Sunteți pe pagina 1din 2

Concluzii

În lumina celor afirmate mai sus, ceea ce este de reþinut în legãturã cu studiul
securitãþii ºi cu precãdere al securitãþii naþionale este în primul rând faptul cã,
parafrazându-l pe Alexander Wendt (Wendt, 1992), securitatea (naþionalã)
este ceea ce statele fac din ea. Aºa cum s-a vãzut încã de la începuturile
analizelor de securitate, acest concept este legat de circumstanþele naþionale ºi
internaþionale ale statelor ºi, în consecinþã, poate fi extrem de elastic. Dar
acest lucru nu înseamnã cã securitatea poate fi orice sau definitã de oricine.
Existã elemente ºi criterii .minime. care intrã în determinarea ei. În primul rând,
în pofida a numeroase încercãri de a schimba obiectul
referent prin excelenþã al noþiunii, statul rãmâne entitatea principalã atunci
când se vorbeºte despre securitate. Chiar ºi atunci când se admite faptul cã
indivizii sau grupurile ar putea în mod egal sã constituie obiecte de studiu în
relaþia cu securitatea, existã tendinþa de a trata statul ca mediator sau ca
interlocutorul cel mai potrivit chiar ºi în aceste cazuri. Problema majorã
intervine atunci când statul însuºi devine un pericol sau o ameninþare la adresa
anumitor grupuri sau indivizi ºi în care existã pericolul ignorãrii acestei
realitãþi pentru cã nu existã noþiuni sau strategii pentru a o identifica. Noþiuni
ca securitatea umanã îºi dovedesc utilitatea ºi necesitatea în astfel de
circumstanþe.
Cu privire la natura securitãþii, este de reþinut cã, odatã cu sfârºitul
Rãzboiului Rece, ea nu mai este consideratã în termeni exclusivi militari. Este
meritul atât al cercetãtorilor academici, cât ºi al practicienilor care au fost
capabili sã recunoascã faptul cã globalizarea ºi interdependenþa au accentuat
elementele economice, politice ºi sociale ale securitãþii ºi au studiat felul în
care acestea o pot întãri sau fragiliza, atât la nivelul statului cât ºi la nivelul
individului. Introducerea noþiunii de risc este, de asemenea, foarte utilã ºi
novatoare în ideea securitãþii, chiar dacã nu o revoluþioneazã.
Cel mai important lucru de reþinut este cã securitatea nu trebuie vãzutã ca
un lucru sau o stare imuabilã. Ea este un proces ºi o practicã politicã ce
variazã ºi poate fi identificatã prin anumite strategii de cercetare; de exemplu,
analiza procesului de securizare, detaliatã de Buzan ºi Wæver, ºi o abordare
istoricã ºi de lungã duratã. De asemenea este de reþinut nuanþarea lui Mathias
Albert, ºi anume cã securitatea se referã la capacitatea unui sistem de a
procesa elementele de diferenþã cu alte sisteme ºi în acest sens are legãturã cu
identitatea sa politicã, socialã ºi militarã. Securitatea va fi întotdeauna legatã
de ideea de siguranþã ºi supravieþuire. Întrebarea-cheie este, în consecinþã,
supravieþuirea cãrui element? În funcþie de rãspunsul pe care îl obþinem,
înþelegem ce este important pentru securitatea unui stat într-un anumit caz.
În cele din urmã, ca în cazul majoritãþii conceptelor din domeniul relaþiilor
internaþionale, trebuie menþionatã nevoia de studii de caz empirice pentru a
putea încerca o generalizare sau mãcar anumite linii directoare despre ceea ce
înseamnã securitatea la un nivel mai ridicat decât cel al unui singur stat. Cu
privire la acest lucru este regretabil cã viziunea dominantã în acest domeniu
rãmâne cea elaboratã în centrele de putere ºi academice din Occident, de
multe ori adoptatã fãrã o atitudine criticã.
98 POLITICA DE SECURITATE NAÞIONALÃ
Lecturi recomandate
Buzan, Barry (2000), Popoarele, statele ºi teama: O agendã pentru studii de
securitate internaþionalã în epoca de dupã rãzboiul rece, trad. de V. Sãndulescu,
Cartier, Chiºinãu.
Krause, Keith; Williams, Michael C. (1997), Critical Security Studies: Concepts
and Cases, University of Minnesota Press, Minneapolis.
Rosenau, James; Aydinli, Ersel (2005), Globalization, Security, And The
Nation-State:
Paradigms In Transition, State University of New York Press, New