Referat

la disciplina Toxicologia alimentară

Tema: Substanțe radioactive.

Poluarea radioactivă
Cuprins
Definitia de radioactivitate
Descoperirea radioactivitații
Mediu in care se găseste radioactivitatea
Conceptul de poluare radioactivă
Instrumente de masurare a radioactivitatii
Surse de poluare radioactivă
Efectele radioactivității asupra omului
Accidente nucleare
Concluzie
 Definitia radioactivitatii

Radioactivitatea este un fenomen fizic prin care nucleul unui atom instabil, numit
și radioizotop, se transformă spontan (se dezintegrează), degajând energie sub formă
de radiații diverse (alfa, beta sau gama), într-un atom mai stabil. Prin dezintegrare atomul pierde
și o parte din masă. Termenul de radioactivitate a fost folosit pentru prima dată de Marie Curie

Simbolul nou de avertizare pentru elemente radioactive deosebit de periculoase

Simbol de avertizare pentru existența substanțelor radioactive depozitate în recipienți protectori

Descoperirea radioactivitatii

Radioactivitatea a fost descoperita in anul 1896 de catre Henri Becquerel in timp ce lucra cu raze
X. Se credea ca materialele ce contineau uraniu absorbeau lumina de la soare si emiteau raze X.
Becquerel a planuit un experiment pentru a demonstra acest lucru utilizand o placa fotografica,
razele X fiind cunoscute ca innegrind aceste placi.
In ziua experimentului cerul era innorat, asa ca Becquerel si-a asumat faptul ca experimentul a
fost un esec. Din fericire el a decis sa developeze oricum placa fotografica si a descoperit ca
acest compus emitea radiatie in ciuda faptului ca nu era soare, imprejurare ce contrazicea teoria
sa anterioara.
Urmatoarea lui sarcina a fost aceea de a afla daca era sau nu vorba despre raze X sau despre alte
forme diferite de radiatie. Pentru acest lucru a plasat sursa de radiatii intr-o incinta vidata in
prezenta unui camp magnetic si a unei placi fotografice, dupa cum este prezentat in figura.
Razele X sunt cunoscute ca fiind neutre, asadar nu pot fi curbate in prezenta campului magnetic.
Totusi, dupa ce a developat placa fotografica, a observat ca radiatia a fost curbata de catre camp.
Cand a schimbat sursa a observat faptul ca radiatia a fost deviata in directie opusa comparativ cu
cea anterioara. Acest lucru a aratat existenta a trei tipuri de radiatii emise de catre materie:
pozitive, negative si neutre.

Multi oameni de stiinta si-au dedicat cariera in scopul cercetarii acestui nou fenomen,
incluzandu-i pe Marie si Pierre Curie, care au descoperit alte elemente radioactive precum
poloniu si radiu.
Rutherford, omul de stiinta despre care am vorbit deja ca fiind responsabil pentru descoperirea
nucleelor atomice, de asemenea a lucrat in radioactivitate, investigand diferite tipuri de surse si
proprietatile lor. Tot Rutherford a fost cel care a inventat numele diferitelor tipuri de radiatii si
anume: alfa, beta si gama, dupa caracterele alfabetului grecesc. Particulele alfa au fost
mentionate deja, atunci cand au fost utilizate pentru a examina interiorul atomilor de aur in
cadrul experimentului lui Rutherford, insa acum le vom privi in mod mai detaliat. Mai intai insa,
stim ca putem gasi radioactivitatea in surse precum compusi din uraniu, dar unde altundeva o
putem gasi si ce este ea?

Stim ca unele elemente sunt radioactive in timp ce altele nu sunt. Acest lucru implica faptul ca
radioactivitatea este generata la nivel atomic, asa ca trebuie sa ne uitam la atomi, in special la
nuclee, pentru a intelege mai bine.

Exista trei tipuri de radiatii care rezulta din atomii radioactivi: alfa, beta si gama. Acestea sunt
particule sau energie emisa de nucleu atunci cand acesta este instabil sau se poate spune ca
reprezinta dezintegrarile atomilor din cauza instabilitatii.

Mediu in care se găseste radioactivitatea

Radioactivitatea nu este limitata la aceste elemente periculase pe care le-am descoperit, precum
uraniul si radiul.Acestea sunt cele mai puternice surse pe care le cunoastem, dar radioactivitatea
este prezenta in cantitati mult mai mici in multe alte locuri.

Radiatia pe care Becquerel a descoperit-o ca provenind de la uraniu deasemenea provine si din

roci, din spatiul cosmic, din aerul pe care il respiram, apa pe care o bem, marea in care inotam si
chiar din propriile noastre organisme.

Puteti fi surprinsi sa aflati ca voi si toti cei pe care ii cunoasteti sunteti radioactivi, si chiar puteti
crede ca acest fapt ar putea fi cauzat de tehnicile moderne pe care lumea le-a dezvoltat, cu
centrale si computere nucleare si imagistica medicala pe baza razelor X, dar va inselati.
 Atata timp cat a existat viata pe Pamant, toate plantele si animalele au fost radioactive. Aceasta
este parte a istoriei vietii pe Pamant.

Solul

Elementele radioactive sunt oriunde in jurul nostru pe Pamant. Multe minerale, in special
granitul, contin cativa compusi din uraniu. De fapt, uraniul este cam la fel de abundent in sol si
roci ca si unele metale cum ar fi staniul, zincul sau wolframul. Totusi, alti compusi radioactivi
sunt mult mai frecventi, cum ar fi thoriul, care este de trei ori mai abundent pe Pamant decat
uraniul. In secolul al XIX-lea, chiar inainte de iluminarea electrica sa o inlocuiasca pe cea cu
gaz, oxidul de thoriu a fost folosit pentru a face lampile cu gaz mai stralucitoare. In secolul al
XXI-lea, thoriul ar putea deveni combustibil nuclear in centralele nucleare.

Imaginea ne arata abundenta uraniului in roci. Alaturi de o greutate de 10 kg sunt trei fire cu o
greutate combinata de 30 de miligrame. Aceasta este proportia uraniului in rocile de pe Pamant.
Deci putem detecta uraniu si alte materiale radioactive in roci, iar radiatiile emise de acestea
contribuie in mare parte la formarea fondului de radiatii. Acesta reprezinta cantitatea de radiatii
pe care o primim toata viata de la mediul inconjurator. Corpurile noastre pot face fata acestor
radiatii, dupa cum vom afla mai tarziu. Harta din imagine ne arata distributia fondul de radiatie
pentru o parte din Europa. Diferenta dintre zone se datoreaza tipului de roci din care este compus
solul fiecarei tari. De exemplu, in sud-vestul Angliei, solul este alcatuit in mare parte din granit
astfel ca fondul de radiatii in aceasta zona este mai intens in comparatie cu fondul din celelalte
zone ale tarii, al caror sol este alcatuit din calcar. In zonele din centrul Frantei nivelul de radiatii
se datoreaza radonului din roci. Pe langa roci, mai exista si alti factori care contribuie la
formarea fondului de radiatii la care suntem supusi.

Spatiul

In intregul Univers exista multe surse care emit diferite tipuri de radiatii, incluzand galaxiile
radio cu jeturi supraluminale (mai rapide decat viteza luminii), gaurile negre si chiar planetele
din sistemul din sistemul nostrum solar. Astronomii folosesc telescoape speciale pentru
observarea acestor tipuri de radiatii, care includ razele X si gama. Aceste surse emit in toate
directiile si exista chiar radiatii de la obiecte aflate la sute de mii de ani lumina care pot ajunge in
cele din urma pe Pamant. Ceea ce detectam de la sursele de radiatii poarta numele de raze
cosmice. Pe masura ce ne inaltam razele cosmice sunt mult mai puternice. In varful muntilor sunt
detectate mai multe radiatii decat la nivelul marii, caci ele trebuie sa treaca prin mai putine
straturi ale atmosferei.
Razele cosmice sunt greu de detectat si uneori le dau batai de cap oamenilor de stiinta. Ocazional
este necesar sa se masoare radioactivitati foarte slabe. Acest lucru se intampla cand se studiaza
surse de radiatii gama foarte slabe, foarte indepartate si emit o cantitate mica de radiatii in
directia noastra sau cand studiem expansiunea universului si radiatia din domeniul de microunde
care o insoteste.

E fara de speranta sa se masoare radioactivitati foarte slabe la suprafata Pamantului, caci ele sunt
complet ascunse de abundenta razelor cosmice. Din aceasta cauza unele experimente se fac
adanc in interiorul minelor, la o adancime de un kilometru sau chiar mai mult, amintindu-ne sa
evitam granitul care are mult uraniu in componenta. Un experiment care impune astfel de
masurari este acela de a detecta un tip de particula fundamentala, numita neutrino, despre care
vom discuta mai tarziu.

In imagine este reprezentat un detector de neutrini din Italia situat la o distanta de 1.4 kilometri
sub varful unui munte.

Apa marii

Trecand peste roci si sol, raurile transporta cu ele diverse saruri dizolvate in apa. In timp, datorita
faptului ca apa se evapora, sarurile devin concentrate. Intrucat cele mai multe roci contin uraniu,
nu este surprinzator faptul ca marile contin saruri de uraniu de asemenea. Acest lucru contribuie
la radioactivitatea marii, si nu doar din cauza uraniului, ci si a altor substante
precum 40K (pronuntat potasiu-40). Aceasta forma a potasiului este principala substanta care
contribuie la radioactivitatea din organismul nostru.
In medie, apa marii contine aproximativ trei miligrame de uraniu in fiecare o mie de litri, adica la
fiecare metru cub. Nu este mult, poate, dar se spune ca daca aceste costuri de extragere a
uraniului ar fi reduse la o zecime fata de cele actuale, atunci exploatarea in acest fel ar putea
profitabila! Daca sursele actuale de uraniu se vor epuiza atunci centralele nucleare ar putea folosi
uraniul extras din apa marii.

In aer

Aerul pe care il respiram contine o cantitate mica de carbon radioactiv, cunoscut ca 14C
(pronuntat ‘carbon-paisprezece’; in unele carti vei gasi scris carbon-14). Atomii de carbon-14
sunt rezultati in urma interactiunilor razelor cosmic in atmosfera. Razele cosmice sufera multe
transformari care includ si producerea neutronilor termici. Acesti neutroni interactioneaza cu
atomii de azot-14 si au ca rezultat prin reactie nucleara producerea atomilor de carbon-14 si a
protonilor. Acesti atomi de carbon produc molecule de dioxid de carbon, pe care plantele le
extrag din aer in scopul fotosintezei si a producerii zaharului si celulozei; in urma acestor
procese fiind absorbit si carbon-14. Acesta ajunge in organismul nostru atunci cand consumam
plante sau carnea provenita de la animalele care au consumat aceste plante. Pe baza faptului ca
toate vietuitoarele consuma carbon-14 in timpul vietii putem determina varsta ramasitelor
biologice ingropate in pamant acum sute sau mii de ani. Pentru aceasta trebuie sa cunoastem
timpul de injumatatire al atomilor radioactivi, subiect despre care vom vorbi mai tarziu.

In organisme

Mancarea pe care o consumam zilnic contine doua sau trei grame de potasiu. Asta inseamna ca,
pentru fiecare kilogram din corp, 50 de atomi de potasiu se dezintegreaza si emit particule
radioactive in fiecare secunda. Asadar sa ne amintim ca atunci cand consumam plante (sau carne
provenita de la animale care au consumat plante) absorbim atomi de carbon-14 care sunt la
randul lor radioactivi. De asemenea, exista si urme ale altor elemente radioactive precum uraniu.
Daca ti se intampla sa inghiti apa din mare vei prelua si o cantitate mica de uraniu intrucat
aceasta contine si o cantitate mica din acest element.
Am discutat deja despre faptul ca razele cosmice produc carbon-14 care este utilizat in
producerea carbohidratilor care sunt ingerati de catre plante si implicit de animale, si de catre
noi. C-14 intra in alimentatia zilnica si este prezent in toate vietuitoarele care-l consuma.

Este periculoasa radioactivitatea la care suntem supusi?

Dozele mari de radioactivitate pot fi letale, mii de oameni murind din cauza radiatiilor emise in
urma atacului cu bombe nucleare din anul 1945 din Japonia.

Mai recent, in anul 1986, 31 de oameni au murit din cauza radiatiilor emise in urma exploziei de
la centrala nucleara de la Cernobil din Ucraina. Puteti citi mai mult despre aceste subiecte in
rubricile ‘Beneficii si riscuri’ si ‘Istorie’.
Cantitatile de radiatii ce sunt cunoscute ca daunand sanatatii sunt cu mult mai mari decat fondul
de radiatii datorat razelor cosmice, rocilor, etc.

Oricare din celulele noastre afectata de aceste surse de radiatii se poate reface de la sine, atunci
cand sunt putine celule afectate. In cazul expunerii la doze mari de radiatii multe celule sunt
afectate tesuturile neputandu-se reface, de aceea acestea devin extrem de periculoase.
Stim ca plantele si animalele au trait si au evoluat pe baza radioactivitatii timp de miliarde de
ani. Astfel daca radioactivitatea este periculoasa depinde de cat de multa primim. Chiar si prea
mult din sarea obisnuita poate ucide oameni, este ceea ce se intampla cand naufragiatii pe oceane
pot muri de sete. Dupa cum se spune ‘tot ce e mult strica’.
Deci cand putem stii cata radiatie este “prea mult”? In primul rand trebuie sa intelegem fiecare
tip de radiatie si trebuie sa stim cat de periculoasa este fiecare. Vom descoperi care este nivelul
la care radiatia devine periculoasa in sectiunea despre interactia cu materia.

Concept de poluare radioactivă

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează
cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și
mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al
cauzelor naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante
provine din activitățile umane.
Se disting următoarele categorii:
 poluare fizică (incluzând poluarea fonică și poluarea radioactivă)
  poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în mediu sub formă gazoasă,
lichidă sau de particule solide)
 poluare biologică (cu germeni patogeni, substanțe organice putrescibile etc.).
În afară de poluarea biologică, industrială şi chimică a solului, există azi şi poluarea radioactivă,
de care se face vinovat tot omul.
Experienţele nucleare efectuate în unele zone ale Terrei, deşeuri radioactive depozitate, precum
şi emanaţiile de la centrele nucleare unde s-au produs accidente (cum este cea de la Cernobâl-
Ucraina) sunt un foarte mare pericol pentru viaţa oamenilor şi animalelor.

Cei mai periculoşi radionuclizi sunt cei de viaţă lungă emişi de reactoarele nucleare: stronţiul 90
rezistă 28 de ani, iar cesiul 137 chiar jumatate de secol!
Aceste elemente radioactive ucigaşe se concentrează în sol, de unde trec uşor la plante şi
animale. De pildă, în zonele nordice ale Europei şi Americii, acolo unde s-au făcut experienţe
nucleare, lichenii depozitează cesiu radioactiv, iar renii, care se hrănesc cu licheni, depozitează la
rândul lor izotopi. Consumând carne de ren, laponii sau încărcat cu izotopi radioactivi de zeci de
ori mai mult decât alte populaţii nordice, care n-au fost contaminate nuclear.

Radioactivitalea poate fi:

-naturala - cand nucleul radioactiv, instabil, se dezintegreaza spontan, emitand atat particule cat
si energie;
-artificiala - constad in bombardarea unor atomi cu radiatii provocand descompunerea nucleelor
acestora; de exemplu prin lovirea unui nucleu de uraniu cu un neutron nucleul se va scinda in
mai multe fragmente, producand alti neutroni, cu o degajare mare de energie; aceasta energie
accelereaza puternic produsii reactiei, iar. provoaca alte scindari; aceasta este fisiunea nucleard
folosita in reactoarele centralelor nucleare, unde reaclia este mereu controlata printr-un
moderator care absoarbe neutronii prea rapizi; energia nucleara degajat este captata, evacuata si
transformata in energie electrica.

Sursele naturale de radialii radioactive:

-radialia cosmica - formata din protoni, neutroni si mezoni;
-minereurile radioactive din sol;
-emanatii de radiu din roci.

Surse de radioactivitate artificiala:

-bombele nucleare;
-experienlele nucleare;
-centralele nucleare;
-industria aeronautica;
-deseurile radioactive;
-expunerile medicale (radiografii, tratamente cu razeX, iradieri cu cobalt radioactiv);
-accidentele nucleare.
Elemente radioactive

Uraniu (U)
este un element chimic, un metal, din seria actinidelor a sistemului periodic al elementelor care
are Z =92. Are cea mai mare masa atomica dintretoate elementele natural si este aproximativ cu
70% mai dens decat plumbul si este usor radioactiv. Distributia sa naturala este de circa cateva
parti per milion in sol, roci si apa.Uraniul este extras industrial din minerale relativ bogate în
concentratie fată de ceanaturala ,prin procedee mecanice, fizice și chimice

Toriu (Th) este un element chimic natural radioactiv cu Z= 90. Are 6 izotopi,dintre care cel mai
stabil este Th-232 care are un timp de înjumatatire de peste 14milioane de ani.Toriul este
considerat a fi combustibilul nuclear al viitorului. Mai putin radioactivdecat uraniul, thoriul
poate fi exploatat în cariere de suprafata, iar acest lucru are unimpact minim asupra mediului si
costuri relativ reduse de valorificare.În urma dezintegrarii nucleare a toriului rezulta un gaz nobil
si radioactiv, radonul(Rn). Cantitatea estimata de thoriu din scoarta terestra este de trei pana la
patru ori maimare decat cea a uraniului.Toriul pur este un metal alb argintiu, care este stabil în
aer uscat si isi psstreazaluciul metalic pentru mai multe luni. Atunci cand este adus in mediu
umed si bogat în oxigen, începe să seoxideze, devenind treptat cenusiu, apoi negru. Este moale,
foarteductil, putand fi laminat la rece

Radiu (Ra) este un element chimic natural radioactiv cu Z = 88, ce face parte dingrupa metalelor
alcalino-pamantoase. Are o culoare alb argintie si este extrem deradioactiv.Expus la aer oxideaza
foarte usor, devenind negru.Acest element are o abundenta relativ redusa în scoarta terestra si
extragerea saîntampina probleme, acestea datorandu-se în mare parte radioactivitatii sale mari.În
prezent, compusii radiului nu au nici o utilizare practica iar metalul este folositfoarte rar ca sursa
de neutroni.

Radiatiile se pot clasifica dupa mai multe criterii:

a)Dupa natura lor:- electromagnetice - reprezinta propagarea sub forma de unde transversale a
variatiilor campului electromagnetic: (radiatia γ).
Spectrul undelor electromagnetice este prezentat in figura de mai jos:Fig.2 : Spectrul undelor
electromagnetice- elastice - reprezinta propagarea sub forma de unde longitudinale
a vibratiilor unuimediu elastic.- corpusculare - sunt formate din fascicule de particule de mare
energie/viteza
(radiatii αsi radiatii β).

b) Dupa energie :- ionizante - radiatii de mare energie, capabile sa produca ionizarea, emise de
atomiradioactivi.- neionizante - radiatii de energie mai mica, insuficienta pentru a produce
ionizarea:domeniile radio, microunde, IR, VIS si UV.
Radiatia ionizanta este radiatia care are suficientaenergie pentru ca in urma interactiei sale cu
un atom sa poata expulza un electron de peorbita atomului, formand ioni; de aici si numele
sau.Fig.3 : Radiatia ionizantaExista trei tipuri importante de radiatie ionizanta:

Radiatia
Alfa (α)

Particulele α se compun din doi neutroni (fara sarcina electrica) si doi protoni
(incarcati pozitiv). Cand particulele alfa traverseaza un material solid, ele interactioneazacu multi
atomi pe o distanta foarte mica. Dau nastere la ioni si isi consuma toata energia pe acea distanta
scurta. Cele mai multe particule alfa isi vor consuma intreaga energie latraversarea unei simple
foi de hartie. Principalul efect asupra sanatatii corelat
cu particulele alfa apare cand materialele alfa-emitatoare sunt ingerate sau inhalate iar energia
particulelor alfa afecteaza tesuturile interne, cum ar fi plamanii.

Radiatia Beta (β)

Particula Beta este un electron liber. El penetreaza materialul solid pe o distanta maimare decat
particula alfa. Efectele asupra sanatatii asociate particulelor beta se manifestain principal atunci
cand materialele beta-emitatoare sunt ingerate sau inhalate.

Radiatia gama (γ)

Radiatia gama se prezinta sub forma de unde electromagnetice sau fotoni (particulecu masa
de repaus nula care se mişcă cu viteza lumini )
emisi din nucleul unui atom.
Ei pot traversa complet corpul uman, putand fi oprite doar de un perete de beton sau de o placa
de plumb groasa de 15 cm. Radiatia gama este oprita de: apa, beton si, in special,de materiale
dense, cum ar fi uraniul si plumbul, care sunt folosite ca protectie impotrivaexpunerii la acest tip
de radiatie.

Efectele poluarii radioactive asupra organismului uman:

-leziuni cutanate (radiodermite);
-leziuni oculare cu opacifierea cristalinului;
-sterilitate temporara sau definitiva, in functie de doza;
-iradierea in primele trei luni de sarcind duce la malformanfii congenitale, retardare mintala
severa;
-cancer: leucemie, cancer tiroidian, mamar, pulmonar etc.

Efectele radiatie UV asupra oamenilor, plantelor si ecosistemului acvatic.

-asupra oamenilor:-arsuri si cancere ale pielii, cataracte si alte boli ale retinei, suprimarea
sistemului imunitar, agravarea incidentelor legate de bolile infectioase
-asupra plantelor (toate speciile afectate la acelasi nivel):-scaderea fotosintezei, scaderea
schimbului eficient de apa, scaderea suprafetei frunzelor
-asupra ecosistemului acvatic:-reducerea ratei de supravietuire, reducerea productiei de
fitoplancton, reducerea capacitatii reproductive la pesti, crabi, amfibieni si a capacitatii larvare

Instrumente de masurare a radioactivitatii

Detectorul cu scintilatie, foloseste un material care, atunci cand este lovit deradiatia ionizanta,
devine fluorescent sau emite instantaneu un puls luminos; un detector sensibil la lumina
inregistreaza intensitatea radiatiei prin cantitatea de lumina emisa dematerialul fluorescent.

Ecusoanele cu film
sunt utilizate in special de personalul medical si cel dindomeniul nuclear pentru a masura
cantitatea de radiatie primita. Aceste ecusoane folosescun film care prin expunere la radiatii
produce o imagine. Developarea filmului arataexpunerea cumulata la radiatii.

Efectele radiatiilor asupra sanatatii

Radiaţiile ionizante pot fi periculoase pentru om

. În drumul lor, radiatiileionizante, elibereaza o cantitate suficienta de energie, pentru a putea
îndeparta unul saumai multi electroni din atomii tesuturilor iradiate, deregland activitatea lor
chimicanormala in tesuturile vii. La un anumit grad de dereglare a acestor procese chimice,
celulele vii nu se mai pot regenera pe cale naturala şi raman permanent dereglate sau mor
(în cazul distrugerii ADN-ului).

Gradul de severitate al efectelor radiaţiei depinde de:

durata expunerii

intensitatea radiatiilor

tipul radiatiilor

Protectia impotriva radiatiilor

Datorita faptului ca se presupune ca orice doza de radiatii genereaza anumite
riscuri şi fiindca întotdeauna exista un anumit nivel de radiatii de fond în natura, nu este posibil
sa eliminam toate riscurile asociate cu aceste radiatii.
Pentru a mentine acest riscla un nivel cat mai scazut, permitand, in acelasi timp, utilizarea
benefica a radiatiilor si amaterialelor radioactive, au fost elaborate o serie de principii de
protectie pentru aceleactivitati care conduc la cresterea dozelor incasate de oameni:

Aceste activitaţi trebuie desfasurate numai daca efectele pozitive le depasesc pecele negative,
adica în cazul în care beneficiile rezultate din aceste practici vor fi maimari decât riscurile
generate;
Riscurile de radiatii
– dintr-o anumita activitate
– nu trebuie sa depaseasca limitelespecificate;

Chiar si sub aceste limite, riscurile de radiatii trebuie mentinute la cel mai scazutnivel rezonabil
posibil, adica trebuie luate masuri pentru a reduce riscurile cat mai mult,cu exceptia cazului în
care acestea sunt prea costisitoare sau dificile în comparatie cu posibila reducere a dozei.Pentru
acele surse de radiatii care pot fi controlate, exista limite pentru dozele pecare populatia le poate
primi.Un individ nu trebuie sa primeasca mai mult de 1 milisivert pe an de la toate
unitatile nucleare şi de la alte activitaţi generatoare de radiatii. Acest lucru nu includ
edozele primite de o persoana din sursele naturale de radiatii sau în scopuri medicale.Un individ
care lucreaza cu radiatii nu trebuie sa primeasca mai mult de 20 mSv pe an din activitatea
respectiva. Exista restrictii speciale referitoare la femeile însarcinate
care lucrează cu radiatii, pentru a garanta protectia fatului.
Acestea sunt limite superioare, însa nu este suficienat conformarea la aceste limite.Dozele
trebuie mentinute la o valoare cat mai joasa posibil în limite rezonabile, ceea cede
regula inseamna ca sunt cu mult sub aceste limite. De fapt, numai un numar limitat de persoane,
care traiesc în apropierea facilitatii respective pot primi doze aproape delimitele prevazute pentru
populatie, însa pentru majoritatea oamenilor dozele de la acelefacilitati vor fi mult mai reduse. Si
majoritatea lucratorilor din industria nucleara nu primesc mai mult de cativa mSv pe an, iar
lucratorii din alte domenii cum ar fi personalul de pe liniile aeriene sau personalul medical
primesc doze similare înactivitatea lor profesionala.