Sunteți pe pagina 1din 2

Harap Alb caracterizare

De adaugat: date autor/opera, tema , perspectiva narativa, formula initiala/mediana/finala.

Personajele din basmul cult Povestea lui Harap Alb sunt purtatoare ale unor valori simbolice:
binele si raul. Harap -Alb este personajul principal si eponim al basmului, intruchipate a binelui, dar
este si un erou atipic de basm. Construit realist ca o fiinta complexa care invata din greseli si
progreseaza, el difera intr-o oarecare masura de eroul unui basm popular. Harap Alb este mezinul unui
crai, nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale, asemenea lui Fat –Frumos. El are calitati
si defecte, asa cum sugereaza oximoronul numelului sau. Prin trecerea probelor la care il supune
Spanul, pe parcursul calatoriei, va dobandi calitatile necesare unui viitor imparat: mila ,bunatate ,
curaj, simtul responsabilitatii, capacitatea de a-si respecta cuvantul dat etc. Din acest punct de vedere
basmul poate fi considerat un bildungsroman, iar eroul are de invatat de la mai multi pedagogi:
pedagogul bun (Sf Duminica), pedagogul rau(Spanul), pedagogul rezervat (Calul). Este un personaj
rotund in termenii lui E M Forster si un personaj tridimensional (W C Booth), caci iese din tipar,
surprinde cand isi liveste calul sic and rade cu ceilalti tovarasi de drum de Gerila.

Personajul principal este caracterizat atat direct (de narator , de alte personaje) cat si indirect,
prin fapte , comportament, nume, relatii cu alte personaje.

Initial mezinul craiului este timid , rusinos, lipsit de curaj. Cand tatal sau ii mustra pe fratii mai
mari, din cauza lipsei curajului si isi arata dezamagirea (“din cati feciori are tata, niciunul sa nu fie bun
de nimica?”), el nu are curajul sa-I ceara sa-si incerce si el norocul. Reactia sa este evidentiata de
narator prin intermediul caracterizarii directe: “facandu-se atunci ros cum ii gotca, iese afara si incepu
a plange”.

Incapabil de a distinge aparenta de esenta, mezinul craiului o respinge de doua ori pe Sf .


Duminica deghizata in cersetoare. In cele din urma fermecat de vorbele babei o milostiveste cu un
banut. Bunatatea sa ii este imediat rasplatita, fiindca batrana il invata sa ceara calul armele si hainele
tatalui sau cand a fost mire, semn ca tanarul va trece printr-o initiere asemanatoare. Inocenta, lipsa
de experienta in a vedea dincolo de aparente se manifesta si alegerea calului. Cu spirjinul calului,
personaj nazdravan cu calitati antropomorfe, mezinul va trece de proba curajului la care il supune
tatal sau, nu inainte de a-I oferi o lectie de viata: il sperie tare, aratandu-I ca nimic in viata nu ramane
nerasplatit sau nepedepsit. In momentul plecarii la drum tatal il sfatuieste sa dea ascultare calului si
sa se fereasca de omul span si omul ros.

Ratacirea in padurea –labirint dovedeste faptul ca tanarul mai are multe de invatat. Uita
repede sfatul parintesc si isi ia drept calauza un span. Naratorul il caracterizeaza direct “fiul craiului,
boboc in felul sau la trebi de aistea” cand mezinul ajunge la concluzia ca locul prin care trece e tara
spanilor. Este supus de span prin viclesug, care pentru a-l lasa in viata il determina sa faca schimb de
identitate. Conditia eliberarii este “ pana cand vei muri si iar ii invia”. Spanul ii da totodata si numele
de Harap Alb , un mod de caracterizare indirecta ce reflecta conditia sa duala: rob si nobil in acelasi
timp, reflectind si procesul initierii.

Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune pe Harap-Alb la trei probe: aducerea
salatilor din Gradina Ursului, a pielii de cerb si a fetei imparatului Ros pentru casatoria Spanului. Pus
in situatia de a aduce salatile din Gradina ursului, Harap-Alb se intristeaza, este descurajat si se
autocompatimeste. Calul,un initiator la randul sau,il indruma si ii atrage atentia ca reusita nu este
data celor slabi, caracterizandu-l direct: “fii odata barbat si nu-ti mai face voie rea”. Primele doua
probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieste cum sa procedeze si ii da obiecte magice.
Totusi, Harap Alb da dovada de curaj, stapanire de sine si capacitatea de s-si gestiona emotiile in
moment importante ale vietii. A treia proba presupune o alta etapa a initierii , fiind mai complexa ,
necesitand mai multe ajutoare. Drumul catre imparatul Ros incepe cu trecerea altui pod, semn al
trecerii spre o alta etapa a initierii si maturizarii. Harap –Alb are acum initiative actelor sale. Se
dovedeste responsabil, protejand viata furnicilor care treceau pe pod, punandu-si in primejdie pe a sa
sis a calului sau. Da dovada de bunatate, pricepere, compasiune cand intalneste in drumul sau un roi
de albine caruia ii face un stup. Se dovedeste a fi comunicativ , sociabil, prietenos cu cei cinci monstri
care il insotesc in drumul sau, fiind capabil sa distinga aparenta de esenta. Probele la care este supus
de imparatul Ros pentru a-I da fata (casa de arama, ospatul, alegerea macului de nisip), si de catre
fata ( paza nocturna, prinderea ei si recunoasterea ei) le trece datorita ajutoarelor sale: albinele,
furnicile si cele 5 personaje himerice. Fata insasi impune o ultima proba : calul lui Harap-Alb si turturica
ei trebuie sa aduca trei smicele de mar si apa vie si apa moarta. Proba este trecuta de cal prin
inselaciune, iar fata in insoteste pe Harap -Alb. Cu toate ca se indragosteste de fata imparatului Ros,
Harap-Alb ramane credincios juramantului dat si nu-I marturiseste adevarata sa identitate. Fata il
demasca pe Span care il acuza pe Harap –Alb ca a divulgat secretului si ii taie capul. Astfel initierea
este terminata iar rolul spanului ia sfarsit. Decapitarea eroului are semnificatia unei morti initiatice.
Sensul didactic al basmului este exprimat de Sf Duminica : “ cand vei ajunge odata mare si tare, cauta
sa judeci lucrurile de-a fir a par si vei crede celor asupriti si necajiti, pentru ca acum stii ce e necazul.”

In ciuda ajutorului personajelor adjuvante sau initiatoare, esenta eroului o constituie calitatile
sale. Faptul este evidentiat de Sf. Duminica prin caracterizare directa: “fii incredintat ca nu eu, ci
puterea milosteniei si inima ta cea bun te ajuta, Harap-Alb.”

Ion Creanga face din eroul sau, Harap-Alb, un simbol al spiritului uman in general. Harap Alb
este un erou care nu exceleaza prin nimic altceva decat prin omenescul sau, prin farmecul firescului
sau, prin slabiciunile dar si prin vrednicia sa. Scriitorul se dovedeste a fi in mod vadit interesat sa ofera
prin eroul anumite valori morale pe care le ilustrreaza prin intermediul unui fantastic umanizat.Harap
–Alb nu reprezinta tipul lui Fat-Frumos din basmul popular, el este o intruchipare a omului de soi (G.
Calinescu) care traverseaza o serie de probe , se maturizeaza pentru a merita sa devina imparat.

S-ar putea să vă placă și