Turcia altfel 5 – Grota celor 7 tineri din Efes

De ce am scris despre Grota celor 7 tineri

din Efes
Marturisesc ca doream sa amintesc doar în treacat despre Grota celor 7 tineri
din Efes (sau Cei Sapte Sfinti Adormiti), si asta la începutul articolului referitor
la Casa Fecioarei Maria. Apoi mi-am zis ca ar fi bine sa trag un ochi în Vietile
Sfintilor, asa ca am citit pe nerasuflate tot ce am gasit acolo referitor la cei 7 tineri
din Efes.
Coroborat cu ceea ce am citit si tradus de pe net si cu putinele detalii gasite în
cartea despre Efes cumparata din Turcia, am reusit sa alcatuiesc un articol destul de
complex si mai detaliat decat ceea ce se poate gasi pe net în limba romana. Si uite
asa a aparut acest articol, initial neavând planuit sa fac acest lucru (mare minune,
nu?)
Dupa ce am terminat de vizitat Efesul si am cumparat pliante, carti si suveniruri de
la magazinele aflate la intrarea de jos, ne-am suit în masini si am luat-o la dreapta,
spre Casa Fecioarei Maria. Va asigur ca sunt indicatoare peste tot, asa ca nu
aveti a va teme ca nu veti nimeri drumul.

Efes Grota Sapte Tineri Adomiti plan de ansamblu

1
Mormintele exista dar nu pot fi vizitate…
Abia daca am parcurs 100 de metri, ca a trebuit sa ne oprim într-o parcare
improvizata, cu 2-3 chioscuri care vindeau fructe în general si rahat în special, rahat
pus în niste cutii mari, lucioase, pe care, daca le deschideti, veti avea surpriza
neplacuta sa constatati ca în interior, în ditamai cutia, se afla un ghemotoc de rahat,
introdus într-o pungulita de plastic. Deci, daca doriti sa cumparati rahat turcesc, nu
cumparati la cutie ci în vrac, rahat pe care îl si puteti vedea, nu doar ghici.
Oprim masinile, ocolim putin, apoi trebuie sa urcam pe un delusor (de fapt pe
versantul celalalt al Muntelui Panayir; toate dealurile din jurul Efesului le veti
gasi în pliante purtând denumirea de „munti”), pentru a vedea Grota, care se afla în
afara zonei zidului de aparare al orasului Efes, zid ridicat
de Lisimah (vezi relatarea despre Efes). Zona nu este chiar accesibila publicului,
probabil se mai fac cercetari, sapaturi, însa se vede de la o posta ca locul nu este
amenajat momentan pentru vizitare si este cam deprimant pentru turisti. Se urca
pe niste poteci burdusite cu pietricele asa ca poti lesne sa te dai de-a berbeleacul pe
ele daca nu esti atent.

Turcia Efes grota celor 7 tineri (copac cu biletele-rugaciuni)

Ajungem, vedem niste caverne în care se spune ca au existat niste morminte, un
copacel plin cu hartiute sau panglici legate pe toate ramurelele (cred ca sunt

2
rugaciuni scrise pe ele) însa locul principal de vazut, niste ruine destul de
impozante, este bine izolat de un gard din plasa cu sarma ghimpata în partea de
sus, în dreptul intrarii întâmpinându-ne o poarta din fier, de vreo 2-3 metri
înaltime, închisa cu un lant gros si cu un lacat la fel de gros.
Pentru a fotografia aceste ruine trebuie sa-ti introduci mâinile printre zabrele si sa
încerci sa scoti niste poze mai de Doamne-ajuta, sperând sa nu-ti scape aparatul
foto dincolo de zabrele si sa-ti iei adio de la el pentru todeauna.
Legenda celor 7 tineri din Efes
Legenda acestei grote spune ca pe la jumatatea secolului al 3-lea, în Efes traiau
sapte tineri crestini, toti soldati (în traditia iconografica sunt prezentati drept
adolescenti). La începuturile crestinismului, când abia se stabilea credinta mai
staruitor în oameni, tinerii îsi afisau curajos credinta în Dumnezeu. Asa ca locuitorii
Efesului, asa cum este firea omului, invidioasa si rea, în urma unor evenimente
produse pe timpul împaratuluiDecius, i-au pârât conducerii orasului.
Acum, dupa cum exista doua variante a mortii lor, una salbatica (omorâti) alta
mai „blânda” (îngropati de vii) tot asa exista mai multe variante în ceea ce priveste
numele si viata lor. Eu voi povesti aici doar despre varianta mai blânda si care este
si cea mai credibila si acceptata de toata lumea. Despre varianta scurta nu am gasit
mare lucru pe net, deci cred ca nu este valabila.

Efes Grota Sapte Tineri Adomiti morminte

3
Pentru numele sfintilor exista doua variante:
1 – fratii Maximian, Malchus, Martinian, Dionisius, Ioan, Serapion si
Constantin au fost ziditi de vii într-o grota în timpul împaratului Trajanus
Decius (249 d.Chr. – 251 d.Chr.), fiind gasiti dormind acolo dupa doua sute de ani.
Ei s-ar fi trezit în anul 446 d.Chr., iar Malchus ar fi mers sa cumpere pâine, platind-
o cu o moneda având pe ea chipul împaratului Decius.
2 – fratii Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan si
Constantin, care traiau tot pe timpul împaratului Trajanus Decius. In anul 250
d.Chr., împaratul a ajuns la Efes si a hotarât ca toata lumea sa participe la
sarbatorile organizate în templele închinate idolilor, specificând faptul ca cei care
nu vor participa la aceste sarbatori si nu slujesc idolilor, sa fie executati în piata
publica.
Alta varianta spune ca Maximilian era fiul prefectului orasului iar ceilalti sase
tineri proveneau din familii foarte bune (sau erau frati, sunt controverse pe aceasta
tema), care slujeau în armata, si care nu erau de acord cu prigonirea celor care se
declarau crestini.
Arestarea celor 7 tineri din Efes
In a treia zi a sarbatorilor, împaratul a hotarat arestarea tuturor crestinilor
cunoscuti din oras, omorându-i apoi în public daca nu renuntau la crestinism. La
prigoana crestinilor au participat cu veselie atât pagânii cât si evreii, care îi ajutau
pe soldati în arestarea crestinilor. Când era anuntat un sacrificiu crestin public, cei
sapte tineri se retrageau în biserica, pentru a se ruga, asa ca au fost urmariti si
denuntati conducerii orasului.

4
 Efes Grota Sapte Tineri Adomiti mormânt
Cu ochii plini de lacrimi si prinsi în lanturi, fura târâti la palat.Maximilian, mai
scolit, vorbi în numele tuturor, pentru a raspunde împaratului, care le puse
întrebari privind motivul nesupunerii lor : „Noi avem un Dumnezeu, a carui slava
umple cerul si pamântul, noi Îi dam în dar jertfa tainica a marturisirii credintei
noastre si a neîncetatelor noastre rugaciuni !”.
Imparatul, mânios pentru marturisirea lor crestina, ordona sa le fie smulse
centurile (semn al demnitatii soldatilor). Vazându-i atât de tineri si crezând ca îsi
vor schimba mintea si inima, împaratul i-a lasat liberi câteva zile, spre a se gândi
bine la soarta lor, cât timp el va lipsi din oras, în dorinta de a vizita împrejurimile
Efesului.
Tinerii s-au sfatuit si au hotarât sa se retraga într-o pestera aflata în partea de
rasarit a orasului, pentru a se pregati în liniste si rugaciune pentru momentul în
care aveau sa fie adusi din nou în fata împaratului. In aceste zile,
doar Iamvlih (vezi varianta a doua), cel mai tânar dintre ei, iesea din când în când
în oras, ocupându-se de aprovizionarea cu mâncare.
Ziditi de vii
Reîntorcându-se la Efes, Decius a dat ordin sa-i fie adusi tinerii.
TanarulIamvlih a alergat repede la pestera si i-a anuntat pe ceilalti. Speriati, cei

5
sapte si-au înmultit rugaciunea si în acea noapte au adormit lin în Domnul, purtati
fiind de rugaciune.

Efes Grota Sapte Tineri Adomiti

Ca o paranteza, se spune ca yoghinii pot face acelasi lucru rostind mantre de intrare
în transa (cuvinte repetate de mai multe ori), prin reducerea batailor inimii, însa
acest lucru doar pentru câteva ore sau câteva zile, cu atât mai putin pentru sute de
ani.
Aflând de la parintii lor locul în care erau ascunsi, Decius a ordonat soldatilor sa
zideasca intrarea în pestera, ca tinerii sa moara asfixiati (varianta mai dura spune
ca au fost omorâti si apoi închisi în pestera).
Functionarii însarcinati cu aceasta misiune, Teodor si Barbos (alta varianta
spune de Teodor si Rufin), care în ascuns erau si ei crestini, executara ordinul
fara tragere de inima, apoi dupa ce soldatii au zidit intrarea în pestera, au gravat
povestea vietilor celor sapte tineri pe doua placi de plumb puse într-o lada pe care o
ascunsera în apropiere, pentru ca faptele lor sa fie cunoscute în viitor.
Cei 7 tineri din Efes au înviat dupa 200 de
ani!

6
Acum urmeaza minunea: dupa vreo doua sute de ani, sub domnia luiTeodosius al
2-lea (408 d.Chr – 450 d.Chr), împarat al Imperiului Roman de Rasarit, prin
anul 446 d.Chr o erezie nega învierea mortilor, separând astfel Biserica în doua
echipe: una care credea în înviere, cealalta care nu credea. Teodosius avea nevoie de
o minune ca sa-si sustina teoria privind învierea din morti asa încât implora pe
Dumnezeu sa-i arate care este adevarul.

Efes Grota Sapte Tineri Adomiti

Atunci se întâmpla ca proprietarul terenului (pe numele sau, Adatius) pe care se
afla pestera celor sapte adormiti, sa hotarasca sa construiasca un staul pentru
turmele sale. Pe când muncitorii scoteau pietrele, eliberara intrarea în pestera si
imediat cei sapte revenira la viata, fara sa se fi schimbat nicicum si fara sa fi suferit
de pe urma acestui somn lung.
Nestiind ca au trecut doua sute de ani de la adormirea lor, asteptau sa vina oamenii
lui Decius, pentru a-i aduce în piata publica si pentru a-i omorî. Au hotarât cu totii
sa nu cedeze si l-au trimis, ca de obicei, pe Iamvlih sa se duca în oras sa cumpere
niste pâine si totodata sa afle si ceva vesti.
Iamvlih este prins în Agora de Jos
Ajuns la intrarea în Efes, Iamvlih fu surprins sa vada semnul crucii la toate portile.
Nu mai cunostea nici oamenii si nici constructiile, era foarte dezorientat,

7
întrebându-se daca viseaza sau daca nu cumva intrase în alt oras. Cumpara pâine
în Agora de Jos dar când dadu banii brutarului, acesta se uita cu atentie la el si îl
întreba daca nu cumva gasise vreo comoara deoarece monedele purtau efigia unui
împarat din vechime si nu mai aveau valabilitate.
Pe Iamvlih îl cuprinse frica si gândindu-se ca urma sa fie dat în mâinile
împaratului, vru sa o ia la fuga însa negustorii îl amenintara ca-l vor ucide daca nu
avea sa împarta cu ei comoara. I-au legat o funie de gât si l-au târât în piata publica
(Piata lui Diocletian).

Turcia Efes Grota Sapte Tineri Adomiti

Pe drumul spre piata publica multimea se întâlni cu proconsulul orasului. Informat
de pricina acestei agitatii, înaltul magistrat fu si el uimit de monedele pe care le
avea tânarul si îl intreba pe Iamvlih cum gasise comoara aceea si unde o ascundea.
Tânarul îi raspunse ca nu gasise nicio comoara si ca avea banii aceia de la parintii
sai. Cum i se puneau întrebari despre tara lui si despre neamurile sale, el
raspunse: „Sunt de aici, din Efes, daca acest oras este Efes, iar parintii mei sunt
cutare si cutare”.
Aceste nume fiindu-i necunoscute proconsulului si mai ales neobisnuite, acesta se
mânie si îl acuza pe Iamvlih ca vrea sa îl însele, în timp ce monedele, vechi de peste
doua sute de ani, marturiseau ca gasise o comoara. Iamvlih cazu la picioarele sale

8
si îl ruga sa îl duca în fataîmparatului Decius, ca acesta sa-l recunoasca si sa nu
mai fie acuzat de minciuna.
Când i se raspunse ca împaratul acesta era mort de multa vreme, îi propuse
proconsulului sa îl urmeze pâna la pestera, ca sa-i arate ca plecase cu adevarat sa se
refugieze cu cei care îi tineau companie pentru a scapa de persecutiile lui Decius.
Minunea gasirii în viata a celor 7 tineri,
dupa 200 de ani!
Proconsulul împreuna cu Episcopul si o mare multime de oameni se dusera la
pestera si descoperira tablitele de plumb purtând numele acelor tineri. Toti au
recunoscut veridicitatea miracolului si L-au slavit pe Dumnezeu.

Efes Grota Sapte Tineri Adomiti mormintele tinerilor

Proconsulul si Episcopul Efesului scrisera apoi împaratului Teodosiusca
aparitia miraculoasa a celor sapte tineri morti de multa vreme era o dovada
evidenta a reînvierii trupurilor. Imparatul sosi repede la Efes pentru a-i vizita pe
tineri. Acestia au povestit împaratului viata lor si apoi au mai trait doar câteva zile,
adormind definitiv în ziua de 22 octombrie.
Teodosius a dat ordin sa fie construite sapte sarcofage din aur si sa fie cinstiti
tinerii prin mari sarbatori, sarbatori la care au fost invitati toti locuitorii din Efes,

9
atât cei bogati, cât si cei saraci. Insa în noaptea urmatoare Cei 7 tineri din Efes îi
aparura în vis, cerându-i sa le lase trupurile de-a dreptul pe pamânt în pestera lor,
în asteptarea Invierii.
Curios lucru, aceasta pestera a celor Sapte Adormiti este identificata de traditie cu
aceea în care si-a dat sufletul Maria Magdalena. Cultul celor sapte tineri este
întâlnit în întreaga lume crestina si se regaseste chiar si în traditia islamului. In
ortodoxie, pomenirea lor este la 4 august sub numele„Sfintii sapte tineri din Efes”.
Calendarul bizantin îi comemoreaza la doua date: 4 august si 22 octombrie.
Povestea celor 7 tineri din Efes în diverse
documente
Primele marturii despre ei apar la sfântul Grigorie din Tours (538 d.Chr – 594
d.Chr) în lucrarea „De Gloria Martyrum”, acesta spunând ca a auzit povestea de la
cineva din Siria. Alta marturie o gasim la Pavel Diaconul (720 d.Chr – 799 d.Chr)
în „Istoria Lombarzilor” . Cea mai cunoscuta varianta apare în „Legenda de Aur” a
lui Jacobus de Voragine, unde s-a fixat si anul 378 d.Hr. ca fiind anul reînvierii
lor.

Efes Grota Sapte Tineri Adomiti icoana

10
Povestea celor sapte sfinti apare si în Coran (da, am citit si Coranul, dar uitasem
de povestea lor) în Sura18 versetele 9-26 si este o legenda foarte importanta pentru
lumea islamica. Versiunea din Coran spune ca tinerii au fost însotiti în pestera si de
un câine.
In perioada cruciadelor, oasele sfintilor au fost luate de la Efes si transportate
la Marsilia, în Biserica Saint Victoire, ca o relicva de mare pret, unde se afla si
astazi.
Descoperiri arheologice interesante
Echipa din Austria care a efectuat sapaturi în acest loc între anii 1927 – 1928, a
descoperit mai multe ruine si o catacomba crestina, ruine construite pe pestera
celor sapte sfinti, etajate în functie de etapele de construire a lor (vedeti prima
fotografie cu schema sitului arheologic).
Inscriptiile din aceasta pestera dateaza din secolul I d.Chr (fiind si primele inscriptii
crestine) si conform lui Mecdelli, un pocait din sec.I d.Chr,Fecioara
Maria locuise si fusese înmormântata la Efes (altii presupun ca a dorit sa fie
înmormântata la Ierusalim).
Arheologii au descoperit si o inscriptie în limba greaca antica, care indica faptul ca
legendara Sfânta Photini (o femeie samariteanca, conform Evangheliei dupa Ioan
– daca stiti bine engleza, puteti citi istoria extraordinara a acestei femei curajoase,
care l-a înfruntat pe Nero) fusese îngropata în aceasta pestera.
In jurul pesterii s-au descoperit mai multe morminte dar si ruinele unor mânastiri
care au rezistat pâna în secolul al XII-lea d.Chr, când au fost parasite si lasate în
paragina. Repet, din ceea ce am vazut la fata locului, este nevoie de multi bani si de
multi ani pentru a excava întreg locul.
Dupa aceasta vizita ne-am îndreptat spre Casa Fecioarei Maria, aflata pe un
alt „munte”, de unde se coboara într-o vale racoroasa.
Cum se ajunge la Grota celor 7 tineri din Efes: excursie luata de la o agentie
de turism din Kusadasi (cel mai confortabil) sau cu dolmus-ul (microbuzul
turcesc).
Pentru a ajunge la Kusadasi cu avionul, cel mai apropiat aeroport
este Adnan Menderes Airport din Izmir, care deserveste si statiunea Kusadasi.

Selcuk Biserica Sfantului Ioan

Sotirios Crotos – ucenicul lui Iisus Hristos
(timp citire: 15 minute)
Pe masura ce scriam acest articol, în minte îmi revenea o carte care, credeam eu, m-
ar fi ajutat si mai mult sa înteleg destinul lui Ioan cel iubit de Iisus, Ioan cel
caruia Iisus i-a încredintat-o pe Fecioara Maria.

11
M-am oprit din scris si am început sa citesc din nou (nu mai stiu pentru a câta oara)
o carte superba: „Sotirios Crotos – ucenicul lui Iisus Hristos”. Daca nu ati
citit-o, va spun ca în ea este vorba de un medic grec,Sotirios Crotos, provenit
dintr-o familie putred de bogata, medic care va trai alaturi de Hristos ultimii ani ai
vietii Sale pâna la Rastignire (va mai spun ca descoperirea pergamentului pe care
doctorul Sotirios a scris „evanghelia” sa a fost o adevarata aventura).

Sotirios Crotos Ucenicul lui Iisus

In aceasta carte este dezvaluita adevarata natura a omului si totodata veti descoperi
un altfel de Iisus, mult mai uman. Tot în aceasta carte apare siApostolul Ioan, o
bomboana de baiat, blond cu plete lungi, aidoma lui Iisus (Sotirios spune ca Iisus a
fost blond si nu brunet, asa cum este pictat pe icoane)
Cartea mi-a completat viziunea acelor timpuri dar si imaginatia bogata, care nu-mi
da pace si ma face sa va scriu ceea ce cititi în momentul de fata. Acum sa ne
întoarcem la oile noastre:
– Eu zic sa mergem la Templul Artemisei, îl vedem, apoi facem cale întoarsa la
Kusadasi! îl auzim pe Florione în statie.
– Da’ nu mai trecem si pe la Biserica Sfantului Ioan? întreb si eu.
– Asta pe unde mai e?
– Nu stiu! Sa oprim într-o parcare si sa întrebam pe cineva.

12
Unde e, frate, biserica asta?
Intram în orasul Selcuk si înainte de a începe cautarea bisericii gasim o parcare si
mâncam ceva la repezeala, în timp ce Florione se duce sa caute niste indicatoare,
pentru a ne da seama pe unde se afla Biserica. Intr-un târziu se întoarce
dezamagit: „N-am gasit nimic!” Intram în masini, îndreptându-ne spre centrul
orasului, cale de vreun kilometru, apoi dam un ocol mai mare pentru a cauta un
indicator sau o îndrumare cât de mica macar.
„Bai, un indicator prapadit nu gasesti în oraselul asta!” auzim în walkie-talkie
glasul Alexandrei, profa de istorie. Cautând indicatorul spre Biserica, mergem încet
si bineînteles ca toti soferii din spatele nostru claxoneaza furios, pentru a ne forta sa
apasam pedala de acceleratie. Florione se conformeaza si trece iute de un indicator
ciudat pe care scrie doar atât: „St. Jean”.
„O fi Jean de la Craiova!” zic eu în walkie-talkie, apoi imediat îmi pica fisa:„Stati!
Aici este!” „Ce anume?” mai are timp sa raspunda Florione, în timp ce miliardele de
soferi îl împing de la spate. De ce or fi scris asa si nu „St. John”, de exemplu, habar
nu am. Indicatorul este pus foarte din scurt, daca nu esti atent treci usor de el sau
daca ai trecut, urmeaza calvarul reîntoarcerii în acelasi loc, folosindu-te de
intersectia cu sens giratoriu care are alte reguli de circulatie în Turcia, dupa cum au
chef soferii turci. Mai târziu am aflat de unde vine acest „St. Jean”: în limba turca
la „Biserica Sfantului Ioan” i se spune „St.Jean Kilisesi”.
Frânez brusc, semnalizez la fel de brusc si reusesc sa o iau la dreapta, în urletul
claxoanelor din spate, care vroiau sa ma manânce pe pâine, nu alta. Urc pe straduta
spre care arata indicatorul, apoi opresc la un mini-market, unde vânzatorul îmi
spune sa mai merg vreo 100 de metri, pâna ce voi da de o parcare micuta si de o
poarta mare, medievala sau antica („antik big gate”, „antik big gate”, repeta
întruna vânzatorul). Mergem pe jos cei 100 de metri si gasim poarta. In walkie-
talkie auzim glasul lui Florione:
– Unde sunteti? Noi am ajuns deja la Templul Artemisei.
– Iar noi am gasit Biserica! îi spun.
– Si ce-i acolo?
– Da’ de unde vrei sa stiu, n-am intrat înca înauntru. Veniti, sau nu?
– Venim, venim! Asteptati-ne!
– Cauta indicatorul spre St.Jean si apoi o iei imediat la dreapta, pe straduta! îi
mai spun.
Doi studenti englezi
Parchez masina si stam pe loc, asteptându-i pe ceilalti. Spre noi se îndreapta doi
tineri blonzi, fata si baiat, cu rucsace în spate, venind dinspremoscheea Isa Bey,
aflata la câtiva zeci de metri de Biserica Sfantului Ioan. Ii intreb daca stiu pe
unde se afla Artemisionul iar ei îmi arata locul cu mâna: desi este departe, se
vede destul de clar o coloana prapadita pe care arheologii au ridicat-o în picioare,

13
pentru a vedea tot poporul ce maret a fost templul (si chiar a fost maret, asteptati sa
va povestesc în articolul urmator, referitor la Templul Artemisei).

Turcia Selcuk coloana de la Artemision

Blonda îmi explica ca nu merita sa ma deplasez pâna acolo. „Nici cu ochii mintii?” o
întreb eu, iar blonda se holbeaza la mine, apoi se întoarce spre prietenul ei: „Asta e
diliu?”, ar spune fata ei nedumerita. „Nici macar cu imaginatia?” rectific eu, ca s-o
scot din nedumerire. „Oh, yes, nici macar cu imagination!” Nu se poate, îmi zic,
pacat, în antichitate era ditamai templul. Il aud din nou pe Florione în statie:
– Unde sunteti? Nu va vad! Am ajuns la indicatorul cu Jean de la Craiova, dar
vad doar o straduta mica, de zici ca-i o ulita!
– Aia este! îi zic. Intra pe ea si mergi pâna dai de o piata, apoi mai mergi putin si
o sa ne vezi. Ies înaintea ta!
Biserica apostolului Ioan al Apocalipsei
Peste câteva minute ne regrupam, patrundem prin poarta magnifica,
numita „Poarta Persecutiei” (alte surse spun ca se numea „Poarta Vânatorilor”),
platim cele 5 lire de adult, copiii gratis, biensur, apoi intram tacuti în curtea
bisericii. Biserica asta numai a biserica nu arata: un stabiliment tocmai bun de
aparat orasul: ziduri înalte de 10-15 metri si groase de 3-4 metri, ridicate în secolele
VIII-IX ca mijloc de protectie împotriva atacurilor arabe.

14
 Turcia Selcuk Biserica Sf Ioan poarta vanatorilor
Abia peste 60-70 de metri de la poarta începe adevarata biserica, un amalgam de
ruine bine conservate, laolalta cu destule încercari de restaurare (am aflat mai
târziu ca turcii s-au hotarât sa restaureze întreaga biserica, considerând-o ca fiind
un loc sfânt atât pentru ei cât si pentru crestini (dar si un bun motiv de atractie
pentru turisti si de golit mai cu talent buzunarele lor).
Sunt curios daca în final costurile renovarii uriasei biserici vor întrece costurile
monstruoasei Catedrale a Neamului pe care o ridica Daniel SRL în Bucuresti. (Cu
sutele de milioane de euro cheltuite, mai bine se construiau case pentru copiii
strazii sau azile pentru batrâni sau doua-trei spitale ultramoderne; ce discrepanta
uriasa exista între un Iisus modest si preotii nostri bine hraniti si bine îmbracati si
bine dotati cu vile si masini scumpe).

15
 Turcia Selcuk Biserica Sf Ioan
Daca continuam drumul înainte, pe dealul din fata se înalta cetatea Ayasoluk, o
fortareata construita în perioada bizantina, impozanta, cu 15 turnuri de aparare si
împodobita pe zidurile din fata cu 3 steaguri uriase ale Turciei, modificata ulterior
de catre selgiucizi si turcii otomani. Nu am putut merge la ea deoarece drumul era
blocat de un indicator „STOP” si se vedea cu ochiul liber ca se afla în plin proces de
renovare.
Istoria construirii Bisericii Sfântului Ioan
din Selcuk
Acum sa va spun câteva chestii despre Biserica Sfantul Ioan Teologul, pentru a
va introduce în tema: biserica se afla situata la poalele Dealului Ayasoluk, la
aproximativ 2 – 3 km de orasul antic Efes. La începuturile ei, dupa moartea
Apostolului, a fost ridicata o bisericuta cu acoperis din lemn.

16
 Turcia Selcuk Biserica Sf Ioan schema
In secolul al 4-lea, împaratul Constantin a ridicat o alta, mai mare (un
martyrion, adica un mormânt monumental), apoi, în secolul al 6-lea
d.Hrîmparatul Justinian, având-o alaturi pe sotia sa, Teodora, a construit o
basilica uriasa chiar deasupra mormântului Sfantului Apostol Ioan (basilica –
biserica romano-catolica medievala, în forma de dreptunghi, împartita în interior în
trei parti, prin siruri de coloane), basilica care a fost modelata dupa Biserica
ortodoxa a Sfintilor Apostoli din Constantinopol (astazi nu mai exista, ea
fiind demolata de otomani în anul 1461, pentru a construi Moscheea Fatih).

17
 Turcia Selcuk Biserica Sf Ioan reconstituire
Basilica a fost realizata din piatra si caramida, fiind construita sub forma de cruce
înscrisa, având sase cupole mari si cinci mai mici (vedeti reconstituirea), cea mai
mare cupola aflându-se deasupra mormântului Apostolului. Au fost folosite multe
elemente luate de la Templul zeitei Artemis iar pe coloanele din cadrul
ansamblului mai pot fi vazute si astazi monogramele Imparatului Iustinian si ale
sotiei sale, Teodora.

18
 Turcia Selcuk Biserica Sf Ioan intrarea in biserica
Cele sase domuri mari erau sustinute de stâlpi din marmura si caramida,
mormântul Sfântului Ioan aflându-se sub marmura si mozaicul pavimentar al
altarului. Ca dimensiuni, avea o lungime de 130 de metri si o latime de 65 de metri.
Pentru comparatie, Catedrala Mantuirii Neamului va avea în final o lungime de 120
de metri si o latime de 70 de metri.
In partea de nord s-a construit în sec al V-lea un baptisteriu (un mic edificiu care se
construieste lânga o biserica, pentru a oficia botezul cu apa sfintita), baptisteriu
care mai poate fi vazut si astazi.

19
 Selcuk Biserica Sf Ioan baptisteriu
Odata cu declinul orasului Efes, dar mai ales dupa atacurile arabe, biserica a fost
grav deteriorata. In anul 1330 a fost transformata în moschee iar în anul 1402
întregul edificiu a fost complet distrus de catre armata mongola a lui Tamerlan. In
prezent au fost restaurate câteva parti din ea, pe baza materialelor si a obiectelor
descoperite de catre arheologi.
Pe cateva lespezi apar însemne ale cavalerilor medievali iar gândul te duce la
ordinul Cavalerilor Ioaniti, însa nu trebuie sa va lasati pacaliti deoarece acestia îl
aveau drept mentor pe razboinicul Ioan Botezatorulsi nu pe blândul Ioan
Apostolul. Culmea este ca pe mormânt cineva a asezat o piatra pe care se afla
sculptata si o cruce malteza, cruce folosita de cavalerii ioaniti (cruce albă în opt
colţuri, purtată pe o mantie neagră).
Un comportament ciudat
Odata intrat în curtea bisericii, ma apuca o emotie de nedescris (o fi fost de vina
soarele sau oi fi avut eu ceva în ochi, de-mi lacrimau întruna, nu stiu…). E ceva în
neregula cu locul asta, îmi spun, apoi pasesc pe lespezile mari de piatra si ma
ratacesc de ceilalti. Reusesc sa-mi stapânesc lacrimile si deodata parca vad printr-o
strafulgerare întreaga maretie de odinoara a bisericii, înconjurata cu coloane
impunatoare de marmura si tapetata cu mozaicuri încântatoare.

20
 Turcia Selcuk Biserica Sf Ioan cruce crestina
Inca nu descopar mormântul Apostolului, o iau prin labirintul ruinelor care ma
duce la doi pereti dubli, cu un culoar stramt între ei, culoar care probabil avea un
rol aparte în ceremoniile religioase. Peste tot, din loc în loc pasesti peste grilaje din
fier forjat, sub care nu se întrevede mai nimic, însa aflu mai târziu ca sunt aerisirile
criptei subterane, care odata a fost deschisa publicului, pentru vizitare, însa acum
le-au închis fiindca stiau ca vine florinb pe aici…

21
 Turcia Selcuk Biserica Sf Ioan mozaic
Apoi, dupa plânsul stins ma apuca dintr-odata un fel de nebunie vesela. Incep sa sar
ca o caprita, de colo-colo, fotografiez în nestire, bucurându-ma ca un copil de ceea
ce vedeam. Primul care s-a „sesizat” a fost Andrei: „Ce-ai patit, tati?” Apoi urma
colonelul (nevasta-mea): „Ce-ai, Florin?”, Florione: „Ce-ai, ma?”, Alexandra: „Ce
te-a apucat, nene? Ai patit ceva?”
„Veniti si aici!” le spuneam. „Uite, aici a fost o camera secreta care ducea spre
altar, însa a fost zidita ulterior.” „De unde stii? Ai mai fost pe aici?”Ma simteam ca
acasa, ma bucuram ca un copil, recunosteam locurile, camerele, amplasarea lor,
mirosul zidurilor, cele trei etaje împodobite cu fresce si mozaicuri minunate,
mozaicuri ale caror fragmente le puteti vedea la tot pasul. Ma pierdeam de grup si
apoi îl regaseam în alta parte, vesel nevoie mare.

22
 Turcia Selcuk Biserica Sf Ioan
„Aici este atrium-ul, aici baptisteriul, în forma gaurei unei chei, cu trei trepte de
ambele parti, un fel de bazin umplut cu apa sfintita unde se botezau copiii, iar aici
este altarul, decorat cu fragmente de mozaic si fresce!” Apoi, dupa ce am dat ocol
altarului, m-am oprit: „Iar acesta este mormântul!”
„Care, care?” întreaba Florione din departare, de la vreo de 25 metri. „Aici, între cei
patru stâlpi de marmura.” Nu ne apropiem toti de mormânt, de parca ne-am fi
vorbit dinainte. Ceilalti sunt împrastiati printre ruine, copiii se afla pe terasa larga
aflata la o înaltime de 10-15 metri, cu vedere spre moscheea Isa Bey si Templul
Artemisei, aruncând cu pietricele în haul de sub ei.
Mormântul Apostolului Ioan
Cine ajunge la mormântul Apostolului Ioan, trebuie neaparat sa-si spuna o
dorinta. Mi-am rostit în gând dorinta si am atins cu ambele mâini lespedea de
marmura. Atingerea marmurei reci îti da o senzatie unica si vei fi încredintat ca
dorinta ti se va îndeplini.

23
Turcia Selcuk Biserica Sf Ioan mormântul Sfântului Ioan

24
 Turcia Selcuk Biserica Sf Ioan piatra de marmura pe mormant
M-am rugat pentru armonie si iubire în familia mea dar si pentru armonia si
iubirea dintre oameni. Gândul nu mi-a fost la Romania, desi ar fi trebuit sa ma
gândesc si la tara mea, plina de cocalari, smecheri, oameni slab pregatiti
profesional, mediocri si mincinosi care vor sa-i conduca pe ceilalti, pe cei putini
care mai fac ceva bun în tara asta.
Dupa mine au urmat si ceilalti, inclusiv copiii, care si-au pus dorintele în mâinile
celui preaiubit de Iisus.
Moartea apostolului si pulberea
misterioasa, frumos mirositoare (aya
soluk)
Moartea lui, simpla, frumoasa si misterioasa, o puteti citi în Vietile Sfintilor.
Când avea 104 ani (alte surse spun de 105 ani si 7 luni),Apostolul Ioan a luat
sapte ucenici în afara Efesului si i-a pus sa sape un mormânt în forma de cruce. Si-a
sarutat ucenicii, apoi a intrat în groapa. A fost acoperit pâna la genunchi si si-a
sarutat din nou ucenicii. A fost acoperit pana la gât si le-a dat ultimele sfaturi.

25
I s-a pus o naframa pe fata apoi l-au acoperit complet cu pamânt, dându-si suflarea
la rasaritul soarelui. De dragul lui, ucenicii au dezgropat mormântul dupa câteva
zile, însa trupul Sfântului Ioan nu mai era acolo.„A adormit mare stihie, care va sa
se scoale la ziua cea de apoi a venirii Domnului, Ioan, cel ce s-a rezemat de pieptul
lui Hristos!” mai scrie în Vietile Sfintilor.

Turcia Selcuk Biserica Sf Ioan

A fost îngropat la 26 septembrie, data când este pomenit în calendarul ortodox. In
schimb, în fiecare an pe data de 8 mai din mormânt iesea un fel de pulbere alba,
frumos mirositoare (Aya Soluk înseamna în limba turca„Respiratie Sfânta”) al
carei miros se simtea kilometri în jurul Efesului, pulbere care avea proprietati
tamaduitoare, credinciosii ungându-se cu ea pe trup, vindecându-se de toate bolile.
Aceasta pulbere a iesit din mormânt doar pâna ce Efesul a fost cucerit de turcii
selgiucizi iar credinciosii au fost alungati de pe aceste locuri. Arheologii austrieci
care au deschis mormântul în anul 1928 n-au gasit aici decât un praf frumos
mirositor, care s-a raspândit în aer pe distante foarte mari.

26
 Turcia Selcuk Biserica Sf Ioan placa de marmura

Apostolul Ioan, cel care traia Cuvântul

Ioan a fost singurul apostol care a asistat la Rastignire. Impreuna cu Petru si Iacov
a vazut minunea invierii fiicei lui Iair, Schimbarea la Fata a Mântuitorului si a
participat la rugaciunea din Ghetsimani.
Mai târziu, dar si în timpul petrecut alaturi de Iisus, Sotirios Crotosspunea ca
Ioan traia altfel cuvintele lui Iisus, iar ceea ce ceilalti nu întelegeau, Ioan le
talmacea cu un alt sens, mistic, mult mai profund, mai aproape de sferele celeste,
încât nimeni nu putea patrunde adâncimea si îndrazneala gândirii sale.
Ioan era, înainte de toate, omul vietii spirituale intense, el traia Cuvântul si era
înclinat spre contemplatie mai mult decât spre activitati directe. Sotirios mai scria
în cartea lui ca la împartirea lumii între apostoli, lui Ioan i–a revenit Efesul si
Asia Mica si ca acesta s-a suparat ca era nevoit sa predice atât de departe
de Ierusalim.

27
 Turcia Selcuk Biserica Sf Ioan terasa
Din cartea lui Sotirios se deduce ca a plecat din Ierusalim la 7 ani de la Rastignire,
luând-o cu sine pe Fecioara Maria. Insa, dupa multi ani de atunci, dupa ce a
suportat multe umiliri si batai de joc, dupa ce a propovaduit cu multa
cazna Evanghelia, dupa ce facut mai multe minuni, vindecând orice boala si
înviind din morti foarte multi oameni, convertind atât romani cât si iudei, ducând o
lupta surda cu adeptii cultului Artemisei, dupa ce a fost surghiunit de împaratul
Domitian în insula Patmos(acolo unde a scris Apocalipsa – revelatia)
deoarece a refuzat sa plateasca tributul cuvenit Artemisei, Ioan nu a gustat
moartea, ci doar s-a „mutat”, asemeni lui Iisus.

28
 Turcia Selcuk Biserica Sf Ioan
Imi dau seama ca de dimineata si pâna acum, la ora 15:00, noi am parcurs un
traseu care a inclus locuri ce au fost strabatute si de câtiva din participantii
timpurilor în care s-a petrecut Noul Testament.
In Efes, deasupra amfiteatrului se afla în micuta fortareata alba
închisoarea Sfântului Pavel. In partea cealalta, spre port, este
înmormântat Sfântul Evanghelist Luca. Sus, pe Muntele Privighetorilor, si-
a trait ultimii ani de viata Fecioara Maria. Iar aici, la poalele Dealului
Ayasoluk, este înmormântat Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan.

29
 Turcia Selcuk Biserica Sf Ioan baza terasei

O silueta misterioasa
Spre sfârsitul vizitei, am ramas singur pe marginea zidului înalt de 15 metri, cu
ochii atintiti spre singura coloana aflata în picioare din Templul Artemisei,
coloana ridicata de arheologi.
Deodata, în dreapta mea, am zarit cu coada ochiului o silueta blonda, un barbat
tânar, cu trasaturi frumoase, îmbracat într-o mantie de culoare albastra. Imediat i-
am auzit vocea calda si totodata puternica: „Durerea acestei lumi este mare, în
schimb iubirea ei este mica. Oamenii s-au înrait si nu-i mai intereseaza decât ceea
ce este material. Sunteti deja în plina Apocalipsa, însa mai este mult pâna ce veti
evolua complet. Desi este trist, cu toata iubirea si rabdarea Lui infinita, Iisus va
asteapta pe toti sa veniti la El.”
M-am intors mirat, însa barbatul disparuse. Inima îmi batea foarte tare, de emotie
dar si de frica amestecata cu uimire în acelasi timp. O fi fost Ioan? m-am întrebat.
Sau o fi fost caldura teribila de 42 de grade, care-mi juca feste? „Ce-ai patit,
Florin?” m-a întrebat Maria, fata profei de istorie. „Esti alb ca varul!” Mi s-a facut
deodata rau si a trebuit sa ma asez pe o piatra, la umbra.
Turcia Selcuk moscheea Isa Bey (1375)

30
Peste un sfert de ora ne aflam la poarta bisericii-cetate si, încântat peste masura,
paznicul ne-a facut câteva fotografii de grup, zâmbind larg, fericit ca face poze unor
turisti români: „Hagi, Hagi, Ceausescu, Romania!”
Ne-am urcat în masini, am coborat la poalele Bisericii, am trecut pe
lângaMoscheea Isa-Bey (construita în 1375, reprezentând un minunat exemplu
al stilului arhitectural selgiucid; se poate vizita si aceasta moschee însa noi nu am
intrat în ea) si ne-am îndreptat spre Templul Artemisei, tacuti, fara vlaga si
pustiiti. Caldura insuportabila o fi fost de vina? Tot ce se poate…
Turcia Selcuk Biserica Sf Ioan grupul nostru
Cum se ajunge la Biserica Sfantului Ioan din Selcuk fara masina personala:
excursie luata la o agentie de turism din Kusadasi (cel mai confortabil) sau veniti
aici cu dolmus-ul (microbuzul turcesc).
Pentru a ajunge la Kusadasi cu avionul, cel mai apropiat aeroport esteAdnan
Menderes Airport din Izmir, care deserveste si statiunea Kusadasi.
Surse folosite:
http://en.wikipedia.org/wiki/John_the_Apostle
http://en.wikipedia.org/wiki/Basilica_of_St._John
Carte album „Efes„, cumparata de la bazarul din Efes.
Fotografia cu reconstituirea bisericii este luata de pe siteul cjworldtour.blogspot
Coordonate GPS: 37.952493° N, 27.367426° E
Program de vara: 8:30 – 19:00
Pret bilet adulti 5 TL (copiii pâna în 14 ani gratis)
Pret parcare 3TL (parcarea este cam micuta; daca este plina, masinile se pot
parca gratuit pe partea dreapta a drumului ce duce spre Moscheea Isa-Bey)

PERGAM- Bergama, un oras superb!

Daca nu ati vazut filmul Acolo unde se avânta vulturii vi-l povestesc pe scurt:
un comando englezo-american (Richard Burton si Clint Eastwood) încearca sa
ajunga la un castel din Germania pentru a elibera un general american tinut ostatic
acolo.
Where Eagles Dare – Unde se Avanta Vulturii
Castelul se afla pe vârful unui munte iar la el se poate ajunge numai cu telecabina.
Gata, v-am povestit filmul. Restul, împuscaturi, explozii si pumni, vi-l mai
imaginati si voi!
Bergama, sau macar centrul ei, este acel tip de oras în care îti vine sa-ti lasi masina
la intrare si sa-l strabati pe jos, la pas, pentru a-i savura pe îndelete aerul oriental
(oricum Bergama este foarte mare, dupa cum am vazut de pe acropola).

31
Ai impresia ca, aflându-te în desert, tocmai intri într-o oaza de verdeata, racoritoare
si proaspata. Este un oras foarte frumos si foarte pitoresc si am intrat în el pe un
bulevard demn de Hollywood, încadrat de palmieri înalti si cladiri frumoase si
moderne. Oricât m-am straduit, nu am gasit pe net vreo fotografie cu centrul
acestui oras superb!
Turcia orasul Bergama

La Asklepeion
Dupa câteva sute de metri de mers pe acest bulevard, vedem la stânga
indicatorul „To Asklepeion”. Nu apuc sa-i spun lui Florione prin statie ca nu-i
nevoie sa vizitam Asklepeionul, ca acesta o si ia la stânga. Ma iau dupa el, mai
mergem cam o suta de metri si ajungem într-un fel de teren viran. Aici, plictiseala
mare, suntem numai noi romanii si nu vedem nimic în jur decât un luminis cu
câtiva copacei, iar Asklepeionul ia-l de unde nu-i!
Fuga-fuguta se îndreapta catre noi un turc tipând în gura mare „Parking 7 lira!
Parking 7 lira!” Pentru ce, frate, nici macar nu seamana a parcare, este o bucata de
pamânt, plina de praf. Pe cât ne încântase centrul orasului, pe atât ne indispuse
turcul acesta cu pretentiile lui.
„De unde luam bilete pentru vizitare?” întreb si eu ca sa ma aflu în treaba.„O luati
pe aleea aceea, mai mergeti cam 100 de metri si la intrarea în sit veti gasi o
ghereta.” Daca sunteti curiosi si n-ati ajuns înca la Epidaur, va îndemn sa vizitati
Asklepeionul de la Pergam. Astazi se mai pot vedea ruinele centrului de recuperare
fizico-terapeutica a vechiului Pergam, centru dedicat zeului
medicinii, Asklepios (Asclepius, Aesculapius, Esculap).
Este aproape ora 18:00 si timpul ne preseaza. Va reamintesc ca trebuia sa ajungem
la Kusadasi, aflat la vreo 200 de kilometri si la vreo 3 ore si jumatate de mers cu
masina. Insa vara nu-i ca iarna iar ziua dispare mai târziu, pe la 21:45, asa ca ar mai
fi fost ceva timp de vizitat.
Ma scuz în fata lui Florione, caci trebuia sa-l anunt din timp ca nu era nevoie sa
vizitam si ce-i pe aici deoarece am vazut suficient de mult la Epidaur, Asklepeionul
de aici semanând cu cel de la Epidaur (asa cum acropolele de la Pergam a fost
construit asemenea celui de la Atena) iar aceasta oprire de aici nu era necesara.
Acolo unde ajung numai vulturii
„Trebuie sa ajungem acolo.” zic misterios, aratându-i acropolele (acropole = orasul
de sus), aflat la o înaltime ametitoare, de-ti întepenea gâtul numai uitându-te la el.

32
 Turcia Pergam vedere din Bergama a acropolei
Florione se întoarce, face mâna streasina la ochi si se uita la dealul aflat în spatele
lui, de unde acropola abia daca se zarea, de la înaltimea ei de 350 de
metri. „Ceeeeeee? Ai înnebunit?”. Ceilalti se agita si se crucesc si ei, tot cu mâna
streasina la ochi (soarele avea chef sa ne împiedice sa vedem ca lumea ruinele).
„Bai, ai luat-o razna!” zice si profa de istorie. Trecura câteva secunde si hop si
Maria, fata profei: „Numai vulturii ajung acolo!” Pustiul meu, sa zica si el ceva?
Bineînteles ca zise si el ceva demn de admiratia internationala, planetara,
universala si extraterestra: „Poate cu elicopterul!”
Mihai se scarpina în cap, Nasha clipea des din ochi si uite asa ramase numai
nevasta-mea, Colonelul, care, contrar obiceiurilor ei de a fi mereu Gica-contra, mi-a
sarit nesperat în ajutor: „Merita sa mergem acolo! Am citit pe net ca ar fi un loc
deosebit.”
Gata! S-a hotarât! Toata trupa s-a urcat în masini si am tulit-o din loc, sub privirea
siderata a turcului care nu si-a încasat cei 14 lire (fara chitanta, biensur) pentru
parcarea din pamânt batatorit. Trebuie sa stiti ca de laAsklepeion pâna la baza
acropolelui ajungeti foarte repede prin oras; trebuie doar sa urmati indicatoarele
(veti trece si pe lânga prima biserica a Apocalipsei, Biserica din Pergam, un
monument urias; va voi povesti mai încolo despre ea).

33
Peripetii – prima parte
Peste câteva minute ne aflam la poalele dealului, unde gasim o bifurcatie. O luam la
dreapta, urmam indicatorul „To Acropolis”, trecem pe lânga o statie de teleferic,
vedem si un fel de telecabina trecând pe deasupra noastra, urcând dinspre Bergama
si apoi… STOP! Cum adica „stop”? Drumul se înfunda, o bariera cu un semn STOP
ne anuleaza orice sansa de a ajunge pe acropole. Nu se poate, îmi zic, cineva tot a
ajuns acolo, am citit relatarea sotiei sale pe net, plus ca drumul se vede lejer pe
Google Earth.

Turcia Pergam statia de teleferic

Reusim sa întoarcem masinile în locul îngust apoi ma dau jos si ma îndrept spre un
fel de jandarm înalt ca bradul care rânjeste fasolea la noi:„Fraierilor! Credeati ca
puteti merge mai departe?” spunea rânjetul lui.
– Ce s-a întâmplat cu drumul? îl întreb.
– Drum brost, stricat, belea mare estem, zice el. Surbat rau la el. Terminat definitiv
estem.
Nu-mi vine sa cred, ma mai uit o data la bariera însa nu ma dau batut:
– Si chiar nu se poate ajunge acolo sus cu masina?
– Nope! raspunde turcul, imitându-i pe americanii din filme. Nubai cu telecabina,
14 lire de berzoana, inclusib cobiii!
Si totusi…
Le spun alor mei ca o familie de români a ajuns pâna acolo. Aflasem din acea
relatare ca într-adevar, drumul este foarte greu si îngust, ba chiar la un moment dat
s-au întâlnit cu un autocar turcesc iar sotul doamnei, de frica, a dus masina pe
banda cealalta, spre stânca, pentru a lasa autocarul sa treaca pe partea cu prapastia
si povestea ca tinea minte si acum rânjetul soferului turc.

34
Peripetii – partea a doua
Drumul celalalt, de la bifurcatie, oare unde duce? Ne întoarcem la bifurcatie iar
Florione îsi aduce aminte ca a facut câteva luni de armata:„Ma duc în
recunoastere!” Peste doua-trei minute se întoarce victorios:„Nu se poate trece.
Incepe o panta foarte abrupta iar drumul cred ca se surpa mai departe.” Ma uit cu
neîncredere la el. „Ce-i? Nu ma crezi? Du-te cu Mihai, sa te convingi!”
Ma duc cu Mihai, trecem de câteva case foarte saracacioase dar pitoresti totodata,
apoi dupa o mica curba drumul începe sa urce, într-adevar, si îti trebuie ceva sânge
rece ca sa urci acea panta care tine pe o distanta de o suta de metri, numai cu piatra
cubica. Imi aduc aminte ca am mai urcat o asemenea panta acum câtiva ani si aceea
numai în prima treapta de viteza. Ajungem foarte greu la capatul ei si aici îmi dau
seama de siretenia turcilor.
Ce-au facut smecherii (cred ca au stat zile si nopti la brainstorming pentru a le
bubui prin minte o asemenea idee): ca sa nu mai urce tot boborul acolo sus, au
distrus drumul, au tras o bariera si uite asa îi obliga pe toti sa urce numai cu
telecabina.

Turcia Pergam vedere generala

Drumul vechi l-au unit cu panta aceasta foarte abrupta, panta care taie orice chef de
a mai face vreo încercare. Insa chiar la unirea vechiului drum cu panta aceasta, au

35
pus o oglinda mare. Oare de ce? Oare nu pentru a vedea mai bine masinile care urca
sau care coboara din sens opus?
Dam sa ne întoarcem, nehotarâti, însa un câine ciobanesc, mare cât un vitel, ne
bareaza drumul, privindu-ne curios si dând vesel din coada. Hait!„Ce facem?” îl
întreb pe Mihai.
Acesta nu apuca sa-mi raspunda caci dintr-o curte saracacioasa se aude o voce
guturala iar catelusul de 60 de kile se îndreapta spre stapân. Si eu ma îndrept catre
stapân si încerc sa-i vorbesc prin limbajul semnelor. Rotesc mâinile pe un volan
imaginar apoi îi arat acropola si turcul zice „Yes, yes!” Victorie! Deci, se
poate! „Teshechiur ederim!” îi spun (se scrie „teşekkür ederim” si
înseamna „multumesc”).
Dumnezeu, în generozitatea Lui, are chef sa-mi trimita un semn si, minune mare, o
masina cu numar de Nemtia coboara alene dinspre acropole, îndreptându-se spre
curba foarte strânsa.
Drumul spre acropola de la Pergam
Peste câteva minute, dupa dezbateri aprinse si frici înghitite în sec, cei doi soferi, în
masina (Florione cu sotia; eu singur) iar ceilalti pe jos, pentru siguranta lor, încep
urcarea pantei care le-a dat atatea frisoane. Urcam în treapta întâi, apoi imediat
dupa curba ascunsa de câtiva copacei, ceilalti ne fac semn ca drumul este liber,
devenind totodata mai lin, permitându-le si lor sa urce în masini.
Pâna sus drumul este bun, nu este din beton decât pe portiunea inferioara, însa
trebuie sa fiti atenti deoarece din loc în loc mai apar bolovani pe care veti fi nevoiti
sa-i ocoliti. Spre partea cu prapastia au fost montati parapeti înalti cu garduri de
sârma. Deci sa nu va fie teama!

36
 Turcia Pergam telecabina
In apropierea intrarii la acropola, veti gasi un fel de loc de parcare amenajat,
gratuit, spre deosebire de restul parcarilor turcesti, care sunt cu plata. Aici gasim si
vreo 5-6 masini din diverse tari, semn ca, uite, am avut dreptate! Tot aici se opreste
si telecabina, care goleste din burta ei cei opt pasageri veseli nevoie mare (atât
poate cara, maxim opt persoane).
Pergam – prima impresie
Luam bilete, 20 de lire de adult, 10 lire copiii peste 13 ani iar copiii sub 12 ani
inclusiv intra gratis (vor fi întrebati care este anul nasterii), apoi intram în
marea acropola de la Pergam, pe la ora 18:10, sub îndemnul frazei tip number
two a lui Florione: „Bai, sa ne grabim, nu avem prea mult timp!”

37
 Turcia Pergam reconstituire
Imediat ce intri în sit te cuprinde dezamagirea… Te asteptai sa vezi ceva
asemanator acropolei ateniene însa cam tot ce se afla la intrare este praf si pulbere.
Din loc în loc se vede ca turcii, dându-si seama de importanta obiectivului
arheologic, au început sa reconstruiasca fragmente de ziduri si coloane.
Locul este destul de mare iar urcarea se face în trepte, de fapt se vede ca întregul
deal a fost terasat pe 4 nivele. Dupa ce ne-am întors în Romania, m-am uitat pe o
reconstituire a acropolei si mi-am dat seama ca noi am vizitat doar jumatate din ea,
restul fiind distrus în cea mai mare parte sau furat de locuitorii orasului pentru
construirea propriilor case. Am observat cu tristete ca nu mai exista agora de jos,
câteva palate si altarul lui Zeus.

38
 Turcia Pergam templul Atenei Nike (zeita victoriei)
De la intrare am luat-o încet-încet spre amfiteatru. In coltul lui se afla odinioara
un templu dedicat Atenei Nike, zeita victoriei, care era simbolul orasului.

39
 Turcia Pergam amfiteatrul (vedere dinspre Trajaneum)

Un amfiteatru de unde îti vine sa-ti iei

zborul!
Ocolesti acest templu (de fapt o ramasita palida a acestui templu; o imagine mai
buna a lui o veti gasi pe un panou explicativ), apoi te apropii de prima gradena si…
te opresti! De ce? Uite d’aia: te afli chiar pe marginea amfiteatrului iar ceea ce te
izbeste la el este senzatia ciudata ca îti vine sa-ti iei zborul! Asa ca te opresti si tragi
cu ochiul la ceilalti turisti: si-o lua vreunul zborul? Glumesc, nu ma luati în serios.
Ce pot sa va spun este ca-i cel mai abrupt amfiteatru din lumea antica, sapat
direct în coasta dealului. In cele 80 de rânduri (gradene) putea adaposti 10.000 de
spectatori (altii vorbesc de 15.000). Stau si ma intreb câti din ei or fi ametit si s-or fi
dat de-a berbeleacul pâna la stoa actorilor (o cladire luuuunga) si, mai târziu, a
gladiatorilor.

40
 Turcia Pergam amfiteatrul – vrea cineva sa-si ia zborul?

Inceputurile Pergamului
Cetatea îsi are începuturile timide pe timpul Troiei însa este distrusa foarte curând
de popoarele marii. A fost reîntemeiata de inieni dar distrusa din nou de persi.
Macedonenii au cucerit-o si ei, însa nu au mai distrus-o ci au dezvoltat-o,
dezvoltarea cetatii având loc datorita unui accident al
istoriei: Lisimah (Lysimachos, Lisimachos) unul din cei 4 generali ai
luiAlexandru Macedon care au mostenit imperiul, a pornit un razboi cu
seleucizii.
Tezaurul de aproape 9000 de talanti, l-a lasat în grija unui servitor credincios
(eunucul Philetaros ) în cetatea de necucerit a Pergamului. Lisimah a fost ucis
într-o batalie si uite asa un simplu eunuc s-a trezit cu o mare avere pe cap,
declarându-se rege al Pergamului. Dispunând de bani, a angajat mercenari si a
cucerit regiunile înconjuratoare.

41
 Turcia Pergam amfiteatrul (la mijlocul lui)
Lui i-a luat locul un nepot, Eumenes I. Acesta, ca si regii care au urmat (Pergam-
ul a avut doar 6 regi), au întarit puterea regatului, din Egeea pâna în centrul
Anatoliei. Ultimul rege, Attalus al III-lea, neavând urmasi a avut buna inspiratie
sa „cedeze” regatul imperiului Roman, salvându-l astfel de la distrugere dar si de
lacomia ochilor hrapareti ai romanilor.
Perioada romana a fost urmata de cea bizantina, în care Pergamul a pierdut din
faima si stralucirea trecutului. Dupa cucerirea lui de catre arabi, între anii 716-717
d.Chr, Pergamul nu si-a mai revenit niciodata, în 1330 fiind ocupat definitiv de
turci.

42
 Turcia Pergam reconstituire

Eumenes al II-lea – protectorul

Pergamului
Dintre regii dinastiei Attalide, cel mai renumit este, fara îndoialaEumenes al II-
lea, fiul lui Attalus I. Generozitatea lui a dus la construirea unei Stoa în Atena (o
cladire lunga, cu magazine ale mestesugarilor – vedeti la relatarea mea despre
Atena din serialul referitor la Peloponez), a Templului Atenei pe terasa de sus, a
templelor lui Dyonissos si Demetrei pe terasa de jos, a bailor, a mai multor
gymnazium-uri, a unui palat si a unui arsenal, a teatrului de unde îti vine sa-ti iei
zborul, a faimoasei Biblioteci din Pergam si a faimosului Altar al lui Zeus.
Viata lui este demna de un roman: aflat la Roma, s-a certat cu regele macedonean
Perseus. Pe drumul de întoarcere a fost atacat iar în Pergam s-a aflat ca a murit, asa
ca fratele lui, Attalus al II-lea, s-a casatorit cu sotia lui Eumenes, Stratonice (o
printesa din Cappadocia). Dupa un timp, s-au trezit cu Eumenes, viu si nevatamat
iar Attalus al II-lea i-a dat puterea si sotia înapoi.
Dupa 13 ani Eumenes moare iar Attalus al II-lea preia din nou puterea, se
recasatoreste cu Stratonice si se obliga sa aiba grija de fiul lui Eumenes, provenit
dintr-o casatorie anterioara, pâna ce acesta va fi major. Sub Attalus al II-lea
Pergamul a devenit centrul artistic si de învatamânt al Asiei Mici.
A domnit aproape 20 de ani iar la moartea sa puterea a fost preluata de copilul
vitreg (vorba vine copil, cred ca avea cel putin 35 de ani). Acest tânar a avut o relatie

43
foarte intima cu mama sa vitrega (spun gurile rele) si apoi a otravit-o. Pfui, ce
vremuri! Numele lui? Attalus al III-lea, cel care va aseza regatul Pergamului în
mâna Romei.
Ma opresc mai mult asupra a doua monunente ridicate de
Eumenes:Biblioteca (sau Athenaeum) si Altarul lui Zeus, care, din pacate, nu
mai pot fi reconstituite în totalitate nici macar cu imaginatia.
Altarul lui Zeus din Pergam („scaunul de
domnie al Satanei”)
Partea din fata a Altarului din Pergam se afla totusi reconstruita lamuzeul
Pergamon din Berlin. Baza altarului a ramas pe acropola, Nemtia facând
sapaturi în aceasta zona înca din anul 1878.

Berlin Pergamon museum altarul lui Zeus

Altarul a ajuns în Germania printr-o siretenie, conform spuselor
useruluiCristian_h de pe site-ul amfostacolo.ro: deoarece bizantinii au
considerat acele frize ce împodobeau templul lui Zeus ca fiind pagâne, în secolul
6/7 d.Chr au zidit ruinele templului. Nemtii stiind despre ce este vorba, au
cumparat acele ziduri de la autoritatile otomane.
Lucrul se desfasura noaptea, templul a fost demontat bucata cu bucata, numerotat,
etichetat si expediat cu vapoarele la Venetia si de acolo la Berlin, turcii habar nu au

44
avut, ei stiau doar ca au vândut un zid de caramida si se pare ca revendicarea
statului turc pentru recuperarea acestora va fi în zadar!
Acest altar se presupune a fi „Scaunul de domnie al Satanei” sau „Tronul
Satanei” despre care se vorbeste în Apocalipsa apostolului Ioan(Cartea
Revelatiei 2:13). Daca nu stiati, aflati ca Memorialul soldatilor din Berlin,
construit de nazisti la sfârsitul anilor ’30, a copiat în detalii modelul altarului din
Pergam.

Turcia Istanbul Miniaturk park reconstituirea altarului lui Zeus

Altarul lui Zeus era nu numai o constructie uriasa, cu o lungime de 36 metri, o
latime de 33 metri si o largime a scarilor din fata de 20 de metri, ci si o capodopera
de arta si arhitectura.
Era alcatuit dintr-o sala cu doua etaje, construita în forma de potcoava, având
întreaga parte inferioara acoperita cu frumoase sculpturi în relief care descriau
razboiul dintre zeii olimpieni si giganti, sau mai omeneste spus, razboiul dintre
civilizatia greaca si barbari, cu atingere directa la razboiul în care Pergamul iesise
victorios în lupta sa cu galii (alti gali, nu cei din Franta; galii de aici erau numiti
numiti „galii de est”, galii stabilindu-se mai târziu într-o regiune din Anatolia
numita Galatia) iar partea superioara a altarului era formata din colonade.
Biblioteca din Pergam
In ceea ce priveste Biblioteca, aceasta adapostea aproape 200.000 de volume,
dupa spusele lui Plutarh, rivalizând cu Biblioteca din Alexandria (Egipt),

45
facând din Pergam cel mai important centru cultural, artistic si stiintific din
întreaga lume elenistica.
In perioada de înflorire a orasului, numerosi oameni de cultura, matematicieni si
arhitecti s-au stabilit aici. In holul principal al bibliotecii se afla o copie a
lui Phidias „Athena Parthenos”. Avea o camera uriasa în partea din mijloc, camera
care reprezenta sala de lectura, înconjurata din toate partile de rafturi pline cu
pergamente si papirusuri. Intre peretii exteriori si rafturi aerul circula liber, în
vederea prevenirii umiditatii.
Dupa ce a ars Biblioteca din Alexandria, Elisabeth Taylor (adicaCleopatra) s-a
smiorcait ea ce s-a smiorcait încât l-a facut pe bietulRichard
Burton (adica Antoniu) sa-i daruiasca întreaga colectie aBibliotecii din
Pergam, numai sa nu-i mai vada perlele alea sarate curgându-i din ochisorii ei în
care se îngramadise întreg seninul cerului (mama, ce misto suna!).
Elizabeth Taylor si Richard Burton in filmul Cleopatra 1963
Dar nici aceste manuscrise n-au avut viata lunga: cu ocazia cuceririi Egiptului de
catre arabi, au fost distruse în totalitate, scapând doar unele pe care le puteti gasi
unde altundeva decat în subsolurile ordonate pe mai multe etaje ale Vaticanului. De
ce la Vatican? Habar nu am.
Mai amintesc aici ca în perioada de maxima înflorire a regatului a fost construit si
un apeduct care aducea apa de la 44 de kilometri, prin trei conducte de ceramica,
inginerie care nu a mai fost egalata niciodata în istoria antica.
Regatul Pergamului a avut cea mai mare întindere în anul 188 i.Chr si se crede
ca orasul avea în primul secol d.Chr. o populatie de 150.000 de locuitori. Cetatea
avea doua piete, agora de jos si agora de sus, unde comerciantii îsi laudau
marfurile aduse de peste mari si tari, mestesugarii îsi etalau produsele faurite chiar
de ei, frumoasele sclave erau cercetate de ochii lacomi ai bogatasilor burtosi si
pofticiosi, soldatii veterani îsi vindeau serviciile cui platea mai bine.
Puneti-va imaginatia la lucru si veti vedea ce usor veti putea popula cele doua
agore. In stânga noastra (cum stai cu fata la templul Atenei) se puteau doar ghici
agora de sus si altarul lui Zeus, atat erau de distruse. Pe acropola locuiau familia
regala, aristocratia civila si militara, precum si o garnizoana care avea misiunea sa
apere dealul (s-au gasit ghiulele de andezit, cu greutati cuprinse între 3 kg si 75 kg,
folosite la catapulte).
Drumul original care ducea la cetate începea de la baza telefericului de astazi si
ocolea baile si templul Herei, oprindu-se la agora de sus (84m x 44m). Uitati-va si
la desen dar si la reconstituire, pentru a va face o idee asupra maretiei acropolei.
Drumul pe care am mers noi cu masina, cel care ocoleste dealul asemenea cochiliei
de melc, nu exista pe atunci.

46
 Turcia Pergam trajaneum

Templul lui Traian (Trajaneum)

Dupa ce am admirat amfiteatrul si ne-am stapânit cu greu imboldul de a zbura pe
deasupra lui, ne-am îndreptat spre Traianeum (Trajaneum) sauTemplul lui
Traian, finalizat de împaratul Hadrian, în memoria predecesorului sau.

47
 Turcia Pergam templul lui Traian
Deoarece Traian nu a avut copii, chiar înainte de a muri (gurile rele spun ca
împaratul era deja mort), Traian l-a numit succesor al sau pe Hadrian, la
propunerea sotiei sale, Plotina, care l-a înfiat imediat pe Hadrian.
Sa nu credeti ca Hadrian al nostru avea vreo 5-6 anisori în momentul infierii sale.
Nu, nene, avea vreo 40 de ani! Hadrian a domnit 21 de ani (117 d.Chr.– 138 d.Chr.)
asa ca a avut timp sa-si lase urma peste tot în lume, de la „Zidul lui Hadrian” din
Marea Britanie pâna la refacerea completa aPantheonului din Roma (din cei
mai importanti cinci împarati ai Imperiului roman, Hadrian ocupa locul trei).

48
 Turcia Pergam trajaneum (templul lui Traian)
Cei care au fost la Atena cu siguranta au vazut Poarta lui Hadrian. A refacut
Atena în totalitate si a declarat-o ca fiind capitala culturala a imperiului. Dupa
moartea lui Traian a renuntat la provinciile din Mesopotamia si Armenia si era cât
pe aici sa renunte si la Dacia, cedând o parte din ea roxolanilor, pentru a avea
liniste la furatul aurului dacic.

49
 Turcia Pergam templul lui Traian
Totusi, în 124, împaratul a vizitat orasul Napoca, declarându-l drept„municipiu”.
Din Dacia a furat aur si argint cât a putut, asa ca a avut de unde sa-si finanteze
operele arhitectonice.
Aici, la Pergam, Hadrian a continuat ridicarea templului început de Traian,
numit Trajaneum, o constructie monumentala din marmura alba (în contrast cu
andezitul folosit la celelalte monumente), ridicata pe o terasa artificiala de 68 metri
pe 58 de metri.

50
 Turcia Pergam templul lui Traian
Este singura constructie romana de pe acropole, dar si singura dedicata cultului
imperial si Romei. La baza acestui templu, uitându-te la boltile care se însira una
dupa alta ti se taie rasuflarea. Boltile sunt înalte si presupun ca la origine aceasta ar
fi fost ori un tunel strategic ori o strada normala din cetate.
Laocoon si fiii
Mai tineti minte celebra sculptura „Laocoon si fiii”, aflata acum la Vatican? Preot
în Troia, Laocoon este cel care i-a avertizat pe locuitori sa nu accepte Calul
Troian, rostind celebra fraza „feriti-va de greci, chiar si atunci când aduc daruri”.
Temându-se ca Laocoon sa nu dejoace planul lui Ulise, Atena l-a orbit. Laocoon
nu s-a dat batut si a încercat sa-i aduca lui Poseidon un taur drept jertfa, cerându-
i ajutorul, însa din mare au aparut doi serpi care i-au omorât copiii, semn ca
Poseidon nu a mai tinut cu el (alta varianta spune ca a murit doar el si înca un copil,
alta varianta spune ca au murit toti trei).

51
 Laocoon si fiii sai
De ce amintesc de aceasta sculptura superba? Amintesc de ea deoarece a fost
faurita aici, la Pergam în anul 139 î.Chr., într-un atelier de sculptura. Aruncati un
ochi la suferinta orbului Laocoon, la suferinta de a nu-si putea proteja copiii si
uitati-va si la teama copiilor sai, care privesc speriati lupta tatalui lor cu serpii si va
veti da seama de nivelul la care ajunsese perfectiunea sculpturii antice.
Gata, ca sa nu va intristez prea mult, am uitat sa mentionez ca la templul lui Traian
se termina vizita, mai sus de el se afla ruinele arsenalului iar la iesirea din situl
arheologic aveti si o toaleta moderna pe partea dreapta, toaleta aflata sub pamânt,
unde puteti scapa de toate chinurile din lume.

52
 Turcia Bergama covoare

Biserica Rosie („acolo unde locuieste

Satana”) – a 8-a minune a lumii antice
Am coborât de pe acropole fara sa ne grabim, am iesit într-una din strazile
principale ale Bergamei si chiar vis-a-vis de Biserica Rosie am vazut un atelier
care fabrica faimoasele covoare de Pergam, expuse generos vederii turistilor de
pretutindeni (puteti cumpara un asemena covor, nu va opreste nimeni, bani sa
aveti). Unele covoare sunt puse direct pe trotuar pentru… a pasi pe ele si astfel li se
sporeste valoarea. Stiu, suna aiurea.

53
 Turcia Pergam Biserica Rosie (Serapeion)
Am parcat masinile în parcarea aflata în stânga bisericii însa am constatat cu regret
ca biserica era închisa la acea ora (19:00). Asta este, nu ne-a ramas altceva de facut
decât sa-i dam târcoale si sa încercam sa fotografiem uriasa cladire din mai multe
unghiuri. Daca doriti sa o vizitati, încercati sa ajungeti la Bergama pâna în ora
17:00.
Stai si te minunezi ce-o fi vrut sa faca Hadrian cu acest templu imens (numit
si Serapeion, printre altele). Imparatul era cunoscut drept un„sponsor” entuziast
al vechilor zeitati egiptene. A construit temple ale zeilor Isis si Seraphis în multe
locuri ale imperiului roman, inclusiv în vila sa din Tivoli.
Tot asa a construit si aceasta masiva cladire, ca templu pentru popularul zeu
egiptean Seraphis. Acest zeu era sotul zeitei Isis si era un fel de zeu„artificial”,
creat cu trasaturi de-ale lui Osiris si ale lui Apis, asemuit mai târziu cu Asklepios,
ca zeu al medicinei la egipteni.
Odata cu cucerirea romana, cultul lui a avut un deosebit succes în întreg imperiul.
Dupa ce Babilonul a fost cucerit de persi, preotii babilonieni s-au mutat la Pergam
aducând cu ei si Paladiumul ( piatra cubica sacra ), putându-si continua
ritualurile zeului Baal fara a fi stânjeniti de cineva.
Imensa cladire facea parte dintr-un ansamblu monumetal care era înconjurat de
ziduri de 13 metri înaltime, într-o curte imensa (temenos) sub forma unui

54
dreptunghi cu lungimea de 270 de metri si latimea de 100 de metri! In acest
dreptunghi, biserica parea o piticanie cu lungmea ei de 60 metri si latimea de 26
metri.
Insa zidurile bisericii merita toata admiratia noastra: ceea se mai vede în zilele
noastre are o înaltime de 19 metri, speriindu-i pâna si pe hotii de caramizi! De o
parte si de alta a bisericii se ridica doua turnuri rotunjoare si cam grasunele (15
metri diametru si 19 metri înaltime), unite în trecut de biserica cu ajutorul unor
galerii cu coloane si sculpturi puse spate în spate, pentru a semana cu un templu
egiptean.

Turcia Pergam Biserica Rosie (Serapeion)

In interior se aflau numai dale din marmura iar printr-un canal subteran preotul se
furisa sub statuia uriasa a zeului, înalta de 10 metri, vorbind cu o voce de tunet
asupra multimii înfricosate. In biserica se intra pe doua porti având fiecare o latime
de 3,5 metri si o înaltime de 14 metri!
Pragul usii era alcatuit dintr-o singura bucata de marmura, grea de 30 de tone, care
mai poate fi vazuta si astazi. Se pare ca usile erau deschise permanent, deoarece nu
s-au gasit urme de role. Stau si ma întreb de ce acest colos nu a fost inclus în cele 7
minuni ale lumii antice. Si-mi dau seama acum ca Pergamul este un sit arheologic
si obiectiv turistic care nu trebuie ratat, doar Efesul, Aphrodisias si Hierapolis
putând sa-i stea alaturi.

55
 Turcia Pergam harta obiectivelor turistice
In momentul construirii ansamblului, arhitectii romani s-au lovit de un aspect pe
care îl neglijasera pâna atunci: la ploi abundente, râul Selinus se umfla si inunda
platoul pe care se ridica templul.
Pentru a anula acest inconvenient, au hotarât sa construiasca doua canale
subterane pentru colectarea apei râului, canale cu diametrul de 9 metri fiecare si
lungi de 185 metri, o noutate inginereasca în acele timpuri, care sa treaca pe sub
masiva constructie, canale care mai pot fi vazute si astazi. Peste ele trece drumul pe
care am pasit si noi, peste ele s-au construit case, statii de autobuz, o parcare de
autocare, magazine etc.

56
 Turcia Pergam cele doua tunele de sub curtea Bisericii Rosii
Prin secolele 4-5 d.Chr. templul a fost transformat într-o biserica bizantina, fiind
dedicata Apostolului Ioan. Biserica a fost distrusa de arabi în anul 717 d.Chr. si
apoi spre sfârsitul secolului 8 d.Chr o micuta bisericuta a fost construita în
interiorul sau.
Va reamintesc fraza (pentru cei care au avut rabdarea sa citeasca Biblia):„Stiu unde
locuiesti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu tii Numele Meu, si n-ai
lepadat credinta Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, marturul Meu
credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieste Satana.”
Istoricii au presupus ca scaunul de domnie al Satanei ar fi Altarul lui Zeus situat
pe acropola, iar fraza „acolo unde locuieste Satana” s-ar fi referit la Templul lui
Seraphis, descris mai sus, altii considerandAsklepeionul ca fiind acest locas
(Asklepios – zeul sarpe, sarpele simbolizându-l pe Satana, atunci cand Eva cea
goala pusca i-a dat marul lui Adam cel gol pusca).
Noi nu ne-am batut prea mult capul cu aceasta fraza înfricosatoare, asa ca presati
de timp am luat-o la goana spre Kusadasi, unde dupa ce am cautat minute bune
un hotel misterios (Alika otel), am reusit sa ne cazam în el la 0:00 noaptea, trecute
fix, morti de oboseala.
Cine o mai face ca noi, la fel sa pateasca! Adica nu, nu faceti ca noi! Mai bine stati
pe plaja, cu o bere Efes în partea stânga a saltelei si cu ochii holbati la formele

57
rotunjoare ale vecinei sau vecinului din partea dreapta. Oricum ar fi, sa va simtiti
bine!
Va urma un articol plictisitor despre Kusadasi si apoi alte patru articole si mai
plictisitoare despre orasul antic Efes, Biserica Sf.Ioan din Selcuk, Templul
Artemisei (Artemisionul – minune antica), tot din Selcuk si Casa Fecioarei
Maria.
Despre „pergament”
PS: stati putin, nu plecati! Am uitat sa spun ce era mai important:
desprepergament, ca doar pentru asta am fost la Pergam, sa aflam cate ceva
despre pergament. Sau nu va mai spun deoarece toata lumea stie povestea. Parca va
aud, aidoma baietilor de cartier: „Bai, ne lasi! Stim povestea, mânca-ti-as.”
Totusi, sa vi-o reamintesc, cu riscul de a va plictisi îngrozitor: deoareceBiblioteca
din Pergam a început sa o concureze pe cea din Alexandria,Ptolemeu al V-lea
al Egiptului s-a temut ca aceasta se va clasa pe primul loc în întrecerea socialista a
manuscriselor, asa ca a interzis exportul papirusului, sperând sa opreasca
ascensiunea Bibliotecii din Pergam.
Insa doi frati din Pergam, Krates si Irodikos, au gasit o cale sa facă un material
pe care se putea scrie, tocmai din ceea ce aveau din abundenta: piei fragede de vitei,
miei si iezi. Acestea au fost argasite, tabacite si subtiate,
devenind „pergamente” (fiindca au fost nascocite la Pergam, logic nu?), un material
pe care s-a scris timp de mai bine de 1500 de ani, pâna ce a fost înlocuit cu hartia.
Adica (foarte) mult timp dupa ce papirusul încetase sa mai fie folosit. Nu-i asa ca
stiati povestea? Gata. Va pupa moshu’. Ne vedem la Efes.
Coordonate GPS 39°07’57″N 27°11’03″E
Surse folosite:
http://en.wikipedia.org/wiki/Pergamon
http://www.planetware.com/tourist-attractions-/pergamon-tr-iz-pe.htm#TR-IZ-
PEB
Pret bilet adulti: 20 lire
Copiii sub 13 ani intra gratis; copiii peste 13 ani si studentii: 10 lire.
Un rezumat exceptional al Pergamului gasiti mai jos (va rog sa nu luati în
considerare carui cult bisericesc apartine site-ul; informatia pe care o gasiti acolo
este importanta, asta conteaza):
http://cercetatiscripturile.intercer.net/article.php?id=5895

58