1

TEMA NR. 4
EDUCATIA SI DEZVOLTAREA EMOTIONAL AFECTIVA
CUPRINS

1. Avertismente
2. De ce analiza dezvoltarii emotional-afectiva
3. Caracteristicile vietii afectiv-emotionale
4. Relatia afectiv-emotional
 2

TEMA NR. 3

EDUCATIA SI DEZVOLTAREA EMOTIONAL AFECTIVA

1.AVERTISMENTE:

1. V. Pavelcu afirma ca, la nivelul dinamismului emotional-afectiv

ne aflam in fata controversei psihologie obiectiva: carteziana,
psihologie reflexologica, pavloviana, neobihaviorista (Watson,
Skinner), psihologia conduitei (P.Janet, H. Pieron) si pe de alta
parte psihologia subiectiva interna cu punct in actiune, in
constiinta fenomenelor interne, dominata de introspectie.
2. Perspectiva amintita isi gaseste suport si in distinctia pe care
scoala germana contemporana o face intre “a intelege”(verstehen)
si a “explica”(erklaren). Apropierile ajung la a le socoti identice
din punct de vedere teoretic, desi practic ele sunt fundamental
distincte:
RATIONALUL- “a explica viata psihica”= a introduce o
doza de rational, a arata intelectual, teoretic, ceea ce se afla implicit
in unul sau mai multe adevaruri deja admise.
AFECTIVUL-“a intelege”= a trece dincolo de conditiile in
care o fiinta actioneaza si a lua o atitudine pozitiva, a patrunde in
interiorul fenomenului, a avea o reactie adaptata, integrala, globala
si complexa a intregii noastre fiinte fata de sufletul intreg al unei
individualitati.
Deci, putem concluziona ca afectivul penetreaza zona
intelegerii.
 3

2. DE CE ANALIZA DEZVOLTARII
EMOTIONAL-AFECTIVA ?

Argumente probabilizante:

1. Omul viitorului este un om fara afectivitate.(P.Janet)

2. Afectivitatea este un “azil pentru toate fenomenele psihice fara
adapost”.(A. Pfander)
3. Nu putem vorbi de afectivitate in general, ci de tipuri de reactii
afective ale cuiva, unele invatate, altele dobandite.(J. Sawrey)
4. Psihologia contemporana “a dizolvat categoria afectivitatii in alte
categorii mai comprehensive, mai concrete si mai susceptibile de
individualizare: persoana, caracter, temperament, motivatie”.

OBSERVATII:
1. Psihologia educatiei nu poate face abstractie de aceasta realitate
in analizele pe care le intreprinde asupra resorturilor mai
adanci ale fiintei umane, spre nucleul personal al oricarui
subiect educational.
2. Viata afectiva a elevului nu se prezinta ca o realitate psihica
uniforma pentru toti subiectii analizati. Uneori ea este
intraductibila, incomparabila.
3. Viata afectiva se distinge prin note aparte de aspectul perceptiv si
cognitiv (ideomotor).
 4

2. CARACTERISTICILE VIETII
AFECTIV-EMOTIONALE

1.Caracterul timic: viata afectiva are o functie biologica de

apreciere, este legata de interesele biologice, de tensiunea
organismului, opuse aspectului intelectual, inteligent (de cunoastere,
de constatare), sau de cel ajustativ al vointei. Aspectul timic, cel mai
adesea subconstient concorda cu faptul ca realitatea educationala ni
se prezinta ca o ierarhie de valori, ca un camp de forte diverse-unele
atractive, altele neutre, altele respingatoare. Aceste caracteristici
sunt adesea primitive, confuze, intuitive, in complementaritate cu
structurile intelectului.
2. Nota puternica de subiectivitate: este data de legatura
particulara cu Eul.
3. Nota sensibila de proiectivitate: este sustinuta de realitatea si
experienta artistica.
4. Caracterul sincretic: fenomenele afective sunt in mare parte
caracterizate prin absenta distinctiei in ansamblu: fara un relief
delimitat, fara forme clare, fara o structura si o articulatie
evidente. Ele sunt de fapt fondul activitatii educative, un
“background”.
5. Caracterul iradiant: fenomenele afective nu sunt niste
datuumuri, ci un rezultat ce tinde sa intre in teoria undelor,
colorand intreaga personalitate. Aici se opereaza si cu
conceptul de transfer afectiv (un plus de deplasare al intelesului
afectiv de la un continut la altul), distinct insa de iradiere care
presupune dominanta cognitiva.
6. Viata afectiva este dominata de actualitate, fenomenele afective
se produc “hic et nunc” (a nu se confunda cu reprezentarea,
memoria afectiva sau amintirea intelectuala a unui sentiment cu
trairea afectiva propriu-zisa).
Trairile afective sunt de fapt nu reintegrari, nu retrairi
integrale, nu reconstituiri complete, ci transpuneri
selectionate, prescurtate, filtrate, evaluate, nonrealitati
psihologice ale momentului. Ele sunt infidele, desi pot avea
prospetime sunt dezactualizate, sunt interpretari, nu fapte
psihice.(E. Claparede)
7. Trairile afective sunt tensionate cantitativ si dinamic -a se
vedea teoria lui F. Herbart - tensiunea, ca rezultat afectiv al
fortelor care se inhiba reciproc. Viata afectiva a elevului se
poate afla in echilibru pentru ca subsistemele psihice comunica
intre ele, externul comunica aproximativ explicit cu internul.
Acest echilibru poate fi rupt pentru ca exteriorul este imobil,
 5

comportamentul extern pare neschimbat, dar interiorul este

agitat, haosul incepe sa se manifeste, zidurile incep sa se
sparga. (K.Lewin, S.Freud, H. Wallon)
8. Caracterul instabil este pus in legatura cu dinamismul vietii
afective.”Fiinta umana se tine intr-un echilibru instabil pe
lumea sentimentelor.”(G. Robin) Aici opereaza ambivalenta
(Freud), legea compensatiei, a contrastului, a pendularii vietii
afective (timizii curajosi, afectuosii insensibili, pudicii cinici.)
Dar tot de aici si versatilitatea, labilitatea precum si
instabilitatea personalitatii.(F.Stefanescu-Goanga)
9. Caracterul ritmic: viata afectiva se inscrie intr-o ordine
temporala colorand ritmic specificul activitatii. Ritmul
activitatii este un derivat al afectivitatii.(V. Pavelcu) Ritmul
afectiv avanseaza activitatea motorie si intelectuala.
10. Viata afectiva prezinta o specificitate ontogenetica, cu
mecanisme: unele ereditare, altele automatisme invatate.

4.RELATIA AFECTIV-EMOTIONAL

Ipoteze sau posibile concluzii:

1. Apartenenta vietii afective la domeniul subiectivitatii a plasat-o mult

timp intr-o zona aparte a campului stiintific. De aici foarte putine
studii moderne pe aceasta tema.
2. Viata psihica a fost studiata din perspectiva adaptabilitatii, a biologiei
emotiei. A se vedea spre exemplu mesageriii pusi in jocul vietii
afective: adrenalina, nonadrenalina, morfinele endogene dar si
consecintele patologice posibile asupra vietii omului: boli
cardiovasculare, digestive, imunitare sau legatura lor indisolubila cu
fenomene cum sunt stressul.
3. Iesirea din cercul vicios sus - amintit s-a facut prin intelegerea
interactiunilor intre componentele fiziologice, somatice si cognitive
ale afectivitatii si nu prin neglijarea lor.
(vezi schema urmatoare reprezentand Modelul interactiunii
fiziologicului, cognitivului, somaticului in conceptia lui Robert Dantzer)
4.Cercetarile electroencefalografice asupra specializarii neurofunctionale
ale celor 2 emisfere cerebrale arata ca specializarea se face si pe cale
afectiva: stanga-bucurie, dreapta-tristete.
5.Cercetari interesante au fost facute in planul vietii afective de P. Ekman
si R. Davidson si N. Fox care au relevat legatura stransa dintre diferitele
componente emotionale si atitudinile motrice corporale. Sa ne gandim doar
la axa polurilor tensiune-relaxare si la cea a directiei apropiere-departare
 6

(vezi schema urmatoare: Atitudini emotionale si conduite distribuite dupa

axe specifice vietii afective) pentru a ne putea gandi, la cateva din
consecintele asupra conduitei scolarului, referitoare la reactiile, pe care
adesea nu le analizam cu suficienta atentie in orele noastre de clasa sau
extraclasa.
6. Daca acceptam ca exista tipologii comportamentale cu origine in
strategii: a) de actiune
b) skills-uri de aparare (bazate pe procedee dominant
intrapsihice de reintegrare a situatiilor generative de stari
afective)
atunci am putea vorbi si de:
2 tipuri de comportamente: a) cu reactivitate ridicata
b) cu reactivitate scazuta.
In probele de calcul mental se pot calcula pe de o parte compozitia
reactiilor hormonale si pe de alta parte timpii de reactie la sarcini pentru
cele 2 tipuri.
7. Din punctul de vedere al psihologiei educatiei, continutul vietii afective
este un amestec de impulsiuni, dorinte, cunoastere si satisfactii legate de
procesul educational. Suprasimplificand datele, am putea concluziona ca
viata afectiva ar avea un continut dat de 4 elemente:
· afectiune (expresia pendularii intre placere-durere)
· dorinta (inclinare spre…/ aversiune fata de…)
· asteptare (expresia pendularii intre speranta si teama,
frica)
· vigilenta (expresia raportului atentie, surpriza)
De exemplu surpriza, mirarea nu este o emotie, dar este fundament pentru
viata afectiva; atunci vom spune ca viata emotional-afectiva nu este
constituita numai din acte innascute ci si din atitudini. In viata afectiva pot
fi considerate elemente esentiale:
· experienta emotionala (elemente mentalizate)
· experienta motrica (insotitoare de comportament expresiv)
· comunicarea (viata afectiva este nu numai reflectare ci si o
conduita de evaluare a situatiei noastre in lume)

NOTA:
Viata afectiva si afectivitatea nu trebuie confundate cu emotiile.
Viata afectiva se refera la valori, sentimente, motivatii si emotii ce pot fi
stimulate deliberat, programat, rational, sistematic.
Daca in special emotia este o atitudine, o posibilitate instantanee a
constiintei asupra starilor care vin, atunci se pune intrebarea:
Ce este aceasta atitudine?
 7

H. Parret sugereaza un raspuns: atitudinea este un tip aparte de evaluare a

acestor stari-stabilirea unui coeficient de probabilitate sau de
preferinta, sau contrar imposibilitate, aversiune.
Rezulta de aici statutul de structura plurimodala a afectivitatii, deci o
modalitate. Verbele de modalitate sunt in general in limbile europene in
numar de 4:
· a putea=a fi capabil de…
· a voi=a fi determinat sa…
· a trebui=a fi constrans sa…
· a sti=a fi informat
Doua dominante sunt centrale in viata emotionala:
· a nu putea= toate emotiile incep printr-o neputinta, slabiciune
· a voi=emotia adevarata se concentreaza in jurul unei tendinte
irezistibile spre…
“A nu putea” si “a voi” se completeaza. Iata simbioza dintre
putere-vointa, tentatie-rezistenta.
Din combinatia celor 4 modalitati definitorii pentru conduita
umana (a putea, a trebui, a sti, a voi) se obtin 8 stari emotionale
fundamentale, opuse 2 cate 2 deci, cupluri dialectice:
· curiozitatea (tentatia): a vrea sa stii, a nu putea sa nu stii
· repulsia: a vrea sa nu stii, a nu putea sa stii
· bucurie (euforie): a vrea sa vrei, a nu putea sa nu vrei
· tristete (deprimare): a vrea sa nu poti, a nu putea sa vrei
· indrazneala: a vrea sa poti, a nu putea sa nu poti
· teama: a vrea sa nu poti, a nu putea sa poti
· empatia (solicitudine): a voi sa devii, a nu putea sa nu devii
· iritare (nemultumire): a vrea sa nu faci ceva constrans, a nu putea
sa faci ceva constrans.
 8

Combinatia de Emotii Emotii derivate Emotii tertiare fata

verbe modale fundamentale fata fata de altii de propria
de ceva imediat (avand constiinta constiinta de sine
sinelui)
-a vrea sa stii, a nu -curiozitate, -admiratie -mandrie
putea sa nu stii tentatie, dorinta
-a vrea sa nu stii, a (pofta)
nu putea sa stii -dezgust, repulsie, - dispret -rusine, umilire
greata
-a vrea sa vrei, a nu -bucurie, veselie - entuziasm -extaz, euforie
putea sa nu vrei
- a vrea sa nu vrei,
a nu putea sa vrei -tristete, deprimare - ciuda, resentiment - deziluzie,
deznadejde
-a vrea sa poti, a nu -indrazneala, curaj, -incredere, fidelitate -amor propriu
putea sa nu poti siguranta aroganta
-a vrea sa nu poti a - neincredere,
nu putea sa poti -teama, spaima suspiciune, indoiala - timidiate, trac

-a vrea sa faci ceva - solicitudine, - gratitudine, mila, - buna - credinta

neconstrans, a nu empatie compatimire,
putea sa nu faci compasiune
neconstrans
- a vrea sa nu faci - iritare, - resentiment, - rea - credinta
constrans, a nu nemultumire indignare
putea sa faci
neconstrans
 FRICÃ MÂNIE
TENSIUNE

TEAMÃ FURIE

E A
V P
I R
T O
A P
R I
E E
R
E

· BUCURIE

EROTISM TANDREÞE
TRISTEÞE
RELAXARE

Atitudini emotionale si conduite distribuite dupa axe specifice vietii

afective
 5. TEORII ALE AFECTIVITATII

1. Teorii neurofiziologice (W.James, W.B.Cannon, P.Bard,

J.H.Masserman, J.W.Papez, D.O.Hebb, B.M.Arnold)
2. Teorii instinctuale (W.Mc.Dougall, S.Freud, E. Jacobson, D. Rapoport,
O.Fenichel)
3. Teorii conflictuale ale EU-lui (F.Paulhan, F.A.Hodge, C.W.Darrow,
M.Bentley, D.T.Howard)
4. Teorii ale degajarii de energie (E.Duffy)
5. Teorii atitudinale (N.Bull)
6. Teorii motivationale (R.W.Leeper, P.T.Young)
7. Teorii behavioriste (J.B.Watson, B.F.Skinner, C.L.Hull, F.C.Tolman)
8. Teorii existentialiste (J.P.Sartre)
9. Teorii functionale (A.E.Michotte, M.B.Arnold, J.A.Gasson)

6. FUNCTIILE AFECTIVITATII

1. Functia dezorganizatoare, derutanta, neadaptativa (P.Janet,

Pradines:”emotiile=o furtuna organica, devastatoare
2. Functia utilitarista, energetic-adaptatoare (W.B.Cannon, J.B.Watson,
H.Wallon)
3. Teoria ambivalentelor: “emotia este un fenomen social, nu expresia
sa, dar si un fenomen fiziologic in mecanismul sau.”-G.Heyer
Efectele contradictorii l-au facut pe P.Malrien sa distinga intre
“emotiile de pornire la drum” si “emotii de dezorientare.”
NOTA:
Sinteza privind functiile si rolurile psihice ale emotiilor in
conceptia lui G.Collin
Functia afectiva indeplineste un rol de avertisment. Rolul ei este acela
de a pune in stare de alarma organismul si de a-l preveni asupra gradului
de dezadaptare in care se gaseste… Placerea si durerea, emotiile,
sentimentele sunt pentru om barometrul care ii arata intotdeauna cu o
foarte mare precize starea profunda a organismului sau si ceea ce ii
lipseste. Acesta este afectat, adica zguduit, zdruncinat deoarece un anumit
dezechilibru cere interventia.
Asadar, tocmai prin studiul afectivitatii ar trebui sa abordam psihologia
copilului. Deoarece tocmai dezadaptarea este regula in timpul intregii
perioade de crestere, trebuie sa ne asteptam ca la copil acest semnal al
afectivitatii sa rasune foarte des.
7. CONCEPTII EVOLUTIVE ASUPRA AFECTIVITATII
 7.1. Conceptia lui J.Piaget asupra dezvoltarii afectivitatii

1. Dezvoltarea afectivitatii este intim legata de dezvoltarea cognitiva si

sociala
Argumente: pentru psihologia adolescentului:
-cunoasterea transformarilor afective ce insotesc diversele
stadii ale dezvoltarii cognitive
-acomodarea cu propriul fizic si cu socialul sunt legate de
efortul de conciliere a 2 dimensiuni ale dezvoltarii afective si cognitive
2. J. Piaget vorbeste de 4 stadii:
2.1. Stadiul egocentric impersonal
-afectivitate nediferentiata, nestructurata, este constient doar de
propriile senzatii si actiuni
2.2. Stadiul heteronom
-afectivitate influentata de autoritatea parintilor si de dependenta
copiilor fata de acestia
2.3. Stadiul interpersonal
-investire masiva a afectului in prieteni de aceeasi varsta, mai mari;
starea afectiva este influentata de aceste interrelatii; este inca
prezenta relatia heteronoma copil-adult
2.4. Stadiul autonom
n in adolescenta se fac investiri masive in idealuri, valori, viitor.
n se pastreaza inca autoritatea adultului