algebric cu
ajutorul relaţiei (1),
Pr=CF/Pv-CV

2.Cifra de afaceri(CA)reprezinta expresia bănească a încasărilor rezultate din activitatea

proprie a firmei, pe o perioadă de timp determinată
„ÎNSUMEAZĂ TOATE ÎNCASĂRILE rezultate din acte de comerţ: vânzări de bunuri materiale,
prestări de servicii, depuneri la bănci şi instituţii financiare, acordarea de credite,operaţiuni
bursiere

Cifra de afaceri se determină efectuând produsul dintre producţia fizică totală (Q) şi preţul de
vânzare a unui produs(serviciu) (Pv)
CA =Q x Pv CAmin = Qpr x Pv

3. Cifra de afaceri minimă (CAmin) se mai regăseşte în lucrările de specialitate sub denumirea
de Cifră de afaceri critică sau Punctul mort operaţional al afacerii.
Poate fi denumit şi prag de rentabilitate valoric.
Aceasta se determină efectuând produsul dintre valoarea fizică a pragului de rentabilitate (Qpr)
şi preţul de vânzare a unui produs(serviciu),(Pv).

4. Costurile fixe (CF) reprezintă expresia valorică a cheltuielilor organizaţiei care nu

depind, pe termen scurt (un an), de volumul producţiei fizice
chiriile,salariile personalului ,cheltuielile cu utilităţile ,valoarea dobânzilor aferente creditelor
efectuate,asigurările, amortizarea capitalului fix etc.

5. Costul variabil total (CVt) reprezintă expresia valorică a cheltuielilor organizaţiei care
depind de cantitatea producţiei fizice (Q) realizate
cheltuielile cu materiile prime şi materialele necesare realizării produsului (serviciului)
costul carburanţilor şi energiei
salariile directe(ale anagjaţilor)
contribuţiile de asigurări sociale aferente acestor salarii
costurile privind ambalarea produsului ( oferirea serviciului)
costul pentru realizarea designu –lui
CVt Costul variabil pe un produs (serviciu)
CV1 
Q
6. Preţul de vânzare a unui produs (serviciu)(Pv1) reprezintă încasările obţinute pentru fiecare
unitate fizică vândută către clienţi.

7. Producţia fizică (Q) este indicatorul care exprimă, sub formă cantitativă totalitatea bunurilor
(serviciilor) rezultate din activitatea economică a organizaţiei pe termen scurt (un an).

8. Producţia fizică corespunzătoare pragului de rentabilitate(Qpr) este indicatorul care

semnifică nivelul cantitativ al producţiei fizice în punctul mort al afacerii, adică cantitatea de
bunuri şi servicii vândute necesară acoperirii costurilor totale (CT = CF + CVt).

9. Veniturile totale (VT) sau încasările totale rezultă din încasările băneşti efectuate în urma
vânzării produselor sau serviciilor realizate de organizaţie.

10. Costurile totale(CT) rezultă din suma CF şi CVt.

11. Profitul (Pf) este un indicator important al eficienţei economice şi defineşte acea diferenţă
pozitivă dintre încasările totale obţinute prin vânzarea bunurilor (serviciilor) realizate de
organizaţie şi costul lor.

8 Riscul de exploatare al unei afaceri- Introducere, Modelul intervalului de

siguranţă
Prinrisc de exploatare înţelegem acea situaţie nefavorabilă creată în organizaţie, în care,
veniturile obţinute din vânzarea produselor (serviciilor), nu acoperă cheltuielile efectuate (CT =
CF + CVt)
În analiza riscului de exploatare se porneşte de la rentabilitatea unei afaceri ( valoarea profitului).
++potenţialul productiv încât să fie obţinute suficiente venituri pentru acoperirea cheltuielilor
efectuate
++În cadrul economiei de piaţă scopul oricărei afaceri este realizarea de profit (Pf).

Pentru analiza riscului de exploatare sau operaţional (posibilitatea de a nu se recupera

totalitatea cheltuielilor efectuate din veniturile obţinute) sunt cunoscute modele:
Modelul intervalului de siguranţă;
Modelul indicatorului de poziţie;
Modelul coeficientului efectului de levier de exploatare;
Modelul ratei care exprimă direct riscul de exploatare (Rpr).

Modelul intervalului de siguranţă

(indicele de securitate sau indicatorul de poziţie, notat cu Is).

Acest indicator evidenţiază marja de securitate de care dispune firma iar valoarea
lui este direct proporţională cu gradul de securitate şi invers proporţională cu
gradul de risc.
În calculul intervalului de siguranţă sunt utilizate valorile cifrei de afaceri, cifrei
de afaceri a pragului de rentabilitate astfel: Is=CA-CAmin/CA
CA = cifra de afaceri maximă( reală din planul de afaceri);
CAmin = cifra de afaceri minimă corespunzătoare pragului de rentabilitate

Is ≤ 5% organizaţia are o situaţie instabilă din punct de vedere al riscului de exploatare;

5% < Is ≤ 10% organizaţia prezintă o situaţie relativ stabilă;
10% <Is ≤ 20% organizaţia are o situaţie stabilă;
Is > 20% organizaţia are o situaţie confortabilă

9.Modelul indicatorului de poziţie, este utilizat pentru aprecierea riscului de exploatare în

funcţie de poziţia acestuia faţă de pragul de rentabilitate. Se exprimă în mărimi absolute prin
£ şi în mărimi relative £`.
£ = CA – CApr £ exprimă capacitatea organizaţiei de a-şi adapta oferta de servicii la
cerinţele pieţei. Este întâlnită şi sub denumirea „flexibilitate absolută

CA  CApr
£`= .1 00 £`este denumit “coeficient de volatilitate” şi creşte invers proporţional cu
CApr
riscul de exploatare

Modelul coeficientului efectului de levier de exploatare - Modelul utilizează un indicator KL

CA  CVt
denumit coeficient pârghie de exploatare; KL = = marja brută/cost fix
CF
Atunci când KL < 1, avem de a face cu risc de exploatare, în sensul că firma nu îşi poate acoperi cheltuielile din
veniturile proprii, deci nu îşi poate recupera factorii de producţie, intrând în zona riscului de faliment

10. Riscul comercial

Riscul comercial
Denumite şi rate de marjă, măsoară randamentul activităţii desfăşurate de firmă pe
perioada unui exerciţiu financiar prin prisma valorificării activităţii de bază.

Ratele rentabilităţii comerciale caracterizează:

- eficienţa politicii comerciale (a procesului de aprovizionare, stocare şi vânzare)
- a politicii de preţuri practicate de întreprindere,
- competitivitatea produselor sale.

Conform obiectivelor urmărite în analiză, acest indicator poate fi determinat prin

raportarea rezultatului brut al exploatării sau a rezultatului exerciţiului la cifra de afaceri sau la
valoarea adăugată.

INDICATORI:
1. Rata rentabilităţii comerciale, privită ca raport între rezultatul exploatării şi cifra
de afaceri, denumită rata marjei nete de exploatareexprimă eficienţa activităţii de exploatare.

RE
Rc  .100 (11)
CA

Unde: Rc – Rata rentabilităţii comerciale;

RE – Rezultatul exploatării;
CA – Cifra de afaceri.

INTERPRETARE:

Atunci când creşterea ratei comerciale este însoţită de o creştere a cifrei de

afaceri (a vânzărilor), întreprinderea beneficiază de o situaţie favorabilă,
respectiv punerea în vânzare a unor produse cu calităţi superioare sau ocuparea
unei poziţii concurenţiale importante pe piaţă.
Rezultatul exploatării este influenţat de amortismente şi provizioane, din acest
motiv devenind un rezultat net al exploatării.
Creşterea ratei în dinamică reflectă o situaţie pozitivă şi are loc atunci când indicele profitului
devansează indicele cifrei de afaceri(Ipr>Ica).

2. Indicele profitului (Ipr) se calculează ca raport între

- profitul înregistrat în perioada curentă (Pr1)
- profitul înregistrat în perioada de bază (Pr0).

Pr1
Ipr  .100 (12)
Pr 0cifrei de afaceri (Ica) se determină la fel ca raport între:
3. Indicele
- indicele profitului ca raport între cifra de afaceri înregistrată în
perioada curentă (Ca1)
- cifra de afaceri înregistrată în perioada de bază (Ca 0)

Ca1
Ica= .100 (13)
Ca 0
Firma “ELECTRON SA” produce televizoare color. În anul în curs are în planul de afaceri
stabiliţi următorii indicatori:
- Q, producţia fizică.....5000 unităţi;
- P, preţul de vânzare al unei unităţi.....300 euro;
- V, costul variabil.........150 euro;
- CF, costuri fixe...........600000 euro;
- CA 1 (cifra de afaceri pe anul în curs)........5000x300= 1500000 euro;
- CA 0 (cifra de afaceri pe anul anterior)........1300000 euro.
- PROFIT pe anul anterior ............120.000 euro.
Să se determine:
a. Rata rentabilităţii comerciale
b. Indicele profitului Ip
c. Indicele cifrei de afaceri Ca
d. Să se aprecieze creşterea în dinamică a ratei rentabilităţii comerciale ( pozitivă sau
negativă). Rezultă?
Rezultatul exploatării : este reprezentat de surplusul (deficitul) generat de activitatea de
exploatare normală şi curentă a întreprinderii. El se stabileşte prin deducerea tuturor cheltuielilor
(plătibile şi calculate) din veniturile exploatării (încasabile şi calculate). Nivelul său exprimă
mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare, adică performanţele realizate de
întreprindere prin activitatea sa, tinând cont de politica sa financiară şi fiscala.
Rezolvare:
a. Pentru determinarea ratei rentabilităţii comerciale :
-se determină cifra de afaceri pentru anul în curs CA = Q.P = 5000.300 = 1.500.000€;
- se determină rezultatul exploatării: RE = CA – (CF + CVt) = 1.500.000 – ( 600.000 +
5000.150) = 1.500.000 – (600.000 + 750.000) =150.000€;
- se determină Rrc:

RE 150.000
Rrc  .100   0,10
CA 1.500.000
Atunci când creşterea ratei comerciale este însoţită de o creştere a cifrei de afaceri (a vânzărilor),
întreprinderea beneficiază de o situaţie favorabilă din perspectiva riscului comercial
RE 120.000
Pentru anul anterior avem Rrc  .100   0,09
CA 1.300.000

Să ne reamintim:
 Riscul de profit defineşte:
- acea situaţie nefavorabilă în care se situează o firmă aflată în incapacitate de a realiza o cifră
de afaceri minimă care să genereze un profit necesar pentru acoperirea volumului dividendelor
cerute de acţionar;
- acea situaţie nefavorabilă în care se situează o firmă aflată în incapacitate de a realiza o cifră de
afaceri minimă care să genereze nivelul profitului estimat .
 Pentru calculul riscului de profit sau a riscului de a nu se realiza un volum de
activitate care să genereze un profit necesar să acopere dividendele aşteptate de deţinătorii de
capitaluri se utilizează indicatorul „cifra de afaceri minimă” (CAminim).
 Afacerea este riscantă în sensul că nu se realizează un volum de activitate care să
genereze un profit necesar să acopere dividendele aşteptate de deţinătorii de capitaluri. Perioada
în care se realizează această cifră de afaceri este exprimată în luni. Afacerea prezintă risc de
profit dacă T > luni.

11. Riscul de profit al unei afaceri

Riscul de profit
Am reţinut din prezentările anterioare că scopul oricărei afaceri care se derulează în
sistemul economiei de piaţă este realizarea profitului, adică acea diferenţă pozitivă dintre
încasările obţinute prin vânzarea produselor ( serviciilor) şi costul lor. Acest indicator
fiind expresia eficienţei economice a firmei şi reprezintă, totodată, capacitatea acesteia de
a produce profit.
În cazul în care firma realizează o diferenţă negativă între încasări şi costuri atunci
vorbim despre pierderi care, realizate în mod repetat, produc falimentul.

Riscul de profit defineşte:

a. acea situaţie nefavorabilă în care se situează o firmă aflată în incapacitate de a

realiza o cifră de afaceri minimă care să genereze un profit necesar pentru
acoperirea volumului dividendelor cerute de acţionari;
b. acea situaţie nefavorabilă în care se situează o firmă aflată în incapacitate de a
realiza o cifră de afaceri minimă care să genereze nivelul profitului estimat .

Pentru calculul riscului de profit sau a riscului de a nu se realiza un volum de activitate care să
genereze un profit necesar să acopere dividendele aşteptate de deţinătorii de capitaluri se
utilizează indicatorul „cifra de afaceri minimă” (CAminim).
Pentru determinarea „CAmin” necesară restituirii dividendelor se parcurg următoarele
etape:
a) determinarea volumului dividendelor cerute de către acţionari (D): D = Cu.Rd% (1 )

unde,
D – volumul dividendelor; Cu – capitalul utilizat în
afacere; Rd% - rata dividendelor cerute de
acţionari Ex. 20%.

CPF
b. Determinarea profitului net (Pn): Pn = D + .D (2)
100  CPF

. Determinarea profitului brut (Pb) după relaţia: Pb = Pn + ( CI

)·Pn (3)
100  CI
CI - cota de impozit pe profit
CPF, cota de profit care rămâne firmei
CI+CPF=100%
Pb
d.Determinarea costurilor (C) astfel: C= (4)
Rrc%

C = costul aferent cifrei de afaceri;

Rrc% = rata rentabilităţii la costuri calculată astfel:
C
Rrc = Ex. 70%
V

Acest indicator este necesar pentru calculul cifrei de afaceri minime care să asigure profitul
necesar realizării dividendelor pretinse de acţionari.

e. Determinarea cifrei de afaceri minime (CAminimă) astfel:

CAmin = Pb + C (5)

f. Determinarea cifrei de afaceri lunar programată (CAL) astfel:

CAp CAL = cifra de afaceri lunar programată;

CAL = (6) Cap = cifra de afaceri programată pe anul respectiv.
12

g.Timpul necesar pentru realizarea cifrei de afaceri minime (T) se calculează astfel:
 T se exprimă în unităţi de timp(luni) şi semnifică
CAmin în a câta lună de la începutul ciclului productiv se
T= (7)
CAL realizează o cifră de afaceri minimă necesară
obţinerii unui profit care să asigure restituirea
dividendelor cerute de acţionari . Riscul de profit
apare în situaţia în care T >12 luni

12. Analiza de risc la nivelul firmei. riscul de faliment. riscul comercial.

Introducere, Metoda scoring

Introducere

Falimentul este unul dintre fenomenele cu care sunt confruntate multe societăţi comerciale
de la noi, având un caracter relativ inedit pentru practica economică românească din
ultimii cincizeci de ani.
Prin risc de faliment se înţelege stabilirea unei funcţii prin care să poată fi estimată
probabilitatea ca o societate comercială să înregistreze pierderi şi, în consecinţă, să fie în
imposibilitate de a-şi onora contractele cu beneficiarii, a plăti furnizorii şi a restitui
împrumuturile către bănci.

Riscul de faliment ESTE OPUS probabilităţii de profit.

Se pune problema creşterii profitabilităţii, în condiţiile unui risc de faliment

asumat.

Acest tip de risc trebuie privit ca o prioritate.

Pentru ca o societate să rămână în circuitul activităţii economice este necesar
ca aceasta să
- ANTICIPEZE
- CONTROLEZE
- GESTIONEZE acest risc.
Riscul de faliment este consecinţa insolvabilităţii întreprinderii, care poate să conducă la o
dispariţie pur şi simplu a acesteia.

Astfel se justifică atenţia pe care responsabilii trebuie să o acorde stăpânirii acestui risc şi se
explică de ce menţinerea solvabilităţii sau a echilibrului financiar constituie un imperativ
major al gestiunii financiare.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei firme de a face faţă obligaţiilor scadente,
rezultate fie din angajamente anterioare contractate, fie din operaţii curente, prelevări
obligatorii.1

Mai concret, menţinerea solvabilităţii constă în execuţia conştiincioasă a rambursărilor promise

creditorilor şi altor creanţieri.
Evaluarea riscului de faliment se poate realiza prin diferite metode:
- analiza statică – pe baza bilanţului patrimonial;
- analiza funcţională – pe baza bilanţului funcţional;
- analiza dinamică, pe baza tabloului de finanţare;
- analiza prin metoda scorurilor ( Metoda Scoring).

METODA SCORING

Metoda se bazează pe calcularea unei funcţii liniare, a cărei valoare reprezintă

scorul realizat (H). Prin rezultat (scor) poate fi estimată probabilitatea ca o
societate comercială să înregistreze pierderi şi, în consecinţă, să fie în
imposibilitate de a-şi onora contractele cu beneficiarii, de a plăti furnizorii şi a
restitui împrumuturile către bănci.

Riscul de faliment depinde de valoarea scorului realizat de firmă prin calcularea

valorii a cinci indicatori:
- rata lichidităţii parţiale (RLP);
- rata stabilităţii financiare (RSF);
- rata cheltuielilor financiare(RCF);
- rata de salarizare a personalului (RSP);
- ponderea excedentului brut de exploatare în valoarea adăugată (PVA).
Pentru aprecierea riscului de faliment la o firmă se procedează astfel:
 se determină valorile: RLP, RSF, RCF, RSP, PVA;
 se introduc valorile în funcţia liniară:
H = 16 x1 + 22 x2 – 87 x3 – 10 x4 + 24 x5 (10)

unde, X1 = RLP, X2 = RSF, X3 = RCF, X4 = RSP, X5 = PVA;

 se ponderează valorile obţinute ale lui X1 – X5 cu valorile coeficienţilor de ponderare (în

funcţia liniară sunt constante: 16, 22, 87, 10, 24) se obţine Si unde, Si reprezintă scorul
final obţinut prin însumarea scorurilor parţiale realizate de fiecare dintre cei 5 indicatori
(se exprimă în procente şi reprezintă riscul de faliment al firmei respective).
13.Metoda analizei de senzitivitate a riscului

1. Metoda analizei de senzitivitate a risculuiface parte dintr-un ansamblu de

metode prin care se poate determina gradul de încredere al unei estimări, element
fundamental al previziunii manageriale.

Analiza de senzitivitate permite simularea comportamentului unei organizaţii (firmă)

urmărindu-se, cum se modifică valoarea elementelor la ieşirea din organizaţie, în condiţiile
modificării unor valori ale elementelor aflate la intrare.

Prin această aplicaţie operaţională se stabileşte măsura în care modificările factorilor de

intrare influenţează rezultatele estimate şi sunt identificaţi acei factori critici care influenţează
decisiv aceste rezultate. Este foarte important ca în cadrul strategiilor manageriale să se ţină
seama de posibilele modificări ale acestora. Esenţa metodei este prezentată în

Capital utilizat
Cu Valoarea
Organizaţi
adăugată netă
Producţia fizică e
VAN
Q ( firmă)

Costurile fixe Rata internă a

CF rentabilităţii RIR

Fig. M 1.5.1. Esenţa analizei de senzitivitate

Fig.2Analiza de senzitivitate deşi este des folosită prezintă unele

Aplicarea metodei analizei de senzitivitate presupune parcurgerea unor etape, astfel:

1. Conceperea unei afaceri şi stabilirea datelor de bază: cifra de afaceri (capitalul
utilizat), producţia fizică exprimată în unităţi produse, costurile fixe, costurile variabile, preţul de
vânzare al unui produs (serviciu), pragul de rentabilitate, nivelul vânzărilor, nivelul salariilor,
costul materiilor prime, costul utilităţilor, numărul angajaţilor,etc;
2. Estimarea, prin valori procentuale, a modificărilor posibile ale variabilelor de
intrare şi determinarea pentru fiecare variabilă de intrare modificată a variabilelor de
ieşire;
3. Stabilirea unor modificări a valorii fiecărei variabile de intrare peste estimările
procentuale anterioare, menţinând celelalte variabile constante;
4. Determinarea pentru ficare variabilă modificată peste evaluările procentuale a
valorii VAN şi RIR;
 5. Reprezentarea grafică a mulţimilor VAN şi RIR în funcţie de modificările fiecărei
variabile la intrarea în organizaţie (panta graficelor reprezintă senzitivitatea riscului afacerii
faţă de modificările variabilelor de intrare; cu cât panta este mai mare cu atât cele două
variabile de ieşire sunt mai sensibile iar proiectul este mai riscant) .

Analiza de senzitivitate deşi este des folosită prezintă unele limite în sensul că nu permit
determinarea probabilităţilor de realizare a variantei iniţiale sau a celei modificate. Totuşi,
prin studiul comportamentului organizaţional modificat sub acţiunea unor factori, se poate
concluziona asupra valorilor cu care se pot modifica rezultatele organizaţiei ( firmei), aspect
care merită să fie luat în calcul în adoptarea tuturor deciziilor.

14. Comportamentul managerilor faţă de risc

15. Elemente ale procesului decizional
Procesul decizional este definit ca fiind o serie de pasi care încep cu analiza informatiei, continua
cu selectarea dintre mai multe alternative si verificarea alternativei selectate pe problema aflata
în studiu.
In orice proces decizional de management se regasesc urmatoarele elemente:
 Decidentuleste reprezentat de persoana sau grupul de persoane care urmeaza sa aleaga
varianta optima din cele posibile. În cazul problemelor complexe decizia se ia de catre un
grup de persoane, iar în cazul deciziilor curente, operative deciziile sunt luate de o singura
persoana. Calitatea deciziei depinde de calitatile, cunostintele, aptitudinile decidentului.
 Problema decizionala.Decizia se adopta pentru
solutionarea unei probleme decizionale. În absenta
problemei decizia nu are obiect.

 Multimea variantelor decizionalepoate fi finita sau infinita. Cuprinde totalitatea posibilitatilor
de solutionare a problemei decizionale. Definirea acestei multimi necesita informatii din
interiorul si din afara organizatiei, gândire manageriala creatoare, consultarea expertilor,
efectuarea de cercetari. În momentul identificarii problemei decizionale, decidentul
constientizeaza existenta mai multor cursuri de actiune posibile. El poate cunoaste aceste
alternative prin implicare directa sau prin intermediul altor persoane. Alegerea variantei
optime se face dupa o serie de metode corespunzatoare modelului matematic care
caracterizeaza situatia decizionala.
 Multimea criteriilor decizionaleinclude o serie de caracteristici pe baza carora se
evalueaza si compara variantele decizionale, în vederea adoptarii celei mai rationale decizii.
Multimea criteriilor decizionale este reprezentata de punctele de vedere ale decidentului care
izoleaza aspecte ale realitatii economice în cadrul procesului decizional. Criteriile decizionale
se caracterizeaza prin mai multe niveluri, corespunzatoare diferitelor variante si/sau stari ale
conditiilor obiective. Luarea în considerare, într-o situatie decizionala, a mai multor criterii,
trebuie sa se faca tinând cont de posibilitatea divizarii si gruparii criteriilor, precum si de
proprietatea de interdependenta a acestora. De exemplu, profitul poate fi divizat pe produse,
subunitati etc. De asemenea, profitul si costul pot fi grupate într-un criteriu global reprezentat
de rentabilitate. Doua criterii sunt independente daca fixarea unui obiectiv din punct de
vedere al unui criteriu nu influenteaza stabilirea unui alt obiectiv, din punct de vedere al celui
de-al doilea criteriu. În managementul firmei pot fi utilizate criterii de tipul: profit, pret,
calitate, termen de recuperare a investitiei, durata ciclului de productie, gradul de utilizare a
capacitatii de productie etc.
 Mediul ambiant (conditiile obiective) este reprezentat de ansamblul conditiilor interne si
externe care sunt influentate si influenteaza decizia. În mediul ambiant se pot manifesta,
pentru o anumita situatie decizionala, mai multe stari ale conditiilor obiective. Mediul
ambiant se caracterizeaza printr-o mobilitate deosebita. În cadrul conditiilor interne se
observa o perfectionare a pregatirii personalului, perfectionare a sistemului informational, iar
în ceea ce priveste conditiile externe, se înregistreaza modificari în legislatia tarii, modificari
în relatiile firmei cu diverse organisme. Evolutia mediului ambiant se manifesta uneori
 contradictoriu în ceea ce priveste influenta asupra procesului de elaborare a deciziilor în
cadrul firmei. Astfel, cresterea complexitatii activitatii firmei influenteaza în mod nefavorabil
fundamentarea deciziilor, în timp ce ridicarea nivelului de pregatire profesionala si în
domeniul managementului are efecte favorabile asupra luarii deciziilor.
 Multimea consecintelorcuprinde ansamblul rezultatelor ce s-ar obtine conform fiecarui
criteriu decizional si fiecarei stari a conditiilor obiective prin aplicarea variantelor
decizionale. Stabilirea consecintelor este o activitate care nu se realizeaza întotdeauna cu
exactitate deoarece nu se cunosc cu certitudine cauzele ce ar determina producerea lor.
Consecintele pot fi în forma cantitativa sau calitativa.
 Obiectivele decizieisunt nivelele propuse de catre decident pentru a fi atinse în urma
implementarii variantei decizionale alese.
 Utilitatea fiecarei consecinte a diferitelor variante se exprima în aceeasi unitate de masura
care variaza între 0 si 1, utilitatea reprezentând folosul asteptat de decident în urma faptului
ca o anumita consecinta se realizeaza.

16. Reacţia managerilor faţă de risc