Sunteți pe pagina 1din 26

Producție industrială

durabilă
Programe masterat:

M anagem entul M ediului


I ngineria P rocedeelor N epoluante

Profesor Maria Gavrilescu


9 Departamentul Ingineria și Managementul Mediului
Grupe de de măsuri pentru asigurarea producţiei
industriale durabile prin prevenirea poluării

Grupa 1: m ăsuri im ediate de reducere a pierderilor

Această grupă include soluţiile de îmbunătăţire a tehnicilor


de management şi a procedurilor de gospodărire
(housekeeping ) care pot fi implementate ieftin şi rapid
(“low cost/no cost”).
Grupe de de măsuri pentru asigurarea producţiei
industriale durabile prin prevenirea poluării

Grupa 2: m ăsuri pe term en lung de reducere a pierderilor

Acest grup de măsuri implică


modificări de proces ori produs
sau
substituiri de materii prime şi materiale,
pentru a elimina problema pierderilor şi pentru a creşte
eficienţa producţiei şi reduce viteza de generare a deşeurilor
Grupe de de măsuri pentru asigurarea producţiei
industriale durabile prin prevenirea poluării

Grupa 1: m ăsuri im ediate de reducere a pierderilor

Această grupă include soluţiile de îmbunătăţire a tehnicilor


de management şi a procedurilor de gospodărire
(housekeeping ) care pot fi implementate ieftin şi rapid
(“low cost/no cost”).
♦ La specificarea şi com andarea unor m ateriale :

− Nu se comandă materiale în cantităţi ce constituie surplus dacă materiile


prime sau componentele se pot degrada sau sunt dificil de depozitat;
− Se recomandă achiziţionarea de materii prime în forma în care sunt cel mai
uşor de manipulat (de exemplu, granule în loc de pulberi);
− Este mai eficient şi mai ieftin să se cumpere en-gros.

♦ La recepţia m aterialelor :

− Se va solicita un control al calităţii de la furnizor şi se vor refuza containerele


avariate sau neetichetate;
− Se face o inspecţie vizuală a tuturor materialelor care intră în site;
− Se verifică dacă, pentru saci, greutatea şi volumul furnizate concordă cu cele
comandate;
− Se verifică dacă compoziţia şi calitatea sunt corecte.
♦ La depozitarea m aterialelor :

− Se montează indicator de nivel pentru rezervoare pentru a evita


deversările;
− Se recomandă să se utilizeze vase de depozitare adecvate (rezervoare cu
colţuri rotunjite pentru a fi uşor golite şi spălate);
− Rezervoarele destinate unui anumit scop, în care se depozitează un
anumit tip de material au avantajul că nu trebuie spălate, curăţate, tot
aşa de des ca şi cele în care se depozitează o gamă mai largă de
materiale;
− Este recomandabil ca materialele să fie de depozitate într-un aranjament
stabil pentru a evita avarierea în timpul depozitării;
− Este bine să se iniţieze şi să se implementeze o procedură de verificare a
rezervoarelor pentru a se evita depozitarea unui material într-un alt
rezervor decât cel care-i este destinat;
− Pierderile prin evaporare se reduc prin utilizarea rezervoarelor acoperite
sau închise.
♦ Transferul şi m anipularea m aterialelor şi a apei:

− Se minimizează numărul de manipulări ale materialelor pe site cât mai mult


posibil;
− Se verifică liniile de transfer pentru scurgeri şi spărturi;
− Conductele flexibile trebuie să aibă o lungime adecvată;
− Se acoperă găurile şi se adaptează sisteme care reduc consumul excesiv de
apă.

♦ Controlul procesului:

− Se stabileşte un program de monitorizare pentru a verifica emisiile şi deşeurile


din fiecare unitate de operare;
− Se realizează întreţinerea regulată a întregului echipament;
− Informarea angajaţilor asupra acţiunilor ce se intreprind şi a rezultatelor
aşteptate.
♦ Proceduri de spălare:

− Se minimizează cantitatea de apă utilizată pentru a spăla şi clăti vasele. Este


necesară asigurarea că furtunele de spălare nu sunt lăsate să curgă inutil;
− Se analizează în ce măsură apa de spălare poate fi depozitată şi reutilizată,
înainte de a o canaliza. Acelaşi lucru se aplică solvenţilor utilizaţi pentru spălare:
aceştia trebuie utilizaţi mai mult decât o dată.
Grupe de de măsuri pentru asigurarea producţiei
industriale durabile prin prevenirea poluării

Grupa 2: m ăsuri pe term en lung de reducere a pierderilor

Acest grup de măsuri implică


modificări de proces ori produs
sau
substituiri de materii prime şi materiale,
pentru a elimina problema pierderilor şi pentru a creşte
eficienţa producţiei şi reduce viteza de generare a deşeurilor
Exemple de măsuri pe termen lung pentru
asigurarea producţiei industriale durabile:

• schimbări ale procesului de producţie (continuu vs.


discontinuu)

• schimbări ale echipamentului şi instalaţiilor

• schimbări în automatizarea şi controlul procesului

• schimbări ale mărimilor procesului (timpi de staţionare,


temperaturi, agitare, presiune, catalizatori);
• înlocuirea solvenţilor organici cu solvenţi apoşi, acolo unde este
posibil;
• reducerea cantităţii sau tipului de materii prime care sunt
utilizate în procesul de producţie;
• substituirea unor materii prime prin utilizarea deşeurilor ca
materii prime sau utilizarea unor materii prime care produc mai
puţine deşeuri sau subproduse periculoase;
• substituirea întregului proces cu o tehnologie curată.
1. Cunoaşterea şi contabilizarea pierderilor

În acest caz se întocmesc următoarele documente:

• o diagramă schematică a procesului pentru identificarea


surselor de pierderi din zonă

• un tabel al materialelor de producţie sau alte desene şi


diagrame ale fazelor parcurse în procesul tehnologic

• o metodă sistematică de denumire şi identificare a


deşeurilor şi emisiilor, folosind un cod care identifică zona
unde este generată pierderea şi un număr unic pentru aceasta,
întrucât acelaşi deşeu poate fi generat din mai multe surse, care
nu pot fi asimilate unei singure surse.
2. Reducerea debitelor de materiale

Acest fapt priveşte, în general, toţi curenţii care intră şi ies din
biosferă, în timp ce curenţii din antroposferă pot avea orice
dimensiune.

Există o strânsă legătură între curenţii interni şi externi şi energia


necesară, astfel că reducerea debitelor în aceste trei direcţii se
intercondiţionează
Schimbarea modului de ambalare poate evita generarea de
deşeuri: adesea, containerele şi ambalajele goale pot reţine resturi
din conţinutul iniţial, necesitând curăţarea înainte de înlăturare.

Materiile prime scumpe trebuie furnizate în ambalaje


ce conţin doze care se utilizează integral într-o
anumită fază sau moment al procesului tehnologic,
conform instrucţiunilor de lucru.

De exemplu, dacă într-o şarjă dintr-un proces catalitic


discontinuu sunt necesare A kg de catalizator, iar containerul
în care acesta este furnizat este încărcat cu A+a kg, se va
genera o sursă de pierderi, întrucât catalizatorul rămas în
containerul deschis se va dezactiva rapid, constituind un
deşeu şi, în acelaşi timp o pierdere din punctul de vedere al
producţiei.
Utilizarea materiilor prime cu un grad de puritate ridicat:

O cantitate mică dintr-o impuritate în materiile prime poate provoca o


cantitate sensibil mai mare de produşi nedoriţi în timpul reacţiei
chimice.

Remedierea acestei deficienţe printr-o fază intermediară de purificare


(extracţie, distilare, cristalizare) poate genera deşeuri, adică pierderi
care implică faze tehnologice şi costuri suplimentare.

În plus este nevoie de cheltuială de timp şi de efort tehnic pentru a


identifica locul optim de plasare a acestei faze intermediare.

Dacă impuritatea este îndepărtată din materia primă respectivă,


toate aceste neajunsuri sunt înlăturate din start.

Aceasta impune o conlucrare strânsă cu furnizorul materiei prime.


La sinteza de procese şi produse noi este necesar să se
pună un accent puternic pe diminuarea pierderilor
inclusiv prin folosirea materiilor prime care să nu
genereze pierderi.
Bilanţul de materiale

• poate oferi informaţii utile privind originea deşeurilor


pentru care costurile de tratare sunt ridicate
• poate indica ce deşeuri cauzează probleme pentru
proces şi în care operaţie din cadrul procesului.

Bilanţul de materiale ar putea fi utilizat pentru stabilirea


priorităţilor pentru reducerea pierderilor pe termen lung.
Bilanţul de mediu

realizează o diagnoză a sistemului analizat în raport cu


mediul,
pune în evidenţă şi dimensionează relaţia unui sistem cu
mediul
face aprecieri în raport cu situaţia ideală sau cu cea de
avangardă pe plan mondial.
Pe această cale se obţin informaţii calitative şi cantitative despre:

• natura şi debitul influenţilor şi ale efluenţilor;


• concentraţiile şi debitele poluanţilor în efluenţi;
• randamentele proceselor, în general şi a celor din fazele de depoluare, în
special.
• consumurile specifice de materiale şi energie;
• tehnologia practicată şi nivelul ei de performanţă;
• calitatea şi amploarea activităţilor conexe: producerea şi folosirea
utilităţilor, întreţinerea şi reparaţiile tuturor dotărilor, prevenirea şi
stingerea incendiilor, protecţia muncii şi a mediului, controlul tehnic de
calitate, transporturi uzinale şi externe, cercetare-dezvoltare, marketing
etc.
Bilanţurile de materiale pe mediu pot avea ca subiect o activitate
trecută, o activitate curentă sau una viitoare. Indiferent de
subiectul bilanţului, problematica lui este aceeaşi, diferă însă
modalităţile de colectare a datelor. Metodologia de elaborare a
bilanţurilor este, de asemenea unitară.

Metodologia de întocmire a bilanţurilor de materiale pe mediu


este identică cu cea a bilanţurilor de materiale în general, dar
este nevoie de o bază de informaţii mult mai largă şi mai
diversă şi prezintă un grad de complexitate mai ridicat.
Baza de informaţii este constituită din:

• proiectul tehnologiei şi instalaţiilor, dacă există;


• explicitarea tuturor activităţilor şi dotărilor unităţii;
• cunoaşterea detaliată a tehnologiei şi a instalaţiilor aferente,
inclusiv a bilanţului de materiale al acesteia, dacă acesta a fost
alcătuit;
• evidenţele contabile privind materialele intrate în unitate, circuitul
acestora în interiorul unităţii;
• evidenţele contabile privind materialele ieşite din unitate sub formă
de marfă sau sub formă de efluenţi;
• buletinele de analiză a calităţii materiilor prime şi materialelor, a
produselor intermediare şi finite;
• buletinele de analiză a calităţii şi compoziţiei efluenţilor;
• autorizaţiile de funcţionare a obiectivului, eliberate de organe
abilitate pentru: protecţia mediului, protecţia muncii, prevenirea
şi stingerea incendiilor, gospodărirea apelor etc.;
• contractele de furnizare a energiei electrice, a apei şi a altor
materiale şi utilităţi;
• contractele pentru preluarea apelor uzate şi a deşeurilor;
• procese verbale de constatare a organelor abilitate pentru
controlul şi îndrumarea activităţilor desfăşurate de unitate;
• alte studii sau proiecte care privesc unitatea: studii de
fezabilitate, studii de impact, monitorizări etc.;
• informaţii de la organele abilitate şi de la vecini privind
eventualele probleme de mediu survenite în activitatea unităţii.
Înlocuirea materialelor deficitare cu
altele în exces

se impune ca, în procesele de producţie să fie redusă la


minimum cantitatea de materii prime şi materiale deficitare

prin:

recuperarea, reciclarea, reutilizarea unor materiale


refolosibile ce se constituie, la un moment dat, în
pierderi
Reciclarea, reutilizarea, recuperarea

Din cauza caracterului limitat al resurselor naturale,


reciclarea, reutilizarea, recuperarea resurselor
reprezintă practici în sprijinul dezvoltării durabile,
esenţiale în cadrul politicilor de mediu ale sistemelor de
producţie şi, în ultimă instanţă a politicilor naţionale şi
globale de mediu.

Un plan global de prevenire a poluării cuprinde, ca direcţie


principală de acţiune, reciclarea şi reutilizarea deşeurilor,
fie sub formă de materii prime, fie în direcţia obţinerii
de energie.
Soluţie posibilă: utilizarea resursele
regenerabile şi sprijinul biotehnologiei

Natura are capacitatea de a transforma orice substanţă care


a fost produsă prin procese biologice sau biotehnologice,
realizând descompunerea ei şi reciclarea în cadrul unor
cicluri naturale.
Datorită progreselor recente din biotehnologie,
managementul resurselor reutilizabile trebuie să ţină cont de
capacitatea acestora de fi transformate în biosferă,
aplicând practici specifice biotehnologiei
Exemplu:

biodegradarea anaerobă a nutrienţilor organici din apele


uzate, în direcţia obţinerii de biogaz, realizând în acelaşi
timp şi diminuarea cu 50% a cantităţii de deşeuri solide
reprezentate de nămoluri (în anii ’70, firma Anheuser-Busch
Companies, Inc.)

s-au generat 10-15% din combustibilul necesar într-o fabrică de bere,


s-a redus cantitatea de apă uzată cu 80%, diminuându-se astfel sarcina
staţiei de epurare, consumurile energetice necesare epurării cu 80%,
s-au redus emisiile de compuşi volatili cu până la 80%, cu consecinţe
favorabile asupra calităţii aerului din zonă.
s-a realizat o economie de 40 milioane $ pe an, în cazul aplicării sistemului de
recuperare a bioenergiei în 8 din unităţile componente ale companiei.
Soluţie posibilă: m enţinerea constantă a vitezei
de reutilizare

Privită pe termen lung, reutilizarea trebuie să furnizeze


majoritatea bunurilor pentru a acoperi nevoile omenirii pentru
alimente, energie, materiale de construcţie, îmbrăcăminte, etc.
Prin urmare este foarte important să nu fie diminuată rata cu
care aceste materiale sunt recuperate sau transformate în
natură, fapt care ar reprezenta un pericol pentru sol, climat,
apă şi biodiversitate.