Notiuni Introductive in drerptul Procesual Civil

1. Modalitățile și formele de apărare a drepturilor civile.

2. Constituţia Republicii Moldova despre dreptul la apărarea judiciară.
3. Noţiunea de drept procesual civil.
4. Obiectul, metoda şi sistemul dreptului procesual civil.
5. Corelația dreptului procesual civil cu alte ramuri de drept: dreptul constituţional, civil,
administrativ, procesual penal şi alte ramuri de drept.
6. Izvoarele dreptului procesual civil. Noţiunea de izvor al dreptului procesual civil. Felurile
izvoarelor de drept procesual civil (Constituţia Republicii Moldova, legile constituţionale şi
organice, tratatele şi convenţiile internaţionale).
7. Normele, instituţiile dreptului procesual civil. Clasificarea normelor de procedură civilă.
Acţiunea normelor de procedură civilă în timp, spaţiu şi asupra persoanelor.
8. Noţiunea, sarcinile şi felurile procedurii civile.
9. Fazele şi etapele procesului civil.
10. Obiectul ştiinţei şi disciplinei de studiu a dreptului procesual civil.

1. Formele de apărare a drepturilor civile

Formă de apărare a drepturilor civile – activitatea legală a unor organe competente de a apăra
anumite drepturi ale persoanelor fizice şi juridice.
Formele de apărare a drepturilor civile se divizează în 3 categorii:
a) Forma judiciară, care se realizează doar prin intermediul instanţei de judecată în cadrul
procesului civil, începe odată cu sesizarea instanţei de judecată şi se finalizează cu rămînerea
irevocabilă o hotărîrii judecătoreşti. Sesizarea instanţei de judecată se face prin intermediul
cererii de chemare în judecată, iar hotărîrea rămîne irevocabilă după epuizarea căilor de atac.
Potrivit adagiilor latine şi legii, nimeni nu-şi poate face singur dreptate, iar procesul nu se
declanşează din oficiu. Forma judecătorească se realizează doar în baza normelor juridice.
b) Forma administrativă. Aceasta se realizează în cadrul contenciosului administrativ,
apărîndu-se drepturile încălcate printr-un act emis de către o autoritate publică sau prin
nesoluţionarea în termeni legali a unei cereri. Forma administrativă se realizează în cadrul
procedurii prealabile, de către organele autorităţilor publice emitente sau de către organul
ierarhic superior, dacă acesta există.
c) Forma obştească. Se realizează preponderent în procedura arbitrală, care reprezintă o
alternativă de soluţionare a litigiilor cu caracter comercial în special, şi alte litigii prevăzute de
lege . Arbitrajele pot fi:
– Provizorii (ad-hoc), care soluţionează un singur litgiu;
– Permanente, care funcţionează permanent. Exemplu: Arbitrajul Internaţional de pe lîngă
Zona Economică Liberă.
Arbitrul este o persoană competentă, adică specialist în domeniul unde s-a născut conflictul.
d) Forma mixtă. Aici, pricina se examinează în prealabil, de organul administrativ, iar după
aceea de instanţa de judecată. Ex: Comisia pentru litigii de muncă dă o hotărîre, cu care persoana
nu-i dă acord şi se adresează la instanţa de judecată.

2. Constituţia Republicii Moldova despre dreptul la apărarea judiciară

În articolul 20 al Constituţiei RM, intitulat Accesul liber la justiţie se reglementează dreptul
oricărei persoane la satisfacerea efectivă din partea instanţelor judecătoreşti împotriva actelor ce
violează drepturile, libertăţile şi interesele legitime. Aceasta se realizează prin intermediul
instanţelor judecătoreşti ale RM. Potrivit alineatului doi al aceluiaşi articol, se menţionează
expres faptul că nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie, de unde şi rezultă că legea
supremă a R. M. garantează dreptul cetăţeanului la justiţie şi că nici o lege care ar restrînge acest
drept nu poate fi adoptată.

3. Noţiunea de drept procesual civil

Din punct de vedere etimologic, prin proces, se înţelege mers, evoluţie, dezvoltare, desfăşurare a
unui eveniment sau fenomen.
Dreptul procesual civil este acea ramură de drept care include totalitatea normelor juridice
aranjate într-un sistem strict stabilit, ce reglementează examinarea şi soluţionarea litigiilor civile
în sens larg, în cadrul raportului de drept procesual civil, apărute între subiecţii dreptului
procesual civil.
Termenul „proces civil” se foloseşte în mai multe sensuri:
 ca procedură de examinare şi soluţionare a pricinii civile concrete;
 ca denumire a ştiinţei şi a disciplinei de studiu;
 ca denumire succintă a ramurii de drept procesual civil.
Procesul civil reprezintă activitatea instanţei de judecată, reglementată de normele drept
procesual civil cu privire la examinarea şi soluţionarea pricinilor civile, executarea hotărîrilor
judecătoreşti, precum şi atacarea acestora pe căile ordinare şi extraordinare.

4. Obiectul, metoda şi sistemul dreptului procesual civil

Obiectul este constituit din:
a. Obiect general (se referă la examinarea şi soluţionarea cauzei civile);
b. Obiect special (constă în acţiuni concrete din partea subiecţilor procesului civil).
Metoda de reglementare. Relaţiile dreptului procesual civil sînt reglementate prin 2 metode:
1. Metoda disponibilităţii (decizia aparţine părţilor, adică reclamantul poate decide dacă
porneşte procesul civil sau poate să-l oprească);
2. Metoda admisibilităţii (comportamentul admis).

Sistemul. Este compus din totalitatea normelor cu:

1. Caracter general. Aici se reglementează relaţiile din cadrul procesului civil şi se referă la
toate aspectele procesului. Aceste norme determină sarcinile dreptului procesual civil, stabilesc
cercul de persoane participante la proces, precum şi dovezile administrate în perioada
dezbaterilor judiciare; determină termenele de procedură şi regulile de citare şi comunicare a
actelor procesuale.
2. Caracter special. Aici normele speciale formează grupe aparte. Astfel, deosebim norme ce se
aplică la judecarea cauzei în fond, norme ce reglementează exercitarea căilor de atac, norme ce
prevăd ordinea de executare a hotărîrii judecătoreşti.

5. Corelaţia dreptului procesual civil cu alte ramuri de drept

Drept procesual civil şi drept constituţional.
La baza dreptului procesual civil, ca dealtfel de baza oricărei ramuri de drept, stau normele
fundamentale ale dreptului constituţional, care stabilesc principiile dreptului în ansamblul său.
Constituţia RM, izvorul principal al dreptului constituţional, consacră autorităţii judecătoreşti
întregul capitol IX, precizînd modul de înfăptuire a justiţiei, organizarea instanţelor judecătoreşti,
statutul judecătorului şi principiile care guvernează activitatea de judecată.
Dreptul procesual civil şi dreptul civil.
Caracterul juridic asigură realizare lor pe cale judiciară prin folosirea, la nevoie a forţei
coercitive a statutului. Dreptul civil ar fi însă ineficient fără existenţa dreptului procesual civil
care să asigure realizarea lui, după cum dreptul procesual civil nu s-ar justifica fără existenţa
dreptului civil pe care să-l apere la nevoie.
Dreptul procesual civil şi dreptul administrativ.
Potrivit Legii contenciosului administrativ „orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră
vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege printr-un act administrativ, sau prin refuzul
nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept
recunoscut de lege se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anulare actului,
recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate”. Aşadar, corelaţia dintre dreptul
procesual civil şi dreptul administrativ are la bază prevederile legale, potrivit cărora instanţele
judecătoreşti de drept comun au obligaţia să judece cererile celor vătămaţi în drepturile lor, prin
acte administrative, putînd să se pronunţe asupra legalităţii acestor acte.
Dreptul procesual civil şi dreptul procesual penal.
Aspecte comune:
1. aceleaşi instanţe judecătoreşti soluţionează atît cauzele civile cît şi cele penale;
2. judecătorii sunt selectaţi în acelaşi mod şi pot soluţiona atît procese civile cît şi procese
penale;
3. şi procesul civil şi cel penal se desfăşoară după unele principii comune, cum ar fi
independenţa judecătorilor, legalitatea, publicitatea şi oralitatea dezbaterilor judiciare; asigurarea
dreptului la apărare şi altele;
4. ambele procese parcurg etape asemănătoare: sesizare instanţei, dezbaterile judiciare,
deliberarea şi pronunţarea hotărîrii;
5. în ambele procese pot fi exercitate aceleaşi căi de atac apelul, recursul, revizuirea.
Deosebiri:
a) Procedura civilă, fiind legată de interesul privat al părţilor, este guvernată de principiul
disponibilităţii, adică de drepturile părţii de a porni sau nu procesul şi de a dispune de el; în timp
ce procedura penală este caracterizată de oficialitate, mecanismele procesual – penale fiind
declanşate din oficiu.
b) Modul de pornire este diferit. În procesul civil este nevoie de sesizarea părţii interesate, iar
procesul penal porneşte la sesizarea unui organ de stat;
c) Contradictorialitatea în procesul civil se manifestă prin participarea la proces a celor două
părţi cu interese contrare; în timp ce în procesul penal, contradictorialitatea se bazează pe
existenţa unor organe diferite pentru acuzare şi decizie, la care se adaugă şi poziţia contradictorie
dintre acuzator şi acuzat.
d) Prima fază a procesului penal – constituie o activitate judiciară unipersonală, care nu este
publică şi are un caracter preponderent scris;
e) Măsurile de constrîngere ordonate de instanţă sunt diferite: pedeapsa penală (închisoare,
amendă) în procesele penale, iar în cele civile – restabilirea dreptului subiectiv încălcat;
f) Spre deosebire de hotărîrea civilă, care produce, de regulă, numai efecte relative, inter
partes, sentinţa penală produce efecte erga omnes.

6. Izvoarele dreptului procesual civil. Noţiunea de izvor al dreptului procesual civil.

Felurile izvoarelor de drept procesual civil (Constituţia Republicii Moldova, legile
constituţionale şi organice, tratatele şi convenţiile internaţionale).

Izvor, în sens material, reprezintă voinţa poporului ridicată la rang de lege, fiind bazată pe
condiţiile materiale ale societăţii.
Prin izvor de drept, în sens formal, înţelegem forma de exprimare a normei juridice, a dreptului,
pentru a căpăta putere obligatorie.

Constituţia.
Primul loc printre izvoarele dreptului procesual civil, îi revine legii, iar în ierarhia lor –
Constituţiei RM, care asigură temeiurile de organizare şi activitate a instanţelor judecătoreşti.
Legile organice
Conţin dispoziţii cu caracter procesual reprezintă un important izvor de Drept procesual civil. Ca
exemplu de astfel de legi, pot servi: „Legea privind organizarea judecătorească”, „Legea cu
privire la statutul judecătorului”, „Legea cu privire la taxa de stat”. Legea organică de drept
comun în materie este Codul procesual civil, care reglementează amănunţit desfăşurarea
procesului.
Norme de procedură civilă întîlnim şi în legile de drept material.
a) Codul Civil cuprinde dispoziţii privind regimul probelor, în special, admisibilitatea lor.
b) Codul Familiei cuprinde dispoziţii privind desfacerea căsătoriei, stabilirea paternităţii.
c) Codul Muncii cuprinde un întreg capitol consacrat jurisdicţiei muncii, respectiv soluţionării
litigiilor, izvorînd din contractul de muncă.
Tratatele şi convenţiile internaţionale ratificate de RM, reprezintă un izvor de drept procesual
civil, atunci cînd cuprind reguli de procedură civilă. De ex: Tratatul între RM şi Lituania cu
privire la asistenţa juridică şi la raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală din
09.02.1993.
Ca izvor de Drept procesual civil pot servi actele normative subordonate legii, cum ar fi de ex:
hotărîrile Guvernului. Tot izvoare ale dreptului procesual civil sunt şi ordinele, instrucţiunile,
alte acte normative emise de miniştri şi conducătorii celorlalte organe centrale ale administraţiei
de stat, în baza legilor Parlamentului, ori de cîte ori aceste acte cuprind reguli de procedură
civilă.
7. Normele, instituţiile dreptului procesual civil. Clasificarea normelor de procedură
civilă. Acţiunea normelor de procedură civilă în timp, spaţiu şi asupra persoanelor.
Norma de drept este măsura de reglementare a conduitei subiecţilor dreptului procesual civil.
Norma de drept procesual civil reprezintă o scară, o măsură de reglementare a conduitei instanţei
de judecată şi participanţilor la proces în cadrul judecării pricinilor civile şi punerii în executare a
titlurilor executorii.
Clasificarea normelor de procedură civilă
1. După obiectul normelor:
 norme de organizare judecătorească reglementează organizarea şi funcţionarea instanţelor
judecătoreşti, numirea şi avansarea judecătorilor, statutul judecătorilor, compunerea şi
constituirea completelor de judecată;
 norme de competenţă reglementează sarcinile instanţelor judecătoreşti faţă de atribuţiile
altor organe cu activitatea jurisdicţională (competenţa generală), modul în care cauzele civile
sunt repartizate între instanţe de grad diferit (competenţa jurisdicţională materială) şi între
instanţe de acelaşi grad (competenţa jurisdicţională teritorială);
 norme de procedură propriu – zise care reglementează modul de judecată a cauzelor civile
şi de executare silită a hotărîrilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii.
2. După sfera de aplicare:
 norme generale sunt acele norme care se aplică în toate cazurile şi în orice materie, dacă
legea nu prevede altfel;
 norme speciale cuprind dispoziţii derogatorii de la norma dreptului comun şi se aplică numai
într-o anumită materie expres stabilită.
3. După caracterul conduitei pe care o prescriu:
 norme imperative prescriu reguli de procedură, de la care nu se admite nici o abatere; impun
o conduită strict determinată;
 norme dispozitive (supletive), conţinutul cărora se formulează în aşa mod, ca instanţei şi
participanţilor la proces li se dă libertatea de a alege o conduită respectivă.
Aplicarea normelor de procedură asupra persoanelor
La aplicarea asupra persoanelor a normelor de procedură civilă se are în vedere principiul
egalităţii în faţa instanţelor judecătoreşti a tuturor persoanelor, indiferent de: naţionalitate,
origine etnică, limbă, religie, sex, apartenenţă politică sau origine socială – principiu consfinţit în
Constituţie, care se aplică în egală măsură cetăţenilor RM, străinilor sau persoanelor fără
cetăţenie. Aceste egalităţi se acordă sub condiţia reciprocităţii cu statul de cetăţenie sau de
domiciliu al persoanei străine. (Titlul IV C.P.C.).
Aplicarea normelor de procedură civilă în timp
Întrucît procesul civil se desfăşoară pe o perioadă mai îndelungată de timp, este posibil ca pînă la
terminarea lui să apară o nouă lege de procedură civilă. Art.22 din Constituţia RM consacră
principiul neretroactivităţii legii. În materia dreptului procesual civil, actele de procedură
efectuate sub imperiul legii vechi rămîn valabil efectuate dacă au fost respectate dispoziţiile
legii respective, iar după intrarea în vigoare a legii noi, actele de procedură vor fi efectuate
potrivit prevederilor acesteia din urmă.
Aplicarea normelor de procedură civilă în spaţiu
Legile de procedură civilă sunt legi teritoriale şi se aplică pe teritoriul ţării unde se desfăşoară
judecata excluzînd legea altui stat. În raportul de extraneitate, instanţa judecătorească aplică
legislaţia unui altui stat în conformitate cu legea sau cu tratatele internaţionale la care RM este
parte.

8. Noţiunea, sarcinile şi felurile procedurii civile

Procedura civilă este activitatea desfăşurată de: instanţă, părţi, organul de executare şi alte
organe sau persoane care contribuie la înfăptuirea justiţiei în cauzele civile, precum raporturile
dintre aceşti participanţi, în vederea realizării sau stabilirii drepturilor sau intereselor civile
deduse judecăţii şi executării silite hotărîrilor judecătoreşti sau altor titluri executori conform
legii.
Sarcinile procedurii civile
 judecarea justă, în termen rezonabil, a cauzelor civile
 apărarea intereselor statului şi ale societăţii;
 consolidarea legalităţii şi a ordinii de drept;
 prevenirea cazurilor de încălcare a legii.
Felurile procedurii civile
 Procedura contencioasă se caracterizează prin prezenţa părţilor în proces (reclamant şi pîrît);
existenţa unui litigiu de drept care izvorăşte din raporturile juridice civile, de familie, de muncă,
agrare etc.
 Procedura contenciosului administrativ se caracterizează prin prezenţa părţilor în proces (de
data aceasta petiţionar şi autoritatea publică sau persoana cu funcţii de răspundere) şi existenţa
unui litigiu de contencios administrativ, care este generat fie de un act administrativ, fie de
nesoluţionarea în termeni legali a unei cereri privind recunoaşterea unui drept de litigiu.
 Procedura specială se caracterizează prin lipsa unui litigiu cu privire la un drept, deci şi lipsa
părţilor în proces. În astfel de procedură participă petiţionarii şi persoanele interesate şi se
ocroteşte un interes sau drept incontestabil.
 Procedura simplificată (de ordonanţă) reprezintă o formă simplificată, aşa cum nu include
multe mijloace procedurale caracteristice celorlalte proceduri, cum ar fi de exemplu, acţiunea şi
mijloacele de apărare împotriva acţiunii, probaţiunea şi integritatea sa, citarea părţilor şi etapa
dezbaterilor judiciare. În cadrul procedurii ordonanţiale se examinează şi se soluţionează un şir
de pretenţii incontestabile, prevăzute de art.345 C.P.C. al RM.
 Procedura de declarare a insolvabilităţii reprezintă aceeaşi procedură contencioasă, cu
excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii.

9. Fazele şi etapele procesului civil

Faza procesuală este o totalitate a actelor procedurale îndeplinite de către instanţa de judecată
executorii judecătoreşti, participanţii la proces şi alte persoane care contribuie şa înfăptuirea
justiţiei la o anumită etapă a desfăşurării procesului pentru a-şi atinge scopul pus în faţa acestei
faze a procesului.
Faza judecăţii
1. intentarea procesului – se face prin cerea de chemare în judecată depusă de către reclamant
în apărarea intereselor sale sau de către procuror, organele autorităţilor publice, organizaţii şi
persoane fizice în apărarea drepturilor şi interesele altor persoane;
2. pregătirea cauzei pentru dezbateri – etapă la care se prezintă referinţa sau o eventuală cerere
reconvenţională de către pîrît. La aceeaşi etapă se fixează termenul pentru dezbateri şi se
soluţionează şi alte chestiuni de pregătire cauzei pentru dezbateri;
3. dezbaterile judiciare – ce se desfăşoară, de regulă, la mai multe termene de judecată, dînd
posibilitate părţilor să-şi susţină în mod real şi contradictoriu pretenţiile şi apărările şi să
administreze probe;
4. deliberarea şi pronunţarea hotărîrii – deliberarea făcîndu-se prin retragerea completului de
judecată în camera de consiliu, iar pronunţarea hotărîrii făcîndu-se în public.
Faza executării silite intervine în cazul hotărîrilor sau altor titluri executorii susceptibile de a fi
puse-n executare cu ajutorul forţei coercitive a statului în măsura în care debitorul nu-şi execută
benevol obligaţia.
10. Obiectul ştiinţei şi disciplinei de studiu a dreptului procesual civil
Obiectul ştiinţei dreptului procesual civil îl constituie însăşi dreptul procesual civil ca ramură de
drept şi relaţiile sociale care apar în procesul înfăptuirii justiţiei de către instanţele judecătoreşti.
Ca obiect al ştiinţei servesc şi întrebările ce ţin de istoricul dreptului procesual civil. În procesul
de studiere a teoriei şi practicii judecătoreşti se scot la iveală lacunele legislaţiei procedurale în
vigoare şi se fac propuneri de lege ferenda. În legătură cu aceasta în faţa ştiinţei apare sarcina de
a elabora şi desfăşura unele soluţii întemeiate în vederea perfecţionării legislaţiei şi prevenirii
litigiilor de drept.
Ştiinţa dreptului procesual civil studiază relaţiile sociale, care apar între instanţele judecătoreşti,
participanţii la proces şi auxiliarii justiţiei la soluţionarea pricinilor civile şi realizarea sarcinilor
puse în faţa instanţei, ca organ de înfăptuire a justiţiei. Nemijlocit ştiinţa dreptului procesual
civil cercetează, analizează normele procesual – civile şi locul acestora în sistemul de drept,
analizează cauzele apariţiei litigiului şi principiile de drept ce stau la baza soluţionării acestuia;
formează practica judiciară şi pune în evidenţă noi soluţii pentru examinarea cît mai rapidă şi
justă a cauzei sub toate aspectele.
Articolul 345. Pretenţiile în al căror temei se emite ordonanţă judecătorească
Se emite ordonanţă judecătorească în cazul în care pretenţia:
a) derivă dintr-un act juridic autentificat notarial;
b) rezultă dintr-un act juridic оncheiat printr-un оnscris simplu, iar legea nu dispune altfel;
c) este întemeiată pe protestul cambiei în neachitarea, neacceptarea sau nedatarea acceptului,
autentificat notarial;
d) ţine de încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor care nu necesită stabilirea
paternităţii, contestarea paternităţii (maternităţii) sau atragerea în proces a unor alte persoane
interesate;
e) urmăreşte perceperea salariului sau unor alte drepturi calculate, dar neplătite salariatului;
f) este înaintată de organul de poliţie, de organul fiscal sau de organul de executare a actelor
judecătoreşti privind încasarea cheltuielilor aferente căutării pîrîtului sau debitorului ori
bunurilor lui sau copilului luat de la debitor în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, precum şi a
cheltuielilor de păstrare a bunurilor sechestrate de la debitor şi a bunurilor debitorului evacuat
din locuinţă;
g) rezultă din procurarea în credit a unor mărfuri;
h) rezultă din nerestituirea cărţilor împrumutate de la bibliotecă;
i) decurge din neonorarea de către agentul economic a datoriei faţă de Fondul Social;
j) rezultă din restanţele de impozit sau din asigurarea socială de stat;
k) urmăreşte deposedarea şi vînzarea forţată a obiectului gajului (bun mobiliar sau
imobiliar).