Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
matematica de la Roxana”
De cineva
Istoria matematicii
Numărul este una dintre cele mai simple noțiuni abstracte; este abstractă
deoarece un număr nu poate fi relevat de un obiect material; există numai semne
convenționale care îl exprimă. Relațiile comerciale s-au dezvoltat odată cu
evoluția spiritului uman; în același timp, numărul a început să fie din ce în ce
mai prezent în viața oamenilor și, în cele din urmă, indispensabil unei existențe
umane așa cum am început s-o conștientizăm ca omenire în urmă cu 5.000 de
ani, de când datează urmele primelor state care au apărut în lume.
2
aritmetica numerelor naturale, etc. Acestea au apărut în cadrul
civilizațiilor akkadiene, babyloniene, egiptene, chineze și civilizațiile de pe
valea Indului.
3
Matematica: Limbajul Universului
Într-o singură clipă întregul Univers s-a deschis în fața noastră, oferindu-ne
posibilităţi aproape nelimitate de a conversa cu acesta. Newton a dezvoltat în
4
continuare lucrările începute de Kepler. El și-a dat seama că ecuația matematică
a lui Kepler pentru mișcarea planetelor, a treia lege a lui Kepler (p2 = A3),s-a
bazat exclusiv pe observația empirică și că aceasta a fost menită doar pentru a
descrie ceea ce s-a observat în Sistemul Solar. Newton a înţeles că această
ecuație de bază ar putea fi generalizată prin aplicarea unei constante
gravitaționale, ceea ce a dat naștere la, probabil, una dintre cele mai importante
ecuații care a fost obţinută vreodată de omenire: versiunea lui Newton pentru
cea de-a treia lege a lui Kepler.
5
GEOMETRIA ÎN ARTĂ – CURENTE ÎN
PICTURĂ
Percepţia pe care o avem despre o operă de artă este aleatorie. Ea depinde mai
mult de epoca în care o privim şi de ceea ce aşteptăm de la ea decât de perioada
în care a fost executată. Prima grijă pe care trebuie să o avem cu privire la o
pictură este aceea de a nu o închide într-o reţea de semnificaţii, care ar putea fii
străine de cultura care a produs-o.
Prin arta abstractă s-au impus alte moduri de interpretare a picturii, în care
jocurile de linii drepte sau curbe, de patrulatere sau cercuri nu mai par legate de
aparenţa obiectelor. Pictura nu mai înseamnă o reproducere mecanică a
obiectului, o copie sau o imitaţie a lui, ci o interpretare personală a artistului care
vede natura prin arta sa. Renumitul pictor francez Paul Cesanne considera că
toate formele din natură se pot reduce la sfere, conuri şi cilindri. Trebuie început
cu aceste elemente de bază, simple, pentru a realiza ceea ce doreşti.
6
CUBISM
Între anii 1908-1914 are loc în Franţa cea mai importantă revoluţie în istoria
picturii, după cea a descoperirii perspectivei în
perioada Renaşterii. Iniţiat de francezul Georges
Braque şi spaniolul Pablo Picasso, cubismul va juca
un rol uriaş în transformarea artelor plastice în
secolul al XX-lea. I-au naştere pânze puternic
geometrizate, în care perspectiva începe să dispară,
pictorii reduc toate motivele la scheme geometrice,
la cuburi. În cubism realitatea nu mai este copiată
aşa cum o făcea perspectiva dintr-un anumit punct
de vedere ci, din contră, se consideră mai multe
puncte de vedere, în loc de unul singur, şi aceste
puncte de vedere se suprapun unele peste altele. Din această cauză, un obiect
este redat în aşa fel încât nu-i de recunoscut, cubismul prezintă fiinţe şi lucruri
într-o manieră în care nu au mai fost percepute.
SUPREMATISM
Prima metodă e să scriem o demonstrație prin care arătăm că cele trei laturi
ale unui triunghi sunt congruente cu cele trei laturi ale celui de-al doilea
triunghi. Mai întâi, scriem ce știm: punctul M se află la mijlocul laturei
AB;laturile AC și BC sunt congruente.Acum să vedem ce știm despre
punctul din mijloc?Din fericire știu definiția- se află la mijloc. Asta înseamnă
că laturile AM și BM au aceeași lungime dacă punctul M se află la mijlocul
laturei AB. Cu alte cuvinte, baza fiecărui triunghi este congruentă. Acesta e
pasul doi. Până acum am două perechi de laturi congruente. Ultima parte e
8
cea mai ușoară. A treia latură din triunghiul din stânga e CM și a treia latură
din triunghiul din dreapta e tot CM. Triunghiurile au aceeași latură comună.
Acestea sunt respectiv congruente. Denumim această relație ca fiind
reflexivă. Toate sunt respectiv congruente. Acesta e pasul trei. Tocmai am
demonstrat că cele trei laturi ale triunghiului din stânga sunt congruente celor
trei laturi ale triunghiului din dreapta. În plus, cele două triunghiuri sunt
congruente în baza teoremei de congruență latură-latură-latură. După ce
termin o demonstrație, fac ce făcea Euclid. Nota la sfârșitul demonstrației
acronimul QED care semnifică în latină „quod erat demonstrandum”,care se
traduce literal prin„ceea ce trebuia demonstrat”.
Unul din motive e că puteți câștiga orice argument. Abraham Lincoln, unul
dintre cei mai vestiți conducători,ținea o copie a cărții lui Euclid,
„Elementele”, pe noptieră ca să-și antreneze memoria. Alt motiv e că puteți
câștiga un milion de dolari, atât oferă Institutul de matematică Clay, din
Massachusetts oricărei persoane care demonstrează una din teoriile
nedemonstrate,denumite „Problemele mileniului”. Câteva au fost rezolvate în
anii 1990 și 2000. Dar pe lângă bani și argumente,demonstrațiile se găsesc
pretutindeni.Stau la baza arhitecturii, artei, programării și securității
internetului.Dacă nimeni n-ar fi înțeles sau n-ar fi creat o demonstrație,lumea
n-ar fi putut avansa în părțile esențiale.Știm că demonstrațiile constau în
rezultateși ne plac rezultatele.
9
Matematica si sportul
10
Pe de altă parte, savanții au concluzionat că pregătirea fizică bună nu a oferit
niciun fel de avantaje în ceea ce priveşte scrisul şi cititul.
11
Educaţia matematică în formarea
personalităţii umane
12
rezultat şi un raţionament elegant poate determina trăiri şi sentimente speciale ce
se reflectă asupra încrederii şi stimei de sine dar şi asupra elementului estetic,
completând latura creativă si artistică a persoanei. Matematicianul francez H.
Poincaré arăta că înţelegerea noţiunilor matematice reprezintă un fapt subiectiv:
în timp ce unii vor căuta corectitudinea înlănţuirii raţionamentelor şi logica
argumentării, alţii vor încerca să înţeleagă modul de combinare, de înlănţuire a
raţionamentelor folosite, iar o altă parte va căuta să găsească utilităţile practice
ale noţiunilor matematice întâlnite. Ceea ce, în mod obişnuit numim "cunoştinţe''
reprezintă acumulări, adevărate construcţii intelectuale sau chiar creaţii elaborate
pe baza procesării de informaţii. Acumulările matematice înseamnă, aşadar a
construi reprezentări şi cunoştinţe şi a dezvolta comportamente de cunoaştere în
mai multe arii profesionale, plecând de la procesări de informaţii, date şi teme,
care sunt precursorii cunoştinţelor . Cunoştinţele celui ce studiază matematica
devin astfel instrumente utilizabile în noi elaborări, pentru a reconstrui sau
descoperi conţinuturi noi ale universului de cunoaştere, dacă luăm în discuţie
chiar originea greacă a cuvântului "matematica"' un derivat de la cuvântul de
origine greacă ''matema"-roadă, recoltare. O altă explicaţie a provenienţei
cuvântului ţine de grecescul "mathein''-a învăţa, a cunoaşte. Matematica conţine
şi o importantă componentă practică, astfel că pentru a se orienta şi a trăi în
lumea contemporană fiecare individ trebuie să dispună de un set de cunoştinţe şi
capacităţi matematice: deprinderi de calcul, elemente de geometrie practică –
măsurarea dimensiunilor, identificarea şi reprezentarea figurilor geometrice,
operarea cu funcţii şi grafice, alcătuirea şi rezolvarea proporţiilor, estimarea
probabilităţii producerii unui eveniment etc. Delimitarea loturilor de pământ
(geometria), determinarea termenilor lucrărilor agricole (în baza observaţiilor
astronomice şi a calculelor), pregătirea cantităţii necesare de seminţe şi calculul
mărimii recoltei necesita cunoştinţe matematice serioase. Cele două etimologii
conduc, de asemenea, la reliefarea celor două funcţii principale ale matematicii:
una – generatoare de intelect şi alta – instrumentală . “Eminescu nu face parte
din categoria (...) poeţilor-matematicieni, ci dintr-o alta mult mai largă, în care
trebuie să-i includem pe Novalis, pe Paul Valéry, pe Lucian Blaga, pe Camil
Petrescu, Nichita Stănescu şi pe mulţi alţii care, scriitori fiind, au trăit cu
intensitate nevoia umană de a înţelege lumea, o lume care include ştiinţa ca o
parte esenţială a ei. Curiozitatea intelectuală este o parte organică a personalităţii
lor. Eminescu s-a comportat în această privinţă cu întreaga modestie a celui care
vrea să înveţe."
Solomon Marcus
13
Statistica în medicină
Măsuri ale asocierii în studiile epidemiologice
Riscul relativ
Riscul relativ (RR) este folosit în studiile prospective şi este interpretat ca „de
câte ori mai mult este posibil ca să faci o boală având factorul de risc, decât în
cazul în care nu ai avea factorul de risc.
Exemplu: Să luăm exemplul unui studiu asupra relaţiei dintre fumat şi bolile de
inimă. Avem un grup de 1000 de persoane clasificate iniţial ca fumători şi
nefumători. După o perioadă de timp, vedem câţi au făcut boli de inimă.
Rezultatele sunt prezentate în tabelul de mai jos:
14
Raportul de probabilitate (Odds ratio, OR) este o altă măsură obişnuită de
asociere. În multe studii epidemiologice retrospective nu putem estima
P(boală/factor de risc). Putem însă totdeauna să estimăm P(are factorul de
risc/boală). Astfel, nu putem calcula riscul relativ dar putem calcula raportul de
probabilitate.
15
Povestea cifrelor
Cifrele arabe (0-9), folosite astazi in intreaga lume, pentru scrierea numerelor,
au provenit, initial, nu din Arabia, asa cum sugereaza denumirea, ci din India.
Cu 3000 de ani i.Hr., locuitorii din Valea Indului foloseau un sistem zecimal
bazat pe aceste cifre. In Europa au ajuns abia in secolul al IX-lea d.Hr., prin
intermediul scrierilor arabe si al musulmanilor care au ocupat Spania, si au prins
tot mai mult teren odata cu inventarea tiparului, in secolul al XV-lea.
16
romane. Renasterea, care a incurajat dezvoltarea exceptionala a comertului si a
stiintelor, a impus definitiv folosirea cifrelor arabe, in secolul al XV-lea.
17
111.111.111×111.111.111=12.345.678.987.654.32
4. 1089 * 9 = 9801
21978*4=87912.
5. Babilonienii antici faceau matematica in baza 60 in loc de baza 10. De aceea
avem 60 de secunde intr-un minut si 360 de grade intr-un cerc.
6. 2520 este cel mai mic numar care poate fi impartit exact la numerele de la 1 la
10.
7. 123 – 45 – 67 + 89 = 100
123 + 4 – 5 + 67 –89 = 100
123 – 4 – 5 – 6 – 7 + 8 – 9 = 100
1 + 23 – 4 + 5 + 6 + 78 – 9 = 100
8. In 1900, toate cunostintele de matematica puteau fi scrie in 80 de carti. In ziua
de astazi ar trebui cel putin 100.000 de carti.
9. (6 × 9) + (6 + 9) = 69
10. In cele mai multe culturi asiatice, numarul 4 este considerat ghinionist
In limbile japoneze, cantoneza, madarina si koreana, cuvantul pentru cifra 4
(shi, sei, si, sa) seamana extrem de mult cu termenul “moarte” din limbile
respective.
11. In Thailanda, “555” este folosit pe post de “hahaha”. Cuvantul pentru cifra
5 se pronunta “ha”.
12. 0 este singurul numar care nu poate fi reprezentat prin numere romane.
13. Matematica scrisa de Isaac Newton contine o greseala care nu a fost
descoperita decat dupa 300 de ani. In loc sa foloseasca 10.5 secunde, el a
rotunjit numarul si prin urmare, a folosit 11 secunde in calcule.
14. Numerele arabe au fost defapt invetate in India.
15. Daca impartim numarul 1 la 998001 rezultatul va contine toate numerele de
la 000 pana la 999, exceptand exact numarul 998.
1/998001=0.000001002003004005006007008009010...996997999
16. Zilele unui an calendaristic:
365=10×10 + 11×11 + 12×12
18
365=13×13+14×14
17. Mintea umana foloseste o asociere pentru numerele pare ca femei și impare
ca barbati.
18. 3×37=111 si 1+1+1=3
6×37=222 si 2+2+2=6
9×37=333 si 3+3+3=9
12×37=444 si 4+4+4=12
...
27×37=999 si 9+9+9=27
19. Numerele prietene sunt numerele care au proprietatea ca fiecare este egal cu
suma divizorilor celuilalt. Lui Pitagora i se atribuie gasirea primei perechi de
numere prietene: 220 si 284.
220 = 1 + 2 + 4 + 71 + 142
284 = 1 + 2 + 4 + 5 + 10 + 11 + 20 + 22 + 44 + 55 + 110
20. Prima masina de calcul care poate realiza operatii de impartire si inmultire
apare in 1671 si este realizata de Wilhelm Gottfried Leibnitz.
19
Pi
Numărul Googol
Googol este un cuvânt englez artificial care desemnează un anumit număr foarte
mare, egal cu 10100, sau cifra 1 urmată de o sută de zerouri. Numărul acesta
este atât de mare încât depășește numărul de particule din Univers, estimat a fi
între 1072 și 1087. Totuși, unele calculatoare de buzunar obișnuite pot
reprezenta numere până la 9,9999999·1099, ceea ce este foarte aproape de un
googol (mai exact 0,99999999 googol).
Secțiunea de aur
Numerele Fibonacci
Se ştie că Fibonacci a scris mai multe cărţi, dar, cum pe vremea aceea, tiparul
încă nu exista, cărţile erau copiate de mână, în puţine exemplare şi unele au
dispărut. Au ajuns însă până la noi Cartea pătratelor (despre ecuaţii în numere
întregi, diofantice cum le spunem azi; este socotită contribuţia cea mai
importantă în teoria numerelor de la Diofantus până la Fermat),” Practica
geometriei” (un compendiu de geometrie şi trigonometrie) şi „Flos” (soluţiile
unor probleme propuse de Johann din Palermo, de la curtea lui Frederic al II-lea,
împăratul Sfântului Imperiu roman de apus.
În ultimii săi zece ani de viaţă, începând din 1240, drept recunoaştere a
meritelor sale, Fibonacci a primit un salariu din partea oraşului Pisa, dar încă
înainte fusese recunoscut de împărat care voise să-l cunoască atunci când a
vizitat Pisa.
21
Şi astăzi, pentru multă lume, numele său este legat de problema înmulţirii
iepurilor pe care el a formulat-o aşa: Presupunând că gestaţia la iepuri durează o
lună şi că femela rămâne gestantă la vârsta de o lună, presupunând că de fiecare
dată dă naştere unei perechi mascul femelă, câte perechi de iepuri vom avea pe 2
ianuarie 1203 dacă pornim cu o pereche de nou născuţi pe 1 ianuarie 1202?
Numărul de perechi de iepuri creşte după regula 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55
etc. Acesta este şirul lui Fibonacci în care fiecare termen e suma celor doi
dinainte. În 1730, Abraham de Moivre, un matematician francez, a descoperit că
şirul lui Fibonacci este legat de proporţia de aur , numărul s egal cu jumătatea lui
1 plus radical din 5. Anume, al n-lea termen al şirului este numărul natural cel
mai apropiat de s la n pe radical din 5.
Emanoil Bacaloglu
Janos Bolyai
Traian Lalescu
22
Matematician român, a fost profesor la Universitatea din Bucuresti şi la
politehnicile din Timişoara şi Bucureşti.
S-a ocupat în special de teoria ecuaţiilor integrale şi de aplicarea lor la
rezolvarea unor probleme din teoria ecuaţiilor diferenţiale, aducând contribuţii
însemnate în acest domeniu.
A publicat cel dintâi tratat din lume asupra ecuaţiilor
integrale: "Introducere la teoria ecuatiilor integrale" (1911).
Are studii şi în domeniul ecuaţiilor funcţionale, al seriilor
trigonometrice, fizicii,matematicii, geometriei, mecanicii, algebrei şi istoriei
matematicii.
În sprijinul predării matematicilor în învăţământul superior şi mediu,
Lalescu a publicat valoroase lucrări cu caracter didactic: "Calculul algebric"(
1924), "Tratat de geometrie analitica", (1925).
Ernest Abason
Gheorghe Titeica
23
Lucrari: "Geometria diferentiala proiectiva a retelelor" (1924), "Introducere in
geometria diferentiala proiectiva a curbelor" (1931).
Jason Padgett
După rănirea lui, Jason Padgett a început să observe că lumea din jurul lui
arăta diferită decât în zilele dinaintea atacului.
El descrie totul ca apărând pixelat, ca și cum el ar vedea toate componentele
lumii din jurul lui, în loc să se uite doar la imaginea mai mare.
Cercetarea creierului efectuată după apariția abilităților sale a arătat că, din
cauza leziunilor cerebrale, creierul său are supracompensare pentru a compensa
daunele care s-au făcut.
În acest proces (și complet din întâmplare), a dezvăluit abilități care sunt latente
în majoritatea celorlalți oameni.
24
Numarul de aur
„Numărul de aur” este constanta obţinută în cazul comparării a două valori,
aplicând regula conform căreia „între partea cea mică şi cea mare există acelaşi
raport ca între partea cea mare şi întreg”.
√5+ 1
o valoare fixă : Φ =
2
un număr irațional : 1,61803398874989484820…
1
o fracție continuă : Φ = 1 + 1
1+ 1
1+ 1
1+ 1
1+ 1
1+
1+⋯
𝑎 𝑏
algebric : : =
𝑏 𝑎+𝑏
geometric :
25
2. Pharteonul din Atena
Șirul lui Fibonacci (𝑓𝑛 )𝑛≥0 este definit prin relația de recurență 𝑓𝑛 = 𝑓𝑛−1 + 𝑓𝑛−2 ,
𝑓0 = 0 și 𝑓1 = 0.
26
𝑓𝑛+1
Plecând de la Șirul lui Fibonacci se construiește șirul (𝑎𝑛 )𝑛>0 cu 𝑎𝑛 = . Acest
𝑓𝑛
𝑓𝑛+1 √5+1
șir este convergent și lim = Φ, unde Φ = cunoscut ca numărul de aur.
𝑎→∞ 𝑓𝑛 2
în aranjamentul petalelor
florilor;
numărul petalelor celor
mai multe flori se află între
termenii șirului lui Fibonacci
(1,2,3,5,8..);
dispunerea crengilor în
copaci;
cochiliile de melci;
dispunerea în spirală a
frunzelor pe o tulpină – plecând
de la o frunză așezată într-o
anumită poziție, numărul de
rotații efectuate până a găsi o
altă frunză în aceeași poziție este
în mod general un număr
Fibonacci;
în dispunerea în spirală a
conurilor de pin, a ansamblului și
a semințelor (modul de dispunere a semințelor de floarea soarelui) ,
numărul de spirale este în general un număr Fibonacci;
27
Cuprins
Istoria matematicii .......................................................................................................... 2
28
Pagina issbn
29
Elevii care au redactat acestă revistă:
1. Lupu Alexandru
2. Andronic Iuliana
3. Arghire Andrei Silviu
4. Băraru Alex
5. Boeru Alin George
6. Chicoș Elisa Veronica
7. Ciolacu Cosmin Gabriel
8. Ciocoiu Florin Andrei
9. Enea Valentin Ștefan
10. Filip Teodor Constantin
11. Frunză Roxana Ioana
12. Gheorghiu Dobrică Ionuț
13. Hahui Marian Ionuț
14. Istrate Teofil
15. Lupu Georgiana Andreea
16. Melinte Camelia Andreea
17. Nițu Mădălina Alexandra
18. Pătrașc Cristina
19. Pintilie George
20. Pohrib Elisa
21. Radu Cătălina Gabriela
22. Roșca Ionuț
23. Rusu Ana Laura
24. Rusu Victorița
25. Sevastre Bianca
26.Spăsenie Viorica
27. Tofan Andrei
30