Sunteți pe pagina 1din 4

Naikan

Naikan este un cuvant japonez care înseamnă „a privi în interior”, iar o traducere
mai poetică ar fi „a te vedea cu ochiul minții”. Este o metodă structurată a introspecției,
care ne ajută să ne înțelegem pe noi înșine, relațiile noastre și natura fundamentală a
existenței umane.
Metoda Naikan a fost elaborată în Japonia în anii `40 de către Ishin Yoshimoto, un
budist credincios din gruparea Jōdo Shinshū . Jōdo Shinshū este o sectă budistă apărută în
secolul al XIII-lea în Japonia, care are la bază învățăturile fondatorului ei, călugărului
budist Shinran. Spiritul său profund religios l-a îndreptat să practice mishirabe, o metodă
intensă și dificilă de meditație și introspecție (presupunea privarea de la mancare, apă,
somn pentru o perioadă îndelungată pentru a atinge adevarul). Dorind să facă acest gen
de introspecție accesibilă și altora, el a conceput Naikan ca pe o metodă care să poată fi
practicată pe o scară mai largă.
Impactul profund al sistemului Naikan a dus la utilizarea lui și în alte zone ale
societății japoneze. În prezent, există aproximativ 40 de centre Naikan în Japonia, iar
Naikan este folosit în consiliere pentru sănătatea mentală, tratamentul dependențelor,
recuperarea deținuților, în școli și în lumea afacerilor. Terapia Naikan poate fi foarte
benefică și în următoarele cazuri: agresivitate, evenimente traumatizante, stres
postraumatic, terapie de cuplu, dificultăți de relaționare, stări de teamă, izolare, dificultăți
de adaptare, tentative de sinucidere, depresie, anxietate, fobii, stări de tensiune, decepție,
etc. De asemenea, Naikan a prins rădăcini și în Europa, prin centrele înființate în Austria
și Germania.
Practica introspecției datează de multe sute de ani și își are rădăcinile în marile
tradiții spirituale ale lumii. Adepții mai recenți îi includ pe Albert Schweizer, Benjamin
Franklin și episcopul Fulton J. Sheen. Introspecția implică anumite caracteristici de bază.
În primul rând, este nevoie de timp pentru introspecție. Apoi este nevoie de un spațiu
izolat, care să reducă distragerile exterioare. În al treilea rând, o structură sau anumite
întrebări sunt necesare pentru a ne putea examina comportamentul nostru în raport cu cei
din jur. Iar în ultimul rând este nevoie de o relatare foarte sinceră a problemelor, a
dificultăților cauzate unor alte persoane.
Reflecția Naikan se bazează pe trei întrebări:
1. Ce am primit de la.......?
2. Ce i-am oferit lui.........?
3. Ce necazuri și dificultăți i-am cauzat lui.......?
Aceste întrebări asigură baza pentru reflecția asupra tuturor relațiilor, incluzându-
le pe cele cu părinții, copii, prietenii, profesorii, vecinii și colegii de serviciu. Poți reflecta
asupra ta însuți în raport cu animalele favorite, sau chiar cu diferite obiecte, cum ar fi
telefonul, casa, câinele, mașina. Poți reflecta asupra unei anumite perioade sau întâmplări,
o lună, o săptămâna, o vizită la bunici, o ceartă cu prietenii tăi. În urma reflecției realizăm
cât de mult aceste persoane, obiecte, animale, ne-au ajutat, sprijinit, și suntem astfel
responsabili pentru comportamentul nostru în viitor. În toate aceste cazuri dobândești o
viziune mai realistă asupra comportamentului tău, a schimbului – dau și iau – care a avut
loc în cadrul relației.
Profunzimea experienței, introspecției, ca și înțelegerea ce pot veni din practicarea
introspecției, nu sunt rezultatul analizei meticuloase, sau al teoriilor complicate sau al
regulilor multiple. Provocarea noastră este aceea de a vedea realitatea așa cum este ea, de
a ne da seama de rezultatul acțiunilor noastre, de consencințe și de cum ne putem
schimba.
Naikan presupune și introspecție morală. Prin practicarea reflecției Naikan
ajungem într-un sfârșit să ne dăm seama de neplăcerile cauzate celor dragi, chiar și
străinilor, și că de fapt mai mult ne petrcem timpul gândindu-ne la noi, la ce suferim noi,
la neajunsurile și nedreptățile pe care ni le-au cauzat ceilalți decât să fim recunoscători și
mulțumitori pentru tot ce avem. Învațăm să apreciem ceva doar după ce l-am pierdut, și
din nou, prin aceasta, găsim o ocazie să fim dezamagiți. Avem multe așteptări de la
ceilalți dar nu realizăm că uneori noi suntem cei care nu îndeplinim așteptările celorlalți
și suntem la fel de plini de defecte ca și cei judecați de noi.
Acest lucru este mentiunut si de episcopul Fulton J. Sheen:
„Noi îi nedreptățim pe alții și negăm orice vină; la rândul lor, ceilalți procedează la
fel față de noi, iar noi ne plângem că nu ne-au tratat corect... Îi lăudăm pe alții pentru ce
pot face ei pentru noi și numim asta „iubire”, îi mințim și spunem că este „tact”. Mâncăm
prea mult și zicem că este „sănătate”, stângem mai multă bogăție decât ne este necesar
pentru situația noastră în viață și numim acest lucru „siguranță”. Ne începem frazele cu
„EU” și ne catalogăm vecinii drept plicticoși, pentru că vor să vorbească despre ei înșiși,
atunci când noi avem chef să vorbim despre noi.”
În graba noastră de a critica, judeca, uităm ca avem multe motive pentru care să
fim recunoscători. Uităm că trebuie să ne exprimăm recunoțința pentru tot ce am primit și
nu am meritat și trecem neatenți pe lângă sacrificiile celorlalți, considerându-le ceva
normal.
Gregg Krech, susține în cartea sa Naikan- Recunoștință, starea de grație și arta
japoneză a introspecției, ca exista unsprezece motive care ne împiedică să ne exprimăm
recunoștința:
1. Îndreptarea atenției în direcția greșită. Nu reușesc să exprim recunoștința
deoarece nu suntem atenti la ce ni se oferă.
2. Lipsa reflecției. Nu realizam ce am primit, decât doar după stăm un moment să
reflectăm în mod serios la viața noastră.
3. Prezumția mea ca ceilalți trebuie să știe cât de recunoscător le sunt.
4. Amânarea. Amânăm de multe ori să spunem un simplu „Mulțumesc”, încât nu îl
mai spunem.
5. Uitarea. Este dificil să ne amintim toate persoanele cărora le datoră recunoștință,
iar cel mai bine ar fi să ni le notăm.
6. Lenea. Ea ne poate împidica de multe ori și să scriem o simplă felicitare.
7. Părerea că totul ni se cuvine. Nu mulțumim gândind că merităm ceea ce am
primit, mai ales dacă am plătit acea persoană pentru serviciul făcut.
8. Nu-și fac decât datoria. Rațiunea noastră egocentristă ne va spune că acea
persoană își făcea meseria, ceva ce ar fi trebuit să facă oricum.
9. Nu le-am cerut un efort prea mare. Ce dorim noi nu constituie cine stie ce
deranj, așa că de ce să le mai mulțumim?
10. Acea persoana ne cauzează, ulterior, probleme sau greutăți. Doar pentru că
mai târziu face un lucru ce ne cauzează neplăceri, nu înseamnă că se anulează
gestul inițial de amabilitate.
11. Cel care ne-a oferit serviciul a dispărut sau este necunoscut. De aceea este
important să ne exprimăm recunoștința pe moment, atunci când primim un anumit
serviciu.
În concluzie, eu cred că practicarea acestei metode de introspecție, Naikan, ne-ar
putea ajuta pe fiecare să fim mai conștienți de faptele noastre, de comportamentul nostru,
și să fim mulțumitori pentru tot ce primim, pentru că multe din realizările noastre au fost
posibile datorită ajutorului celor din jur și că putem depăși anumite probleme fiind
analizând și reflectând și fiind sinceri cu noi înșine.

Citate:
„Dacă judeci oamenii, nu-ți mai rămâne timp să-i iubești.” – Maica Tereza

„Nu privi la greșelile celorlalți,


La ceea ce au făcut sau la ce nu au făcut,
Privește mai curând la ce
Ai făcut, sau nu ai făcut tu însuți.” – Vechea scriere budistă: Dhammapada

„Ne-am descotorisit de o povară ușoară, și anume, mustrarea de sine, preferând, în


schimb, să purtăm o povară mult mai grea, care esre justificarea de sine și învinovățirea
celorlalți.” – Abatele John, Din înțelepciunea deșertului

„Una dintre legile vieții pare a fi că ne îmbogățim mai mult, atunci cănd ne dăruim pe
deplin și nelimitat.” – David Dunn

„Te lași păcălit de propria ta minte să crezi că există ziua de măine, așa ca să poți irosi
ziua de azi.” – Ishin Yoshimoto

„O viață care nu este analizată, nu merită să fie trăită.” – Socrate


Bibliografie

1. Gregg, Krech, Naikan- Recunoștință, starea de grație și arta


japoneză a introspecției, Stone Bridge Press, 2002
2. Christopher Harding, Iwata Fumiaki, Yoshinaga Shin’ichi,
Religion and Psychotherapy in Modern Japan, Routledge, 2014
3. Chikako Ozawa-de Silva, Psychotherapy and Religion in Japan,
Routledge, 2006
4. The ToDo Institute, Naikan: A Method of Self-Reflection
http://www.todoinstitute.org/naikan.html
5. https://en.wikipedia.org/wiki/Naikan

Ungur Denisa
Studiu comparativ al mentalităților
JA-EN an III