APA şi SAREA

- Consumate în stare pură, curăţă organismul, vindecă boli şi stopează îmbătrânirea.

Despre virtuţile prea puţin cunoscute ale apei şi sării, cu dr. Barbara Hendel, specialist
în tratamente biologice -

În societatea hiperindustrializată de astăzi, milioane de oameni suferă de supraponderalitate

(kilograme în plus), de intoxicaţii şi de bolile ce decurg din acestea. Cauzele: sedentarismul,
excesul de calorii şi... consumul insuficient (cronic) de apă şi sare. Pare ciudat să susţii că apa
şi sarea în cantităţi insuficiente sunt vinovate că ne-ngrăşăm, că devenim mai leneşi, că ne-
mbolnăvim mai uşor şi că îmbătrânim înainte de vreme. Şi totuşi este adevărat! În cele ce ur-
mează, vă prezentăm răspunsurile la câteva întrebări de strictă actualitate, legate de aceste
două "minuni" ale naturii, oferite de o specialistă în materie: dr. Barbara Hendel (Germania),
care de ani de zile se ocupă cu cercetările internaţionale asupra efectelor vindecătoare ale apei
de izvor şi ale sării naturale.

Leac sigur, pentru zeci de boli: apa

- De ce este apa atât de importantă?

- Fără apă nu putem exista. Organismul nostru este compus din circa 70% apă, iar creierul -
din 90%. Apa transportă substanţele nutritive spre toate organele, alimentează traseele nervoa-
se, asigură capacitatea de funcţionare şi de reproducere a tuturor celulelor, ajută sângele şi
limfa să-şi îndeplinească "misiunea" şi regularizează temperatura corpului. De asemenea, apa
contribuie la eliminarea toxinelor prin rinichi, intestin, piele şi plămâni. Noi pierdem zilnic
cam 2 l din această substanţă atât de valoroasă şi trebuie s-o înlocuim, adică să bem zilnic cel
puţin 2 l de apă.

- Ce se întâmplă dacă nu bem suficientă apă?

- La început, organismul compensează el însuşi lipsa apei: pentru a putea dizolva reziduurile,
el foloseşte lichidul celular, extrem de important, pentru că o mare parte din celule mor şi apar
celulita, inflamaţiile şi edemele. Dacă lipsa aceasta de apă din organism durează mai mult, în
vase şi în ţesuturi se depun reziduuri şi substanţe toxice, ceea ce suprasolicită metabolismul şi
organele excretoare. Lichidul din ţesuturi, sângele şi limfa se îngroaşă, sistemul imunitar slă-
beşte, transmiterea impulsurilor nervoase scade în intensitate sau se blochează complet,
refacerea celulelor devine mai lentă şi procesul de îmbătrânire se accelerează.

- Apa - în cantitate insuficientă - înseamnă deci îmbătrânire şi boală?

- Exact! Un medic iranian, dr. Faridun Batmanghelidj, a descoperit faptul că multe dintre
bolile "civilizaţiei" au la bază lipsa cronică de apă. Recomandându-le pacienţilor săi să con-
sume apă şi-atât, el a reuşit să vindece o serie întreagă de boli: reumatism, artrită, dureri de
cap, afecţiuni cardiace şi de circulaţie, probleme digestive, alergii, imunitate scăzută, îmbătrâ-
nire prematură a pielii, celulită, dar şi lipsa de concentrare, pierderea memoriei, oboseala
cronică şi depresiile.

1
- Dar majoritatea oamenilor beau apă suficientă.

- Nu. Majoritatea oamenilor beau lichide preparate chimic: cafea, ceai, limonadă, băuturi
acidulate sau alcoolice, dar nu apă. Sau prea puţină apă. Organismul nostru nu conţine 70%
cafea sau vin, ci apă.

- Dar şi cafeaua, berea, vinul sau limonada conţin apă...

- Apa este substanţa de bază, fireşte, dar băuturile răcoritoare conţin multe chimicale
dăunătoare: coloranţi, conservanţi, zahăr sau înlocuitori şi arome artificiale. Pentru a le
elimina din organism, avem nevoie de apă. Uneori, chiar de mai multă decât conţin băuturile
respective. Iar "delicatesele" precum cafeaua, ceaiul negru sau alcoolul lipsesc organismul de
o cantitate şi mai mare de lichid, căci la metabolizarea cofeinei şi a alcoolului este nevoie de
foarte multă apă, pentru eliminarea produselor apărute prin descompunere. De aceea, după o
noapte bine "udată", apare senzaţia de sete, chiar dacă cu câteva ore mai devreme au fost în-
gurgitate cantităţi serioase de bere, de pildă. Durerile de cap, de încheieturi şi greaţă sunt şi
ele urmările lipsei de apă şi ale hiperacidităţii.

- Dar nu putem bea numai apă...

- Nimeni nu trebuie, fireşte, să renunţe definitiv la limonada preferată, la un pahar de vin sau
de bere. Dar, după consumul de cafea, băuturi acidulate sau alcool, trebuie băută aceeaşi
cantitate de apă.

- Este de preferat apa minerală?

- Cea mai bună este apa plată, săracă în substanţe minerale şi curată. Pentru că organismul
nostru nu poate asimila optim mineralele dizolvate în apă. Componentele lor nu pătrund până
în celule. Doar cele organice - existente în fructe şi legume - sunt bine asimilate. Cu cât
conţine mai puţine minerale, cu atât apa curăţă mai bine organismul.

Memoria apei

- Şi de ce ne recomandaţi să bem apă plată, adică fără acid carbonic?

- Acidul carbonic este acid - o spune şi numele -, iar în organismul nostru există deja mult
prea mulţi acizi. În afară de asta, acidul carbonic poate produce "legarea" mineralelor anorga-
nice în particule prea mari: din combinaţia calciu + hidrogen acid, de exemplu, rezultă calca-
rul, care se poate depune în vasele fine de sânge sau în creier. Urmarea: calcifierea. În plus,
acidul carbonic distruge şi structura biofizică a apei.

- Ce înseamnă structură biofizică?

- Apa este un purtător de informaţii. De curând, s-a demonstrat ştiinţific că apa înmagazinează
energii vindecătoare sub forma unor modele de frecvenţă, asemănătoare undelor sonore.
Aceasta este structura ei biofizică. Apa are memorie. Ea poate transmite energiile respective şi
altor sisteme, de pildă organismelor vii. Aşa se explică efectul homeopatiei. Beladona, planta
folosită împotriva durerilor de cap, se diluează atât de mult, încât nu mai poate fi detectată, şi
totuşi, remediul este eficient. Pentru că înregistrează orice fel de informaţii, apa poate prelua
şi vibraţiile materialelor plastice, de aceea ar trebui evitate sticlele din plastic.
2
- Să trecem la sare. Cum de recomandaţi sarea, când medicii spun, în general, că este nesănătoasă?

- Sarea de bucătărie nu este de fapt sare, ci doar o clorură de sodiu. Sarea naturală nu se compune doar din aceste
două elemente - sodiu şi clor -, ci din peste 84 de alte substanţe. Şi aceste peste 84 de elemente sunt prezente şi
în organismul nostru. Lichidul din ţesuturi, sângele, lacrimile, lichidul amniotic, în care se dezvoltă embrionul,
corespund unei soluţii de apă cu sare (1%), identică cu oceanul originar, în care a apărut viaţa.

- De ce se extrag din sare componentele ei cele mai valoroase?

- 93% din producţia de sare de pe glob ia drumul industriei, fiind necesară pentru diferite procese chimice (de
exemplu, producerea vopselelor, a clorurii de sodiu etc.). Dar aceeaşi sare ajunge - din păcate - şi în solniţele
noastre, pentru că oamenii iubesc tot ce este rafinat. Indiferent că e vorba de făină, zahăr sau sare -, preferăm să
fie curate, să nu facă bulgări sau cocoloaşe şi să fie albe ca zăpada. Nu numai că se extrag din sarea normală toa-
te elementele valoroase, dar sării i se adaugă substanţe conservante, ca să fie afânată şi cât mai fină şi să rămână
uscată ani de zile. În sarea pe care-o consumăm noi există chiar şi o substanţă otrăvitoare - hidroxidul de
aluminiu -, care ne poate afecta creierul. Sarea (obişnuită) de bucătărie este deci extrem de agresivă. Ea supraso-
licită metabolismul şi organele de excreţie. În schimb, sarea pură, naturală, este sănătoasă şi vitală. Lucrul acesta
îl ştiau şi vechii romani, care îşi plăteau mercenarii cu sare. De aici provine şi cuvântul salariu.

Sarea vieţii

- Fără sare nu funcţionează nimic în organism?

- Nu. Impulsurile nervoase pot fi transmise doar dacă lichidul existent în organismul nostru conţine sare sufi-
cientă. Am învăţat la fizică că sarea este un bun conductor. Dacă introducem într-un pahar cu apă distilată două
sârme de la un circuit electric întrerupt şi legăm de ele un bec, acesta nu se aprinde. Se aprinde, în schimb, dacă
presărăm în apă puţină sare. Este valabil şi la oameni, atunci când sunt lipsiţi de energie sau de sclipiri ale spiri-
tului. Vinovată de starea de letargie, de oboseală, de indispoziţie şi de incapacitatea de concentrare este - foarte
adesea - lipsa sării.

- Ce sare să folosim?

- Din punct de vedere calitativ, sarea pentru vite (bolovani) şi sarea gemă îi sunt superioare celei obişnuite, de
bucătărie. Se recomandă şi sarea de mare, care ar putea însă să fie afectată de substanţe nocive, din cauza
poluării. Cea mai bună este sarea cristalină (grunjoasă) care se pune la murături. Ea conţine toate mineralele
vitale şi microelementele în concentraţia de care are nevoie organismul nostru, care o asimilează şi o valorifică.
După cum indică şi numele, sarea grunjoasă este o sare sub formă de cristale mari. Ea se scoate din ocne (mine
de sare), unde s-a format, în urmă cu milioane de ani, sub o presiune enormă, şi conţine structuri în a căror
compoziţie intră, în cantităţi optime, cele mai importante substanţe minerale.

- Sarea cristalină este un medicament?

- Este un aliment, dar unul deosebit de valoros, fiindcă stimulează procesele de vindecare, de eliminare a
toxinelor şi a reziduurilor şi de întinerire. O cură cu soluţie din apă cu sare reechilibrează organismul şi umple
rezervoarele golite. Se prepară o soluţie din apă plată şi sare grunjoasă şi se bea zilnic câte o linguriţă de soluţie
amestecată într-un pahar cu apă. Mâncărurile trebuie sărate mai cu economie şi numai cu sare cristalină. Sarea se
foloseşte şi în anumite afecţiuni: răceli, dureri sau iritaţii ale pielii - sub formă de comprese sau băi, care
stimulează eliminarea toxinelor.