Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
curs 19
1
Rezistenţa materialelor
curs 19
După trasarea axei neutre, se duc paralele la această axă prin punctele cele
mai depărtate ale secţiunii (paralele tangente la contur) şi se trasează distribuţia
tensiunilor normale σ cu valorile extreme (valabile pentru exemplul de faţă):
N M My
σ S = σmax = + z y S + zS ,
A Iz Iy
N Mz My
σ S/ = σmin = − y S/ − z /.
A Iz Iy S
De remarcat faptul că semnele termenilor din expresia tensiunii normale au
fost stabilite pe cale grafică ; o alternativă o constituie abordarea analitică a
problemei, în care caz se va ţine seama atât de semnele eforturilor secţionale ce
există pe secţiune, cât şi de semnele coordonatelor punctelor în discuţie.
Condiţia de rezistenţă devine:
σef = max ⎡⎣ σ S ; σS/ ⎤⎦ ≤ σa ;
secţiunea se poate dimensiona fie prin încercări, fie prin intermediul algoritmilor
cu predimensionare (vezi seminar).
Se consideră în secţiunea din figura de mai jos, raportată la un sistem de axe
principale de inerţie, o forţă normală N ce acţionează în punctul A de coordonate
y0, z0. Prin reducerea forţei N în raport cu centrul de greutate al secţiunii se obţin:
forţa axială N şi momentele încovoietoare M z = N ⋅ y 0 , M y = −N ⋅ z0 .
2
Rezistenţa materialelor
curs 19
I Iy
în care i z = z , i y = - razele de giraţie (de inerţie) ale secţiunii (vezi
A A
caracteristici geometrice la suprafeţe plane).
Din condiţia de anulare a expresiei tensiunii normale ( σ = 0 ), se obţine
poziţia axei neutre în secţiune, astfel:
z ⋅z y ⋅ y
1 + 0 2 + 0 2 = 0.
iy iz
În concluzie, axa neutră este o dreaptă care nu trece prin centrul de greutate;
punând ecuaţia sub forma normală:
y z
+ = 1,
y 0 z0
şi identificând cele două relaţii de mai sus, se ajunge la:
y z
2
+ 2 = 1,
i i
− z − y
y0 z0
cu notaţiile:
i z2 i 2y
ay = − ; az = − ,
y0 z0
notaţii ce reprezintă tăieturile axei neutre pe axele de coordonate, ecuaţia axei
neutre finale fiind de forma:
y z
+ = 1.
a y az
Încovoiere cu torsiune
Acţiunea simultană a solicitărilor de încovoiere şi torsiune este frecventă cu
deosebire în cazul organelor de maşini; arborii de transmisie constituie un
exemplu tipic în acest sens.
3
Rezistenţa materialelor
curs 19
4
Rezistenţa materialelor
curs 19
Mi π d3
σmax = cu Wi = ,
Wi 32
Mt π d3
τmax = cu Wp = ,
Wp 16
nu este suficientă, dată fiind starea de tensiune plană existentă în jurul unui
punct din bară. Astfel, valorile tensiunilor normale principale sau ale tensiunilor
tangenţiale extreme pot depăşi valorile date de expresiile corespunzătoare lui
σmax şi τmax .
Pentru evaluarea acestora se observă că în punctele S şi S / tensiunea
normală atinge valoarea maximă simultan cu tensiunea tangenţială dată de
momentul de torsiune. Pentru scrierea condiţiei de rezistenţă trebuie precizată
teoria de rezistenţă care se va folosi, astfel:
σech = σmax ⋅ k T ≤ σa ,
cu
2 2
⎛τ⎞ ⎛τ⎞
kT = kτ = 1 + 4 ⎜ ⎟ ; k T = k ED = 1 + 3 ⎜ ⎟ ,
σ
⎝ ⎠ ⎝σ⎠
coeficient corespunzător teoriei tensiunilor tangenţiale maxime ( Tτ ), respectiv
teoriei energiei de deviaţie ( TED ); prin inlocuirea tensiunilor cu expresiile
acestora, se obţine:
2 2
⎛M ⎞ ⎛M ⎞
kτ = 1 + ⎜ t ⎟ ; k ED = 1 + 0,75 ⎜ t ⎟ .
⎝ Mi ⎠ ⎝ Mi ⎠
Condiţia de rezistenţă devine:
2
Mi ⎛M ⎞
σech = 1 + k 0 ⎜ t ⎟ ≤ σa ,
Wi ⎝ Mi ⎠
cu k 0 = 1 pentru Tτ şi k 0 = 0,75 pentru TED.
Condiţia de rezistenţă de mai sus se poate transforma într-o relaţie de
dimensionare, astfel:
2
M ⎛M ⎞
Wi nec = i 1 + k0 ⎜ t ⎟ .
σa ⎝ Mi ⎠
5
Rezistenţa materialelor
curs 19
6
Rezistenţa materialelor
curs 19