Sunteți pe pagina 1din 80

2.4.

DETERMINAREA CALITATIVA SI CANTITATIVA


A PENICILINELOR

2.4.1. Determinarea structurii penicilinelor pe


baza reac\iilor specifice
Din studiile @ntreprinse cu metode chimice ]i fizico - chimice,
@ndeosebi cu ajutorul razelor X, s-a demonstrat c[ penicilinele au
comun un sistem biciclic tiazolidin -  - lactamic, care rezult[ prin
@nl[n\uirea biogenetic[ a 2 aminoacizi ]i anume l - cistein[ ]i d - valin[
[30]. Structura molecular[ a penicilinelor este:

Structura biciclic[ tiazolidin -  - lactamic[ este mai


sensibil[ dec`t structura  - lactamic[ simpl[ la ac\iunea agen\ilor
nucleofili, electrofili ]i oxidan\i [31].
Toate penicilinele sunt extrem de sensibile la atacul nucleofil
al ionilor de hidroxil, amine, etc. (schema 1). Produsul ini\ial rezultat
prin hidroliza penicilinelor este acidul penicilic (I) biologic inactiv.
Acesta este stabil @n solu\ii neutre numai sub form[ de s[ruri sau
esteri; la acidulare pierde u]or o molecul[ de CO 2 trec`nd @n acidul
peniloic (II) corespunz[tor, iar @n anumite condi\ii de reac\ie acidul
penicicloic poate trece ]i @n acid penamaldic (III).
Penicilina reac\ioneaz[ nucleofil cu hidroxilamin[, alchil amine,
alcooli, hidra\i de carbon, glicooli, form`nd acizi hidroxamici (IV),
alchilamide (V) ]i esteri (VI) [9,10].
81
S S 2+ S
Cu H2O
R C NH CH CH C(CH3)2 R C NH CH CH C(CH3)2 R C NH CH CH C(CH3)2
OH
 lactamaz[
O C NH CHCOOH O CH O C NH CH COOH
C N COOH
O OH O O OH
I I
-CO2 R'OH

-OH
R'-NH2

S SH NH2OH
S
R C NH CH2 CH C(CH3)2 R C NH C CH C(CH3)2 CH C(CH3)2
R CO NH CH

O NH CH COOH O C NH CH COOH C NH CH COOH


O OH
OR'' O
II VI
III

S S
R C NH CH2 CH O R CO NH CH CH C(CH3)2 R CO NH CH CH C(CH3)2

O NH CH NH CH
VII C COOH C
HON O NR' O
COONH3+R

IV H V
+
CO2
+
CH3
C CH COOH
CH3
SH NH2
VIII

Schema 1

De asemenea, ionii metalici ]i -  - lactamazele


catalizeaz[ reac\ia de hidroliz[ a penicilinelor la acizi peniciloici.
Produ]ii finali de degradare hidrolitic[ a penicilinelor sunt:
peniloaldehidele (VII), CO2 ]i penicilina (VIII).

82
S CH3
R C NH CH CH C

CH3
+H+
O C N CH

O COOH

COOH

N S
C S CH3
+
CH3 H R C HC C C
N CH C S
CH3 OH CH3
CH3 R C CH C
NH C
O C NH CH
CH3
R C N CH COOH
O C NH CH
O
COOH
+
H HgCl2 O OH COOH
+
IX H X I
-
HO
SH
CH3 CH3
C CH COOH N C CH C

CH3 CH3

SH NH2 R C C NH CH COOH

O O

VIII XI

Schema 2

Penicilinele sunt sensibile ]i la atacul electrofil at`t la azotul 


- lactamic c`t ]i la atomul de sulf (schema 2). #n mediu puternic acid
penicilinele izomerizeaz[ la acid penilic (IX) printr-un mecanism
implic`nd structura de tranzi\ie oxazolonic[ (X), iar @n mediu slab
acid, prin aceea]i structur[ de tranzi\ie, se transform[ @n acid
penicilinic (XI) care izomerizeaz[ rapid @n acid peniciloic sau
penilic. Ionii metalici atac[ atomul de sulf al ciclului tiazolidinic,
transform`nd acidul penilic @n penicilamin[.

83
Multe din propriet[\ile fizice, chimice ]i biologice sunt
influen\ate de structura catenei laterale.
Dac[ @n catena lateral[ a penicilinelor se introduce o grupare
electron - atr[g[toare se constat[ o cre]tere a stabilit[\ii @n mediu
acid. S-au ob\inut corela\ii liniare @ntre stabilitatea @n mediu acid a
penicilinelor ]i aciditatea catenei laterale. Astfel, prin @nlocuirea
unui hidrogen din pozi\ia  a benzilpenicilinei sau a unui hidrogen
din ciclul benzenic al meticilinei ]i fenil penicilinei cu o grupare
aminic[ sau cu un halogen, cre]te foarte mult stabilitatea @n mediu
acid.
#n 1957, J.C. Sheehan ]i K.R. Henery-Logan, folosind o
schem[ de sintez[ cu totul diferit[, au ob\inut fenoximetilpenicilina
(penicilina V) cu randamente de 10 - 12% . Faza cea mai dificil[ @n
aceast[ sintez[ o constituie @nchiderea coiclului  - lactamic, pe
care
autorii izbutesc s[ o efectueze cu ajutorul diciclohexilcarbodiimidei:
HOOC CH NH2 COOC(CH3)3 HOOC NH COOC(CH3)3

H3C + O CH CH N H3C
C O O CH N
H3C S
H3C SH O O

O
H3COOC NH COOC(CH3)3
H3C + C6H5O CH2C Cl
+ CH2N2
NH2
(HCl) H3C S

OH

HOOC NH C O + C6H11N C N C6H11


O
H3C Diciclohexilcarbodiimida
H3C NH C CH2
S

O C6H5

HOOC N O O
H3C
-H2O NH C
H3C CH2O C6H5
S
Fenoximetilpenicilina

84
Diciclohexilcarbodiimida poate determina eliminarea apei ]i
deci reac\ia de ciclizare, chiar la rece, transform`ndu-se @n N, N' –
diciclohexiluree [32]:

+ H2O
C6H11N C N C6H11 C5H11N C NH C6H11

OH

C6H11NH C NH C6H11

N, N' - Diciclohexiluree

Randamentele @n fenoximetilpenicilin[ nu sunt mari ]i


metoda nu poate fi considerat[ practic[, dar ea prezint[ o valoare
teoretic[ incontestabil[, demonstr`nd o dat[ mai mult structura
antibioticului.

2.4.2. Determinarea structurii penicilinelor prin


metode spectrale, titrimetrice ]i colorimetrice

#n cursul studiilor privind desinteza ]i sinteza penicilinelor s-a


stabilit c[ inelul  - lactamic este foarte important pentru activitate
antibacterian[, iar @nlocuirea lui cu un ciclu de 5 termeni duce la
sc[derea pronun\at[ a activit[\ii biologice [33]: .
Restul acil, din catena lateral[, poate avea diverse structuri
f[r[ a influen\a sensibil activitatea produsului.
Identificarea ]i dozarea penicilinelor se poate face prin
cromatografiere analize spectrale @n U.V., I.R. ]i RMN, analize
titrimetrice ]i analize colorimetrice.
Penicilina G, ca ]i alte peniciline monoaromatice, prezint[ @n
spectrele U.V. o absorb\ie slab[ @n ap[ la 264; 257,5; 252 ]i 257 nm.
Aceste benzi sunt benzi tipice pentru absorb\ia grupei benzilice.
Prezen\a unor produ]i de degradare acid[ a penicilinelor este indicat[
de apari\ia unui maxim la 320 nm, a c[rui intensitate este
propor\ional[ cu gradul de descompunere.
85
Datorit[ ciclului  - lactamic condensat, penicilinele
prezint[ @n spectrul I.R. o band[ de absorb\ie intens[ la 5,62 
atribuit[ vibra\iei grupei C=O. Aceast[ band[ dispare dac[ ciclul  -
lactamic este scindat prin hidroliz[ enzimatic[ sau chimic[ ]i apare o
band[ nou[ la 5,75  caracteristic[ absorb\iei peniciloil esterului sau
amidei.
Restul benzilor de absorb\ie caracterizeaz[ celelalte grup[ri
din peniciline: COOH (5,69 ), vibra\ia de alungire a leg[turii NH (3 -
3,5 ), amid[ I (6 - 6,1 ) ]i amid[ II (6,5 - 6,7 ).
O alt[ tehnic[ util[ pentru caracterizarea medicamentelor  -
lactamice este spectroscopia RMN. #n mod normal spectrele RMN
ale s[rurilor solubile de penicilin[ pot fi determinate @n D 2O.
Penicilinele prezint[, de obicei, un semnal pentru 2 protoni la  - 4,42
ppm ai atomilor de hidrogen  - lactamici, un semnal net
monoprotonic la  = 5,71 ppm pentru protonul apropiat grup[rii
carboxil ]i semnale nete de 2 sau 3 protoni la  = 8,38 ppm ]i  =
8,47 ppm pentru gruparea dimetilic[.
Prin metoda razelor X s-a determinat exact structura
benzilpenicilinei @n formularea pe care o accept[m ast[zi [9].

Prin analiza Fourier, prin care se poate determina densitatea


de electroni din jurul nucleelor, ob\in`ndu-se proiec\ii plane @n care
prin curbe de nivel @nchise se unesc punctele de egal[ densitate
electronic[ (@n acela]i mod @n care sunt reprezentate curbele de
nivel ale unei h[r\i), s-au putut m[sura direct distan\ele interatomice ]i
unghiurile de valen\[.
86
Distan\ele interatomice au putut fi stabilite pe aceast[ cale cu
o precizie foarte mare, determin`ndu-se astfel pozi\ia fiec[rui atom
@n parte @n molecul[, ar[t`ndu-se f[r[ posibilitate de contrazicere
existen\a inelului  - lactamic.

C
H CH
C
H

CH

HC CH

Penicilina G
HC CH sare de potasiu
CH Diagrama Fourier

#n diagrama Fourier pentru sarea de potasiu a


benzilpenicilinei reprezentat[ mai sus, curbele densit[\ilor de
electroni sunt trasate la interval de un electron pe angström cub, cu
excep\ia atomilor de potasiu ]i sulf la care curbele sunt trasate la
intervale de doi electroni pe angström cub. Nivelul a doi electroni
este ar[tat punctat [9]:
#nc[ din 1940 s-a observat c[ unele microorganisme secret[ o
enzim[ capabil[ s[ inactiveze penicilina. Aceast[ enzim[ a fost numit[
“penicilinaz[“. Dintre bacteriile care secret[ penicilinaz[ men\ion[m: B.
anthracis, unele tulpini de stafilococi cu rezisten\[ natural[ sau
c[p[tat[, bacilul tuberculozei etc.; fa\[ de ace]ti agen\i patogeni
antibioticul nu are nici un fel de ac\iune [34].
Penicilinaza este o  - lactamaz[, care hidrolizeaz[ penicilina
conduc`nd la acid peniciloic, inactiv. #n spectrul infraro]u al
benzilpenicilinei, efectuat dup[ aceasta a fost supus[ ac\iunii
enzimei, apare @n mod evident ruperea inelului  - lactamic, prin
dispari\ia benzii de mare intensitate de la 1750 cm -1,
corespunz[toare acestui inel [35-37].

87
3000 2000 1500 cm-1 1000 900 800 700
100
80
60
40
20
0
3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Escherichia coli ]i Alcaligenes faecalis sunt de asemenea


capabile s[ inactiveze penicilina, dar nu prin deschiderea ciclului  -
lactamic, ci printr-o desacilare hidrolitic[, cu ajutorul unei alte
enzime, care a fost numit[ amidaz[ [38, 39].

Aceast[ enzim[, scind`nd leg[tura amidic[ de la C 6, pune @n


liberatate acidul 6-aminopenicilanic (acid 6-AP), de asemenea
inactiv. #n spectrul @n infraro]u al benzilpenicilinei, efectuat dup[ ce
antibioticul a fost supus ac\iunii amidazei, este prezent[ banda
intens[ situat[ la 1750 cm-1, ceea ce demonstreaz[ c[ inelul  -
lactamic nu a fost desf[cut [35].

3000 2000 1500 cm-1 1000 900 800 700


100
80
60
40
20
0
3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Acidul 6-aminopenicilanic a putut fi izolat ]i structura sa a fost


verificat[ prin sintez[.

88
2.4.3. Determinarea cantitativ[ a penicilinelor

Pentru determinarea cantitativ[, a penicilinelor sunt folosite


metode fizico - chimice, chimice ]i microbiologice [40,41].

Metoda spectofotometric[ m[soar[ coeficientul de absorb\ie


al unei probe de penicilin[ inactivat[ prin @nc[lzire, @n compara\ie
cu o prob[ standard, tratat[ @n acela]i mod. Pentru inactivare,
penicilina se @nc[lze]te @ntr-o solu\ie tampon, 15 minute, la pH =
4,6.

Metoda colorimetric[ folose]te produsul de reac\ie dintre


penicilin[ ]i hidroxilamin[, c`nd rezult[ acidul hidroxamic
corespunz[tor, care formeaz[ cu clorura de fier (III) o colora\ie ro]ie -
violet[ intens[, caracteristic[.

Metoda polarografic[ m[soar[ @n[l\imea treptei


polarografice ob\inut[ prin efectul grupei -SH, care apare la
penicilina inactivat[ prin ruperea inelului tiazolidinic (de exemplu la
tratarea cu alcalii, 30 de minute, la pH = 11 ]i apoi cu un mineral 0,1
N, la 90 - 950, timp de o or[) [9].

Metoda iodometric[ (J.F. Alicino) este cea mai folosit[; se


inactiveaz[ penicilina prin transformare @n acid peniciloic, care
poate
fi oxidat cu o solu\ie de iod 0,01 N @n cantitate cunoscut[, la
@ntuneric, 15 minute. Prin determinarea excesului de reactiv cu
tiosulfat de sodiu se deduce cantitatea de iod folosit[ pentru oxidare

89
Reac\iile pentru determinarea cantitativ[ a penicilinelor prin
metoda iodometric[ sunt urm[toarele:

OH

HOOC NH
C O
O
H3C
CH NH C R
H3C S

Acid peniciloic

HOOC CH NH2

O
COOH
H3C
C
H3C O CH CH NH C R
SH

Penicilamina Acid penaldic

+ 3 I2 + I2

+ 3 H20 + H20

HOOC CH NH2 O
COOH

H3C HOOC CH NH C R
C
H3C SO3H
Acid penaldioic
Acid penicilaminsulfonic

90
Prin metoda microbiologic[ se determin[ activitatea antibiotic[ a
unei solu\ii de penicilin[ fa\[ de un microorganism cu sensibilitate
cunoscut[ ]i rezultatele se exprim[ cantitativ, @n compara\ie cu cele
ob\inute cu unele solu\ii standard.
#n aprecierea activit[\ii antimicrobiene a penicilinelor, care are
o mare importan\[ pentru @ntrebuin\area acestui antibiotic @n
terapeutic[, a fost necesar[ stabilirea unor etaloane.
#n 1944, la prima conferin\[ interna\ional[ a penicilinei, s-au
dezb[tut problemele @n leg[tur[ cu stabilirea unui standard
interna\ional. S-a hot[r`t s[ se considere “unitate de activitate“,
cantitatea minim[ de benzilpenicilin[ con\inut[ @n 50 ml bulion de
carne, capabil[ s[ inhibe cre]terea unei culturi determinate de
stafilococ auriu, tulpina Oxford; se noteaz[ cu U.I. (unitate
interna\ional[), U.O. (unitate Oxford) sau cu U.F. (unitate Florey).
Pentru transformarea acestor unit[\i de activitate @n unit[\i
@n greutate s-a stabilit experimental c[ un miligram de sare de
sodiu a benzilpenicilinei cristalin[, pur[, con\ine 1650 U.I. ]i deci o
unitate interna\ional[ este egal[ cu 1/1650 mg sau 0,6  (gama) [42].
La data c`nd a fost stabilit acest etalon, cea mai pur[ sare de
sodiu a benzilpenicilinei corespundea la 1650 U.I. pentru un
miligram. Ulterior s-a putut prepara un produs ]i mai pur, care
con\ine 1667 U.I. pe un miligram, ceea ce corespunde la 1/1667 =
0,59  totu]i unitatea interna\ional[ a r[mas 0,6  diferen\a fiind prea
mic[ [36, 37].

2.5. MECANISMUL BIOSINTEZEI PENICILINELOR

|in`nd seam[ de faptul c[ @n molecula lor se g[sesc 3


componente de baz[: d-valin[, l-cistein[ ]i un acid substituit, precum ]i
identificarea @n miceliul de Penicillium crysogenum a unei
tripeptide ( -amino-adipil-cisteinil-valin[), se pot concepe etapele
care intervin @n biosintez[ [10].
Prima etap[ const[ @n formarea, din glucoz[, a l-cisteinei ]i d-
valinei, iar din acestea a  -amino-adipil-cisteinil-valinei, conform
schemei I.

91
Glucoza: C6H12O6

Piruvat: CH3 CO COOR

Succinat: CH2 COOR COOR

CH2 COOR Acetolactat: CH3 CO C CH3

Glioxilat: O CH COOR OH

Glicina: NH2 CH2 COOH (CH3)2


Dihidroxi- C CH COOR
izovalerianat:
Serina: H
OH CH2 CH(NH2) COOH OH OH

 -hidroxi- (CH3)2 CH CH COOR


l-cisteina: HS CH2 CH(NH2) COOH valerianat:

HOOC CH (CH2)3 COOH OH

NH2 L -valina: (CH3)2 CH CH COOH

Ac.  - amino
NH2
adipic (Ad)
CH2 SH

Ad NH CH COOH

CH2-SH CH(CH3)2

Ad NH CH CO NH CH COOH
 - amino - adipil - cisteinil - valina

Schema I

Pentru elucidarea mecanismului celei de a doua etape, @n


care se formeaz[ sistemul biciclic al penicilinelor sunt propuse
dou[ ipoteze:
1) plec`nd de la o tripeptid[ (schema II)
2) plec`nd de la l-cistein[ ]i l-valin[ (schema III)

92
CH2 SH CH(CH3)2
Schema II

Ad NH CH CO NH CH COOH

CH S

Ad CO NH CH CH(CH3)2
..
CO N CH COOH

SH

CH
CH(CH3)2

Ad CO NH CH N CH COOH

O
SH

CH
C(CH3)2

Ad CO NH CH N CH COOH

O
S CH3

C
CH
CH3

Ad CO NH CH N CH COOH

C
Schimb de Pierdere acil
grupe acil
O
S
S C(CH3)2
C(CH3)2
CH
CH

C6H5 CH2 CO CH H2N CH N CH COOH


NH CH N COOH

CO CO
Penicilina G Acid 6 - aminopenicilanic

93
Dup[ schema II, sinteza nucleului de baz[ al penicilinei, acidul
6-aminopenicilanic ar rezulta din acidul  - amino-adipic, l-cistein[ ]i
l-valin[ trec`nd prin faza tripeptidei  - amino-adipil-cisteinil-valin[. #n
ultima etap[ se formeaz[ penicilina G (prin schimb de grupe acil) sau
acid 6-aminopenicilanic prin pierderea grupei acil.

Schema III
SH CH(CH3)2

H2N-CH-CH2 + H2N-CH-COOH

COOH l-valin[

l-cistein[

SH

H2N-CH-CH CH(CH3)2

CO N CH COOH

SH

H2N-CH-CH

C(CH3)2

CO N C COOH

H2N-CH-CH C(CH3)2

CO N CH-COOH
Acid 6 amino - penicilanic (6 - AP)
C6H5-CH2-COOH

S
C6H5-CH2-CO-NH-CH-CH C(CH3)2

CO-N CH-COOH

Penicilin[ G

94
Aceast[ ipotez[ nu este, deocamdat[, confirmat[ deoarece
toate @ncerc[rile de a schimba @n tripeptid[ acidul amino - adipic
cu acidul fenilacetic, necesar form[rii penicilinei G, au e]uat.
Penicilinele s-ar putea forma ]i direct din l-cistein[ ]i l-
valin[ printr-o serie de faze intermediare, despre care nu se ]tie
dac[ se formeaz[ @n stare liber[, a]a cum sunt redate @n schema
III. #n esen\[, se disting @n aceast[ schem[ urm[toarele faze @n
formarea penicilinei: condensarea aminoacizilor, dehidrogenarea
peptidei, hidrogenarea ]i ciclizarea intermediarului la acid 6-amino-
penicilanic ]i introducerea catenei laterale [43].
Formarea acidului 6-amino-penicilanic @n lipsa
precursorului, precum ]i ob\inerea diferitelor peniciline @n func\ie de
precursorul folosit, demonstreaz[ c[ procesul de biosintez[ poate
decurge ]i dup[ aceast[ schem[.

2.6. TEHNOLOGIA OB|INERII PENICILINELOR DE


BIOSINTEZ{

Penicilinele de biosintez[ se ob\in printr-o tehnologie


comun[ care cuprinde urm[toarele faze:
1) preg[tirea mediilor de cultur[ ]i sterilizarea lor;
2) fermenta\ia biochimic[;
3) filtrarea solu\iilor native;
4) separarea ]i purificarea penicilinelor.

2.6.1. Preg[tirea mediilor

Aceast[ faz[ const[ @n dizolvarea @n ap[ a componen\ilor


mediului conform re\etei pentru fiecare faz[ a procesului de
fermenta\ie .
Compozi\ia calitativ[ a mediilor de cultur[ pe faze este
prezentat[ @n tabelul 5, iar compozi\ia cantitativ[ se
@ncadreaz[ @n limitele valorilor din tabelul [10]. Valorile exacte
pentru compozi\ia mediilor de cultur[ depinde de natura su]ei

95
produc[toare ]i constituie secretul de fabrica\ie al fiec[rei uzine
produc[toare de peniciline.
Preg[tirea ]i sterilizarea mediilor de cultur[ pentru inoculator ]i
intermediar se poate realiza direct @n fermentatoarele respective,
sau @n aparate destinate acestui scop. Preg[tirea mediului de
cultur[ pentru fermentatorul de regim are loc @ntr-un aparat prev[zut
cu agitator, conduct[ pentru abur viu necesar @nc[lzirii ]i
serpentin[ de r[cire. #n acest aparat se introduce apa conform
re\etei, se @nc[lze]te la 60 - 70 0 C, se adaug[ extractul de porumb ]i
se fierbe timp de 0,5 - 1 h. Dup[ aceasta, solu\ia se r[ce]te la 50 -
600 C ]i se adaug[ restul componen\ilor mediului @n urm[toarea
ordine: CaCO3, NH4NO3, Na2SO4, MgSO4, MnSO4, KH2PO4, ZnSO4,
lactoz[, glucoz[
Tabelul 2.24.

Compozi\ia mediului de cultur[ pe faze de fermenta\ie (%)

Componen\ii mediului de cultur[ Inoculator Intermediar Regim


Extract de porumb 2 2-3 2,5 - 2,8
Lactoz[ 0,5 - 0,6 3 - 3,5 6-7
Glucoz[ 3 - 3,5 1,2 2-3
F[in[ de soia - - 0,3
CaCO3 0,7 - 0,8 0,7 1,2 - 1,3
KH2PO4 0,1 0,2 - 0,3 0,5 - 0,6
NH4NO3 - 0,12 0,3
Na2SO4 - 0,06 0,06
ZnSO4 - - 0,002
MnSO4 - - 0,002
Fenilacetamid[ - 0,2 0,4
Tiosulfat de sodiu - 0,016 0,8
Ap[ p`n[ la 100% - - -

Mediul, astfel preparat, este sterilizat @n instala\ia de


sterilizare cu coloan[ ]i men\in[tor, prin @nc[lzire cu abur direct la
124 - 1260 C ]i men\inere la aceast[ temperatur[ timp de 10 - 12
min. #n continuare, mediul este r[cit la 60 - 65 0 ]i trimis cu
aceast[ temperatur[ @n fermentatorul de regim, unde se r[ce]te @n
continuare p`n[ la 270 C.

2.6.2. Fermenta\ia penicilinelor

Fermenta\ia este faza fundamental[ a procesului de biosintez[


]i se realizeaz[ @n trei trepte - inoculator, intermediar, regim - care
96
corespund anumitor stadii de dezvoltare a microorganismelor. Astfel,
@n inoculator se petrece procesul de aclimatizare a
microorganismelor produc[toare de antibiotic la noile condi\ii de
dezvoltare, @n intermediar @ncepe cre]terea exponen\ial[ a
num[rului de microorganisme, iar @n regim se des[v`r]e]te procesul
de cre]tere a microorganismelor ]i de elaborare a penicilinelor [44].
Aceast[ etapizare reprezint[ o imagine general[ ]i pu\in
idealizat[ a procesului de biosintez[, deoarece chiar @n intermediar
@ncepe procesul de elaborare a penicilinelor ca rezultat al
distribu\iei v`rstelor microorganismului. Acumularea unor cantit[\i
mari de mas[ celular[ face ca volumele fermentatoarelor, @n care se
realizeaz[ cele trei etape, s[ creasc[ @n raport zecimal.
Eficacitatea procesului de biosintez[ este determinat[ de
conforma\ia genetic[ a tulpinii produc[toare. Tulpina utilizat[ curent
@n fabricarea penicilinelor este P. crysogenum Q 176 a c[rei poten\[
a fost ridicat[ foarte mult prin procese de muta\ie [45]. O
tulpin[ bun[ se caracterizeaz[ prin capacitate mare de @nmul\ire,
utilizare rapid[ a azotului ]i a precursorului, lipsa pigmen\ilor @n
biomas[ ]i miceliu fibros.
Procesul de fermenta\ie a penicilinelor cuprinde trei faze
metabolice distincte: faza de cre]tere, faza de producere ]i faza
autolitic[ [10].

Faza de cre]tere se caracterizeaz[ prin acumulare de


mas[ micelian[ ]i utilizarea intensiv[ a componentelor mediului de
cultur[. Glucoza este asimilat[ foarte rapid at`t pentru formarea
materialului celular, c`t ]i pentru furnizarea energiei necesare.
Cerin\ele de oxigen sunt maxime @n aceast[ perioad[, iar activitatea
respiratorie, caracterizat[ prin degajare de CO 2, este ridicat[.

Faza de producere a penicilinelor se caracterizeaz[ prin


@ncetinirea cre]terii miceliului - fie datorit[ epuiz[rii constituien\ilor
u]or asimilabili, fie altor condi\ii existente - sc[derea consumului de
oxigen, men\inerea pH-ului la 6,8 - 7,5 ]i acumularea de penicilin[.
#n aceast[ faz[ lactoza este folosit[ lent de c[tre miceliu ]i
furnizeaz[ energia necesar[ proceselor de biosintez[ sau pentru
formarea constituien\ilor celulari.

Faza autolitic[ corespunde stadiului @n care


microorganismul se epuizeaz[ ca urmare a activit[\ii metabolice
prelungite, iar sursele de carbon din mediu sunt consumate.
Con\inutul @n azot al miceliului descre]te considerabil ]i @ncepe
procesul de autoliz[ al acestuia cu eliberarea de amoniac ]i cre]terea
97
pH-ului peste 8. Producerea penicilinelor @nceteaz[ ]i apare un
proces de hidroliz[ alcalin[ a penicilinelor formate. #n practica
industrial[ nu este permis[ prelungirea fermenta\iei p`n[ la apari\ia
autolizei [46].
Cantitatea de peniciline formate @ntr-o fermenta\ie
biochimic[ normal[ este rezultatul @mbin[rii ra\ionale a urm[torilor
factori:
- conforma\ia genetic[ a tulpinii care decide capacitatea de
producere a penicilinelor;
- folosirea unor constituien\i adecva\i @n mediu ]i un echilibru
corect @n propor\iile acestora;
- men\inerea pH-ului optim @n mediul de fermenta\ie;
- dozarea corect[ a raportului @ntre hidra\ii de carbon;
- ad[ugarea de precursori care vor decide natura catenei
laterale ]i tipul de penicilin[ produs[;
- asigurarea necesit[\ilor de substan\e minerale;
- men\inerea temperaturii optime.
Din datele existente @n literatur[ se poate conchide c[ pH-ul
afecteaz[ vitezele reac\iilor enzimatice, permeabilitatea
membranelor celulare ]i gradul de ionizare a s[rurilor.
Pentru faza de cre]tere a masei celulare pH-ul optim este de
4,5 - 5,0 , iar pentru faza de producere a penicilinelor este de 7,0 -
7,5. Prin urmare, procesul va trebui condus @n cele dou[ etape @n
regim diferit .
Nu se recomand[ dep[]irea pH-ului de 7,5, deoarece @ncepe
procesul de autoliz[ @nso\it de degradarea penicilinelor formate.
Dac[ fermenta\ia penicilinei se realizeaz[ prin proces continuu,
atunci, realizarea regimului optim de pH pentru faza de cre]tere a
microorganismelor ]i pentru faza de elaborare a produsului este u]or
de realizat.
Pentru procese discontinui pH-ul este cuprins @ntre 6,4 -
7,0.
Brown ]i Peterson, studiind faza de producere a penicilinei de
c[tre microorganism, demonstreaz[ c[ men\inerea pH-ului la valoarea
7 @n ultima parte a ciclului de fermenta\ie asigur[ valori ridicate
pentru vitezele de respira\ie ]i elaborare de peniciline [10, 47].
Regimul optim de temperatur[ este de 25 + 10 C, iar
necesarul de aer, deoarece procesul este aerob, este de 1 - 1,5 l
aer/l mediu min, la o tura\ie a agitatorului de 110 - 140 rot./min.
Compozi\ia mediului de cultur[ are un rol hot[r`tor @n
procesul de biosintez[ deoarece, @n dezvoltarea sa,
microorganismele au nevoie de surse de hidra\i de carbon, azot,
substan\e minerale ]i precursori.
98
Sursele de hidra\i de carbon sunt necesare pentru
dezvoltarea microorganismelor ]i pentru producerea antibioticului.
Este necesar s[ se men\ioneze c[ biosinteza unei molecule
a]a de complexe ca penicilina, necesit[ un flux de energie din
exterior, procesul fiind endoterm.
Prin urmare, biosinteza penicilinelor se poate realiza numai
dac[ se desf[]oar[ simultan ]i procese de oxidare ale hidra\ilor de
carbon care constituie sursa principal[ de energie [10,48]. Oxidarea
lent[ a lactozei elibereaz[ o energie ce dep[]e]te cu 66 kJ/l mediu de
cultur[ energia necesar[ sistemului; din aceast[ cauz[ procesul de
biosintez[ @n ansamblu este exoterm.
Viteza de utilizare a hidra\ilor de carbon se @nscrie @n
urm[toarea schem[ glucoz[ > acid lactic > lactoz[, care
confirm[ faptul c[ @n faza de cre]tere a microorganismelor se
consum[ glucoza, iar @n faza de producere a penicilinei se consum[
lactoza. Introducerea fructozei sau lactozei @n locul glucozei are ca
efect imediat sc[derea brusc[ a vitezei de cre]tere a masei celulei.
Sursele de azot sunt necesare pentru formarea grupelor
aminice ]i ob\inerea acizilor aminici. Se utilizeaz[ azot mineral din
s[ruri de amoniu ]i azot organic furnizat de aminoacizii ]i peptidele
din extractul de porumb.
Prezen\a substan\elor minerale este vital[ @n procesul de
cre]tere deoarece ele afecteaz[ direct permeabilitatea membranei
celulare ]i echilibrul ionic, activeaz[ sistemele enzimatice sau
intr[ @n sisteme enzimatice. Astfel, KH2PO4 ofer[ K3- pentru
activarea unor sisteme enzimatice ]i PO + pentru fosforilare. Jarvis ]i
Johnson au determinat experimental, pentru tulpina P. crysogenum
Q 174, necesarul de substan\e minerale pentru fazele de cre]tere a
masei celulare ]i elaborarea de peniciline [10, 49].

Tabelul 2.25.

Necesarul de substan\e la producerea penicilinelor


Element Valori exprimate @n mg/l mediu
Cre]terea ciupercii Producerea
penicilinei
Potasiu 40 40
Magneziu 8 8
Fosfor 80 200
Fier 0,2 7
Sulf 70 100

99
Dirijarea procesul de biosintez[ spre o anumit[ penicilin[ se
face cu ajutorul unor substan\e care sunt @nglobate @n catena
lateral[ a penicilinelor ]i poart[ numele de precursori. Pentru
penicilina G se utilizeaz[ ca precursor fenilacetamida, iar pentru
penicilina V acidul fenoxiacetic.

Activitate U.I./ml
Bimasa %
Zahar, %
pH
pH

5.0 10000

9 4.5 9000

itate
8 4.0 8000

iv
Zah
Act
ar
7 7000

6 6000
5 5000
Fosfor
4 4000
m asa
Bio

3 3000

2 2000

1 1000

0 20 40 60 80 100 120 140 160 t


Fig.7 Dinamica procesului de fermentatie a penicilinelor

Precursorii se adaug[ @n por\iuni, deoarece @n concentra\ii


mai mari de 0,1 - 0,2% sunt toxici pentru microorganisme.
Procesul de fermenta\ie a penicilinelor fiind aseptic,
sterilizarea aparaturii ]i a mediului se face cu abur viu la 124 - 125 0
C, iar men\inerea sterilit[\ii @n timpul procesului este asigurat[ de
suprapresiunea creat[ prin barbotarea aerului steril necesar
biosintezei.
Procesul de fermenta\ie se realizeaz[ @n fermentatoare
cilindrice verticale construite din o\el inoxidabil, echipate cu agitator
elice sau turbin[, serpentin[ pentru r[cire, conduct[ pentru aerare,
dispozitive sparge - val, teac[ termocuplu, filtru individual de aer ]i
rezervor cu antispumant.

100
Fundurile fermentatoarelor sunt sudate pentru a asigura un
grad sporit de securitate @mpotriva infec\iilor, iar ]tu\urile au
garnitur[ pe toat[ suprafa\a flan]elor de leg[tur[.
Parametrii principali ai procesului de fermenta\ie sunt
prezenta\i grupat @n tabelul 2.25.
Controlul procesului de fermenta\ie se realizeaz[ prin
determinarea sterilit[\ii mediului, a gradului de dezvoltare morfologic[
a ciupercii, a pH-ului mediului, a activit[\ii lichidului de cultur[ ]i a
consumului de zah[r.
Probele se iau la interval de 4 - 6 ore, iar procesul se
consider[ terminat atunci c`nd con\inutul de zah[r al biomasei ajunge
la 0,2 - 0,6%, iar concentra\ia solu\iei r[m`ne aproape
constant[ @ntre dou[ determin[ri.
Tabelul 2.25.

Parametrii procesului de fermenta\ie biochimic[ a penicilinei

Etapa de t0 C Agitarea, Debit aer, Presiunea, Durata


fermenta\ie rot./min. l/l mediu min. ata procesului h
Inoculator 26 + 1 270 1,0 1,2 - 1,3 30 - 40
Intermediar 26 + 1 170 1 - 1,2 1,2 - 1,3 20 - 40
Regim 26 + 1 120 0,6 - 1 1,2 - 1,3 90 - 120

Concentra\ia penicilinelor @n solu\ia nativ[ la terminarea


procesului de fermenta\ie este cuprins[ @ntre 1 ]i 1,8%. Valoarea
exact[ depinde de poten\a su]ei folosite ]i condi\iile de realizare a
procesului de fermenta\ie.

2.6.3. Filtrarea solu\iilor native

Lichidul de cultur[ ob\inut la fermenta\ie se separ[ de miceliu


pe filtru tambur cu vid. Solu\ia rezultat[ se trece printr-un r[citor
tubular unde se r[ce]te p`n[ la 3 - 5 0 C ]i se depoziteaz[ @n
rezervorul de a]teptare, de unde este trimis[ la extrac\ie.
R[cirea este absolut necesar[ pentru a reduce viteza reac\iilor
de degradare a penicilinelor.
#n unele tehnologii de fabrica\ie solu\ia r[cit[ se trateaz[ cu
cetazol 10% pentru coagularea albuminelor, se filtreaz[ ]i se trimite
la extrac\ie.

2.6.4. Separarea ]i purificarea penicilinelor


101
Datorit[ dilu\iei foarte mari, separarea penicilinelor se poate
face, rentabil, numai prin extrac\ii repetate cu solven\i, conform
schemei din fig. 2.21 [10].

Solu\ie Solu\ie apoas[ Solu\ie


Solvent de KH2PO4 Solvent
H2SO4 H2SO4

Solu\ie Solvent cu Cristalizare

nativ[ penicilin[

Solu\ie apoas[ Solvent epuizat Solu\ie apoas[

epuizat[ epuizat[

Fig. 2.21. Schema de principiu a procesului de extrac\ie a


penicilinelor

Pentru separarea penicilinei prin extrac\ie lichid - lichid au


fost studia\i mul\i solven\i organici, determin`ndu-se valorile
coeficien\ilor de reparti\ie @ntre ap[ ]i solvent, func\ie de temperatur[
]i pH (tabelul 2.26 ]i 2.27) [50, 51]. Dintre solven\ii studia\i pentru
extrac\ia penicilinelor cel mai economic este acetatul de butil.

Tabelul 2.25.

Coeficien\ii de reparti\ie a penicilinei la 00 C func\ie de pH

Solvent Coef. reparti\ie Solvent Coef. reparti\ie


pH = 0 pH = 4,0 pH = 0 pH = 4,0
Metiletilcetona 180 19 Metilizobutil 33 3
Dimetilciclobexan 160 15 ceton[ 30 2,7
Metilciclohexan 80 7 Dimetilftalat 20 1,8
Ciclohexan 62 4 Acetat de amil 20 1,8
Furfuriacetat 44 4 Dietiloxalat

Tabelul 2.27.
102
Coeficien\ii de reparti\ie a penicilinei G la 0 0 C ]i pH 2,5

Coef. reparti\ie
Solvent determinat Solvent Coef. reparti\ie
prin micro- prin micro-
titrare biologie titrare biologie
Acetat de izobutil 63 67 Dicloretan 7,8 8,6
Acetat de butil 30 35 Diizopropil eter 0,12 0,11
Acetat de amil 27 39 Toluen 0,1 0,06
Cloroform 24 37 Tetraclorur[ de 0,003 0,015
Eter etilic 14 14 carbon

Echilibrul de faz[ la extrac\ia penicilinelor ]i stabilirea


condi\iilor optime de extrac\ie a constituit obiectul multor cercet[ri.
Rowley ]i colaboratorii, studiind procesul de extrac\ie a
penicilinelor cu acetat de butil, au observat c[ [10, 52] :
1) @n solvent organic trec numai moleculele de
penicilin[ acid nedisociate;
2) @ntre moleculele de penicilin[ nu au loc asocia\ii @n
condi\iile de extrac\ie;
3) @n solvent organic penicilinele nu disociaz[ @n ioni.

#n aceste condi\ii se poate afirma c[ echilibrul de faz[ la


extrac\ia penicilinelor cu un anume solvent depinde numai de
temperatur[ ]i pH.
Reparti\ia penicilinelor @ntre faz[ apoas[ ]i solvent este
descris[ prin coeficien\ii de reparti\ie K0 ]i K.

K 0  C s / C a' (1)
K  Cs / Ca (2)

unde: K0 este coeficientul de reparti\ie al penicilinei


nedisociate;
K - coeficientul efectiv (total) de reparti\ie;
Cs - concentra\ia penicilinei @n solvent;
Ca'
- concentra\ia penicilinei nedisociate @n faza
apoas[;
Ca - concentra\ia total[ a penicilinei @n faza apoas[.
Din ecua\ia bilan\ului de materiale ]i a legii ac\iunii maselor
rezult[:
C a'  C a'  C a (3)
103
CaC H 
Kd  (4)
C'a

unde: C  este concentra\ia ionilor de hidrogen;


H

C a - concentra\ia penicilinei disociate;
Kd - constanta de disociere a penicilinei.

Prin combinarea ecua\iilor (1 - 4) se ob\ine:

1
K  K0
1  Kd / C  (5)
H

Ecua\ia (5) descrie influen\a pH-ului asupra coeficientului de


reparti\ie @n procesul de extrac\ie a penicilinelor cu solven\i
organici.
Valoarea coeficientului de reparti\ie pentru sistemul acetat de
butil-benzil-penicilin[-ap[, determinat experimental la temperatura de
00 C ]i pH = 2,5 este K = 30, iar constanta de disociere a penicilinei
acid este K d  10 2,75 .
Introduc`nd @n ecua\ia (5) valoarea lui K = 30, K d  10 2, 75 ]i
C H  10 2,5 se ob\ine pentru coeficientul de reparti\ie a penicilinei

nedisociate valoarea K 0  47 .
La pH < 6 coeficientul de reparti\ie a penicilinei nedisociate
este constant  K 0  47 , iar dependen\a dintre coeficientul total de
reparti\ie ]i pH este descris[ prin ecua\ia:

K 47
110 pH  2 , 75 (6)

La pH > 6, K0 nu mai este constant, iar dependen\a dintre K ]i


pH este dat[ de rela\ia:

1
K  0 , 35 pH  0 , 66 (7)
10

Prin combinarea ecua\iei (6) cu (7) se ob\ine ecua\ia de


calcul a coeficientului de reparti\ie a penicilinei nedisociate la
pH > 6.

1  10 pH  2, 75
K0  (8)
10 0,35 pH 0, 66

104
Ecua\iile (5 - 7) permit calculul coeficientului de reparti\ie a
penicilinei @ntre faza apoas[ ]i acetat de butil, func\ie de condi\iile
@n care se realizeaz[ procesul de extrac\ie.
Pentru acela]i scop se pot utiliza ]i diagrame care dau varia\ia
coeficientului total de reparti\ie func\ie de pH pentru pH < 4,4 (fig.
2.22) ]i pH > 4,4 (fig. 2.23).
Lucr[rile experimentale, confirm`nd calculele teoretice,
demonstreaz[ c[ la pH = 4,4 coeficientul de reparti\ie K are valoarea
1 ]i ca urmare separarea penicilinei este practic imposibil[.
Dup[ cum s-a ar[tat mai sus (fig. 2.21) separarea penicilinei
din solu\ia nativ[ necesit[ concentrarea solu\iei prin trecere
repetat[ din faza apoas[ @n solvent (extrac\ie) ]i din solvent @n faza
apoas[ (reextrac\ie).
Caracterizarea cantitativ[ a procesului de extrac\ie se face
func\ie de valorile coeficien\ilor de transfer de mas[:

V Ca' dC a'
kL   i (9)
F Ca' f C a'  C ae

V Ca' i dCa'
k L'   (10)
F 0 C ae  C a'

unde:V este volumul extractorului;


F - suprafa\a de contact;
C
ae - concentra\ia de echilibru a benzilpenicilinei
nedisociate;
i ]i f - condi\ii ini\iale ]i finale.

#n func\ie de Ca (concentra\ia solu\iei native), K0 ]i K se


calculeaz[ valorile concentra\iilor C a' ]i C ae dup[ care prin integrarea
rela\iilor (9) ]i (10) se determin[ coeficien\ii de transfer de
mas[ pentru extrac\ie ( k L = 25,3 cm/h la pH = 2 - 2,5) ]i reextrac\ie (
k L'  0,022 cm/h la pH = 4,4 ]i 8,8).

105
1
k
k
45 1000
800
400
40 200
100
32 60
40
24 20
10
10 6
4
3
8
2

0 1 2 3 4 5 pH 4,5 5,5 6,5 7,5 pH

Fig. 2.22. Influen\a pH-ului asupra Fig. 2.23. Influen\a pH-ului asupra
coeficientului de reparti\ie (k) a coeficientului de reparti\ie a penicilinei
penicilinei @ntre acetat de butil ]i ap[ @ntre ap[ ]i acetat de butil

Din compara\ia valorilor coeficien\ilor de extrac\ie k L ]i k L'


rezult[ c[ viteza procesului este de 1000 ori mai mare la extrac\ie fa\[
de reextrac\ie.
Pentru a m[ri viteza procesului de reextrac\ie (treapta a doua
din fig. 2.21) se transform[ penicilina acid @n sare de sodiu sau
potasiu, prin tratare cu fosfat sau acetat de sodiu (K), iar sub
form[ de sare penicilina trece total @n solu\ie apoas[.
Alegerea regimului optim de extrac\ie @n contracurent a
penicilinei cu acetat de butil se poate face cu ajutorul nomogramei
din fig. 2.24 care coreleaz[ cantitatea de penicilin[ neextras[  ,
gradul de concentrare m, pH-ul fazei apoase ]i num[rul teoretic al
treptelor de contact N [10, 53].
Pentru sistemul solu\ie apoas[ de antibiotic - acetat de butil
se poate neglija solubilitatea fazelor, iar gradul de concentrare @n
acest caz este determinat de raportul volumelor fazelor participante
la process :

V
m (extrac\ie pH < 4,4)
Vs
sau (11)
Vs
m'  (reextrac\ie pH > 4,4)
V
unde: V este volumul fazei apoase;
Vs - volumul de solvent.
106
E I II III E
50 0,95
40 0,85 0,8 0,9
30 0,75 0,6
0,7 0,1
0,5
20 0,45 0,65 0,5 0,15
0,4 0,6 0,4 0,2
0,35 0,55 0,25
10 0,3 0,3
0,25 1,0
8 0,2
6 0,15
3,5 3,0 2,5 2,0 1,5
4 m=0,1 4,0
4,5
2
5,0 5,5
1 6,0 7,0
80 10,0
0,8
1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0 1,0 2,0 4,0 6,0 8 10 30 60 5,5 6.0 6,5 7,0
 pH

Fig. 14 Nomograma pentru calculul extrac\iei penicilinei [10]


I - E=f(pH, m) pentru extrac\ia penicilinei din solu\ia apoas[ @n acetat
de butil;
II - =f(E, N); III - E=f(pH, m) pentru extrac\ia penicilinei din acetat de
butil @n solu\ia apoas[

#n partea st`ng[ a nomogramei din fig. 2.24 este


redat[ dependen\a dintre factorul de extrac\ie, gradul de concentrare
]i pH-ul fazei apoase la extrac\ia penicilinei din faza apoas[ @n
acetat de butil, iar @n partea dreapt[ a nomogramei este
redat[ dependen\a acelora]i factori dar la reextrac\ie (trecerea
penicilinei din faza organic[ @n faza apoas[). #n mijlocul diagramei
este redat[ dependen\a frac\iei neextrase func\ie de factorul de
extrac\ie ]i num[rul treptelor teoretice de contact.
Factorul de extrac\ie a fost calculat func\ie de pH cu rela\ia
(12), iar frac\ia neextras[ cu rela\ia (13):

1
EK
m
(extrac\ie pH < 4,4)
]i (12)
1 1
E
K m'
(reextrac\ie pH > 4,4)

E 1
 (13)
E 1  1
n

107
Nomograma permite determinarea rapid[ a parametrilor
procesului de extrac\ie ]i poate furniza datele necesare optimiz[rii
aparaturii ]i procesului de extrac\ie a penicilinei cu solven\i organici.
Mai jos sunt prezentate dou[ exemple de utilizare a
nomogramei din fig. 2.24:
1. Extrac\ia penicilinei se realizeaz[ la pH = 2, cu un raport de
volume m = 0,3 pe un extractor cu 1,5 trepte teoretice de contact.
Se cere determinarea frac\iei neextrase. Pentru aceasta se
determin[ punctul de intersec\ie dintre ordonata ridicat[ din pH = 2 cu
curba m = 0,3, iar din acest punct se duce o paralel[ la
abscis[ p`n[ ce intersecteaz[ curba N = 1,5, func\ie de care se
determin[ frac\ia neextras[  = 2,3%.
2. Se cere determinarea raportului volumetric m la reextrac\ia
penicilinei din acetat de butil pH = 6,5 pe acela]i extractor (N = 1,5).
Pentru aceasta se determin[ punctul de intersec\ie dintre ordonata
cu  = 2% ]i curba corespunz[toare lui N = 1,5. Din acest punct se
duce o paralel[ la abscis[, p`n[ ce @nt`lne]te ordonata cu pH = 6,5.
Punctul de intersec\ie corespunde la m' = 0,12.
Deoarece propriet[\ile fizice ale penicilinelor difer[, apar mici
diferen\e ]i @n procesul de extrac\ie, din care cauz[ extrac\ia se va
trata separat pentru benzilpenicilin[ ]i fenoximetilpenicilin[ [10, 11].
Penicilina G se separ[ din solu\ia nativ[, prin extrac\ie cu
acetat de butil @n trei stadii, dup[ care se purific[ prin decolorare ]i
cristalizare.
#n stadiul I de extrac\ie are loc trecerea penicilinei din solu\ia
nativ[ @n acetat de butil la un pH de 2 - 2,5.
Acidularea solu\iei native la pH = 2 - 2,5 se face cu acid
sulfuric de 6 - 10% iar raportul @ntre acetat de butil ]i solu\ie
nativ[ este de 1 : 3. Acest raport se alege @n a]a fel @nc`t @n final
solu\ia de acetat de butil s[ aib[ o activitate de 20 - 25.000 UI/ml.
Extrac\ia se realizeaz[ @n extractoare centrifugale @n
contracurent, tip Luwesta sau Podbielniak descrise mai sus.
#n stadiul II de extrac\ie, care se realizeaz[ @n acela]i tip de
extractor, are loc trecerea penicilinei din acetat de butil @n solu\ie
apoas[ de fosfat disodic ]i carbonat de sodiu (4%) la pH 7 - 7,2.
Raportul dintre solu\ia apoas[ ]i acetat este de 1 : 2,5 - 1 : 3.
#n acest stadiu penicilina, sub form[ de sare de sodiu, trece
cantitativ @n solu\ie apoas[ a c[rei centra\ie final[ este de 40 -
45.000 UI/ml.
#n stadiul III de extrac\ie, solu\ia apoas[ este tratat[ cu acid
sulfuric de 6 - 10% p`n[ la pH 2 - 2,5 dup[ care se amestec[ cu
acetat de butil @n raport de 1 : 1,3 - 1 : 1,5. Dup[ separarea fazelor
se ob\ine o solu\ie de penicilin[ @n acetat de butil cu concentra\ia
108
de 60 - 80.000 UI/ml care se supune procesului de uscare @n
vederea cristaliz[rii penicilinelor.
Pentru @ndep[rtarea apei, solu\ia de acetat de butil se trece
@ntr-un vas cu serpentin[ unde se r[ce]te p`n[ la -10, -12 0 C, c`nd
apa @nghea\[ form`nd cristale fine care se filtreaz[ pe druck - filtru
(fig. 2.25).
Solu\ia filtrat[ se trece peste sulfat de sodiu anhidru pentru
des[v`r]irea usc[rii, dup[ care, prin tratare cu solu\ia alcoolic[ de
acetat de potasiu 30%, cristalizeaz[ penicilina potasic[. Penicilina
cristalizat[ se filtreaz[ ]i se spal[ pe filtru cu butanol pentru
@ndep[rtarea acetatului de butil ]i apoi cu cloroform sau eter pentru
@ndep[rtarea butanolului. Uscarea benzilpenicilinei potasice se face
sub un u]or vid la 50 - 600 C timp de 4 - 5 ore. Penicilina G se separ[
sub form[ de sare, deoarece sub aceast[ form[ este mult mai
stabil[ dec`t acidul liber.
Dac[ @n faza de fermenta\ie se adaug[ ca precursor nu
fenilacetamida ci acidul fenoxiacetic, atunci se ob\ine penicilina V.
Separarea penicilinei V se realizeaz[ tot prin extrac\ie cu acetat de
butil, dar numai @n dou[ stadii. Aceasta este posibil deoarece
solubilitatea penicilinei V @n ap[ este mic[.

O
CO
CH
2

1 2 3 5 6
4

Na2SO4

Fig. 2.25. Schema de principiu a instala\iei de separare a penicilinei


G din solu\ia de acetat:
1 - vas de @nghe\are; 2 - filtru; 3 - vas uscare pe Na 2SO4
anhidru; 4 - vas precipitare; 5 - filtru nuce; 6 - usc[tor

Precipitarea penicilinei V din solu\ia apoas[ rezultat[ de la


stadiul II de extrac\ie, se face prin acidulare cu acid clorhidric sau
sulfuric diluat. Penicilina V precipitat[ se filtreaz[ pe filtru nuce ]i se
usuc[ @n usc[tor dulap la 35 - 45 0 C sub vid de 100 - 225 mm Hg,
timp de 16 - 20 ore.

109
3. PENICILINE DE SEMISINTEZ{

3.1. PREZENTARE GENERAL{

Efectele spectaculoase pe care le-au prezentat penicilinele


@n chimioterapie au fost cur`nd umbrite @ntr-o oarecare m[sur[ de
anumite inconveniente: eliminarea rapid[ din organism, instabilitatea
fa\[ de sucul gastric (mediu acid), spectrul de activitate limitat,
instabilitatea fa\[ de bacteriile capabile s[ secrete penicilinaz[ (@n
special fa\[ de stafilococii cu rezisten\[ c[p[tat[) ]i sensibilizarea
organismului fa\[ de unele reac\ii secundare de origine alergic[.
Primul inconvenient ]i anume eliminarea rapid[ din organism,
a fost @ntr-o bun[ m[sur[ @nl[turat prin ob\inerea unor preparate cu
activitate prelungit[ (peniciline depozit), iar celelalte au format
obiectivele de prim ordin ale cercet[rilor ulterioare.
Faptul c[ dou[ dintre penicilinele naturale au unele calit[\i
deosebite de ale celorlalte ]i anume fenoximetilpenicilina (penicilina
V) este rezistent[ la aciditatea sucului gastric ]i deci poate fi
admis[ pe cale oral[, iar alilmercoaptometilpenicilina (penicilina O)
declan]eaz[ @ntr-o m[sur[ mai mic[ reac\ii secundare alergice, a
format convingerea c[ restul de acid, care acileaz[ grupa aminic[ a
acidului 6-aminopenicilanic din structura penicilinelor diferen\iind
aceste antibiotice @ntre ele, are un rol deosebit de important,
determin`nd @n mare m[sur[ o specificitate @n ac\iune [54].
#ncerc[rile de ob\inere a unei game mai variate de peniciline
prin biosintez[ dirijat[ au fost infructuoase dovedindu-se c[ ciuperca
produc[toare nu accept[ dec`t un num[r restr`ns de precursori, @n
special pe acei @n a c[ror structur[ se poate deosebi un rest de acid
acetic monosubstituit.
Era necesar[ deci stabilirea unei metode de izolare a acidului
6-aminopenicilanic din mediile de cultur[ ]i de acilare a acestui
intermediar cheie prin procedee chimice, folosind agen\i care s[ nu-i
afecteze structura ]i @n special s[ nu-i deschid[ ciclul  - lactamic.
Acidul 6-aminopenicilanic (acid 6-AP) a fost izolat pentru
prima dat[ de F.R. Batchelor @n 1957 din mediile culturilor de P.
chrysogenum ]i ulterior a devenit accesibil la scar[ industrial[,
110
ob\in`ndu-se cu randamente de 80 - 90%, prin dezacilarea
enzimatic[ a benzilpenicilinei cu ajutorul amidazei produs[ de
Escherichia coli sau de Alcaligenes faecalis.
Este un compus cristalin, p.t. = 209 - 210, []D = 2730.
Are ac\iune antibacterian[ mult mai slab[ dec`t penicilina ]i se
descompune repede @n mediu alcalin, dar este destul de stabil fa\
[ de acizi. Este descompus de penicilinaz[, fapt ce se poate constata
prin dispari\ia total[ a benzii de la 1750 cm -1 @n spectrul @n
infraro]u al produsului rezultat @n urma ac\iunii enzimei [9].

3000 2000 1500 cm-1 1000 900 800 700


100
80
60
40
20
0
3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Prin acilarea acidului 6-aminopenicilanic se pot ob\ine cele


mai diverse peniciline noi, numite "peniciline de semisintez[".

HOOC N O HOOC N O
Acilare O
H3C H3C
NH2 NH-C-R

H3C S H3C S

Acid 6 AP Peniciline

Acilarea se poate face prin mai multe metode, aleg`ndu-se


dup[ caz reactantul cel mai convenabil, care s[ nu afecteze structura
111
acidului 6 - aminopenicilanic ]i anume: clorura unui acid anhidrida
unui acid sau mai bine anhidrida mixt[, rezultat[ din reac\ia dintre
sarea de sodiu sau de potasiu a unui acid organic ]i o clorur[ - ester
a acidului carbonic (cloroformiat de alchil):

O Cl O O

R C ONa + COOR' R C O C OR' + NaCl

De asemenea ca agent de acilare se poate folosi produsul de


reac\ie dintre diciclohexilcarbodiimid[ ]i un acid organic:

O O C R

C6H11N C N C6H11 + R C OH C6H11N C NH C6H11

Multe dintre penicilinele de semisintez[ ob\inute prezint[


avantaje fa\[ de cele naturale ]i pot fi @ncadrate @n trei categorii:

- acidorezistente (rezistente fa\[ de sucul gastric);


- rezistente la penicilinaz[;
- cu spectru de ac\iune antibacterian[ mai larg.

#ncerc[rile de ob\inere a unor peniciline la care s[ fie complet


@nl[turat[ ac\iunea de sensibilizare a organismului la reac\iile
secundare de origine alergic[ nu au reu]it @nc[; de asemenea
trebuie men\ionat faptul c[ p`n[ acum nu s-au putut ob\ine peniciline,
care s[ cumuleze toate calit[\ile specificate mai sus.

112
3.2. CLASIFICAREA PENICILINELOR DE
SEMISINTEZ{

Penicilinele de semisintez[ se pot clasifica dup[ structura


chimic[ a catenei laterale ]i dup[ rezisten\a @n mediu acid ]i la
penicilinaz[.
Dup[ natura radicalilor lega\i de carbonul  al catenei laterale,
penicilinele de semisintez[ se clasific[ @n urm[toarele grupe [10] :

S CH3
C CO NH
 CH3

N COOH

1) peniciline metil monosubstituite;


2) peniciline metil disubstituite;
3) peniciline metil trisubstituite;
4) peniciline  nesaturate;
5) aril, heterociclil, cicloalchil - peniciline.

Dup[ rezisten\a chimic[ ]i la penicilinaz[ penicilinele


semisintetice se clasific[ @n patru grupe:

1) peniciline rezistente la acizi: feneticilina, propicilina,


peniciline cu grup[ri dialchilsulfonamidice ]i morfolinosulfonamidice;
2) peniciline rezistente la penicilinaz[: meticilina, nafticilina;
3) peniciline stabile la acizi ]i la penicilinaz[: oxacilina,
cloxacilina, dicloxacilina, amicilina;
4) deriva\i cu spectrul larg: ampicilina, carbencilina.

113
3.2.1. Peniciline acidorezistente

Sunt stabile fa\[ de sucul gastric ]i pot fi administrate pe cale


oral[. Cele mai importante sunt: fenoximetilpenicilina, feneticilina,
propicilina, fenbencilina, clometocilina.
Avantajele acestora fa\[ de penicilina V constau dintr-o
rezorp\ie mai bun[ ]i niveluri sanguine mai @nalte.
Se indic[ @n: angine cu streptococ beta-hemolitic, erizipel,
scarlatin[ (forme u]oare) profilaxia reumatismului acut [54].
Avantajul principal al penicilinelor orale const[ @n
administrarea u]oar[ (pentru pacient ]I medic) cu evitarea injec\iilor ]I
a riscului acestora. #n unele boli acute, tratate ini\ial cu penicilina G
injectabil[, penicilina oral[ serve]te pentru continuarea tratamentului
@n condi\ii confortabile.
Penicilinele orale nu sunt indicate @n infec\iile grave, unde
sunt necesare, concentra\ii @nalte ]i rapide de antibiotic (meningite,
endocardite etc.) ]i nici @n cazurile @n care absorb\ia pe cale
digestiv[ nu poate fi asigurat[, datorit[ intoleran\ei digestive sau a
tranzitului accelerat (v[rs[turi, diaree).
Penicilinele orale pot produce u]oare tulbur[ri digestive.
Reac\iile alergice sunt posibile, de]i mai rare. Cu totul excep\ional s-
au relatat ]i ]ocuri anafilactice mortale.

Fenoximetilpenicilina (D.C.I.), (phenoxymetylpenicilin,


Beromicin, Isocillin, Ispenoral, Oracilline, Ospen, Phenocillin,
Penicilină V, Penicillin V, Tablopen, Vegacillin) : se ob\ine prin
biosintez[ dirijat[, ad[ug`nd acid fenoxiacetic, fenoxiacetamid[ sau
alcool  - fenoxietilic ca precursori @n mediul de cultur[ sau prin
semisintez[, acil`nd acidul 6-AP cu clorura de fenoxiacetil.
Penicilina V a fost ob\inut[ ]i prin sintez[ total[ de J.C.
Sheehan ]i K.R. Henery - Logan @n 1957, a]a cum a mai fost ar[tat.

Este o pulbere cristalin[, alb[ sau alb - g[lbuie, cu miros slab


HOOC N O O
H3C
NH C CH2O C6H5
H3C S
caracteristic ]i cu gust amar. Este foarte greu solubil[ @n
114
ap[ (1/1700), solubil[ 1/7 @n alcool, solubil[ @n cloroform ]i @n
glicerin[.
Solu\ia apoas[ saturat[ are reac\ie slab acid[. Un miligram
corespunde la 1695 U.I.
Spectrul de activitate fa\[ de unii germeni gram - pozitivi este
asem[n[tor cu al benzilpenicilinei. Este mai activ[ fa\[ de bacilii
difterici, dar mai pu\in activ[ fa\[ de streptococi ]i maningococi [55].
Fenoximetilpenicilina se administreaz[ oral sub form[ de sare
potasic[, @n comprimate sau sub form[ de sare a benzatinei, în
sirop.
Se administreaz[ @n doze cel pu\in duble fa\[ de dozele de
penicilin[ G (administrate parenteral), deci cel pu\in 1.200.000 U.I.
pe zi (c`te un comprimat a 200.000 U.I. la 4 ore) [15].
Concentraţiile plasmatice relativ mici pe care le realizează o
indică infecţiile uşoare – faringite, otite, sinuzite, mai ales la copii.
Poate fi utilizată şi în scop profilactic. În faringita streptococică,
în scarlatină, în infecţiile bucale cu fuzospirili se admninistrează câte
800.000 u. la fiecare 6 ore timp de 10 zile.
Administrarea a 200.000 u. de 2 ori/zi (la intervale de 12 ore)
realizează protecţia la copiii expuşi infecţiilor streptococice.
Fenoximetilpenicilina poate fi eficace şi pentru protecţia
bolnavilor valvulari, care suferă intervenţii buco-dentare.
Molecula fenoximetilpenicilinei este relativ stabilă la acizi,
respectiv la acidul clorhidric din sucul gastric. Se absoarbe parţial
din intestin, disponibilitatea după administrarea orală fiind de circa
50%; d[ concentra\ii sanguine aproape egale cu cele ob\inute prin
administrarea parenteral[ de benzilpenicilin[, care se men\in 3 - 4
ore [55].
Are o toxicitate redus[, egal[ cu a penicilinei G ]i se
@ntrebuin\eaz[ @n infec\iile (menţionate anterior) u]oare sau medii
cu germeni grampozitivi.
Ca şi pentru alte peniciline disponibilitatea este micşorată de
alimente, din cauza legării de proteine – de aceea se recomandă ca
administrarea să se facă pe stomacul gol.
Doza de 800.000 u. realizează, după aproximativ o oră, o
concentraţie plasmatică maximă de 3 μg/ml [1].
Se leagă în proporţie de 80% de proteinele plasmatice.
Eliminarea se face predominant pe cale renală, până la 40% sub
formă nemodificată. Timpul de înjumătăţire este în jurul a 45
minute.

Feneticilina (D.C.I.),  - fenoxietilpenicilin[, omologul


superior al penicilinei V, este prima penicilin[ ob\inut[ prin semisintez[
115
(Y.G. Perron, 1959), prin acilarea acidului 6 - aminopenicilanic cu
acid  - fenoxipropionic [9].

Ulterior s-a constatat c[ dac[ se folose]te ca agent clorura


acidului  - fenoxipropionic se poate acila acidul 6-aminopenicilanic

KOOC N O O CH3
H 3C
NH C CH O C 6H 5
H 3C S

chiar @n filtratul mediului de cultur[, f[r[ a mai fi nevoie s[ fie @n


prealabil izolat.
Se folose]te sarea de potasiu a amestecului de izomeri D ]i L
(Broxil, Maxipen, Sincilin[), care este o pulbere alb[, cristalin[, u]or
higroscopic[, foarte solubil[ @n ap[, form`nd solu\ii cu pH cuprins
@ntre 5,5 ]i 7,5;   D  230 p`n[ la  240 0 .
Prin desacilarea feneticilinei se pune @n libertate acidul  -
fenoxipropionic, care dup[ extrac\ie cu eter ]i recristalizare
prezint[ p.t. = 1160 .
Spectrul de activitate este asem[n[tor cu al penicilinei V, dar
este mai rezistent[ dec`t aceasta fa\[ de penicilinaz[; realizează
concentraţii plasmatice ceva mai mari decât fenoximetilpenicilina.
Se foloseşte sub formă de sare potasică [56].
Se administreaz[ pe cale oral[ sub form[ de comprimate a 125
mh (200.000 U.I.) la interval de 4 - 8 ore; dup[ gravitatea infec\iei,
dozele pot fi m[rite la 250 mg ]i chiar la 500 mg [15].
Se administreaz[ ]i sub form[ de sirop 2,5%. Are valabilitate
trei ani, dac[ se conserv[ la o temperatur[ sub 25 0.

Propicilina (D.C.I.),  - fenoxipropilpenicilin[: este omologul


superior al feneticilinei, ob\inut prin acilarea acidului 6-
aminopenicilanic cu clorura acidului  - fenoxibutiric (G.M.
Williamson, 1961) [9].
Se folose]te sarea de potasiu a amestecului de stereoizomeri
D ]i L, care este o pulbere cristalin[, alb[ cu gust amar ]i miros slab
caracteristic, solubil[ @n ap[ form`nd solu\ii cu pH-ul cuprins @ntre
5 ]i 7,5;   D  214 p`n[ la  225 0 .

116
CH3

KOOC N O CH2
O
H3C
NH C CHO C6H5
H3C S

Prin desacilare, propicilina pune @n libertate acidul  -


fenoxibutiric, care poate fi izolat; p.t. = 82 0.
Ac\iunea antibacterian[ este asem[n[toare cu aceea a
penicilinei V ]i feneticilinei, dar se absoarbe mai repede,
concentra\iile serice maxime realiz`ndu-se @n timp scurt (1/2 - 1
or[ de la administrare).
Se administreaz[ oral, @n doze de 140 mg (200.000 U.I.) 240
mg sau 420 mg, dup[ gravitatea infec\iei ]i sensibilitatea germenului,
la intervale de 8 ore; se poate administra ]i sub form[ de sirop [16]. .
Se conserv[ ferit de umezeal[, la o temperatur[ care s[ nu
dep[]easc[ 250.
#n solu\ii este mai stabil[ (p`n[ la 7-10 zile, sub 5 0C) dec`t
penicilina G. Dup[ 250 mg oral concentra\ia seric[ este de 1-3  g
/ml; dup[ 500 mg 5  g /ml, la 2 ore ]I scade la 2  g /ml dup[ 4 ore.
Realizeaz[ concentra\ii mari @n bil[ (200  g /ml).
Se elimin[ prin urin[, netransformat[, @n form[ activ[, 30 % din
doza administrat[ @n primele 6-8 ore, realiz`nd concentra\ii urinare
de 200  g /ml.
Ac\ioneaz[ bactericid la concentra\ii pu\in superioare celor
bacteriostatice.
Produce alergii de cinci ori mai frecvent dec`t penicilina G.
Cei sensibiliza\i la penicilina G sunt alergici ]i la ampicilin[. S-au
raportat diferite alte reac\ii adverse, dureri epigastice, diaree,
dismicrobism cu dezvoltarea candidei pe mucoase [15].

Fenbenicilina (D.C.I.),  -fenoxibenzilpenicilin[; se folose]te


sarea de potasiu, care este foarte solubil[ @n ap[ [9] :

KOOC N O C6H5
O
H 3C
NH C CH O C 6H 5
H 3C S

117
Ac\iunea antibacterian[ este asem[n[toare cu a celorlalte
peniciline de semisintez[ acido - rezistente; concentra\ia
maxim[ sanguin[ se realizeaz[ dup[ o jum[tate de or[.
Se administreaz[ oral, @n doze de 125 mg, la intervale de 6 -
8 ore.

Clometocilina (D.C.I.), 3,4 - diclor- - metoxibenzilpenicilin[;


se folose]te sarea de potasiu, foarte solubil[ @n ap[ [9] :
Se administreaz[ @n doze de 0,1 - 1 g pe zi.

KOOC N O O O CH3
H3C
NH C CH Cl
H3 C S
Cl

3.2.2. Peniciline rezistente la penicilinaz[

Sunt active de bacteriile capabile s[ secrete aceast[ enzim[ ]i


@n special fa\[ de stafilococi cu rezisten\[ c[p[tat[ (meticilina ]i
nafcilina). Izoxazolilpenicilinele sunt ]i acido - rezistente (oxacilina,
cloxacilina, dicloxacilina, flucloxacilina etc) [9].
Penicilinele aparţinând acestei grupe sunt eficace în infecţiile
provocate de majoritatea stafilococilor, fiind folosite exclusiv pentru
tratamentul acestora. Prototipul este meticilina, actualmente
înlocuită, în parte, prin derivaţi mai avantajoşi, cum sunt oxacilina,
cloxacilina, dicloxacilina, flucloxacilina (izoaxil-peniciline) şi nafcilina.
Datorită catenelor laterale voluminoase prezente în moleculă,
penicilinele antistafilococice sunt rezistente la acţiunea hidrolitică a
penicilinazei, beta-lactamază secretată de stafilococii rezistenţi la
benzilpenicilină.
Acţiunea bactericidă faţă de stafilococul auriu este sinergică
cu cea a aminoglicozidelor. În rest, spectrul antibacterian al
penicilinelor antistafilococice este asemănător celui al
benzilpenicilinei, dar sensibilitatea germenilor este mai mică; CMI
faţă de stafilococii penicilinazo-negativ şi faţă de streptococi (dar nu
de pneumococi) sunt mai mari. Enterococul şi germenii gram-
negativ sunt puţin sensibili.
În ultimii ani s-au dezvoltat tulpini de Staphilococcus aureus
şi mai ales de Staph. epidermidis rezistente la meticilină.
118
Aceşti germeni sunt, în acelaşi timp, rezistenţi la toate
penicilinele şi cefalosporinele, la sreptomicină şi tetraciclină, dar
sunt sensibili la rifampicină, vancominică,eritomicină şi clindamicină.
Rezistenţa stafilococilor la meticilină se datoreşte, probabil,
incapacităţii antibioticului de a ajunge la locul de acţiune sau
deficitului unor receptori specifici de la nivelul membranei
citoplasmice bacteriene. Rezistenţa unor germeni gram-negativ –
Neisseria, Enterobacteriaceae, Pseudomonas – este atribuită
faptului că penicilinele antistafilococice nu pot traversa peretele
exterior al celulei, ca şi unei afinităţi reduse pentru proteinele
membranare specifice.
Penicilinele antistafilococice diferă între ele prin unele
caracteristici farmacocinetice. Meticilina este inactivată de acidul
clorhidric din stomac. Oxacilina şi alte izoxalil – peniciline sunt relativ
stabile la acidul clorhidric şi se absorb parţial din intestin – ele se pot
administra pe cale orală (în infecţiile uşoare). Se leagă de proteinele
alimentare, de aceea trebuie administrate cu cel puţin ½ oră înainte
de mese sau la 3 ore după mese. Nafcilina se absoarbe incomplet şi
inegal din intestin [1].
Penicilinele antistafilococice se leagă în proporţie mare, de
90 – 96%, de proteinele plasmatice. Efectul este de scurtă durată,
corespunzător unui timp de înjumătăţire de 30 – 60 de minute.
Se distribuie larg în ţesuturi şi realizează în lichidul pleural,
pericardic, peritoneal şi sinovial niveluri corespunzătoare celor din
plasmă; concentraţiile din oase sunt suficiente pentru eradicarea
stafilococilor; nivelurile în lichidul cefalorahidian sunt mici. Trec prin
placentă, se excretă în lapte.
Epurarea se face predominant pe cale renală, cu realizarea
de concentraţii urinare mari; oxacilina şi nafcilina sunt în parte
metabolizate. Tendinţa de acumulare în insuficienţa renală este
relativ mică; când cearance-ul creatininei scade sub 15 ml/minut se
produce o creştere a concentraţiei plasmatice, atât datorită
micşorării eliminării, cât şi legării reduse de proteine. La no-născuţi
timpul de înjumătăţire este prelungit.
Reacţiile adverse sunt relativ rare. Ca şi pentru celelalte
peniciline pot apărea fenomene alergice, dar şocul anafilactic este
foarte rar. Uneori survin tulburări digestive, mai ales pentru
preparatele orale, rareori se dezvoltă o enterocolită
pseudomembranoasă. Au fost semnalate ocazional leucopenie,
creşterea transminazelor, icter colestatic, nefrită alergică sau toxică.
Dozele foarte mari, administrate la bolnavii cu insuficienţă renală,
pot provoca convulsii.

119
Meticilina (D.C.I.), Celbenin 2,6 -
dimetoxifenilpenicilin[ (Meticillin, Penistaph), este prima
penicilin[ rezistent[ la penicilinaz[ ob\inut[ prin semisintez[ (1960),
acil`nd @n mediu anhidru acidul 6-aminopenicilanic cu clorura
acidului 2,5-dimetoxibenzoic, @n prezen\a trietilaminei ca acceptor
de protoni.
Se folose]te sarea de sodiu, cristalizat[ cu o molecul[ de ap[;
este o pulbere alb[, microcristalin[, f[r[ miros ]i f[r[ gust,   D  225
p`n[ la  233 0 , solubil[ @n ap[, form`nd solu\ii cu pH-ul cuprins @ntre
5,5 ]i 8.
#n solu\ie acid[ la pH = 2, la temperatura camerei, @]i pierde
50% din activitate, @n 20 de minute [9].

Prin desacilare pune @n libertate acidul 2,6 -


NaOOC N O OCH3
O

.
H3C
NH C H2 O
H3C S

OCH3
0
dimetoxibenzoic, p.t. = 186 - 187 .
Fiind rezistent[ la penicilinaz[, @n mod practic meticilina este
activ[ fa\[ de toate su]ele de stafilococ, inclusiv cele cu rezisten\
[ c[p[tat[, ceea ce face s[ fie considerat[ ca foarte indicat[ @n
stafilocociile grave. Spectrul de activitate este asem[n[tor cu al
celorlalte peniciline, dar este mai pu\in intens. Meticilina este o
penicilină antistafilococică cu potenţă relativ mică – CMI faţă de
stafilococul auriu penicilinazo-pozitiv este de 1 μg/ml (în comparaţie
cu 0,1 – 0,4 μg/ml pentru alte peniciline antistafilococice) [1].
Bacilul Koch, bacilii gram negativi ]i ciupercile patogene sunt
insensibile.
Este degradat[ de acidul clorhidric gastric, fiind ineficace pe
cale orală, activ[ numai dup[ injectare. Se
administreaz[ intramuscular 1 - 1,5 g la intervale de 4 - 6 ore (în
insuficienţa renală severă intervalul se creşte la 8 ore). La nevoie,
meticilina se poate introduce în perfuzie intravenoasă lentă (în formă
tamponată)1 - 2 g la 3 - 4 ore, @n st[rile grave. Se poate de
asemenea administra intraarticular, intrapleural sau sub form[ de
aerosoli.
Doza recomandată la copii este de 25 – 100 mg/kg şi zi.

120
Doza de 1 g, injectată intramuscular, realizează nivelul
plasmatic maxim, de 16 μg/ml, la 30 de minute; după 4 ore
concentraţia scade la 1 – 1,5 μg/ml, iar după 8 ore antibioticul nu
mai este detectabil. Doza de 2 g realizează niveluri plasmatice de
25μg, 3,7μg, respectiv 1 μg/ml, după ½ - 1 oră, 4 ore, respectiv 8
ore de la injecţie. Meticilina se leagă de proteinele plasmatice în
proporţie de circa 35%. În insuficienţa renală epurarea este preluată
în parte de către ficat, de aceea fenomenele de acumulare nu apar
decât la un clearance mai mic de 15 ml/minut.
Meticilina se injectează intramuscular sub formă de soluţie
preparată extemporaneu în clorură de sodiu sau glucoză, izotone;
soluţiile sunt instabile, cu excepţia formelor tamponate, care se
menţin active 8 ore la temperatura camerei. Injecţiile intramusculare
sunt dureroase.
Meticilina, de uz exclusiv parenteral, nu este folosit[ curent,
din cauza propor\iei ridicate de stafilococi meticilinorezisten\i (15-
30%), pe de o parte, ]i din cauza frecven\ei mult mai mari a reac\iilor
adverse, comparativ cu oxacilinele, pe de alt[ parte.
Ca toate celelalte peniciline, sensibilizeaz[ organismul la
unele reac\ii de origine alergic[. Produce efecte nefrotoxice, alergii
cu atingerea maduvei hematopoetice (leucopenie, anemie).
Ca particularităţi privind reacţiile adverse, a fost semnalată o
frecvenţă comparativ mare a febrei alergice, nefritei interstiţiale (de
patogenie alergică sau toxică), precum şi cazuri de cisitită
hemoragică [15].
#n acela]i grup mai pot fi men\ionate difenicilina ]i nafcilina,
care nu au @ns[ calit[\i deosebite:

O C6H5 O

NH C NH C

O O
OC2H5
Nafcilina
Difenicilina

- -

Nafcilina (Nafcillin, Nafcil, Unipen) o


alt[ penicilin[ antistafilococic[, are poten\[ mare, similar[ dicloxacilinei,
121
relativ la stafilococul auriu penicilinazo-pozitiv; este foarte activ[ ]i fa\
[ de pneumococ. Dozele mari pot fi eficace @mpotriva enterococului
[9].
Este inactivat[ @n parte de acidul clorhidric ]i se absoarbe
incomplet ]i inegal din intestin, nefiind avantajoas[ @n administrare
oral[.
Se leag[ 89% de proteinele plasmatice @n cazul inject[rii
intramusculare realizeaz[ niveluri plasmatice mai mici dec`t
izoxazolilpenicilinele-dup[ 500 mg concentra\ia maxim[ este de 6,5
μg/ml, sc[z`nd la 6 ore, la 1 μg/ml. Este epurat[, @n majoritate, prin
metabolizare hepatic[ ]i se elimin[ circa 10% prin bil[; prin urin[ se
excret[ @n propor\ie de 30%. Timpul de @njum[t[\ire mediu este de
o or[. Nu se acumuleaz[ @n condi\ii de anurie.
Nafcilina se injecteaz[ intramuscular 100 mg/kg ]i zi,
frac\ionar la 6 ore; @n infec\iile severe se injecteaz[ intravenos 100-
300 mg/kg ]i zi (frac\ionat la 4 ore). Doza la nou n[scu\ii sub o
s[pt[m`n[ este de 100 μg/kg ]i zi (@n dou[ injec\ii la interval de 12
ore). Provoac[ reac\iile adverse obi]nuite, cu o frecven\[ ceva mai
mare a leucopeniei [1].

Oxacilina (D.C.I.), 3 - fenil - 5 - metil - 4 -


izoxazolilpenicilin[oxacillin,(Bactocill, Bristopen, Cryiptocillin,
Prostaphlin, Stapenor): a fost ob\inut[ de F.P. Doyle (1961), prin
condensarea acidului 6 - aminopenicilanic cu clorura acidului 3 -
fenil - 5 metilizoxazol - 4 - carboxilic.
Se folose]te sarea de sodiu cristalizat[ cu o molecul[ de ap[,
care este o pulbere alb[ sau aproape alb[, cu gust amar ]i miros
caracteristic;   D  195 p`n[ la  205 0 . Este solubil[ 1/3,5 @n ap[ [9].

Prin desacilare pune @n libertate acidul 3 - fenil - 5 - metil -


izoxazol - 4 carboxilic, p.t. = 188 - 1900.
Oxacilina este rezistent[, at`t fa\[ de penicilinaz[, c`t ]i la
aciditatea sucului gastric, ob\inerea ei @nsemn`nd un real progres
@n domeniul penicilinelor de semisintez[.
Spectrul antibacterian este asem[n[tor cu al meticilinei, dar cu
potenţă mai mare decât meticilina - CMI pentru stafilococul auriu
penicilinazo-pozitiv este de 0,4 μg/ml. Folosit[ @n tratamentul
infec\iilor cu stafilococi rezisten\i la benzilpenicilin[, a dat rezultate
foarte bune [1].
Este relativ stabilă la acidul clorhidric din stomac, dar
absorbţia intestinală este limitată, astfel că biodisponibilitatea
sistemică, după administrarea orală, este de numai 33%.

122
Doza de 500 mg, administrată oral, realizează o concentraţie
plasmatică de 4 μg/ml după o oră şi 1 μg/ml după două ore; după 6
ore antibioticul nu mai este detectabil.
Aceeaşi doză, injectată intramuscular, realizează o
concentraţie plasmatică maximă de 14 – 16 μg/ml.
Oxacilina se leagă în proporţie de 92% de proteinele
plasmatice. Se distribuie larg în lichidele organsmului (tabelul 3.1).
Epurarea se face atât prin metabolizare (45% din doza
administrată) cât şi prin eliminare renală (46%). Timpul de
înjumătăţire este de 24 – 42 minute, ceva mai mult în caz de
insuficienţă renală.

Tabelul 3.1.
Concentra\ia minim[ inhibitorie fa\[ de stafilococul auriu
penicilinazo-pozitiv ]i c`\iva parametrii farmacocinetici pentru
penicilinele antistafilococice

CMI fa\[ de Concentra]ie


Legare plasmatic[ maxi
stafilococii Biodisponibilitate T½ Eliminare
Antibioticul de prot. m[ (µg/ml)
penicilinazo- sistemic[ dup[ ad plasm. urinar[ (
plasm Oral i.m.
pozitiv ministrare oral[ (ore) %)
(%) (0,5 g) (0,5 g)
(µg/ml)
Meticilin[ 2 - 39 - 16 0,85 88
Oxacilin[ 0,4 33 92 4 15 0,4-0,7 46
Cloxacilin[ 0,5 43 95 6 15 0,55 75
Dicloxacilin[ 0,1 50-85 96 12 15 0,7 60
Flucloxacilin[ 0,4 50-80 95 12 15 0,7-1 50
Nafcilin[ 0,2 36 89 - 6,5 1 27

Se administreaz[ oral, intramuscular sau intravenos, @n doze


de 0,5 - 1 g (dup[ gravitatea infec\iei) la intervale de 6 ore, @n
doz[ de 2-12 grame/zi (frac\ionat, la 4-6 ore) pentru adul\i ]i 100-300
mg/kg ]i zi pentru copii.
Reac\iile adverse sunt cele obi]nuite. Ca reac\ii secundare
pot ap[rea: urticarie, vom[, diaree, eosinofilie etc [16].
Leucopenia, cre]terea transminazelor, icterul colestatic, de]i
rare, sunt ceva mai frecvente dec`t pentru alte antibiotice apar\in`nd
aceleia]i grupe.
Se conserv[ ferit[ de lumin[ ]i umiditate, la temperatur[ mai
mic[ de 250.
Indica\ia major[ aproape exclusiv[, a oxacilinei ]i a celorlalte
izoxazolilpenicilinele este reprezentat[ de infec\iile severe cu
stafilococi penicilinorezisten\i, produc[tori de pelicilinaz[.
Pe germenii penicilinosensibili (chiar pe stafilococii dovedi\i
prin atibiograma penicilinosensibili), oxacilina are o activitate

123
bactericid[ de patru ori mai slab[ ca penicilina G, care @n aceste
situa\ii devine antibiotic de prim[ alegere [57].
#n infec\iile grave cu stafilococi penicilinorezisten\i
(septicemii, endocardite), asocierea oxacilinei + un aminoglicozid
activ (gentamicin[, amikacin[) ac\ioneaz[ sinergic.

Cloxacilina (D.C.I.), 3 - o - clorfenil - 5 - metil - 4


izoxazolilpenicilin[ (Cloxacillin, Cloxapen, Orbenine, Tegopen) a fost
ob\inut[ de J.H.C. Nayler (1962) dup[ un procedeu analog cu cel
folosit pentru semisinteza oxacilinei.
Se @ntrebuin\eaz[ sarea de sodiu, cristalizat[ cu o
molecul[ de ap[, care este o pulbere alb[, inodor[, cu gust amar,
solubil[ @n ap[ form`nd solu\ii cu pH-ul cuprins @ntre 5 ]i 7;
  D  157 la  164 0 .
Se conserv[ ferit[ de lumin[ ]i umiditate, la o temperatur[ mai
mic[ de 250 [9].

Na  OOC N O
H 3C O Cl
N
.
H 3C
NH C H2 O
H 3C S
O

Cloxacilina, o alt[ izoxazolilpenicilin[, are o poten\[ ceva mai


mare dec`t oxacilina; CMI fa\[ de stafilococii penicilinazo-pozitiv este
de 0,2 μg/ml [1].
Este stabil[ @n mediul acid ]i se absoarbe mai bine dec`t
oxacilina, disponibilitatea dup[ administrarea oral[ fiind de 43%.
Doza de 500 mg, administrat[ oral, realizeaz[ o concentra\ie
plasmatic[ de 6 μg/ml la o or[ ]i 5 μg/ml la dou[ ore; dup[ 6 ore nu
mai este detectabil[.
#n cazul injec\iei intramusculare a aceleia]i doze nivelul
plasmatic se ridic[ la 14-16 μg/ml (tabelul 3.1).
Cloxacilina se leag[ @n propor\ie de 95% de proteinele
plasmatice. Distribuirea este similar[ celorlalte peniciline
antistafilococice.
Este epurat[ mai ales prin eliminare urinar[; metabolizarea
hepatic[ intereseaz[ 20% din doza administrat[. Timpul de
@njum[t[\ire mediu este de 33 de minute.

124
Se folose]te sub form[ de sare sodic[, administrat[ oral sau
@n injec\ii intramusculare, 250-500 mg la fiecare 6 ore pentru adult,
50 mg/kg ]i zi pentru copii c`nt[rind mai pu\in de 20 kg.
Reac\iile adverse sunt cele obi]nuite. Frecven\a diareei (3-
5%) este ceva mai mare dec`t pentru celelalte peniciline
antistafilococice.

Dicloxacilina (D.C.I.), 3 - (2',6' - diclorfenil) - 5 - metil - 4 -


izoxazolil - penicilin[ (Diclocxacillin, Dichlor-stapenor, Diclocil,
Dycill): se folose]te sarea de sodiu cristalizat[ cu o molecul[ de ap[,
care este o pulbere alb[ sau alb - g[lbuie, solubil[ 12,5% @n ap[,
form`nd solu\ii cu pH-ul = 5,5 – 7 [9].

Na  OOC N O
H 3C O Cl
N
H 3C
NH C . H2 O
H 3C S
O
Cl

-
Spectrul antibacterian al dicloxacilinei este asem[n[tor cu al
oxacilinei; este de asemenea rezistent[ fa\[ de penicilinaz[ ]i fa\[ de
aciditatea sucului gastric. Pe cale oral[ se resoarbe mai bine dec`t
cloxacilina.
Dicloxacilina are o poten\[ superioar[, CMI pentru stafilococ
fiind de 0,1 μg/ml [1].
Este stabil[ la acidul clorhidric ]i biodisponibiliatea sistemic[,
dup[ administrarea oral[, este de 50-85 %.
Doza de 500 mg, administrat[ oral, realizeaz[ o concentra\ie
plasmatic[ de 11 μg/ml la o or[ ]i 12 μg/ml la 2 ore; dup[ 6 ore nivelul
este @nc[ de 1-2 μg/ml (tabelul 3.1)..
Injectat[ intramuscular, @n aceea]i doz[, realizeaz[ o
concentar\ie plasmatic[ maxim[ de 12-14 μg/ml, ca ]i celelalte
izosazolilpeniciline, dar nivelul se men\ine eficace ]i la 6 ore.
Se leag[ de proteinele plasmatice @n propor\ie de 96%.
Este epurat[ predominant prin eliminare renal[.
Timpul de @njum[t[\ire mediu este de 42 de minute.

125
Se folose]te sub form[ de sare sodic[, administrat[ oral sau
@n injec\ii intramusculare, 250-500 mg la fiecare 6 ore pentru
adul\i ]i copii mari, 25 mg/kg ]i zi pentru copii sub 20 de kg.

Flucloxacilina (D.C.I.), [3 - (2' - clor - 6' - fluorfenil) - 5 metil -


4 - izox -azolil] - penicilin[ (Flucloxacillin, Floxacilin, Staphilex) [9]:

H3 C O Cl
HOOC N O
N
H3C
NH C
H3 C S
O
F

-
Este de 10 ori mai activ[ dec`t meticilina fa\[ de stafilococii
rezisten\i la benzilpenicilin[ ]i @n acela]i timp este rezistent[ la
aciditatea sucului gastric.
La doze echivalente administrate oral, flucloxacilina d[ nivele
serice duble fa\[ de cloxacilin[, dar se elimin[ mai repede din
organism. Dup[ administrarea oral[ realizeaz[ niveluri plasmatice
mari ]i relativ prelungite, la fel ca dicloxacilina [58].
Se administreaz[ oral 0,50 - 1 g (dup[ gravitatea infec\iei), la
intervale de 3 ore.
Se leag[ @n propor\ie de 93% de proteinele plasmatice mari ]
i relativ prelungite, la fel ca dicloxacilina.
Este epurat[ @n cea mai mare parte prin eliminarea renal[.
Timpul de @njum[t[\ire este de 42-60 minute.
Se administreaz[ oral sau @n injec\ii intramusculare, 500 mg
– 1 gram la intervale de 8 ore.
#n infec\iile grave, doza se poate cre]te la 100 mg/kg ]i zi.
La copii mici se recomand[ 40-100 mg/kg ]i zi.

3.2.3. Peniciline cu spectru larg de ac\iune


126
Sunt active, at`t asupra germenilor gram - pozitivi, c`t ]i
asupra celor gram - negativi.
Practic, antibioticele semisintetice cuprinse @n aceast[ grup[,
av`nd drept cei mai importanţi reprezentan\i ampicilina ]i amoxicilina,
sunt eficace fa\[ de bacteriile gram-pozitiv ]i gram-negativ, dar sunt
inactive fa\[ de stafilococii penicilinazo-pozitiv [59].
Cocii gram-pozitiv prezint[ o sensibilitate ceva mai mic[ dec`t
la benzilpenicilin[.
Sunt active fa\[ de parte din bacilii gram-negativ, dar multe din
tulpinele sensibile ini\ial au devenit, cu timpul rezistente.

Tabel 3.2..
Concentra\iile minime inhibitorii fa\[ de cocii gram-pozitiv ]i
gram-negativ pentru c`teva peniciline

Concentra\ia minim[ inhibitorie


Bacteriile (µg/ml)
Benzilpenicilin[ Oxacinin[ Ampicilin[ Carbenicilin[
Staph. Aureus. Penicilinazo-
0,2 0,4 0,1 1,2
negativ
Staph. Aureus. Penicilinazo-
>100 0,4 >25 >25
pozitiv
Str. pyogenes 0,05 0,1 0,03 0,2
Str. viridans 0,1 0,4 0,8 0,2
Str. faecalis 3 >25 1,5 50
Str. pneumoniae 0,5 0,2 0,008 0,4
N. gonorrhoeae 0,4 8 0,1 0,3
N. meningitidis 0,1 8 0,06 0,1

#n general nu sunt rezistente fa\[ de penicilinaz[, dar sunt


rezistente la aciditatea sucului gastric ]i pot fi administrate pe cale
oral[. Cele mai importante sunt: ampicilina, pivampicilina,
amoxicilina ]i carbenicilina.

Ampicilina (D.C.I.), Pembritin[, D(-)  - aminobenzilpenicilin[


(Ampicillin, Amblosin, Ampicil, Ampidar, Ampicina, Am-plivacil,
Binotal, Epicocilin, Pamecil, Pembritin, Pentrexyl, Semicilin,
Standacilin, Totapen) [9].
Ampicilina este prima penicilin[ de semisintez[ cu spectru larg
(1961).

127
Pentru ob\inerea ei se sintetizeaz[ mai @nt`i agentul de
acilare. Se porne]te de la sarea de potasiu a acidului  -
aminofenilacetic, c[ruia @n prealabil i se protejeaz[ grupa
aminic[ prin condensare cu un ester  - cetonic, de obicei cu
acetilacetat de etil; rezult[ o baz[ Schiff, stabilizat[ sub
form[ enaminic[ printr-o punte de hidrogen. La tratarea acestei baze
Schiff cu clorura acidului pivalic se formeaz[ o anhidrid[, care
constituie agentul de acilare:

Prin condensarea acidului 6 - AP (sub form[ de sare de


trietilamin[) cu agentul de acilare rezult[ un produs intermediar, care
la tratare cu acid clorhidric diluat sau cu acid acetic diluat (pentru
scindarea grupei protectoare ]i pentru punerea @n libertate a grupei
carboxilice) conduce la ampicilin[.
O
C6H 5CH COOK
+ CH3C CH2COOC2H5 C6H5CH COOK
-H 2O
NH2
N O

CH3C C OC2H5

CH2

C6H5CH COOK O O
(CH3)3C C

N H... O + (CH3)3C C Cl
C6H5CH C
O
O

CH3C C OC2H5 N H ... O


CH
CH3C C OC2H5

CH
Produsele secundare rezultate (clorhidrat de trietilamin[,
etanol, dioxid de carbon, aceton[), precum ]i acizii dilua\i folosi\i la
hidroliz[, nu afecteaz[ stabilitatea ciclului  - lactamic, av`nd @n
vedere rezisten\a penicilinei rezultate fa\[ de acizi:

128
 O
HN(C 2H 5) 3 (CH 3) 3C C
O
OOC N O C 6H 5CH C O
+
H 3C
NH2 N H ... O (CH 3) 3C COOH

H 3C S
CH 3C C OC 2H 5

CH


HN(C2H5)3

OOC N O O + H2O(HCl)
H3C
C

NH CH C6H5
(C2H5)3NH Cl
H3C S
C2H5OH, CO2
N
CH3CO CH3
H3C C CH3COOC2H5

HOOC N O O
H3C
NH C
*
CH C6H5
H3C S
NH2
Ampicilin[
Prin aceast[ semisintez[ se ob\ine un amestec de
stereoizomeri D ]i L, din care se separ[ ulterior forma D (-), care este
mult mai activ[ dec`t celelalte forme: D (+), L (-), L (+).
Prin desacilare, pune @n libertate acidul  - aminofenilacetic,
cu p.t. = 2560.

Este o substan\a anhidr[ este o pulbere alb[, microcristalin[,


cu gust amar, p.t. = 199 - 202 0, pu\in solubil[ @n ap[ (1/170),
insolubil[ @n alcool, aceton[, cloroform.
Solu\ia apoas[ 1/400 are un pH cuprins @ntre 4 ]i 6. Poate
cristaliza cu una, cu 1,5 ]i cu trei molecule de ap[.
Formele hidratate sunt mai solubile, dar mai pu\in stabile. Sarea de
sodiu este foarte solubil[ @n ap[, solu\ia av`nd pH-ul cuprins @ntre

129
8 ]i 9. Se conserv[ la o temperatur[ care s[ nu dep[]easc[ 25 0; are
valabilitate 2 ani.
Ampicilina este stabil[ @n mediu acid (mai stabil[ chiar dec`t
penicilina V), dar este inactivat[ de penicilinaz[.
Fa\[ de germenii gram - pozitivi are activitate mai sc[zut[ dec`t
benzilpenicilina, totu]i superioar[ altor antibiotice, iar fa\[ de germenii
gram - negativi este chiar bactericid[.
Este deosebit de activ[ fa\[ de Haemophilus influenzae ]i
Diplococcus pneumoniae, fiind de aceea folosit[ @n tratamentul
afec\iunilor c[ilor respiratorii. Haemophilus influenzae este foarte
sensibil, CMI fa\[ de acest germen fiind de 0,5 μg/ml, dar @n ultimii
ani au fost semnalate unele tulpini rezistente.
Streptococcus viridans, pneumococul, meningococul,
gonococul, listeria sunt de asemenea senzibili. Enterococul este
ceva mai sensibil la ampicilin[ dec`t la benzilpenicilin[, CMI fiind de
circa 1,5 μg/ml.
Parte dintre tulpinile bacililor gram-negativ din familia
enterobacteriaceae-E.coli, Proteus mirabilis, Salmonella, Shigella –
ini\ial sensibile, au devenit actualmente rezistente. Klebsiella,
Enterobacter, Serratia, Proteus vulgaris, Pseudomonas sunt
rezisten\i. Gonococii sunt foarte sensibili la ac\iunea acestui
antibiotic.
Este foarte pu\in toxic[ ]i numai rareori produce intoleran\
[ gastric[; nu distruge flora intestinal[ chiar la tratamente mai
@ndelungate
Ampicilina este stabil[ la acidul clorhidric ]i se absoarbe @n
parte din intestin, av`nd o biodisponibilitate sistemic[ de 62 %
dup[ administrarea oral[. Absorb\ia este diminuat[ @n prezen\a
alimentelor.
O doz[ de 500 mg realizeaz[ @n 2 ore, o concentra\ie
plasmatic[ @n jurul a 3 μg/ml: nivelul se men\ine eficace circa 4 ore.
Aceea]i doz[ injectat[ intramuscular, realizeaz[, dup[ o or[,
concentra\ia plasmatic[ maxim[ de 7 μg/ml [15].
Ampicilina se leag[ @n propor\ie de circa 18% de proteinele
plasmatice.
Se distribuie larg @n lichidele organismului, realiz`nd
concentra\ii de peste 60% din cele plasmatice @n lichidul pleural,
peritoneal ]i sinovial. Trece pu\in @n lichidul cefalorahidian, dar la
bolnavii cu meningit[ realizeaz[ concentra\ii de 40-70% din cele
plasmatice, eficace terapeutic pentru dozele mari [1].
Se elimin[ repede prin urin[, circa 82% sub form[ neschimbat[.
Concentra\iile urinare sunt foarte mari, dep[]ind 1 mg/ml.

130
Cantit[\i relativ mari se elimin[ prin bil[ (atunci c`nd c[ile biliare
sunt libere) ]i prin scaun; intr[ @n circula\ia enterohepatic[ .
Timpul mediu de @njum[t[\ire plasmatic este de 1,3 ore.
Insuficien\a renal[ ]i insuficien\a hepatic[ favorizeaz[ acumularea
antibioticului.
Ampicilina se folose]te ca atare ]i ca sare sodic[, @n
administrare oral[; @n injec\ii intramusculare ]i @n perfuzie
intravenoas[.
Dozele recomandate la adult pentru calea oral[, sunt de 1,5-
4g/zi, frac\ionat la intervale de 6 ore. Dozele obi]nuite pentru injec\ii
sunt de 1 g la fiecare 12 ore, dar @n infec\iile grave se injecteaz[ 6-
12 g/zi, frac\ionat la intervale de 4-6 ore; @n meningite se
recomand[ doze foarte mari – 300 mg/kg ]i zi, frac\ionat, c`te o
injec\ie la fiecare 4 ore [16].
Dozele utile la copii mici sunt de 100 mg/kg ]i zi. La bolnavii
cu insuficien\[ renal[ sever[ intervalul @ntre dozele de
ampicilin[ trebuie crescut la 12-15 ore.
Ampicilina este indicat[ @n meningitele bacteriene acute la
copii, provocate de H. influenzae, pneumococ sau meningococ.
#n infec\iile cu H. influenzae, penicilinazo-pozitiv trebuie
asociat cloramfenicolul (sau ceftriaxona).
De asemenea este util[ @n sinuzite, otita medie, bron]ite
cronice acutizate cu H. influenzae, pneumococ ]i streptococ piogen,
@n uretirita gonococic[, @n infec\iile biliare cu colibacili sensibili,
@n infec\iile urinare cu tulpini sensibile de colibacili sau Pr. mirabilis,
@n listerioz[.
Ampicilina prezint[ o alternativ[ @n febra tifoid[ ]i paratifoid[;
@n gastroenterita salmonelozic[ neinvaziv[ nu este avantajoas[ ]i
poate prelungi starea de purt[tor.
Combina\ia ampicilin[-sulbactam (unasyn) are un spectru
antibacterian l[rgit @ncluz`nd, ]i germeni secretori de penicilinaz[.
Aceasta se explic[ prin protejarea ampiciliei de c[tre sulbactam, un
derivat penicilinic pu\in eficace ca antibacterian, dar inhibitor
puternic a bun[ parte dintre penicilinaze [1].
Preparatul pentru administrare oral[ const[ @ntr-un ester
dublu al ampicilinei cu sulbactamul denumit
sultamicilin[ (sultamicilin), care se desface @n cele
dou[ componente @n cursul procesului de absorb\ie.
Preparatul injectabil asociaz[ ampicilina cu sulbactamul (ca
s[ruri sodice).
Combina\ia ampicilin[-sulbactam este indicat[ @n infec\ii
diverse cu germeni penicilinazo-pozitiv-stafilococ, H. influenzae,

131
E.coli, Klebsiella, unele tulpini de Proteus indol-pozitiv ]i B. fragilis –
altfel rezistente la ampicilin[.
Eficacitatea @n infec\iile mixte intraabdominale ]i
ginecologice este relativ[.
Reac\iile adverse la ampicilin[ sunt cele obi]nuite pentru
peniciline. Frecven\a erup\iilor cutanate este mare – aproximativ 9%.
Circa 60% din bolnavii cu mononucleoz[ infec\ioas[, care
primesc antibioticul, fac erup\ii cutanate.
Asocierea cu alopurinolul este un alt factor favorizant al
erup\iilor. Patogenia acestui efect nedorit este, probabil, at`t alergic[,
c`t ]i toxic[.
Ocazional, ampicilina administrat[ oral provoac[ diaree.
Disbacterioza intestinal[ ]i candidoza sunt alte fenomene nedorite.
Au fost semnalate cazuri rare de colit[ pseudomembranoas[ cu
Cl.difficile.

Hetaciclina (D.C.I.), acid 6 - (2', 2' – dimetil – 5' – ceto - 4'-


fenil – 1' imidazolidinil) – penicilanic, (Hetacillin, Versapen) este
produsul de reac\ie dintre ampicilina ]i aceton[ (G.A. Hardcastle
1966) [9].

O O

O O HOOC N C6H5
O

C CH C6H5
+ CH3C CH3 H3C
NH
N
NH NH2 H2O
H3C S
CH3 CH3
Ampicilin[ Hetaciclin[

Se @ntrebuin\eaz[ sub form[ de sare de potasiu.


Concentra\iile plasmatice, dup[ administrarea oral[ sunt ceva
mai mici dar mai durabile (8 ore) dec`t pentru ampicilin[.
La administrare oral[ (doze de 250 mg la intervale de 6 ore)
formeaz[ concentra\ii sanguine superioare antibioticului din care
provine.
#n organism, prin hidroliz[ enzimatic[, trece @n ampicilin[,
c[reia i se atribuie ac\iunea antimicrobian[.

132
Pivampicilina (D.C.I.), ester pivaloiloximetilic al D(-) 
aminobenzil - penicilinei (clorhidrat) (Pivampicillin, Maxipen) este un
produs cristalin, cu gust amar, u]or solubil @n ap[ form`nd solu\ii cu
pH = 3,5 [9].

O O
H 3C
H 3C C C O CH 2O C N O
H 3C O
H 3C
NH C CH C 6H 5
H 3C S
 NH 3 Cl

Aceast[ penicilin[ de semisintez[ se absoarbe mai bine dec`t


ampicilina, realiz`nd nivele sanguine superioare prin administrare
oral[.
#n organism este hidrolizat[ enzimatic @n acid pivalic,
formaldehid[ ]i ampicilin[, a]a @nc`t la 15 minute dup[ administrare,
antibioticul se reg[se]te @n s`nge @n propor\ie de 99% sub
form[ de ampicilin[.
Se apreciaz[ c[ efectul produs de o doz[ de
ampicilin[ administrat[ oral este egal cu cel produs de o jum[tate de
doz[ de pivampicilin[.
Se administreaz[ oral, 175 - 350 mg la intervale de 6 - 8 ore.
Pivampicilina (Pivampicillin, Maxipen), bacampicilina
(Bacampicilin, Ambacamp, Bacampicine, Penglobe) ]i talampicilina
(Talampicillin) sunt esteri ai ampicilinei, care ac\ioneaz[ prin
desfacerea antibioticului @n organism [1].
Se absorb ceva mai bine dup[ administrarea oral[.

Amoxicilina (D.C.I.), D(-)  - amino - p - hidroxobenzil -


penicilin[, (Amoxicillin, Amoclen, Amopen, Amoxicin, Amoxil,
Amoxypen, Clamoxyl, E-mox, Flemoxin, Gamopen, Julphamox,
Moxilen, Moxypen, Moxyvit, Ospamox, Zamocillin) este ob\inut[ prin
semisintez[ @n 1971 (A.A.W. Long) [9].
Este o substan\[ cristalin[, care con\ine trei molecule de
ap[ de cristalizare; fiind pu\in solubil[ @n ap[ (0,4%) se pot prepara
solu\ii folosind un tampon de fosfa\i, la pH = 8.

133
O O

NH C
*
CH OH . 3H O
2

NH2

Amoxicilina, de asemenea o aminopenicilin[ are un spectru


de activitate foarte apropiat de al ampicilinei, dar este mai stabil[ @n
mediu acid ]i mai bine absorbit[ pe cale oral[, produc`nd concentra\ii
serice considerabil superioare, 93% din doza administrat[ oral
ajung`nd @n circula\ie.
Concentra\ia realizat[ @n plasm[ este corespunz[tor mai
mare: dup[ administrarea a 250 mg nivelul plasmatic maxim, realizat
dup[ dou[ ore, este de circa 4 μg/ml, (ceva mai mult dec`t pentru o
doz[ dubl[ de ampicilin[).
Difuzeaz[ mai bine @n secre\iile traheobron]ice.
Timpul de @njum[t[\ire mediu este de 1,7 ore. Se elimin[ prin
urin[ @n propor\ie de 86% @n forme neschimbate.
Amoxicilina se administreaz[ oral, c`te 250-500 mg la interval
de 8 ore av`nd acelea]i indica\ii ca ampicilina.
Asocia\ia amoxicilin[-clavulanat de potasiu (amoksiklav,
augmentin) con\ine sarea potasic[ a acidului clavulanic (clavulanic
acid), un antibiotic beta-lactamic produs de streptomyces
clavulagerus.
Acidul clavulanic este slab activ antibacterian dar este un
inhibitor eficace al beta-lactamazelor secretate de stafilococi ]i parte
dintre beta-lactamazele secretate de unele bacterii gram-negativ;
cefalosporinazele nu sunt afectate dec`t la concentra\ii foarte mari.
Inhibi\ia enzimatic[ se explic[ prin fixarea ireveribil[ de beta-
lactamaze; inelul beta-lactamazic al clavulanatului este desf[cut ]i
enzima r[m`ne @n form[ acetilat[, inactiv[ [1, 60].
Datorit[ protej[rii amoxicilinei de inactivare de c[tre
penicilinaz[, antibioticul devine eficace fa\[ de tulpinele de stafilococ
auriu penicilinazo-pozitiv, ca ]i fa\[ de tulpinile de stafilococ auriu
penicilinazo-pozitiv, ca ]i fa\[ de tulpinile, altfel rezistente la
amoxicilin[, ale unor bacili gram-negativ: H. influenzae, E. coli,
Klebsiella, Pr. mirabilis, Shigella, Bacteroides fragilis.
Cinetica clavulanatului este foarte asem[n[toare celei a
amoxicilinei. Preparatele comerciale con\in amoxicilin[ ]i clavulanat
@n propor\ie de 2/1 sau 4/1.
Dozele sunt cele obi]nuite pentru amoxicilin[.
134
Indica\iile constau @n diferite infec\ii cu germeni sensibili:
infec\ii ale cailor aeriene superioare, bron]ite, pneumonii, infec\ii
genitourinare, infec\ii ale \esuturilor moi ]i ale pielii, osteomielite [1].

Tabelul 3.3.
Principalii parametrii farmacocinetici pentru diferite peniciline

Concentra\ia
plasmatic[ m
Biodisponibilitate Legare
ax. (@ntre T½ Eliminare
sistemic[ dup[ ad de prot.
Antibioticul paranteze plasmatic[ urinar[ (%
ministrere plasm.
doza ]i calea (ore) )
oral[ (%) (%)
de
administrare)
20-30 u./ml
Benzilpenicilin[ 15 60 0,5 60-90
(1 mil u.i.m)
3 μg/ml
Fenoximetilpenicilin[ 50 80 (800.000 u. 0,75 20-40
oral)
3 μg/ml (500
mg oral)
Ampicilin[ 62 18 1,3 82
7 μg/ml (500
mg i.m.)
4 μg/ml (250
mg oral)
Amoxacilin[ 93 18 25-30 μg/ml 1,7 86
(1 g i.m.)

300 μg/ml (2
Carbenicilin[ - 50 1 82
g i.v.)

Carbenicilina ]i ticarcilina sunt reprezentan\ii grupei de


peniciline cu spectru larg active fa\[ de Pseudomonas.
Aceste peniciline sunt active fa\[ de majoritatea bacteriilor
gram-pozitiv la concentra\ii mici, dar mai mari dec`t @n cazul
benzilpenicilinei (tabelul 3.3).
Inhib[, de asemenea, parte din tulpinile unor bacili gram-
negativ, la concentra\ii relativ mari. Interesul terapeutic const[ @n
capacitatea de a inhiba majoritatea tulpinilor de Pseudomonas
aeruginosa la concentra\ii mari, dar @n general bine suportate [15].
De aceea, aceste peniciline sunt deosebit de utile @n
infec\iile care survin la leucemici sub chimioterapice citostatice, la
bolnavii cu arsuri @ntinse ]i @n alte infec\ii @n care agentul cauzal

135
obi]nuit este piocianicul, germen deosebit de periculos, rezistent la
dozele terapeutice ale majorit[\ii antibioticilor.

Carbenicilina (D.C.I.),  - carboxibenzilpenicilin[,


(Carbenicillin, Carindapen, Geopen, Pyopen); a fost introdus[ @n
terapeutic[ @n 1967.
Se folose]te @n special sarea disodic[ (Pyopen), care este o
substan\[ alb[, cristalin[, foarte higroscopic[, solubil[ @n ap[.
Solu\ia apoas[ are un pH cuprins @ntre 6 ]i 8. Este
termolabil[; la @nc[lzire se decarboxileaz[ transform`ndu-se @n
sarea de sodiu a benzilpenicilinei [1].

HOOC N O O
H3C
NH C CH C6H5
H3C S
COOH

Are un spectru de activitate mai larg dec`t al ampicilinei, fiind


activ[ ]i @n infec\iile cu Escherichia coli, Proteus vulgaris ]i @n
special cu Pseudomonas pyocyanea. Este inactivat[ de
penicilinaz[ stafilococic[.
Se administreaz[ intramuscular sau intravenos (perfuzii), @n
doze de un gram p`n[ la mai multe grame pe zi, dup[ gravitatea
infec\iei. Atunci c`nd se folose]te @n doze mari se
administreaz[ concomitent ]i Probenecid. Se poate asocia cu o
terapie local[: iriga\ii, aerosoli. La copii se administreaz[ de obicei
100 - 200 mg/kg corp pe zi.
Carbenicilina este activ[ fa\[ de mai mul\i coci gram-pozitiv ]i
gram-negativ @n concentra\ii cuprinse @ntre 0,2 ]i 0,8 μg/ml;
stafilococul auriu penicilinazo-pozitiv ]i enterococul sunt mai
rezisten\i, CMI fiind @n jurul a 25 μg/ml [1].
Bacilii gram-pozitiv raspund la CMI cuprinse @ntre 0,5 μg/ml
pentru Cl. perfringens ]i H. influenzae ]i 2,5 μg/ml pentru Listeria;
Bacteroides fragilis este mai rezistent, fiind afectat de concentra\ii
@n jurul a 64 μg/ml.
Dintre bacilii gram-negativ cel mai sensibil este Pr. mirabilis-
CMI sub 1 μg/ml; pentru al\i germeni din aceast[ grup[ CMI sunt de
12-250 μg/ml (sau mai mult), cifrele inferioare fiind valabile pentru
un num[r mai mic de tulpini. #n cazul piocianicului, la CMI de 50
136
μg/ml sunt afectate 50% din tulpini; pentru omor`rea a 90% din
tulpini sunt necesare peste 250 μg/ml.
Carbenicilina ]i celelalte antibiotice ale acestei grupe au
ac\iune bactericid[ asupra speciilor gram-pozitiv ]i
enterobacteriaceelor, mecanismul fiind cel cunoscut pentru
peniciline – inhibarea form[rii peretelui celulelor microbiene.
Fa\[ de Pseudomonas ac\iunea este bacteriostatic[ sau
bactericid[ ]i are un mecanism diferit: antibioticul p[trunde prin
peretele bacterian, nu este distrus de beta-lactamaza specific[ ]i se
fixeaz[ de o protein[ membranar[ important[ pentru formarea
septului, inhib`nd acest proces.
Rezisten\a bacterian[ la carbenicilin[ se datore]te, @n
principal beta-lactamazelor. Antibioticul este sensibil la beta-
lactamaze cromozomial[ produs[ de Klebsiella, ca ]i la beta-
lactamazele plasmidice produse de E. coli, H. influenzae,
N.gonorrhoeae, Salmonella, Shigella ]i unele tulpini de
Pseudomonas; ultimul poate dezvolta repede rezisten\[ la
carbenicilin[.
Ac\iunea antibacterian[ a carbenicilinei este sinergic[ cu cea a
aminoglicozidelor-gentamicin[, tobramicin[ etc. - @n deosebi fa\[ de
pseudomonas ]i, @n oarecare m[sur[, fa\[ de unele
enterobacteriacee [16].
Cele dou[ tipuri de antibiotice nu trebuie administrate @n
aceea]i sering[ sau @n acela]i flacon de perfuzie, deoarece
carbenicilina (ca ]i ticarcilina) inactiveaz[ aminoglicozidele in vitro.
Carbenicilina nu se absoarbe c`nd este administrat[ oral.
Injectarea a 1 g intramuscular realizeaz[, @n ½ - 1 or[, concentra\ia
plasmatic[ de 25-35 μg/ml; dup[ 6 ore concentra\ia scade la 5 μg/ml.
#n cazul inject[rii sau perfuziei intravenoase a 2 g, nivelul
plasmatic ajunge la 300 μg/ml; o doz[ ini\ial[ de 2 g, apoi c`te 2
grame pe or[ asigur[ o concentra\ie constant[ de 124 μg/ml. Se leag[
circa 50% de proteinele plasmatice.
Volumul aparent de distribu\ie este de 0,18 l/kg.
Concentra\iile realizate @n \esuturi de o doz[ de 3g sunt @n jurul a
12 μg/ml. Concentra\ia @n sput[ este de 3-10%, iar cea @n lichidul
pleural de 30-60% din concentra\ia plasmatic[.
Antibioticul nu p[trunde prin meningele normale, dar @n
meningite poate realiza concentra\ii de 26-172 μg/ml @n lichidul
cefalorahidian, corespunz[tor la 30-50% din nivelul plasmatic.
Se elimin[ repede, predominant prin urin[-cantitatea
excretat[ renal reprezint[ 82% din doza administrat[. Dup[ injectarea
a 3 g intravenos concentra\iile urinare sunt foarte mari, put`nd

137
ajunge la 12 μg/ml la 2 ore de la injectare. Concentra\ia biliar[ este
de c`teva ori mai mare dec`t cea plasmatic[.
Timpul de @njum[t[\ire a antibioticului este de 60 minute; @n
insuficien\a renal[ sever[ cre]te la 13-16 ore iar dac[ se
adaug[ insuficien\a hepatic[ la 28-35 ore.
La noun[scu\i @n prima s[pt[m`n[ timpul de @njum[t[\ire este
de 3,5-5,6 ore.
Carbenicilina se folose]te sub form[ de sare
disodic[ dizolvat[ extemporaneu. Se administreaz[ @n injec\ii
intramusculare, injec\ii sau perfuzii intravenoase. Dozele
recomandate sunt de 100-600 mg/kg ]i zi, @n func\ie de indica\ii.
#n infec\iile sistemice grave cu Pseudomonas sau anaerobi,
la adul\i, se administreaz[ 20-40 g/zi, frac\ionat la intervale de 4-8
ore; @n cazul altor agen\i cauzali – Enterobacter, Proteus – sunt
suficiente 200 mg/kg ]i zi, frac\ionat la 6 ore.
#n infec\iile urinare cu Pseudomonas se administreaz[ 50-
100 mg/kg ]i zi. La bolnavii cu insuficien\[ renal[ ]i clearance al
creatininei de 10-30 ml/min (creatininemie 2-6,4 mg/100 ml) se
injecteaz[ o prim[ doz[ obi]nuit[, apoi ½ din doz[ la interval de 12 ore;
c`nd clearanceul este sub 10 ml/min, intervalul @ntre doze trebuie
m[rit la 24 de ore. Dac[ se adaug[ insuficien\a hepatic[ sunt
suficiente 2 g o dat[/zi.
Carbenicilina este indicat[ @n principal, pentru tratamentul
infec\iilor cu Pseudomonas aeruginoasa – bacterieni, pneumonie,
infec\ii respiratorii la bolnavii cu fibroz[ chistic[, meningite ]i abcese
cerebrale, ulcera\ii de decubit, arsuri infectate, infec\ii cutanate,
infec\ii urinare; este de ales la bolnavii cu neutropenie, febril.
Poate fi util[ @n diferite infec\ii cu Enterobacter, E. coli,
Proteus indol-pozitiv ]i Proteus mirabilis, Morganella – bacteriemii,
infec\ii urinare – ca ]i @n infec\iile mixte cu anaerobi –
intraabdominale, din sfera genital[ la femeie ]i respiratorii.
Uneori este avantajoas[ asocierea cu aminoglicozide, mai rar
cu cefalosporine. #n infecţiile grave cu Pseudomonas se asociază
deseori cu gentamicină (5 -7 mg/kg şi zi intramuscular) pentru
creşterea eficacităţii şi întârzierea dezvolt[rii rezistenţei.
Carbenicilina poate provoca reacţii alergice ca şi celelalte
peniciline, îndeosebi erupţii cutanate. Şocul anfilactic este foarte rar.
Nu au fost semnalate cazuri de boal[ a serului. Diareea este rar[.
Dozele mari au ac\iune antiagregant[ plachetar[ ]i prelungesc
timpul de s`ngerare – sunt posibile accidente hemoragice, mai ales
la bolnavii cu insuficien\[ renal[.

138
Alte efecte nedorite, rare, sunt: neutropenie, cre]terea
nivelului transaminazelor serice ]i hepatit[, nefrit[ intersti\ial[,
convulsii (la dozele mari).
Tratamentul intensiv poate provoca tulbur[ri ale echilibrului
electrolitic: supra@nc[rcare sodic[ ( un gram con\ine 4,7 mEq sodiu),
hipokalienie (se elimin[ un exces de potasiu datorit[ cantit[\ii mari de
anioni carbenicilinici, care nu se reabsorb tubular).

Carindacilina (Carindacillin, Geocillin), esterul indanilic al


carbenicilinei ]i carfecilina (Carfecillin), esterul fenilic al
carbenicilinei, se absorb din tractul gastrointestinal ]i sunt repede
hidrolizate @n organism, eliber`nd carbenicilina [1].
Nivelul plasmatic de antibiotic este insuficient pentru
tratamentul infec\iilor sistemice – doze de un gram
realizeaz[ concentra\ii de 15 - 17μg/ml. Dozele mai mari nu cresc
mult concentra\ia plasmatic[ ]i sunt prost tolerate digestiv, o mare
parte din medicament neabsorbindu-se.
Eliminarea se face prin rinichi, concentra\ia de antibiotic activ
@n urin[ fiind de 300-600 μg/ml. #n insuficien\a renal[ concentra\ia
renal[ este mult mai mic[.
Carindacilina ]i carficilina sunt folosite pentru tratamentul
infec\iilor urinare cu Ps. Aeruginosa, Enterobacter ]i Proteus idol-
pozitiv, ca ]i pentru tratamentul prostatitei bacteriene. Rezultatele
terapeutice sunt moderate.
Frecven\a suprainfec\iilor, ca ]i dezvolt[rii de tulpini rezistente
este relativ mare.
#n afara reac\iilor adverse obi]nuite penicilinelor, esterii
carbenicilinei provoac[ deseori diaree (la 25% din bolnavi).
Ticarcilina (Ticarcillin, Aerugipen, Ticar), o carboxipenicilin[,
are propriet[\i asem[n[toare carbenicilinei. Poten\a este mai mare,
CMI, fiind, de regul[, mai mici pentru carbenicilin[. Nu este activ[ pe
cale oral[. Injectat[, realizeaz[ niveluri plasmatice asem[n[toare celor
de carbenicilin[. Timpul de @njum[t[\ire este de 72 – 77minute. Se
elimin[ renal @n propor\ie de 80 – 85%. Are acelea]i indica\ii ca ]i
carbenicilina, dar este superioar[ infec\ii grave cu Pseudomonas,
deoarece este de 2 – 4 ori mai activ[, @n condi\iile realiz[rii acelora]i
concentra\ii tisulare.
Este de ales la bolnavii febrili cu neutropenie, la care se
asociaz[ obi]nuit o aminoglicozid[. Reac\iile adverse sunt cele
obi]nuite penicilinelor. Dozele excesive pot provoca convulsii,
situa\ie mai frecvent[ @n prezen\a insficien\ei renale. Asocia\ia
ticarcilin[-acid clavulanic (timentin) realizeaz[ un spectru

139
antibacterian mai larg, cuprinz`nd ]i unele microrganisme secretoare
de penicilinaz[.

Piperacilina (Piperacillin, Pipril), azlocilina (Azlocillin,


Securopen) ]i mezlocilina (Mezlocillin, Baypen), primele dou[ ureido-
peniciline, ultima un derivat piperazinic al ampicilinei, au un spectru
antibacterian asem[n[tor carbenicilinei, dar sunt active @n
concentra\ii mai mici [61]. CMI ale piperacilinei ]i azlocilinei fa\[ de
Pseudomonas sunt de 10 ori mai mici dec`t pentru carbenicilina; @n
cazul mezlocilinei, CMI este de asemenea ceva mai mic[[1].
Enterococul este @ndeosebi sensibil, CMI fiind de 1,5 μg/ml
(fa\[ de 50 μg/ml pentru carbenicilin[ ]i ticarcilin[). CMI pentru B.
fragilis este de 5-6 ori mai mic[. Cele 3 antibiotice
realizeaz[ concentra\ii plasmatice mai mici dec`t carbenicilina ]i
ticarcilina, cu un timp de @njum[t[\ire mai scurt. Se
elimin[ predominant prin urin[, unde realizeaz[ concentra\ii mari.
Cantitatea eliminat[ prin bil[, este activ[ terapeutic. Insuficien\a renal[
influen\eaz[ relativ pu\in epurarea. Dozele recomandate sunt de 6-
12 g/zi, @n injec\ii intramusculare sau intravenoase, frac\ionat la
intervalele de 8 ore.
#n infec\iile severe cu Pseudomonas doza se poate cre]te la
14-16 g/zi (250 mg/kg), frac\ionat, la interval de 4-6 ore. Indica\iile
sunt acelea]i ca pentru carbenicilin[ ]i ticarcilin[. Sunt de a]teptat
rezultate terapeutice superioare @n infec\iile cu Psudomonas,
enterococ ]i B. fragilis. #n cazurile grave sau @n infec\ii
plurimicrobiene este avantajoas[ asocierea cu aminoglicozide.
Efectele nedorite sunt cele obi]nuite acestei grupe de antibiotice.
Pentru piperacilin[ a fost semnalat[ o frecven\[ mare (2-20%) a
neutropeniei [1, 62].

Penicilinele active @ndeosebi fa\[ de enterobacteriacee

Mecilinamul (Mecillinam, Amdinocillin, Coactin) este o


amidinopenicilin[ (spre deosebire de celelalte peniciline, care au o
structur[ amidic[). Spectrul antibacterian, @ngust, cuprinde E. coli,
Klebsiella pneumoniae, Klebsiella species, Enterobacter species,
Proteus mirabilis, Citrobacter species, unele tulpini de Providencia
species, Morganella morgani ]i Proteus indol-pozitiv.
Actioneaz[ sinergic cu alte antibiotice beta-lactamice.
Efectul la concentra\iile obi]nuite este bacteriostatic, dar la
concentra\iile mari (realizate @n urin[) este bactericid. Mecanismul
de ac\iune este probabil deosebit de cel al penicilinelor clasice.
Mecilinamul se leag[ de o protein[ membranar[ specific[ - PBP 2.
140
Ac\ionarea acestui receptor specific determin[ inhibarea procesului
de alungire a bacteriilor, care devin sferice. Antibioticul poate avea
efect sinergic cu alte beta-lactamine care ac\ioneaz[ la nivelul altor
tipuri de receptori.
Biodisponibilitatea mic[ a mecilinamului nu permite
administrarea oral[. Introdus intravenos – 10 mg/kg @n decurs de
15-30 minute – realizeaz[ o concentra\ie plasmatic[ maxim[ @n jurul
a 50 μg/ml. Aceea]i doz[, injectat[ intramuscular, realizeaz[ o
concentra\ie maxim[ de 26 μg/ml dup[ circa ½ or[ nivelul plasmatic
scaz`nd la 2 μg/ml dup[ 4 ore. Se elimin[ repede mai ales prin filtrare
glomerular[, @n majoritate nemodificat, realiz`nd concentra\ii urinare
de peste 1000 μg/ml la 30 minute de la perfuzia intravenoas[ ]i @n
jurul a 120 μg/ml dup[ 4-6 ore.
Mecilinamul este indicat @n infec\iile urinare cu germeni
sensibili, @ndeosebi cu E. coli, K.pneumoniae, Klebsiella species,
Enterobacter species. Se introduce @n perfuzii intravenoase sau
@n injec\ii intramusculare, @n doze de 10 mg/kg la intervale de 4-8
ore, timp de 7-10 zile sau mai mult. #n infec\iile urinare grave
@nso\ite de bacteriemie, se introduce intravenos @n perfuzie
rapid[, c`te 10 mg/kg la fiecare 4 ore. Uneori este
avantajoas[ asocierea cu alte peniciline sau cu cefalosporine.
Reac\iile adverse sunt cele obi]nuite penicilinelor, inclusiv riscul
fenomenelor anafilactice. Au fost semnalate, cu o freven\[ @n jurul a
5%, eozinofilie, trombocitoz[, cre]terea enzimelor serice hepatice.
Temocilina (Temocillin, Temopen), un derivat al ticarcilinei,
este activ[ fa\[ de Enterobactriacee ]i al\i germeni gram-negativi, fiind
practic ineficace fa\[ de Pseudomonas ]i bacteriile gram-pozitiv. Se
injecteaz[ intramuscular c`te 0,5-1g la fiecare 12 ore, fiind
indicat[ @n infec\iile cu germeni sensibili, mai ales @n colibaciloze.
#n gonoreea necomplicat[ este suficient[ o doz[ de 1g.

141
Alte peniciline

142
3.3. STABILITATEA PENICILINELOR DE
SEMISINTEZ{

3.3.1. Principalele caracteristici ale penicilinelor


de semisintez[

Formulele de structur[ ]i caracteristicile cele mai importante


ale principalelor peniciline semisintetice sunt prezentate @n tabelul
3.4.

S
R NH CH3
CH3

N CH COOH
O

Cunoa]terea domeniului de temperatur[ ]i pH, @n care


penicilinele de semisintez[ prezint[ o bun[ stabilitate, este
necesar[ pentru alegerea condi\iilor optime de ob\inere, p[strare ]i
utilizare.
A fost studiat[ influen\a principalilor factori asupra vitezei de
degradare a penicilinelor de semisintez[ utilizate curent @n
terapeutic[, stabilindu-se c[ procesul inactiv[rii decurge, @n toate
cazurile, dup[ o cinetic[ de ordinul I [10].
Din studiul vitezei de degradare a meticiclinei, @n domeniul
de pH 1-10, la t[ria ionic[ constant[ de 0,5 ]i la 25 0C, s-a stabilit
c[ aceasta este foarte pu\in stabil[ @n mediu acid, iar viteza de
descompunere este de 2 - 3 ori mai mare dec`t la feniticilin[.

143
C 6H 5 CH 2 CO

C 6H 5 O CH 2 CO

C 6H 5 O CH CO

CH 3
Tabelul 3.4.
C 6H 5 O CH CO

Formulele de structur[
CH ]i caracteristicile cele mai importante
2

ale principalelor peniciline semisintetic e [1].


C 6H 5 O CH CO
Activitate
CH Stabilitate Rezisten\[ asupra
@n pH acid la penicilinaz[ germenilor
Denumirea R gram - negativi
OCH3

Penicilina G CO - - -

Penicilina V OCN3 + - -
C6H5 C C CO
Feneticiclina + + -
N C CH3

Propiciclina O
+ + -
ClC6H4 C C CO

N C CH3
Lenebencilina + + -
O

C6H5 CH CO

NH2

Meticilina - + -

Oxacilina + + -

Cloxacilina + + -

Ampicilina + - +

Influen\a pH-ului asupra vitezei de degradare a meticilinei


este redat[ @n fig. 3.1

144
3.3.2. Influen\a pH-ului asupra stabilit[\ii
meticilinei si oxacilinei

Forma curbei este tipic[ pentru degradarea penicilinelor prin


ioni de H- ]i OH- , iar curba din partea acid[ apare datorit[ ioniz[rii
meticilinei. Domeniul de pH @n care meticilina prezint[ stabilitate
maxim[ este relativ @ngust ]i se g[se]te @n jurul pH-ului 7.

log. k(h' )
3.0 t=250 C

2.0

1.0

-1.0

1 3 5 7 9 11 pH

Fig. 3.1. Stabilitatea meticilinei func\ie de pH

Un studiu complet asupra degrad[rii oxacilinei @n solu\ie


apoas[ @n domeniul de pH 1 - 11 la o t[rie ionic[ de 0,5 ]i la 25 0 C a
fost efectuat de Kondratieva ]i Bruns [10, 63].
Curba care exprim[ dependen\a dintre viteza de inactivare ]i
pH-ul solu\iei la 250 C poate fi @mp[r\it[ @n cinci domenii (fig. 3.2).

I II III IV V
-10
-20
-30
-40
-50

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 pH

Fig. 3.2. Stabilitatea oxacilinei func\ie de pH

145
#n primul domeniu (pH = 0 - 1,3) oxacilina se g[se]te sub
form[ nedisociat[, iar viteza de inactivare sub ac\iunea ionilor de
hidrogen este propor\ional[ cu concentra\ia ini\ial[ a oxacilinei [10]:

dC a dC a'
   kC a'  kC a ' (14)
d d
iar
k  k1  C H 

#n domeniul III (pH = 3 - 5,5) oxacilina fiind disociat[, are loc


procesul de inactivare electrofil[ a anionilor de oxacilin[, iar viteza
acestui proces este propor\ional[ cu concentra\ia ionilor de hidrogen
la puterea n  1 :

dC a
  kC a' (15)
d
iar
n
k  k 2C H 

#n domeniul V (pH peste 7,5) are loc procesul de inactivare


nucleofil[, iar viteza procesului este propor\ional[ cu concentra\ia
ionilor de hidroxil:

dC a
  kC a' (16)
d
iar
k  k 3 C OH 

Prin urmare, viteza procesului de inactivare a oxacilinei la pH


< 1,3, la pH > 7,0 ]i pH cuprins @ntre 3 ]i 5,5 este descris[ prin
ecua\iile (14) - (16). Pentru determinarea constantelor k1 , k 2 , k 3 se
logaritmeaz[ rela\iile de defini\ie a lor, ob\in`ndu-se:
log k  log k1  pH
log k  log k 2  npH (17)
log k  log k3  pK w  pH

unde: pK w este produsul ionic al apei.


La pH = 0 ecua\iile (17) iau forma:
log k1  log k
log k 2  log k
(18)
log k3  log k  pK w

146
Prin extrapolarea curbelor din fig. 2.27 se ob\in valorile
numerice ale constantelor catalitice ( k1 , k 2 , k 3 ), iar valoarea lui n
pentru domeniul III se determin[ din panta dreptei @n acest interval
de pH. #n cazul oxacilinei valorile constantelor catalitice sunt:
k1  2,1  10 1 , min 1 ;
k 2  1,7  10 1 , min 1 ;
k 3  23,7, min 1 ;
iar n  0,78
#n domeniul II (pH = 1,3 - 3) oxacilina exist`nd sub forma
disociat[ ]i nedisociat[, vitezele de degradare pentru aceste forme
sunt diferite ]i ca urmare pe curb[ apare o inflexiune.
#n intervalul de pH 5,5 - 7,5 (domeniul IV) curba prezint[ un
minim, iar procesul de inactivare se realizeaz[ nucleofil ]i electrofil,
cu viteze comparabile. Domeniul de pH 6 - 7 corespunde stabilit[\ii
maxime a oxacilinei.
Ecua\ia general[ a vitezei procesului de degradare a
oxacilinei @ntr-un interval larg de pH se ob\ine prin @nsumarea
ecua\iilor (14) - (16):


dC a
d
 
 k1C a' C H   k 2 C Hn   C a  k 3  C OH   C a (19)

Exprim`nd concentra\ia formelor disociate ]i nedisociate ale


oxacilinei @n func\ie de constanta de disociere K d ]i concentra\ia
total[ de oxacilin[ C a se ob\ine:
CaCH  C K
C a'  
]i C a  K  C
a d
(20)
Kd  CH  d H

Prin combinarea ecua\iilor (19) ]i (20) se ob\ine:


dC a
d
 Ca
1
Kd  CH 
 2 n

k1C H   k 2 K d C H   
k3 K d K w 
CH  
 (21)

unde: 
k  k1C H   k 2 K d C Hn    k3 K d K u
CH 
(22)
Ecua\ia (22) permite calculul constantei de vitez[ la
inactivarea oxacilinei. Acela]i rezultat a fost ob\inut de Brodersen
pentru inactivarea penicilinei G. Pentru fiecare domeniu din fig.3.2,
constanta de vitez[ poate fi calculat[ foarte u]or cu ecua\iile din
tabelul 3.5.

147
Tabelul 3.5.

Ecua\iile de calcul al constantei de vitez[ la inactivarea oxacilinei

pH Forma de Ionul
Ecua\ia de calcul al lui K
existen\[ catalizator
< 1,3 PnH H+ k  k1 C H 
H+  k1C H    k 2 K d C Hn 
PnH, Pn-
k
1,3 - 3,0 K d  CH 
- +
3,0 - 5,5 Pn H k  k 2 C Hn 

5,5 - 7,5 Pn- H+, OH-


n
k  k 2C H 
 
k3 K w
CH 

K
k  k3 w
> 7,5 Pn- OH- CH 

0 65°
75°
-1 65°
55°
Minute

99
-2 45° 1

35°
10 98
Concentratia ramasa (in% )

-3 25° 30
96
Timp

1
Zile

15° 4 94
-4 10 92

24 90
85
2 80
10
Zile

-5 20
70
60
100 50
40
-6 30
20
10
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 pH

Fig. 3.3. Diagrama de stabilitate a oxacilinei func\ie de


temperatur[ ]i pH

Pentru determinarea rapid[ a constantei de vitez[ ]i a gradului


de inactivare, func\ie de temperatur[ ]i pH, @ntr-o perioad[ de timp
determinat[, se recomand[ utilizarea nomogramei din fig. 20. Dac[ se
148
urm[resc valori foarte exacte ale vitezei de inactivare atunci este
necesar[ utilizarea rela\iilor cinetice.
Recent au fost publicate rezultatele unor cercet[ri din care
rezult[ c[ pH-ul degrad[rii minime a ampicilinei la 27 0 C este de 4,4.
Hou ]i Poole au studiat cinetica degrad[rii ampicilinei @n
c`teva sisteme de tampon cu pH 0,8 - 10, cu t[rie ionic[ de 0,5 ]i la
diverse temperaturi.
Vitezele de reac\ii la degradarea ampicilinei se
conformeaz[ cineticii de ordinul @nt`i ]i sunt afectate sim\itor de
cataliza general[ acid - baz[ @ndeosebi de c[tre ionii de fosfat cu
polisarcin[.
#n solu\ia acid[, vitezele aparente cresc odat[ cu t[ria ionic[ ]i
scad cu constanta dielectric[ a solventului, pH-ului degrad[rii minime
este de 4,85, valoare ce coincide cu punctul izoelectric al ampicilinei
@n condi\iile folosite. Astfel spus, forma de ion amfoter al moleculei
de ampicilin[ este cea mai stabil[ at`t la acizi c`t ]i la baze.
Inactivarea ampicilinei @ntr-o baz[ este de circa 1400 ori mai
rapid[ dec`t @n acid.
Energiile aparente de activare pentru degradarea ampicilinei
sunt de 16,4, 18,3 ]i 9,2 kcal/mol @n sisteme tampon cu pH 1,35,
4,93 ]i respectiv 9,78.

149
3.4. METODE DE OB|INERE A PENICILINELOR DE
SEMISINTEZ{

Dintre metodele cunoscute privind ob\inerea penicilinelor de


semisintez[, utilizarea practic[ a c[p[tat metoda acil[rii acidului 6-AP
cu cloruri acide, cu anhidride mixte ]i cu acizi carboxilici @n
prezen\a diciclohexil – carbodiimidei [10].

3.4.1. Acilarea acidului 6-AP cu cloruri acide

Acilarea acidului 6-AP cu cloruri acide este cea mai


util[ metod[ de ob\inere a penicilinelor de semisintez[. Reac\ia se
realizeaz[ @n prezen\[ de NaHCO3 sau trietilamin[ @n mediu apos
sau amestec de ap[ - aceton[:

NaHCO3
P NH2 + Cl COR P NH CO R + NaCl + CO2 + H2O
N(C2H5)3

Dac[ clorura acid[ nu este stabil[ @n solu\ie apoas[,


condensarea se efectueaz[ @n mediu de aceton[ anhidr[,
diclormetan, cloroform sau alt solvent anhidru. #n locul clorurii acide
se pot utiliza fie bromuri acide, fie anhidride ciclice sau aromatice.

3.4.2. Acilarea acidului 6-AP cu anhidride mixte

Metoda de acilare a acidului 6-AP cu anhidride mixte este


avantajoas[ pentru introducerea acizilor carboxilici ale c[ror cloruri
acide sunt greu sau imposibil de ob\inut. Anhidridele mixte se
prepar[ din acid carboxilic tratat cu cloro - carbonatul de etil sau
izobutil @n prezen\a aminelor ter\iare:

R COOH + Cl C OC2H5 R COOC OC2H5 + HCl

O O

R COO C OC2H5 + H2N P R CO NH P + CO2 + C2H5OH

150
3.4.3. Acilarea acidului 6-AP cu acizi carboxilici

Acest procedeu utilizeaz[ ca agent de condensare N, N' - di -


ciclohexil carbodiimida. Reac\ia decurge @n dou[ trepte: @n prima
treapt[ are loc adi\ia acidului carboxilic la diciclohexil - carbodiimid[,
iar @n treapta a doua compusul de adi\ie reac\ioneaz[ cu acidul 6-
AP form`nd penicilin[ respectiv[ ]i diciclohexil - ureea:

N C6H11 N
NH C6H11 N
NH C6H11

C + HO CO R C O COR + P NH2 P NH2 COR + C O

N C6H11 N C6H11 NH C6H11


Reac\ia se realizeaz[ la temperatura camerei, @n mediu de
tetrahidrofuran, sub o bun[ agitare. Diciclohexil - ureea
format[ cristalizeaz[ la diluarea masei de reac\ie ]i se separ[ prin
filtrare.

3.5. OB|INEREA PRINCIPALELOR PENICILINE DE


SEMISINTEZ{

Utiliz`nd una din metodele prezentate se ob\in principalele


peniciline de semisintez[ dup[ cum urmeaz[:

- Feneticilina (Broxil,  - fenoxietilpenicilina).


Se ob\ine prin condensarea acidului 6-AP cu clorura
acidului fenoxipropionic @n mediu de aceton[ ]i @n prezen\a
bicarbonatului de sodiu:

+ NaHCO2
P NH2 + Cl CO CH O C6H5 P NH CO CH O C6H5
NaCl
CO2
CH3 CH3
H2O

Este activ[ @mpotriva stafilococilor penicilinorezisten\i d`nd


rezultate bune @n infec\iile c[ilor respiratorii ]i otit[.

151
Propicilina (Brocilin, Boycilin).
-
Se ob\ine prin condensarea @n mediu apos a acidului 6-AP
cu anhidrida mixt[ rezultat[ din acidul fenoxibutiric ]i cloro -
carbonatul de izobutil:

C6H5 O CH COOH + Cl C O C(CH3)3 C6H5 O CH COOC OC(CH3)3

CH2 CH3 O CH2 CH3 O

P NH2 + C6H5 O CH COOC O C(CH3)3


CO2
(CH3)3 C OH
CH3 CH2

P NH CO CH O C6H5
CO2
(CH3)3 C OH
CH2 CH3

- Meticilina (Celbenina, Cinopenil). Rezult[ prin


condensarea clorurii acidului 2,6 - dimetoxibenzoic cu acidul 6-AP
@n mediu de CH2Cl2, @n prezen\[ de trietilamin[:

OCH3
OCH3

2 N(C2H5)3
P NH2 + Cl CO P NH CO

OCH3 OCH3

Meticilina este stabil[ la ac\iunea penicilinazei fiind


utilizat[ @n infec\ii dermice ]i ale g`tului, precum ]i @n tratamentul
pneumoniilor bacteriene.

152
- Oxacilina (Rezistopen, Prostaphlin).
Se ob\ine prin condensarea clorurii acidului 5 - metil - 3 - fenil
- izoxazolil - 4 - carboxilic cu sarea de sodiu a acidului 6-AP @n
prezen\a bicarbonatului de sodiu:

+ NaHCO2
P NH2 + Cl CO C C C6H5 P NH CO C C C6H5
NaCl
CO2
CH3 C N CH3 C N

O O

Oxacilina este stabil[ @n mediu acid ]i la penicilinaz[, fiind


foarte activ[ @mpotriva stafilococilor rezisten\i la penicilin[.

- Ampicilina (Penbritin, Polycillin).


Pentru ob\inerea penicilinei se pleac[ de la acidul fenilacetic
care se bromureaz[, apoi se transform[ @n acidul aminofenil acetic.
Acesta se acileaz[ mai @nt`i cu esterul benzilic al acidului
clorcarbonic ]i apoi cu cloroformiatul de etil, iar anhidrida
mixt[ rezultat[ se condenseaz[ cu acidul 6-AP:

+ Br2 NH3
C6H5 CH2 COOH C6H5 CH COOH + C6H5 CH COOH
HBr NH4Br

Br NH2
Cl COOC2H4 +P NH2
C6H5 CH COOH C6H5 CH COO COOC2H5
Cl CO CH2 C6H4

NH2 O NH C OCH2 C6H5

O
+P NH2 H2O
P NH C CH C6H5 P NH C CH C6H5

O NH COOCH2 C6H5 NH2

Ampicilina ac\ioneaz[ asupra germenilor penicilino -


rezisten\i, dar este inactivat[ de penicilinaz[.
153
3.6. TEHNOLOGIA FABRIC{RII PENICILINELOR
DE SEMISINTEZ{

Penicilinele de semisintez[ au o tehnologie de ob\inere


comun[ care cuprinde urm[toarele etape:
- ob\inerea acidului 6 - aminopenicilanic;
- ob\inerea clorurii acide sau a esterului sare;
- condensarea acidului 6-AP cu clorura acid[ sau anhidrida
mixt[ ]i separarea penicilinei ob\inute.

3.6.1. Ob\inerea acidului 6 – aminopenicilanic

Dintre procedeele propuse pentru ob\inerea acidului 6-AP


(biosinteza acidului 6-AP prin cultivarea ciupercii P. crysogenum pe
un mediu f[r[ precursor, sinteza chimic[ ]i degradarea penicilinelor la
acid 6-AP), utilizare practic[ a c[p[tat procedeul degrad[rii enzimatice
a penicilinelor la acid 6-AP. Pe l`ng[ degradarea enzimatic[,
aplicat[ @n industrie, se studiaz[ intens hidroliza chimic[ a
penicilinelor @n vederea g[sirii unui procedeu rapid ]i economic.
Procedeul hidrolizei chimice este aplicat la scar[ industrial[ @n
c`teva \[ri ale lumii printre care ]i @n \ara noastr[.
a) Hidroliza chimic[ a penicilinei. Pentru hidroliza catenei
laterale a penicilinei se folosesc reactan\i cu o @nalt[ selectivitate,
care s[ atace gruparea amidic[ lateral[ ]i s[ nu afecteze ciclul 
lactamic. Astfel prin reducerea o - nitrofenoximetilpenicilinei cu
tetrahidrur[ de bor @n prezen\a catalizatorilor (paladiu) se ob\ine
acidul 6-AP ]i benzoxazin.

O O
S
CH3
CH2 NH CH2
BH4 CH3
S
CH3
Pd/C C NH
O
N COOH CH3
NO2 NH
O N
O
O
OH

CH3
O S
NH2
CH3
+
N
COOH
O
N

OH
154
Acest procedeu are dezavantajul c[ folose]te materie
prim[ scump[ ]i greu de ob\inut:

Un alt procedeu, brevetat @n Olanda, const[ @n ob\inerea


iminoesterilor penicilinei care hidrolizeaz[ cantitativ @n acid 6-AP.
Conform acestui procedeu, penicilinele de biosintez[ (G sau V) se
transform[ @n esteri metilstatici (I) pentru protejarea grupei
carboxilice din nucleul penicilinei [64-67].
Prin tratarea esterului cu cloranhidrice (PCl 5 sau POCl3) @n
prezen\[ de catalizatori bazici se ob\ine iminoclorur[ (III).
Timpul optim pentru realizarea acestei reac\ii este func\ie de
temperatur[, natura ]i cantitatea de solvent ]i cloranhidrid[. La
tratarea iminoclorurii cu alcooli au loc dou[ procese simultane:
formarea iminoesterilor (IV) ]i hidroliza grup[rii esterice formate cu
metilsilan, f[r[ a fi afectat ciclul  - lactamic.
Temperatura ]i durata reac\iei sunt determinate de natura
alcoolului folosit.
Pentru separarea acidului 6-AP se face hidroliza
iminoesterului @n mediu slab acid ]i la temperatur[ moderat[.
Acest procedeu ofer[ randamente foarte bune, fiind aplicate
pe scar[ industrial[ @n unele \[ri.
Cheltuielile de produc\ie la hidroliz[ chimic[ sunt mai mici
comparativ cu ale procedeului de hidroliz[ enzimatic[ ]i depind @n
mare m[sur[ de pre\ul penicilinei. De asemenea, procedeul hidrolizei
chimice conduce la un acid 6-AP pur ]i cu activitate mare.

CH3 S
CH3 CH3
S NH CO R
R CO NH + Cl Si Cl
CH3 CH3
N COOK
CH3 K OOC N
O
O

155
S
CH3 CH3
S NH CO R
CH3
R CO NH CH3
CH3
N COO Si OOC N
O O
CH3
I

R C N N C R

OH OH
II

R C N N C R

Cl Cl
III

R C N N C R

OR IV OR'

CH3
OR S
NH2
2R C O + CH3
N COOH
O
Acidul 6-AP

156
b. Hidroliza enzimatic[ a penicilinelor. Acest procedeu se
bazeaz[ pe capacitatea unor microorganisme - Escherichia coli,
Bacterium alcologenes faecalis, Nocardia - de a produce enzima
"Amidaz[", capabil[ s[ scindeze catena lateral[ din peniciline cu
eliberarea acidului 6-AP .
Procesul tehnologic de fabricare a acidului 6-AP prin scindare
enzimatic[ a penicilinei cuprinde urm[toarele etape:
- ob\inerea masei de Escherichia coli prin fermenta\ie
biochimic[ ]i separarea ei de lichidul de cultur[;
- scindarea enzimatic[ a penicilinei cu E. coli ]i separarea
solu\iei de AP;
- concentrarea, cristalizarea ]i uscarea acidului 6-AP.

Prima etap[ privind ob\inerea masei bacteriene, se


realizeaz[ printr-un proces obi]nuit de fermenta\ie @n trei trepte
(inoculator, intermediar, regim) a E. coli pe un mediu steril con\in`nd
extract de porumb, pepton[, fenilacetamid[, s[ruri minerale.
Parametrii principali ai procesului de fermenta\ie sunt reda\i @n
tabelul 3.6 [10].

Tabelul 3.6.

Parametrii de fermenta\ie pentru E. coli

Aera\ia
Faza de Temperatura Agitare Timp,
rot/min. Conc.masei
0
C pH Presiunea aer/l
fermenta\ie h
mediu min. mg/l

Inoculator 30 + 1 8 1,8 1 210 3,05 18 - 20

Intermediar 30 + 1 8 1,5 1 140 3,1 18 - 20

Regim 30 + 1 8 1,5 1 - 1,2 110 4,1 20

Dup[ atingerea concentra\iei @n masa celular[ de 4,1 mg/l,


con\inutul fermentatorului se trimite la o centrifug[ unde se separ[ de
lichidul de cultur[ ]i se spal[ cu ap[ distilat[.
Biomasa rezultat[, cu concentra\ia de 0,122 gr/l, este
trimis[ @n aparatul de scindare unde se @nc[lze]te la 35 - 40 0 C.
Peste biomasa @nc[lzit[, la pH 7,5 se adaug[ benzilpenicilina
potasic[ @n a]a fel @nc`t activitatea solu\iei s[ fie de 50000 UI/ml.
157
#n general, 1 kg penicilin[ este scindat[ de 1,5 kg E. coli.
Procesul de scindare a penicilinei cu amidaza secretat[ de E.
coli dureaz[ 4 - 5 ore dup[ care, masa se r[ce]te la 20 0 C ]i se
separ[ prin centrifugare solu\ia cu acid 6-AP de masa micelian[, care
se utilizeaz[ la o nou[ scindare (fig. 3.4).
Solu\ia ob\inut[ con\ine acid 6-AP ]i penicilin[ G
nescindat[ (randamentul scind[rii 70 - 75%). Pentru separarea
penicilinei nescindate, solu\ia se aciduleaz[ la pH 2 - 2,5 ]i se
supune extrac\iei cu acetat de butil.
Stratul apos de la extrac\ii, con\in`nd acidul 6-AP, se
neutralizeaz[ la pH 7 cu solu\ie de NaOH, se purific[ ]i se
concentreaz[ la vid.
Prin acidulare la pH 3 - 3,5 ]i r[cire la 5 0 C, acidul 6-AP
cristalizeaz[ din solu\ia concentrat[ @n timp de 10 - 20 ore.
#n procesul de hidroliz[ enzimatic[ se impune g[sirea valorilor
optime pentru principalii parametri - pH ]i temperatur[ - deoarece pe
l`ng[ reac\ii de hidroliz[ a penicilinei G la acid 6-AP au loc ]i reac\ii
secundare de degradare a penicilinei G la acid 6-AP, cu deschiderea
ciclului lactamic precum ]i dezactivarea amidazei.
Studiind optimizarea acestui proces enzimatic Ho ]i
Humphrey au demonstrat c[ randamentul maxim @n acid 6-AP se
ob\ine la pH 8 (corespunz[tor stabilit[\ii maxime pentru acid 6-AP ]i
enzim[) ]i la temperatura de 35 - 400 C.
Dep[]irea acestei temperaturi accelereaz[ viteza de inactivare
a enzimei ]i de degradare a ciclului lactamic din penicilin[ ]i acid 6-
AP.

3.6.2. Ob\inerea clorurilor acide

Clorurile acide se ob\in prin clorurarea acizilor organici


corespunz[tori cu clorur[ de tionil @n exces:

R COOH + SOCl2 R COCl + SO2 + HCl

Clorurarea se realizeaz[ @n topitur[ sau @n solvent inert


(benzen) la temperaturi nu prea ridicate. Dup[ terminarea reac\iei, se
distil[ solventul ]i clorura de tionil nereac\ionat[, dup[ care, sub vid,
se distil[ clorura acid[.
3.6.3. Condensarea acidului 6-AP cu cloruri acide
158
Condensarea acidului 6-AP cu cloruri acide se face @n
solu\ie apoas[ @n prezen\[ de NaHCO 3, iar dac[ clorura acid[ este
pu\in stabil[ se lucreaz[ @n mediu solvent (diclormetan sau
dicloretan) @n prezen\a trietilaminei, ca agent de legare a acidului
clorhidric degajat din reac\ie.
#n reactorul de condensare se introduce acidul 6-AP @n
solu\ie apoas[ sau @n solvent ]i agentul de fixare a acidului
clorhidric, iar dup[ r[cire la 2 - 30 C se adaug[ clorura acid[.

Solvent
1 2 5
4
3

Us
car 9 8
e 6
6
7

Figura 3.4. Schema de principiu a instala\iei de ob\inere a penicilinei


de semisintez[:
1 - aparat scindare; 2 - centrifug[; 3 - extractor; 4 - evaporator; 5 -
cristalizator; 6 - filtru; 7 - reactor condensare; 8 - aparat
concentrare; 9 - cristalizator

Ad[ugarea clorurii acide se face @n a]a fel @nc`t


temperatura s[ nu dep[]easc[ 50 C (timp de 1 - 1,5 ore), iar
perfectarea reac\iei se face la 20 0 C, timp de 1 - 1,5 ore.
Dup[ aceasta, masa de reac\ie r[cit[ la 2 - 5 0 C se aduce la pH 2 -
2,5 ]i se extrage cu acetat de butil penicilina format[.
Din solu\ia de acetat de butil penicilina se transform[ @n sare
de sodiu cu Na HCO3 sau acetat de sodiu, iar din solu\ia
apoas[ sarea de sodiu cristalizeaz[ prin r[cire.
Prin filtrare, sp[lare cu butanol ]i recristalizare, se ob\ine
penicilina pur[, cu randamente cuprinse @ntre 60 ]i 80%.

159
160