Cuprins:

1.Particularitățile intervențiilor de chirurgie orală și maxilo-facială.

2.Scopul pregătirii preoperatorii a bolnavului.
3.Pregătirea psihică a bolnavului în secție sau cabinet de chirurgie OMF.
4.Pregătirea biologică a pacientului către intervenție în secția sau cabinet de chirurgie
OMF.
5.Premedicația (pre-anestezia) în secție (cabinet) de chirurgie OMF.
6.Pregătirea fizică (chirurgicală) a pacientului către intervenție în secție (cabinet) de
chirurgie OMF.
7.Pregătirea medicului chirurg către intervenție în secție (cabinet) de chirurgie
OMF.Echipamentul necesar.
8.Dezinfectarea mîinilor chirurgului.Tehnici.Caracteristica.
1.Chirurgia oro-maxilo-facială abordează aspectele de patologie chirurgicală din regiunea
cavității bucale,a craniului visceral,a feței și a regiunii cervicale. Dacă în cabinetul
stomatologic sunt realizate toate condițiile materiale, necesare efectuării unei operații
sîngerînde,aici se pot efectua intervenții endoorale (dentoalveolare,intervenții de mică
amploare asupra mucoasei bucale,a limbii,a planșeului bucal).Întervențiile de chirurgie
maxilo-facială se efectuiază în servicii de specialitate,unde există posibilități de asigurare a
unor tratamente complexe,chirurgicale și de îngrijiri postoperatorii.

Condiții de bază,necesare efectuării unei intervenții chirurgicale:

-asigurarea unei vizibilități perfecte asupra cîmpului prin crearea unui acces cît mai
convenabil;

-o iluminare rece,care să nu încălzească operatorul și pacientul și să nu arunce umbre

asupra zonei pe care se intervine;

-asigurarea evacuării secrețiilor sau a sîngelui prin folosirea aspiratorului sau prin
tamponament;

Pentru ca intervenția să se desfășoare în cele mai bune condiții chirurgul are nevoie de un
ajutor care să anticipeze nevoile sale.

2.Pregătirea preoperatorie a bolnavului are ca scop:

 Prevenirea infecțiilor postoperatorii,reușita operației și evoluția postoperatorie;

 Neutralizarea surselor de infecție care au originea la nivelul pielii,etc.
 Reducerea posibilităților de contaminare a pielii,utilizînd antiseptice;
 Depistarea și semnalarea unor leziuni cutanate,infecții ORL sau urinare recente ori
vindecate,paraziți externi,posibilități de alergie.

3.Pregătirea Pshihică a bolnavului:

- Între pacient şi medicul său trebuie să se stabilească o relaţie de încredere şi respect

- Psihicul bolnavului este la fel de important în procesul de vindecare ca şi

medicamentele administrate

- Odată ajuns la spital, bolnavul trebuie să se adapteze la noile condiţii de viaţă,

uneori percepute ce “agresive” de anumiţi indivizi

- Esenţial pentru toţi pacienţii dar mai ales pentru cei cu spitalizare îndelungată, este
asigurarea încrederii prin contactul direct cu chirurgul operator

- Trebuie avută în vedere o altă abordare pentru stabilirea contactului şi

comunicarea diagnosticului la pacienţii cu boli maligne. Diagnosticul practic nu
poate fi ascuns pacientului decât în cazurile care presupun efectuarea unei
intervenţii mutilante. Foarte bine pentru moralul bolnavului este contactul acestuia
cu pacienţi care anterior au suferit aceeaşi intervenţie şi s-au adaptat bine la
handicapul lor

2
 - Explicarea modului în care va decurge operaţia şi alternativele acesteia trebuie
prezentate bolnavului în cuvinte simple, pe care acesta să le înţeleagă

- Psihicul pacientului este influenţat şi de mediul ambiant. Cazarea în saloane mici,

cu pat curat, existenţa telefonului şi a televizorului asigură pacientului un confort
psihic

- Vizita familiei şi a prietenilor îi spulberă senzaţia de încarcerare

- Pacienţilor stresaţi şi prăpăstioşi li se vor administra sedative

4.Pregătirea biologică a pacientului:

- Se face în funcţie de rezultatele clinice şi paraclinice şi de urgenţa actului efectuat

- Examinarea clinică este cea care stabileşte sau orientează diagnosticul, indicându-se
şi testele paraclinice necesare

- Importante sunt antecedentele operatorii şi anestezice ale pacientului, dar şi

afecţiunile ce pot fi contraindicaţie a intervenţiei operatorii

- Obligatorie este şi revederea tratamentului urmat până la internare

- La descoperirea factorilor de risc crescut cardiaci, pulmonari, renali, diabetici, etc.

este foarte utilă obţinerea avizului de la specialiştii în domeniu

Analizele obligatorii pentru toate tipurile de intervenţii sunt:

• Hemoleucograma

• Grupul şi Rh-ul sanguin

• Electroliţii serici

• Ureea

• Creatinina

• Glicemia

• Probele hepatice

• Sumar de urină

• EKG şi radiografie toracică

- În funcţie de complexitatea cazului şi descoperirile clinice, se pot efectua investigaţii

suplimentare specifice care să conducă la un diagnostic exact.

5.Premedicația – este o parte componentă a anesteziei moderne,atît locoregională cît și

generală.

3
Scopul premedicației este de a reduce excitabilitatea SNC,îndeosebi a scoarței,diminuînd
anxietatea,teama de intervenție,diminuînd secreția salivară și bronșică,se scade
metabolismul și în același timp, necesarul de oxigen și substanțe anestezice.Efectuînd
premedicația,se ridică pragul de percepție dureroasă la pacienții care urmează a fi supuși
unei intervenții dureroase sau se determină analgezia la pacienții cu dureri,se reduc unele
efecte nefavorabile ale substanțelor anestezice,crescînd acțiunile lor favorabile și ușurînd
anestezia.

Premedicația este obligatorie la copii,la pacienți emotivi,anxioși,care prin comportamentul

lor ar putea stingheri activitatea medicului stomatolog.De asemenea,se recomandă în
intervenții stomatologice mai ample,la bolnavii cu reflexe exagerate,hipersalivație,mișcări
dezordonate ale limbii,la bolnavii cu dureri.

Clasic,premedicația se realizează prin asocierea unui barbituric,cu un opiaceu și un

vagolitic.Analgezicele se vor utiliza doar în cazul cînd pacientul acuză dureri.De obicei,în
seara dinaintea intervenției se administrează fenobarbital asociat sau nu cu prometazin sau
diazepam;în dimineața respectivă se poate administra din nou fenobarbital,iar cu o oră
înantea intervenției un sedativ (diazepam sau phenergan) și atropină,la care se poate asocia
și un analgezic.

6.Pregătirea fizică a pacientului presupune :

- Asigurarea libertății căilor respiratorii prin așezarea bolnavului în poziție corectă și

comodă,cu capul bine fixat,cu hainele desfăcute la gît;

- Obiectele care iar jena respirația sau ar încurca la obținerea accesului către cîmpul
operator,se vor îndepărta;

- Pregătirea corespunzătoare a cavității bucale, clătirea acesteia cu substanțe antiseptice;

- Scoaterea protezelor mobile ;

- Pentru anestezia generală,bolnavul nu va mînca 5-6 ore,înainte de operație;

- Vezica urinară golită;

7.Pregătirea medicului chirurg către intervenție în regiunea oro-maxilo-facială presupune

pregătirea psihologică a acestuia și pregătirea fizică.

Pregătirea psihologică este importantă în special pentru tinerii specialiști,cercetările au

arătat că o astfel de pregătire poate crește reușita operației.

Se recomandă o serie de exerciții autoadministrative.În funcție de specificul intervenției

chirurgicale,chirurgul va ocupa poziția cea mai confortabilă pentru el și pentru
pacient,astfel încît să dețină control maxim asupra forței livrate spre cîmpul operator.

Pregătirea fizică include măsuri de asepsie,precum:

- Pregătirea mîinilor;
- Îmbrăcarea echipamentului de protecție

4
Echipamentul de protecție este reprezentat de:

- Halat (Scrubs)
- Bonetă
- Mască
- Mănuși
- Ciupici
- Alte atribute speciale

Toate elementele enumerate mai sus vor fi sterile, de unică folosință sau sterilizabile.

Scrubs-urile:

-sunt tricouri și pantaloni,sau rochii purtate de echipa operatorie în sala de operație;

-ele sunt concepute pentru a fi simple,cu minim de locuri unde murdăria s-ar putea
ascunde,să se spele ușor,să fie ieftine și ușor înlocuibile;

Bonetele:

-Sunt concepute pentru a proteja pacientul de părul chirurgului (potențial vector al

infecției)

Măștile:

- Sunt necesare pentru protecția medicului chirurg de o posibilă infectare în cazul

bolnavilor cu boli infecțioase,cînd se utilizează turbina și răcirea cu spray,etc.

Mănușile:

- Sunt obligatorii în orice tip de intervenție chirurgicală,degetele medicului nu trebuie

să vină în contact cu cîmpul operator.
- Se vor utiliza mănuși curate la fiecare pacient nou.

8. Dezinfectarea mîinilor chirurgului este obligatorie și se realizează prin spălarea

mîinilor și antebrațelor cu apă,săpun și perii sterile,clătire cu apă caldă sterilă și în jet
și 2-3 minute antiseptizare cu alcool 70 % sau cu soluție ce conține
clorhexidin,hexaclorofen, bromocet Tego 103 etc.

Pentru intervențiile de mică chirurgie intraorală este suficient spălatul mîinilor 5

minute cu peria,apă și săpun sterile,urmat de antiseptizare 2 minute cu alcool de 70%
hexaclorofen,bromocet,etc.

După spălare mîinile se usucă cu aer cald,cu un prosop de hîrtie cu utilizare unică sau
cu un prosop textil steril care va fi din nou spălat și sterilizat.

Înainte de începerea actului operator medicul va îmbrăca mănușile.

5
 Bibliografie:

Cursul de Prevenție în chirurgia OMF și anesteziologie

C.Burlibașa Chirurgie OMF,1999

G.Timoșca,C.Burlibașa Chirurgie buco-maxilo-facială,1992

http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Chirurgie%
20Generala/Cursuri%20-%20Conf.Dr.Alexandru%20Grigorovici/curs2.ppt

D.Lazescu,Șt.Georgescu Primii pași în chirurgie,2002