Sunteți pe pagina 1din 2

Structura manualului școlar

Manualul şcolar reprezintă un document curricular oficial de politică educaţională care


asigură concretizarea programei şcolare într-o formă care vizează prezentarea cunoştinţelor şi
capacităţilor într-un mod sistematic, prin diferite unităţi didactice, operaţionalizabile, în special,
din perspectiva elevului/studentului: capitole, subcapitole, grupuri de lecţii/cursuri, seminarii,
secvenţe de învăţare.
Manualul scolar are urmatoarele functii pedagogice :

 functia de informare, realizata prin mijioace didactice si grafice specifice;


 functia de formare a cunostintelor si capacitatilor vizate de obiectivele instructiv
educative;
 functia de antrenare a capacitatilor cognitive, afective, psiho-motrice, sau a
disponibilitatilor aptitudinale;
 functia de autoinstruire, ce evidentiaza mecanismele de conexiune inversa interna
existente la nivelul actiunilor didactice promovate prin intermediul programei, respectiv
tehnicile de autoevaluare.

Din perspectivă curriculară are calităţile unui proiect pedagogic deschis. Manualele
alternative propun structuri de operaţionalizare a conţinutului echivalente valoric, stimulând
realizarea obiectivelor generale şi specifice stabilite unitar la nivelul unei programe unice,
deschisă pedagogic din perspectiva proiectării şi a dezvoltării curriculare.
Manualul reprezinta instrumentul de lucru cel mai important, atât pentru elevi cât si pentru
profesori, deoarece el îndeplineste trei functii fundamentale: de informare, de selectie a
informatiilor, simplificari si organizari a cunostintelor conform cu programa scolara; de
structurare logica a învatarii si de ghidare a învatarii în functie de metodele de predare- învatare
privilegiate si de principiile didacticii.
Pentru profesor, manualul reprezintă un instrument didactic cu rol de ghid, de orientare a
activităţii didactice, respectiv de selectare a conţinuturilor ştiinţifice valorificabile în vederea
atingerii finalităţilor urmărite; la îndemâna profesorului stau şi alte surse de informare: alte
manuale alternative, cărţi, tratate, Internet etc. Pentru elevi, manualul constituie un instrument de
lucru important, cu ajutorul căruia ei se informează şi se formează; un manual bun nu este doar
un depozitar de informaţii, ci şi prilej de dezvoltare a gândirii, a capacităţilor şi dispoziţiilor
intelectuale, voliţionale, morale, estetice. Manualul este cel mai important instrument de lucru
pentru elevi, urmează îndeaproape programa analitică detaliind într-un limbaj adecvat ceea ce
este necesar pentru ca elevii să poată atinge obiectivele pedagogice stabilite prin programa
şcolară în condiţiile definite prin principiile pedagogice generale şi specifice.

Un manual bun propune un mod de structurare a informatiei pe criteriul progresiei si


sistematicitatii cognitive (în parti, capitole, subcapitole, lectii), prin respectarea programei
scolare care vizeaza egalitatea sanselor. Fiecare unitate curriculara de baza (lectia) va include
secvente distincte de informatii, explicatii, comentarii, corelatii intra si inter-disciplinare,
exerciti,rezumate,întrebari,teste,referinte,bibliografice.
Ca expresie a democratizarii învatamântului si cresterii autonomiei institutiilor de învatamânt
în tara noastra functioneaza în prezent manualele alternative. Acestea sunt considerate o
necesitate atât pentru formatori cât si pentru elevi, întrucât nici unii nici altii nu sunt identici,
profesorii având posibilitatea de a alege manualul care raspunde cel mai bine cerintelor diferite
ale elevilor. Programele scolare definesc în termeni generali informatiile necesare fiecarei unitati
de continut. Ramâne la latitudinea autorului de manual si a profesorului sa organizeze informatia
în functie de obiectivele si continuturile prevazute în programa si de propriile optiuni privind
progresia, abordarea metodologica si interesele, nevoile, ritmurile diferite ale elevi lor.
Problematica actuala a manualelor alternative presupune din partea profesorilor practicieni
competente psihopedagogice deosebite pentru alegerea acelor manuale care se adapteaza cel mai
mult caracteristicilor psiho-comportamentale ale elevilor, precum si propriilor aptitudini si stiluri
didactice.