Reabilitarea termică înseamnă creşterea performanţei

energetice a clădirilor prin aplicarea de materiale

termoizolante pe pereţii exteriori, planșeul peste subsol,
pe terase şi prin modernizarea instalaţiilor de
încalzire, înlocuirea ferestrelor şi uşilor exterioare cu
altele mai performante energetic.
Măsurile de reabilitare termică urmăresc îmbunătăţirea confortului termic în locuinţe şi totodată
reducerea consumurilor energetice ale clădirii. Corecta apreciere a consumurilor energetice
presupune cu necesitate contorizarea individuală a energiei termice pentru încalzirea spațiilor şi
prepararea apei calde de consum.

Programul de reabilitare termică este un program naţional iniţiat în anul 2005 de către
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în colaborare cu autorităţile publice
locale. În prezent, în urma unor revizuiri legislative succesive, ultima în martie 2009, se
oferă un sprijin financiar de 80% pentru execuţia lucrărilor proprietarilor care doresc să mărească
performanţa energetică a blocurilor de locuinţe condominii, realizate în perioada 1950 – 1990.

ORDONANŢA DE URGENŢĂ Nr. 18 din 4 martie 2009 privind creşterea performanţei

energetice a blocurilor de locuinţe stabileşte lucrările de intervenţie pentru izolarea termică a
blocurilor de locuinţe construite după proiecte elaborate în perioada 1950-1990, etapele necesare
realizării lucrărilor, modul de finanţare a acestora, precum şi obligaţiile şi răspunderile
autorităţilor administraţiei publice şi ale asociaţiilor de proprietari.

Realizarea lucrărilor de intervenţie are ca scop creşterea performanţei energetice a blocurilor de

locuinţe şi, implicit, reducerea consumurilor energetice necesare climatizării locuinţei, atât pe
perioada iernii cât și pe timp de caniculă.

Prin lucrările efectuate se vizează reducerea consumului anual specific pentru încălzire - sub
100 kwh/mp, în condiţiile în care, consumul de energie este cuprins în prezent între 180
kWh/mp şi 240 kWh/mp.

In baza unui studiu efectuat de Ministerul Dezvoltării și Lucrărilor Publice pe o clădire de locuit
multietajată (P+10E), s-a constatat că prin pereţii exteriori se pierde aproximativ 33% din energia
termică totală consumată, prin acoperişul şi planşeul peste subsol neizolate se pierde aproximativ
11%, iar restul prin ferestre şi uşi. Prin programul de reabilitare energetică a imobilelor se va
obține o scădere a consumului de energie şi implicit a costurilor de întreţinere cu
aproximativ 40-60% din valorile actuale, reducerea emisiilor poluante generate de consumul
de energie şi nu în ultimul rând, îmbunătăţirea condiţiilor de igienă şi a confortului termic.
RETELE DE DISTRIBUTIE A APEI

ASPECTE TEORETICE

Retelele de distributie sunt alcatuite dintr-un ansamblu de instalatii, echipamente si accesorii care au ca
scop transportul apei de la statiile de pompare sau rezervoare la consumatori, si reprezinta ultima
componeta a sistemului de alimentare cu apa, pe debitul tehnologic. Reteaua de distributie trebuie sa
asigure consumatorului alimentarea cu apa la parametrii conveniti cu acesta. Astfel, o retea de
alimentare cu apa va asigura consumatorului apa in cantitatea, la calitatea si presiunea stabilita cu
acesta. Din punct de vedere al cantitatii si presiunii apei livrate se urmaresc satisfacerea a doi
parametrii: debitul orar maxim si presiunea minima de serviciu, in cazul fiecarui consumator. Ca si
alcatuire, o retea de distributie a apei este compusa din: - Conducte pentru transportul apei; - Elemente
auxiliare plasate pe traseul conductelor: statii de pompare, rezervoare de pompare, sisteme de
dezinfectare a apei, subtraversari, camine etc.; - Elemente de preluare a apei din retea: hidranti exterior,
cismele, fantani publice pentru baut apa. O caracteristica speciala a retelelor cu apa este aceea ca
reteaua este obiectivul cel mai costisitor al sistemului de alimentare cu apa datorita lungimii, costurilor
lucrarilor de interventii, dar si a pierderilor mari de apa care pot interveni pe parcursul retelei (aceste
pierderi pot atinge si chiar depasi 50% din apa intrata in retea). Deoarece reţeaua de distribuţie
constituie componenta finală a sistemului de alimentare cu apă, aceasta prezintă şi câteva caracteristici
speciale, şi anume: - prin lungimea mare, modul de execuţie (sub partea carosabilă a strazilor – de
obicei) şi materialele cerute este de regulă (pentru localităţi) partea cea mai costisitoare din punct de
vedere economic; sunt situaţii când costul lucrărilor poate atinge 60% din costul total al sistemului de
alimentare cu apă; - este obiectul cel mai costisitor datorită lungimii, costurilor lucrărilor de intervenţii,
dar şi a pierderilor mari de apă pe care le poate realiza (8…50%); este elementul cel mai dinamic al
sistemului de alimentare cu apă. Din punct de vedere fizic, reteaua de distributie se dezvoltă
concomitent cu dezvoltarea localităţii pe suprafaţă şi în înălţime. Din punct de vedere al curgerii este
obiectul care suportă cele mai mari fluctuaţii de debite şi presiune; variaţia debitului poate fi de ordinul
1…25 între Qomin şi Qomax pe ansamblul localităţii şi mult mai mare pe conductele pozate pe străzile
marginale ale reţelei, iar presiunea în reţea poate varia de la o oră la alta între 7m coloana de apă (după
normativele româneşti cea mai mică presiune în reţea – în caz de incendii) şi 60 m coloană de apă –
presiunea maximă admisă în reţea pentru a proteja robinetele de pe instalaţiile interioare; Din punct de
vedere al amplasarii conductele sunt amplasate sub carosabil, deci suportă sarcina din trafic (0-10
tf/roată)

– suportă influenţa altor reţele subterane sau le influenţează.

- împreună cu rezervorul de înmagazinare realizează o siguranţă sporită în funcţionarea sistemului;

- este elementul de legatură cu consumatorul.

ALGORITMI ŞI PACHET DE PROGRAME PENTRU OPTIMIZAREA CONTORIZĂRII DE DISTRICT A REŢELELOR
DE DISTRIBUŢIE A APEI

PIERDERI DE APA IN RETELELE DE DISTRIBUTIE

SCURT ISTORIC SI PROBLEMATICA RECENTA

Este evident că apa este o resursă limitată, în multe părţi ale lumii, o situaţie care a subliniat, printre
altele, necesitatea de a reduce pierderile de apă, de la rețelele de distribuție a apei, la niveluri care sunt
considerate acceptabile din punct de vedere economic. Managementul pierderilor de apă are o
importanţă fundamentală pentru îmbunătăţirea eficienţei multor reţele de apă din lume, pentru a
asigura dezvoltarea mediului şi societății pe termen lung. Lupta pentru reducerea şi controlul pierderilor
nu este niciodată încheiată, dar din fericire, pentru companiile de apă de astăzi, au fost dezvoltate o
serie echipamente şi tehnici pentru a ajuta în abordarea celor patru activităţi de bază ale
managementului pierderilor de apa, si anume:

- Managementul Presiunii;

- Controlul Activ al Pierderilor;

- Gestionarea Activelor;

- Rapiditatea si calitatea reparațiilor.

Reducerea pierderilor de apă, prin intermediul unui controlul al avariilor este o operațiune vitală, multe
companii de apă dezvoltatand propriile strategii pentru a reduce pierderile la un nivel economic
acceptabil. III.2. ABORDAREA IWA Pentru a putea combate pierderile de apa, trebuie mai intai sa
cunoastem natura si cauzele lor. Numai prin cuantificarea NRW şi a componentelor sale, calculul
indicatorilor de performanţă, şi transpunerea volumelor de apă pierdute în valori monetare, situaţia
poate fi corect înţeleasă acţiuni întreprinse. Astfel, IWA prin grupul sau de specialisti dedicat pierderilor
de apa WLTF, a introdus notiunea de management al pierderilor de apa. In cadrul acestei proceduri
primul pas este intocmirea unui "Bilant al apei", aceasta procedura fiind un instrument puternic in
cadrul procedurii de reducere a pierderilor de apa

BILANTUL APEI

Un bilant al apei este o examinare aprofundată a preciziei înregistrărilor şi echipamentelor de control ale
sistemului de alimentare cu apa. Acesta se foloseste pentru a stabili eficienţa sistemului de distribuţie a
apei. Obiectivul general este de a identifica, cuantifica, şi a verifica existenta pierderilor de apa si a
pierderilor financiare. Acest lucru permite companiei de apa alegerea si punerea în aplicare a
programelor pentru reducere pierderilor de apă şi a celor financiare. Aceste bilanturi trebuie efectuate
în fiecare an pentru a actualiza rezultatele auditurilor anterioare. Prin acest instrument specialistii din
domeniu si managerii companiilor de apa pot realiza magnitudinea, sursele, precum şi costurile generate
de NRW. International Water Association (IWA) a elaborat un standard internaţional pentru realizare
bilantului apei, care stabileste structura şi terminologia utilizata, standard care a fost adoptat de către
asociaţiile naţionale din domeniul apei în multe ţări din lumea intreaga.
IMPARTIREA RETELEI IN DISTRICTE

Un sistem de masurare a debitelor unui sistem de alimentare cu apa trebuie sa includa, pe langa
masurarea debitelor totale de la sursa sau statia de tratare, si o masurarea a debitelor zonale pe
districte. Astfel functionarea sistemului poate fi inteleasa mult mai bine daca acesta e impartit in zone
mai mici, si deasemenea se pot estima mult mai precis atat pierderile de apa din sistem cat si cererea de
apa. În consecinta, sistemul de masurare a debitelor, trebuie sa aiba o ierarhizare pe nivele, pornind de
la zona de productie a apei, trecand prin zone de distributie, districte si sfarsind la nivelul
consumatorului final (contorul de bransament). Sistemul de masurare este alcatuit din:

- Monitorizarea apei la iesirea din statia de pompare sau tratare;

- Monitorizarea debitului in zone de distributie, determinate de factori geografici sau hidraulici, de

obicei zone care cuprind intre 10.000 si 50.000 de proprietati;

- Monitorizarea debitului in districte, care, de obicei, cuprind pana la 3.000 de proprietati, si care au
vane de delimitare inchise in permanenta;

- Detectarea avariilor in zone mici din cadrul districtelor, zone ce cuprind intre 500 si 1.000 de
bransamente si in care vanele de delimitare raman deschise intotdeauna cu exceptia perioadelor in care
se fac localizari de avarii;

- Contorizarea individuala la nivel de consumatori, atat casnici cat si industriali. Factorii cheie pentru
buna proiectare a unui district (conform Water Loss Task Force, 2004) sunt:

- variatia minima a cotei terenului pe suprafata districtului,

- limite solide si usor de identificat, - contori de district corect dimensionati si pozitionati,

- un singur punct de intrare in district,

- limite discrete ale districtului,

- presiune optimizata pentru a mentine standardele serviciilor consumatorilor,

- gradul de dificultate a reparatiilor in zona urbana.

DATE GENERALE. NECESITATEA OBIECTIVĂ A ABORDĂRII

SUBIECTULUI.

1. Date generale (privind rețelele de distrubuție a apei potabile)

Dezvoltarea şi perfecționarea sistemelor publice de alimentare cu apǎ reprezintǎ o

necesitate obiectivǎ ȋn toatǎ lumea, aceasta este impusǎ de :

• garanția calitǎții apei distribuite cu eliminarea totalǎ a riscului asupra sǎnǎtǎții

utilizatorilor;

• creşterea exigențelor privind calitatea apei impusǎ obiectiv de multiplicarea factorilor

de poluare a surselor şi a mediului;

• dezvoltarea / diversificarea materialelor de construcție a sistemelor cu interacțiuni

nedeterminate exact cu apa distribuitǎ;

Un rol esențial ȋn cadrul sistemelor de alimentare cu apǎ ȋl au rețelele de distribuție pentru cǎ:

• reprezintǎ interfața ȋntre sistem şi utilizatori, prin intermediul branşamentelor;

• sunt cele mai costisitoare părți ale sistemului (aproximativ 60-70% din investiție);

• reprezintǎ un sistem ingineresc dezvoltat ȋn infrastuctura urbanǎ la un nivel de 2-3,5

m/locuitor; aceasta se comportǎ ca un reactor influențat de o multitudine de factori: calitatea apei,

calitatea materialului de construcție, natura terenului şi amenajarea urbanǎ, dezvoltarea

sistemului social deservit.

Optimizarea funcționǎrii rețelelor de distribuție a apei are la bazǎ:

• monitorizarea on-line: presiuni, debite, calitate apǎ;

• elaborarea de programe de calcul pentru controlul parametrilor hidraulici şi de calitate a apei;

• analizǎ și rapoarte elaborate ȋn timp real pentru izolare avarii, refacere şi reducerea

perioadelor de ȋntrerupere.

In acest context autorul tezei a ȋncercat sǎ ȋşi aducǎ contribuția ȋn cadrul colectivului de

alimentǎri cu apǎ şi canalizǎri din Departamenul de Inginerie Hidraulică-UTCB, la studiul

teoretic privind programele de calcul destinate evoluției calitǎții apei ȋn rețelele de distribuție a

apei potabile. Obiectivele tezei de doctorat au urmǎrit:

- analiza pachetelor de programe de calcul privind dimensionarea şi controlul calitǎții

apei ȋn rețelele de distribuție;

- perfecționarea unor programe de analizǎ a calitǎții apei ȋn vederea reducerii erorilor ȋn

determinarea concentrațiilor dezinfectantului rezidual;

- studii pe rețele de distribuție reale care sǎ constituie modele de aplicare pentru

reabilitarea și controlul calitǎții apei.

Capitolul 2: DIMENSIONAREA REȚELELOR DE DISTRIBUȚIE A APEI

2. Date generale asupra rețelelor de distribuție.

Rețeaua de distribuție a apei ȋntr-un centru populat sau ȋntr-o industrie cuprinde totalitatea

conductelor, armǎturilor, aparatelor de mǎsurat și construcții accesorii care asigurǎ transportul

apei de la rezervoarele de distribuție sau de la stațiile de ridicarea presiunii la branşamentele

consumatorilor. Rețelele de distribuție trebuie să asigure debitul maxim orar la presiunea de

serviciu. Distribuția apei are trei obiective:

1) asigurarea consumatorilor a necesarului de apǎ la presiunea de serviciu indiferent de

poziția consumatorului;

2) menținerea ȋn toate situațiile a siguranței alimentǎrii consumatorilor, inclusiv a

necesarului de apǎ pentru stingerea incendiilor;

3) menținerea calitǎții apei furnizate consumatorilor prin tranzitarea rețelei de distribuție.

Rețeaua de distribuție poate fi: de tip ramificat, inelar sau mixt (inelar combinat cu

ramificat) dispusǎ ȋn plan sau spațial. In practică avem o combinaţie de reţea inelară cu

ramificaţii de diferite lungimi.

Privire de ansamblu

Distribuția fiabilă, curată și în siguranță a apei de băut către case și afaceri este
prioritatea principală a oricărui furnizor de apă. Totuși, scurgerile și supradebitul pot costa mult
mai mult companiile de apă decât pierderea apei din sistemul de distribuție.
Cum este distribuită apa depinde de topografie și legile locale și de multe ori sunt
folosite mai multe tipuri de conducte gravitațional și sisteme de conducte de presiune pentru a
avea cele mai bune rezultate. Grundfos poate furniza pompe și controlere pentru întregul sistem
de distribuție, inclusiv stații de pompare principale și locale, asigurând managementul fiabil
pentru zonele de presiune prin rețeaua de conducte.
Grundfos ajută la reducerea costurilor și limitează pierderile de apă din sistemul de
distribuție a apei prin controlul eficient al presiunii. Acest lucru este făcut prin compensarea
presiunii în surplus din sistemul de conducte și prin reducerea loviturii de berbec care cauzează
multe găuri.
Grundfos Demand Driven Distribution este o soluție cu multe pompe care funcționează
cu presiune proporțională, unde sistemul este proiectat să furnizeze precis debitul necesar la
presiunea cerută, cu un număr de pompe ce funcționează la punctul maxim de eficiență, în locul
unei singure pompe mari. Grundfos Control MPC furnizează controlul de presiune proporțională,
creșterea și descreșterea liniară, funcționarea în cascadă a până a șase pompe, precum și
monitorizarea cu mesaje clare. Grundfos Control MPC lucrează cu toate tipurile de pompe,
oferind avantaje economice substanțiale de economii de energie și reducerea pierderilor din
scurgeri.
Menținerea continuității distribuției apei de la sursă de-a lungul timpului necesită ca
soluția de pompare să fie eficientă din punct de vedere al costurilor, să ofere funcționare fără
probleme și optimizată energetic. Grundfos are decade de experiență în dezvoltarea de sisteme
de monitorizare și control pentru soluții de pompare și își fabrică singur motoarele pompelor
pentru toate tipurile de fluide și cerințe de debit. Acest lucru asigură o potrivire perfectă cu
hidraulicele, motoarele, electrice și toate celălalte componente mecanice care înseamnă o
soluție de pompare completă și largă, ce asigură punctul de eficiență cel mai bun posibil.
Motoarele de înaltă eficiență dezvoltate de Grundfos combinate cu convertizoare de
frecvență externe sau integrate sunt, și de multe ori depășesc cerințele legislației de eficiență a
motorului din lume. Având în vedere că în medie 85% din costurile pe tot timpul de viață și
funcționare ale sistemelor de pompare Life Cycle Cost (LCC) o constituie costurile cu energia,
schimbarea la o tehnologie a motorului de înaltă eficiență poate însemna reducerea LCC cu
până la 50 % și astfel o reducere și a impactului asupra mediului.
Sistemele de monitorizare și control îmbunătățesc atât fiabilitatea, cât și eficiența.
Grundfos furnizează convertizoare de frecvență externe (Grundfos CUE), Dedicated Controls și
supraveghere prin internet (Grundfos Remote Management) complet integrate în sistemul de
pompare. Dedicated Controls asigură controlul ușor al funcționalităților pompei cu o interfață
SCADA ușor de utilizat. Sistemele de monitorizare și control Grundfos includ interfețe de
comunicație plug-and-play ce comunică cu 95% dintre standardele de comunicație disponibile
pe piață.