UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

TEOLOGIE PASTORALĂ

Învățătura despre Întrupare la Fericitul Augustin

Lucrare de seminar la disciplina Formare Duhovnicească

Prof.Coordonator: Student:

Pr.Lect.Univ.dr.Gheorghe Ungureanu Eleazar

Cluj Napoca 2018

 Cuprins

1. Introducere _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ pag. 2

2. Legătura dintre creație și întrupare._ _ _ _ _ _ _ _ _ pag. 3

3. Întruparea Mîntuitorului._ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ pag.4

4. Unirea Ipostatică._ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ pag.5

5. Concluzie._ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ pag.6

6. Bibliografie._ _ _ ._ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _pag.7
 1. Introducere

Învățătura despre întruparea Mântuitorului este o taină care a constituit pentru

teologie un subiect complex de cercetat, pe atât de prezentat. În secolul al-IV-lea a domnit
timpul ereziilor, iar marele neliniștit Fericitul Augustin a luat poziție pentru păstrarea și
triumful adevărului Hristologic în luptă cu mai mulți ereziști.

Punctele pe care le vom vedea pe parcursul lucrării sunt: cauzele întruparii Domnului;
motivele ce au adus la pogorîrea Domnului Iisus Hristos; legătura dintre creație și
întrupare; unitatea ipostatică. Fericitul Augustin a luat poziția pentru păstrarea și triumful
adevărului hristologic în luptă cu arianismul, maniheismul și donatismul.

Hristologia augustiniană va ajuta mult pentru luptă cu ereziile întâlnite în sânul

bisericii universale locale. Acestea sunt cauzele pentru care F. Augustin expune hristologia în
lucrări special consacrate și sistematic tratate. Lucrările sale anti-eretice, sunt adevărate
monografii ale ereziilor din acea vreme, nu abordează hristologia în întreg, ci fragmentar.

În lucrarea Fericitului Augustin nu vom observa o prezentare exhaustivă, ci un subiect

medest, încercare de prezentare a gândirii marelui teolog cu privire la întrupare. Și cum
prezentarea oricărei învățături augustiene înseamnă pentru noi ortodocșii pogorârea într-un
trecut comun, nu numai ca timp, ci și ca fond, în anumite puncte de credință cu învățătura
marilor teologi răsăriteni ai veacului al IV-lea care pentru noi sunt norme de credință,
considerăm că ne încadrăm suflului Ecumenic al Bisericii contemporane. Vom vedea pe
parcursul lucrării că există o consonanță între unele învățături augustiniene și cele ale
contemporanilor lui răsăriteni.

În scrierile sale vom vedea că evidențiază existența logosului creator, crearea lumii de
către Acesta și legătura strânsă dintre Cuvântul lui Dumnezeu care și prin care s-a creat totul.
În felul acesta fericitul Augustin subliniază adevărul mult apreciat în zilele noastre că
hristologia are un character cosmic. Pe parcursul lucrării vom vedea că F. Augustin tratează
hristologia în timpurile noastre că are un character cosmic.

Hristos se va întrupa pentru toate creaturile, trup omenesc luând, pentru că omul prin
creație se bucură de o atenție specială. Omul se va învrednici de cinstea Întrupării Fiului lui
Dumnezeu care venind în trupul omenesc și va fi purtător de patimi. Pentru a înțelege așa
cum a înțeles și prezentat Fericitul Augustin învățătura sa despre întrupare, în prima parte a
lucrării se vat rata despre legătura dintre creație și întrupare a Fiului lui Dumnezeu.

2. Legătura dintre creație și întrupare

Iisus Hristos în calitate de Creator al lumii se află în legătură cu creaturile și este viața
tuturor creaturilor. Cuvântul creator este cel care orânduiește pe toate.

,,Domnul a venit pe pământ ca să se arate între oameni, pentru că noi am fost pricina
întrupării Lui și pentru a noastră mântuire S-a lăsat mișcat de iubirea de oameni ca să Se
sălușluiască în trup omenesc și să Se arate în el”.1 Crearea lumii și înnoirea creaturilor este
opera dumnezeirii, Hristos se va întrupa pentru toate creaturile va lua trup omenesc, pentru că
omul prin creație se bucură de o atenție specială din partea lui Dumnezeu.

Dumnezeul treimic precede creaturile cuprizându-le în sine ca potențe. Aici trebuie să

înțelegem că Dumnezeu este lumina inefailibilă, izvor de lumină fără schimbare, adevăr fără
greșeală, logosul divin este mijlocul prin care Dumnezeu creează pe toate în mod inefailibil.

Din momentul creației Dumnezeu își face simțită prezența în creaturi prin cuvântul
creator, creaturile sânt formele exterioare ale perfecțiunii divine, iar creația în întregul ei este
cuvântul lui Dumnezeu: ,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește
tăria.” 2

Prin urmare creaturile sunt formele exterioare ale perfecțiunii divine, iar creația în
întregul ei este Cuvântul lui Dumnezeu. Prezența lui Dumnezeu se face simțită în lume printr-
o lumină naturală prezentă in fiecare creatură. Omul spre deosebire de toate creaturile având
suflet, rațiune și libera voință.

Sufletul omului este însetat după creator, El este în toți ca adevăr ,totul îi este supus și se
arată ascultător vocii lui. După căderea în păcat, Logosul divin continuă să rămână prezent în
manifestările Sale față de lume. Nu numai de la întrupare, ci de la începutul lumii Cuvântul
lui Dumnezeu a evanghelizat pe cei pe care a voit fie prin cuvinte , fie prin arătări, fie prin
1
Atanasie Cel Mare,P.S.B. (scrieri partea 1 ), ,,TRATAT DESPRE ÎNTRUPAREA CUVÎNTULUI ȘI DESPRE ARĂTAREA
LUI NOUĂ PRIN TRUP,, Editura Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Romîne București, 1987, p.93.

2
Biblia(Sfînta Scriptură), psalmii lui David, psalmul 18, ed.Institutului Biblic și de misiune Ortodoxă București-2008, p.
572.
slujirea îngerilor sau a altor creaturi. Aceasta este cauza pentru care Fercitul Augustin a
subliniat în diferite rânduri prezența lui Dumnezeu în univers înainte de păcatul strămoșesc,
cât și după aceasta.

Prin Întrupare s-a schimbat și îndreptat creația Lui Dumnezeu așa cum o numește
Fericitul Augustin, deci întruparea a avut rol ca să fie îndreptate urmările căderii în păcat de
strămoșul nostru Adam, deoarece conform doctrinei patristice numai prin coborârea Fiului
lui Dumnezeu în cuprinsul lumii create și prin asumarea de către El a condiției umane, natura
omenească pîngărită de păcat putea fi regenerată.3

Totul a fost creat de Dumnezeu, aparține lui Dumnezeu și ne ajută să ne îndreptăm spre El.

3. Întruparea Mîntuitorului( Fiului lui Dumnezeu )

Pentru a înțelege cauza de întrupare a Mântuitorului trebuie să cercetăm viața

protopărinților noștri care au căzut în păcatul neascultării. Căderea în păcat face ca omul să
nu se bucure de seva pomului vieții, urmările căderii protopărinților se răsfrâng dureros
asupra existenței lui, natura umană are înșiși de suportat aceste consecințe. Înainte de căderea
lui Adam trupul și inteligența era clarvăzătoare, iar voința lui era în deplin cu postulatele
rațiunii, în starea originară protopărinții nu cunoașteau plăcerile, concupiscența trupului.

Căderea în păcat face ca omul să nu se mai bucure de bunurile complementare a acestui

chip. Păcatul săvârșit de Adam este în mod real și al nostru, după învățătura Ortodoxă cea
mai grea urmare a păcatului este moartea, dar Dumnezeu fiind mult iubitor de creaturile Sale,
a promis un răscumpărător. Cauza întrupării Domnului este păcatul strămoșesc, pentru că noi
am fost pricina întrupării Domnului. Pentru a noastră mântuire S-a lăsat mișcat de iubirea de
oameni ca să se sălășluiască în trup omenesc și să Se arate în el. Numai oamenii se bucură de
răscumpărare, nu și îngerii căzuți.

Fericitul Augustin afirmă că întruparea pentru noi este un medicament divin, vorbind
despre creaturi Fericitul Augustin consideră creaturile daruri ale lui Dumnezeu și voci ale
logosului.4 Întruparea Fiului este o acțiune a Sfintei Treimi în lume, S-a născut dintr-o
fecioară pe nume Maria, a fost semănat din credința fecioarei, ci nu din concupiscențe
trupești și de aceea neavând păcat originar.

3
Natalia Dinu ,, Întruparea cuvîntului, rînduită din veșnicie”, revista B.O.R., nr 1-2, 1981, p.79.
4
Studii Teologice ,,Învățătura de întrupare la Fericitul Augustin”, revista S.T. nr.7-8,1973, p 527.
 Sfinții părinți și Fericitul Augustin învață că întruparea lui Iisus a umplut membrele
femeii de curățenie, afirmă că păcatul a venit prin femeie așa și răscumpărarea a venit prin
femeie. Mântuitorului din fecioară s-a născut și tot fecioară a lăsat-o. ,,Prin întrupare aveau
deci să fie îndreptate urmările căderii, deoarece conform doctrinei patristice, numai prin
coborârea Fiului lui Dumnezeu în cuprinsul lumii create și prin asumarea de către El a
condiției umane, natura omenească, pângărită de păcat putea fi regenerată. S

Scopul ultim al Întrupării, în ceea ce-l privește pe om, îndumnezeirea care va culmina
pentru unii aleși, învățătură cu temeiuri scripturistice”5.,,Necesitatea răscumpărării omului,
Dumnezeu văzând că pe timp ce trece omul se strica, iar lucrarea lui Dumnezeu se pierdea,
Dumnezeu nu a lăsat ființa umană să cadă în stricăciune din cauza bunătății Sale.

Deci nu putea să lase pe oameni să fie stăpâniți de stricăciune, căci acest lucru era
nepotrivit cu bunătatea lui Dumnezeu6”. ,,Întruparea Mântuitorului este actul îmbrăcării în
haine din carne sau starea de a fi îmbrăcat este acțiunea de primire sau manifestare prin
intermediul acestuia, a unui trup uman și a unei naturi asemenea acestuia.”.7 Fericitul
Augustin se referă la evenimentul efectuat prin intermediul lui Iisus Hristos, Dumnezeu s-a
îmbrăcat în haine din piele și a devenit om. Dumnezeu-Fiul, a trăit și a murit cu adevărat (și
apoi a înviat din morţi) în trupul său, ca orice fiinţă umană adevărată.

4. Unirea Ipostatică

Dumnezeirea Fiului (omului) era necesară pentru ca Dumnezeu să intervină în istoria

omenirii, Iisus Hristos a ales întruparea, deoarece era nevoie de o totală îndreptare a ființei
omului pentru a îndrepta toate cele rele. ,, Își ia trup, un trup care nu e străin de al nostru”8

Fiul să se unească cu omul fără ca eternitatea, nemurirea și puterea Lui Dumnezeiască

să se micșoreze sau să se schimbe. Fericitul Augustin adeverește imaculat în scrierile sale cu
privire la umanitatea Domnului.

Într-un fiu al omului este mântuire și în aceasta, nu fiindcă este Fiu al omului, ci pentru
că este Fiul lui Dumnezeu. Fericitul Augustin numește umanitatea lui Dumnezeu ca un scaun
a picioarelor lui Dumnezeu, astfel fiind în trupul omenesc și făcându-l viu. El însuși le făcea

5
Natalia Dinu ,, Întruparea cuvîntului, rînduită din veșnicie”, revista B.O.R., nr 1-2, 1981, p.79.
6
Atanasie Cel Mare, P.S.B. (scrieri partea 1 ), ,,TRATAT DESPRE ÎNTRUPAREA CUVÎNTULUI ȘI DESPRE ARĂTAREA
LUI NOUĂ PRIN TRUP,, Editura Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Romîne București, 1987, pp. 96-97.
7
Ortodoxwiki, ----Ro.orthodoxwiki.org/Întrupare----,25.10.2015.
8
Atanasie Cel Mare,P.S.B. (scrieri partea 1 ), ,,TRATAT DESPRE ÎNTRUPAREA CUVÎNTULUI ȘI DESPRE ARĂTAREA
LUI NOUĂ PRIN TRUP,, Editura Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Romîne București, 1987,p. 99.
de asemenea vii pe toate și era în toate și în același timp în afară de toate. Întruparea
Mântuitorului pentru cei care nu sunt spirituali, Întruparea Fiului lui Dumnezeu este lapte, cei
care sunt spirituali, ei sunt acei care văd în Iisus Hristos cuvântul, spirituali și perfecți.
Unitatea ipostatică la întrupare nu se schimbă și nici nu se micșorează întru nimic
Dumnezeirea sa, păstrează unitatea celor două naturi intacte și distincte.

Natura umană luată de Hristos s-a unit cu logosul formând o singură persoană, deci
întrupându-se Mântuitorul nu s-a format o a patra persoană în Sfânta Treime. Fiul nu a
părăsit Sfânta Treime un timp, ci cum este omul trup și suflet așa și Hristos este Dumnezeu și
om.

Unitatea persoanei lui Iisus Hristos este aceea care ne indică existența în unitate a celor
două naturi pentru că Mântuitorul rămânând în chipul invizibil al lui Dumnezeu, primește
chipul vizibil al omului. În Evanghelii este relatat slăbiciunea firii umane a lui Iisus Hristos,
ca om a însetat, a înfometat, s-a întristat, sau s-a bucurat și toate acestea se petreceau în mod
real.

Deci prin urmare, Hristos este unul prin unitatea persoanei care păstrează cele două firi și
două substanțe în deplină unitate și integritate. Hristos împreună cu cei răscumpărați
formează un singur Trup, care este Biserica Sa. Hristos este unul, iar membrele lui sunt
numeroase.

5. Concluzie

Concluzionând, hristologia Fericitului Augustin ne spune ferm că a fost un apologet care

a luptat cu pentru răspândirea adevărului hristologic în spațiile de Apus a Europei, iar
Biserica Ortodoxă îl consideră ,,Fericit”.

Abordează mai multe teme în privința hristologiei lui Iisus Hristos, legătura dintre
Creație și Întrupare, Întruparea Mântuitorului, Umanitatea, Unirea Ipostatică. Combate
arianismul, maniheismul și donatismul. Rezumând legătura dintre creație și întrupare
percepem cu o potență că Dumnezeu mereu este alături de creaturile sau de opera Sa, a
pregătit-o pentru venirea Mântuitorului prin prorocii și oamenii drepți ai Vechiului
Testament.
 Întruparea a avut un rol important în istorie, deci dacă nu ar fi existat un
răscumpărător, nu am putea fi dobândit Mântuirea. Dumnezeu nevrând pieirea omului, a
promis un răscumpărător care v-a scote din robie sufletele oamenilor.

Deci precum a venit păcatul prin femeie așa și răscumpărătorul a venit prin persoană
feminină. Dumnezeu s-a întrupat prin om, deoarece omul trebuia cruțat și îndrumat că pe
timp ce trecea, el devenea prada pieirii. Concluzionând, cred că Mântuitorul întrupându-se S-
a dat ca un medicament sau suntem în stare autentică că Mântuitorul Iisus Hristos S-a dat ca
o treaptă în redobândirea, înțelegerea și comuniunea cu lumea supranaturală (Dumnezeu).

Umanitatea lui Iisus Hristos, Fericitul Augustin afirmă nenumărate ori că este un
vesmânt din care a avut putința răscumpărarea, deci Mântuitorul întrupându-se nu a părăsit
Sfânta Treime, întrupându-se a rămas Dumnezeu om și Dumnezeu Fiu, nu S-a despărțit de
firea Dumnezeiască.

Roadele întrupării Fiului lui Dumnezeu pentru neamul omenesc nu se reduc numai la
această ștergere a păcatului strămoșesc. Prin întrupare noi devenim participanți ai Logosului.
Deci putem afirma că astăzi prelungirea întrupării este Biserica(mamă).

Prin lucrarea Fericitului Augustin se percepe o sistematizare și nu insistă asupra

aspectului ontologic al răscumpărării ca o consecință foarte importantă a întrupării, fapt care
rămâne apanajul ei răsăritene din veacul al IV-lea. Așadar, impresia generală este că fericitul
Augustin a fost preocupat mai mult de alte aspecte ale întrupării, care l-au făcut să neglijeze
pe unele subiecte preferate de teologia răsăriteană.

6. Bibliografie
1. Atanasie Cel Mare,P.S.B. (scrieri partea 1 ), ,,TRATAT DESPRE ÎNTRUPAREA
CUVÎNTULUI ȘI DESPRE ARĂTAREA LUI NOUĂ PRIN TRUP,, ,Editura
Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Romîne București, 1987.
2. Biblia(Sfînta Scriptură) ,psalmii lui David,psalmul 18,ed.Institutului Biblic și de
misiune Ortodoxă București-2008.
3. Natalia Dinu ,, Întruparea cuvîntului, rînduită din veșnicie”, revista B.O.R., nr 1-2,
1981.
4. Studii Teologice,,Învățătura de întrupare la Fericitul Augustin”, revista S.T. nr.7-
8,1973.
5. Ortodoxwiki, ----Ro.orthodoxwiki.org/Întrupare----.