T7 Caracteristicile functiilor si proceselor psihice la deficientii de auz

Deficienta de auz afecteaza intr-o masura mai mare sau mai mica (in functie de gradul pierderii auzului) toate palierele
vietii psihice a individului, atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ. Se stie ca, prin ea insasi, disfunctia auditiva nu
are efect determinant asupra dezvoltarii psihice; totusi ea duce la instalarea mutitatii, care stopeaza dezvoltarea limbajului si
restrange activitatea psihica de ansamblu.

 reprezentarile nu au un anumit specific caracteristic surzilor, ei gândesc cu ajutorul imaginilor

generalizate nu cu ajutorul notiunilor.
 perceptia auditiva lipseste în totalitate la surzi
 memoria este normala însa cea cognitiv- verbala este afectata
 în cazul imaginatiei se înregistreaza o specificitate vizual-motorie
 unele forme ale handicapului de auz pot determina si o intarziere intelectuala, cauzata de modificarea raportului dintre
gandire si limbaj
 gandirea surzilor presupune operare cu imagini generalizate, analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea si
generalizarea fiind realizate dominant prin vizualizare.
 gandirea deficientului de auz se evidentiaza prin concretism, rigiditate, sablonism, ingustime si inertie, deosebindu-se
astfel de gandirea persoanei auzitoare - care este predominant verbala:
a) Concretismul - sau situativitatea – modul de gândire situativ deoarece gândirea lui nu dispune de abstractizari
specifice notiunilor ci specifice imaginilor generalizate cecheama gândirea spre aspectele ei empirice.Trecerea la limbajul
verbal creeaza conditii pentru dezvoltarea gândirii atâtsub aspect abstract cât si sub un aspect concret superior celor
nedemutizati.
b) Sablonismul – surdomutul tinde sa foloseasca aceleasi scheme operationale chiar si în situatii diferite (ex.
Sablonul verbali la surdomutii în curs de demutizare mai ales laînceput ca urmare a posibilitatilor limitate de a transfera în
cuvinte rezultatele gândirii – la ceasca foloseste tot cuvântul cana. Sablonismul dispare prin îmbogatirea formulelor de
exprimare
c) Inertia sau rigiditatea – se debaraseaza cu dificultate de procedeele folositeanterior. E necesara demutizarea si
odata cu acumularea cunostintelor se înlatura.
d) Îngustimea – are tendinta de a-si forma conversatia pe baza unui numar limitat de fapte fara o suficienta
selectare si întelegere a esentialului.

 La copiii surzi din nastere, insusirea comunicarii verbale este blocata, la fel si achizitia de experiente sociale, fapt
ce limiteaza dezvoltarea capacitatilor intelectuale, a gandirii si a personalitatii copilului. Pe fondul surditatii contractate
(dobandite) dupa achizitionarea limbajului, apare diminuarea capacitatilor intelectuale ale copilului, daca nu se intervine
compensator in mod sistematic si organizat in directia stimularii proceselor psihice.
 Chiar si in hipoacuzie pot aparea fenomene de regres sau de stagnare, in lipsa unor factori stimulatori pentru
comunicare.
 Limbajul handicapatilor de auz este puternic influentat de deficienta senzoriala existenta,
 afectate in planul vorbirii modul de exprimare si calitatea discursului, neexistand feedback-ul sonor
de corectie sau fiind diminuat.
 Limbajul oral al deficientului de auz este, asadar, deficitar pe linia exprimarii (nearmonioase), a intonatiei
(stridenta sau monotona), a ritmului, a calitatii articularii, fapt ce perturba inteligibilitatea vorbirii.
 hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete si cuvinte, iar vocabularul lor se dezvolta mai rapid
decat cel al surzilor, astfel ca ei ajung sa foloseasca tot mai corect exprimarea prin cuvinte si propozitii, sa
inteleaga mesajele verbale receptionate si sa se faca intelesi de interlocutori.
 Limbajul handicapatului de auz total (surd) este bazat pe non-verbal -mimico-gestual,centrat pe utilizarea
gesturilor ca mijloace de comunicare, codificand in ele cuvinte, expresii, stari, propozitii. Acest tip de limbaj
presupune reprezentarea gandurilor, ideilor prin imagini in actiune. Gesturile folosite de copilul surd pot fi naturale
(ce imita o actiune sau o caracteristica existenta in realitate), artificiale (fiind simbol - sinteza a unei idei),
indicatoare (ex.: gestul de a arata spre ceva), evocatoare (ex.: deget la ureche) etc, intre gesturi si mimica existand
o concordanta puternica. Limbajul surdului ajunge sa capete un caracter bilingv, odata cu parcurgerea procesului
de demutizare, cand se face trecerea la insusirea limbajului verbal sonor (oral).
 Exista o diferenta vizibila privind comportamentul si personalitatea copiilor surzi proveniti din familii normale cu
parinti auzitori si a celor proveniti din familii de surzi. Acestia din urma, ajunsi la scoala, vin cu un bagaj de cunostinte
mult mai mare si mai variat decat ceilalti, folosesc o gama bogata de gesturi extrem de expresive si dau dovada mai putin
de inhibitie si de timiditate.
 Personalitatea deficientilor de auz poarta amprenta handicapului existent, desi si aici vorbim de diferente
comportamentale. Astfel, sunt copii deficienti de auz (mai multi ca numar), timizi, neincrezatori, dependenti de
anturaj, anxiosi, negativisti, cu teama crescuta de esec, lipsiti de initiativa, fara interese, cu frica de respingere, asa
cum exista si deficienti de auz sociabili, degajati, optimisti.
 Este posibila întelegerea denaturata si formarea unui profil moral denaturat. Exista tendinta persistarii unor
capricii, încapatânare, sunt mai putin receptivi la ceea ce este contrar convingerilor lor; prin demutizare creste
receptivitatea.
 Relatiile afective si cele volitive influentate de comunicarea defectuoasa si de receptia deficitara a
mesajului verbal determina agitatie, nervozitate, încapatânare, comportament dezordonat sau
agresivitate, tendinta de izolare în prezenta auzitorului datorita dificultatii de a întelege si de a se face
înteles.