• l'-\.

LIN CAILLAS • ALIN CAILLAS • ALIN CAILLAS • ALIN CAILLAS • A

ENUL � POLENUL � F .\
 ALIN CAILLAS

fJf!b !
71

POLENUL

EDITURA APIMONDIA
1975
 In româneşte Constantin TEACA
Confruntarea cu orig,inalul, Mihaela ŞERBAN

'
f
f
1
}

LE POLLEN
Alin Oaillas, 1968
 Cuvint Inainte
Alin Caillas, autorul cărţii pe care Editura APIMONDIA o prezintă
astăzi publicu•lui român, a fost unul din .cei mai cunoscuţi şi mai citiţi
autori francezi în materie de popularizare a apkulturii. "Polenul" a
apăru•t în ţara sa de origine în două ediţii şi a fost tradus şi c.itU cu
nesaţ în alte limbi.. Numeroasele referiri făcute la această carte în li­
teratura apicolă universală şi bineînţel• es şi în cea română stau mărturie
a utilităţii şi interesului pe care îl suscită ca material i. nformativ.
Fără a avea pretenţia unui studiu ştiinţific, cartea este o agl ome­
rare, plăcută la cit'i!t, de date refer.Uoare la recoltarea în stupină, la con­
diţionarea şi păstrarea pol.enului, .la utilizar.ea lui în alimentaţia omului.
Există o �Serie de ,lucrăr'i, nu prea numeroase, care cu date ştiinţi­
fice atestă valoarea dietetică a polenului recoltat de albine. Analizarea ,
sintetizarea acestor date şi încurajarea studiilor riguroase ale acestei ca­
lităţi constituie unul din planur.i!le de viitor ale lMt.itutwluî .A:PI­
MONDIA d in Bucureşti. Deoca:rndată, prezentăm cartea lui Alin Caillas
(membru de onoa'1"e al Federaţiei, mort în anul 1974 în vîrstă de 87 ani)
din dorinţa de a stimula introducerea polenului în ali'IYI.l€ntaţia raţională
a copiilor, adulţilor şi băJtrînilor şi în acelaşi timp de a veni în ajutorul
producătorilor de polen care - începători sau experimentaţi - caulă în
permanenţă tehnicile cele ma·i co1·ecte de producere şi păstrare a acestei
"polivitamine" naturale.
Există în comerţul nostru produse alimentare şi cosmetice care
conţin polen. Sperăm că lectura acestei cărţi le va servi drept introdu­
cere în cît mai multe case care nu cunosc deocamdată decît mierea, din­
tre produsele stupului. Există numeroşi apicultori care, din prietenie,
obligaţie, din mîndri. e profesională şi convingere .implvcită că polenul
este util sănătăţii, sau pentru simplul motiv că este o "modă", reco­
m�ndă cunoscuţilor polenul recoltat de albine pe flori. Pentru a preveni
dezinformarea, pentru a informa cît mai variat pe eventualii amatori,
credem că "Polenul" lui A.lin Caillas este cel mai bun început. Ne rr1ămîne
sarcina, după cum am mai arătat, să publicăm în anii care vin, p·entru
uzul specialiştilor de laborator şi din oUnici, o aLtă carte, cu aspect
ştiinţific pur.
Prof. idr. �ng. V. HAiRN.AJ
Preşe,'di:nltere Aoociaţiei 'crescă'tot'i�O«"
de aLbine din R.S...R.
Pre�;i€\dinrele APIIMOINDIIA

3
 A A

PARTEA INTIIA

Definiţie. Provenienţă
Varietăţi. Repartizare
Analiză şi determinări
Compoziţie. Bogăţia în vitamine
şi aminoacizi
Sfaturi practice
CAPITOLUL 1----·----

DEFINIŢIA POLENULUI. PROVENIENŢA

1. Po'lenul cons tituie elementul ma&cul al florii : se prez in tă suib

formă de pulbere foarte fină, 'divers colorat ă, în fun cţi�e de specie, de
la albul cell mai pur l a negrul cel mai intens. In majoritatea cazuri lor
însă, pol·enul este g.a1ben sau brun înlch is.
Alv'înd un gust în genera l amar, cu e x·cepţia mrelor vari etăţi dulci,
el lasă în gură un gust uneori neplă cut .
Există <două feluri 'de :polenuri : cele numite polenuri anemofile şi
polenurile entomofile.
simplă, a celor doi termeni :
Iată eX!pld.caţia, foarte
Anemofil înseamnă prieten al vîntului. Plantele cu .po1·en anemofil
nu se pot baza de1cît :pe vint pentru a-şi asi1gura fecmnldarea. Acesta
este oazul, de exem:plu, al tuturor coniferelor. Marea abundenţă a
aces'tui polen, necesară datorită extremei sale d'iSipersăr':l in mediul J:n­
conjurător, face ca, în peri o ad a îniloririi, atmosfera să fiÎe s atulf'ată de
pu1berile impa1P'abile de pl()'len gallben de:schis, 1care se depun pes'te tot ,
pe Co ast a de Azur de exemplu, şi care provin de la pinul roşu, lariţă,
pinul maritim, pinul de A1ep, IPdnul umbrelă ...
Elementele �componente .ale acestui polen speci'all nu echivalează
îns. ă bogăţia ipO'lenu1ui entomofi'l, cel care· constitui e totalitatea aportu­
rilor aLbinelor �a stup.
Polenu1 anemofil se prezintă aşa cum apare la dehi seenţâ antere­
lor flbrii datorită us·cădunii aerului . Dimpotrivă, polenul entomof.iJl,
acest califi'Cativ insem nind ]mie.ten al insectelor, şi în speiCial cel adunat
de al!biinel·e culegăt oare în •coşul1 eţe, sufe
. ră o uşoară modiifliocare, 1care-i
înlesneşte a�glome�area, aglutin·area, în fine constituirea acelo·r gh em�o­
toace care după un zbor de cules împodobesc pi'Cioarele 'cule.gătoarelor
ca un fel lde cizmuliţe ră/g[frî:nte, ea !de miÎ ndri muşchetari s·au de sprin­
tene poştăriţe. Intr-adevăr, pe mă,sură oe se rounj es:e g'hemotoace'le,
t

alll:nna le .ad:aUigă m'ici eanltităţi de salivă şi nectar. Aeeas1ta explieă, pe

de <o parte, consistenţa foarte s<J'lidă a ghemo to ace1o r şi pe de a ltă parte
dificultatea apieuLtorului ce re co ltează de a obţi� polen perfect uscat
- polenul rămffne impregnat ·cu o proporţie minti.ma de n�ctar, .ale cărui

calităţi hi'groscQlpice s:înt cunoscute.

Q. .A<lb'inele colectează polenu<l cu o asemenea r apild!it ate încit nici
ochiul unui obs ervator foarte atent nu poate distinge mecanismul a1cestei
operaţii atît de eficiente . Pînă în prezent, numai BE[LING, în 1931,

7
 utilizind un d[spozitiv de filmare cu ·ulCEillllli::sro
ll,
·succesiunea acestor miscări numeroase si O; � ����2f :fuseseră
descrise în 1912 de ·către CASTEEL; deScr:erea făcută de
PARK, în 1949 ; putem regă·sd aceste indica."; b LVEAUX,
intitulată Recherches sur la :recolte du poUen
reprordiulcem mai jos un fr agment :
"Albina care co1e<Ctează polen pe spi.cele .
lui se caţără de-a lungul spicului, lipindu-se de � ec:re atîrnă.
Limba şi mandd:bulele l:ing şi muşcă antere e, ceee � E:e �-- rezultat
arderar·ea partieuleltor la piesele bu cale şi u.m:ect.c:::rea ::..=:::: nectar ş i
salivă. Astfel, o bună parte din polen este dis.oe:a: i.r � G..J...E_""e şi aderă
la perii de pe pidoare şi de pe corp. Perii ra--m.·;- • C:. = ei reţin

pullbere:a de polen uscată.

1In timp ce alibina UTICă de-a lungul unor · · �-
să-şi cureţe· polenul de pe ·cap, corp şi picioarele
rindu-'1 pe picioarele posterioare. Această opern;e _ �linită
cind allbina se află aşezată pe floare, dar cel mai � ea zboară la
punct fix, căutînd noi grăuncioare de polen. Aşada:-, • umed este
preluat de pe piesele brucale de către prima perecl!e . Polenul
uscat care se . găseşte pe perii d e pe cap este pi� pereche
de picioare şi alăturat polenului umed.

�-; · ,.
�� ,.ţ�.
<'·'·.:
!.�·1-

,.. . r·
Acumularea ptogresivă a polenului în coşuleţe
'
(după Do."'th:y Hodges)
 Ce� de a doua pereche- de ,Pl(}'loare colecte:ază polenull liber aflat
pe t()race şi în special în regiunea ventrală şi p rimeş te .poleriu1 colectat
de prima pereche. Luînd polenul de .pe prima pereche, pidorul celei d•e
·

a doua pere1chi de pe aceeaşi parte este în'tiins înainte .şi, f,ie apucat de
prim·a pereChe. îndoită fie frecat ,pe aceasta, care se află în acel moment
întinsă iri jos sau spre spate. Astf·ţl, un polen foarte "lipicios este ad'unat
pe faţa internă a marelui tars al perechii a doua ...
Polenul este �poi transferat în coşuleţe, pe două că.i diferite. O
mică cantitate ppate ajunge .!:a coşuleţe direc . t, prin raptul că perechea
a doua este utilizată pentru a îndesa şi cqnsolida polenul diri •coşuleţe.
Cea ma i mare parte este însă transferată mai întîi pe periile de polen
aflate pe faţa internă a perechii a treia (şi anume, pe prima arti,culaţie
a tarsului). Picioarele perechii a doua sîrit prinse alternativ între ta rsele -­

perechii a treia şi trase înainte .şi în sus ; astfel este pieptănat polenul
de pe rpere·chea a doua. Polenul reţinut pe periile tarselor per·e'chii a
treia este transferat apoi la coşu1eţele de :pe faţa exter'ioară a tilbii_ei
perechii :a trei'a.
Cu ajutorul celor două picioare posterioare menţinute hlngă abdo­
men, peria de pb'le:n de pe un picior este frecată de pieptenele de pe
piciorul opus, picioarele făcînd astfel un fel de mi,şcare de piompare. In
felul acesta, polenul adunat pe un tars este pri.ns în pieptenele e:lcter'ior
de pe picior ul opus, cele două perii lucrînld ·alternativ. Tarsul este aple­
cat uşor spre spate, suprafaţa sa auriculară ajungînd astfel în conltact
cu faţa exterioară a pieptenului. In această a'cţiune, masa de polen esfte
împinsă de-a lungul extrernităţii inierioa:r.e a tibiei care este uşor proe­
minentă şi în sfîrşit în exterior, la suprafaţa coşuleţu:lui de piolen, la
partea sa inferioară. Orice cantita'te nouă de ,polen este împinsă .peste
cantitatea preceldentă astfel că masele de .polen de pe ttbii uflcă s imul­
tan ş i trepta't de-a lungul acestora. In sfîflşit, fiecare pi·aior este încărcat
cu o masă de polen reţinută de perii lungi şi ,curbi afl'aţi pe m argine a
tibiei. AtuniCi .cind ghemotocul este foarte mare, aceşti peri sint împinşi
spre ·afară :şi îngropaţi în polen, permiţiînd astf·el ma:se i să se extind l ă
mult în exterior.
Allbina realizează toate aceste m�şcări cu mare viteză, privitorul
obişnuit neputînd să observe nimic în afară de creşterea p rogre sivă a
volumululi În'căvcăturilor".
3. Modul de colec"'L.8re a pdlenului are cîteva variante, utilizate
de 'CUlegătoare potrivit morfologiei fl:orilor pe ca:re le vizitează. AstfeiJ.,
PARKER distingea, în 1926, patru metode diferite, utilizate de aLbine
în funcţie de următoarele tipuri de flori :
a) flori desohise, de t ip ace'r' (arţar) ; albina. muşcă an:terele, le
trage spr,e e a şi trece pe deasupra lor, formînd ghemotoacele ; se în1de-
părtează şi apoi revine ; .

ib) flori închise, de tip trifolium (trifoi) ; a1bir:i,a forţează intT'area

în •corolă ; ea colectează polenu'l cu manld1!bulele şi . .prima pereche de
pidoare;
',c)flO-ri tubulare; cel mai frecvent, recolta este accidentaTă şi con­
stituie un supliment la colectarea nectarnihii. . îri. cazul a'cestor flori,
alhina trece adeseDri după bondari, care au degajat intrarea în corolă ;

9
 d) mîţişori, de tip saUx (salcie) ; c�l este similar cu cel de&cris
de CASTEEL pentru certcetarea fJ'Orii de porum1b (Recher0hes sur la
recolte du pollen par les abeWes ).
4. Dr. Anna MAURIZIO, de la Institutul din Liebefelrl, Berna
Elveţia, person alitate cunoscută in lumea api'colă internaţională, a
pwblicat în 1953 <rezultatele ·U!Il.Ui studiiU foarte complet aswpra greu'tăţii
ghemotoacelor de polen.
Oalcudată pe cî.teva zeci de mii de ghemotoace şi pentru 35 specii
botanice sau grupe de specii, greutatea medie rezultă de 7,57 mg, greu­
tăţile extreme :fiind: min!iana 4,•2 mg - Erica ca'l"'7lea L. şi maxima
10,Î mg - Luzula sp.
După acest alilbor, S'Peciile stuldiate ar putea fi clasificate în trei
grupe, în funcţi e de greutatea coşuleţelor : a) specii care dau ghem'O­
toace ou greutatea medie · sub 7 mg - 12 specii s au grupe de specii ;
b) specii care dau ghemotoaoe cu greutatea medie între 7 şi 9 mg- 19;
şi c) Slpedii care d•au ghemotoace cu gr eutatea medie peSte 9 mg - 4.
Plecind de la aceste date, coroborate înainte de PA.RKER (192 ' '6),
PEROIVAL (195·0) şi SYNGE (1947), LOUVEAUX citat anterior esti­
mează drept plauzibil ca o a•Lbină să ·recolîeze la fi ecare zbor 15 mg de
pole n Cdouă ghemotaace).
Fiecare culegătoare ar tre;bui deci să efectueze 66.666 zboruri ca
să adUică în stup un kilogram de polen ; după HIRSCHFELDER, numai
50.000 2Jb'oruri !
5. R€icoltele maxime, într-un colector, sînt de 200 g polen cu 12%
apă, ceea ce reprezintă aproximativ 250 g pol•en proaspăt. LOUVE:A.UX
spune următoarele (Recherches sur la recd.lte . du poUen par les ab.eiUes):
"Da,că admitem, de comun acord cu toţi autorii, cifra metlie veri­
ficată pers:onal, de 125 .ghem!otoace ·cu 120fo apă ia fi ecare gram ajun­
gem, pentru ·200 g polen, l'a cilfra de 25.000 :ghemotoace în colector,
respectiv 250:000 în reeolta totală. Această cifră reprezintă 125.000 .
' ăflcă'tuui in'dîvidu:ale, :fi·ecare cu�egă'toare adudnd două ghemotoac
inC , e la
fiecare zbor. Se ştie că, în conidiţii favoraib'ile, o albină îşi poate cole'Cta
încăreătura de tpolen în mai puţin de 30 minute şi că efectuează zilnic
în meid[e pînă la 20 zb oruri . Pre:s'Uipunînld că face numai zece zborulfi,
sînt deci suf,idente 1·2.500 cu'legă'toare pentru a adu'Ce cantitatea de polen
corespunzătoafie recoltei maxime. Dacă 50% din ·culegătoare se dedică
recoltării de polen, .pentru a jUJSHf·i·ca cifrele noastre sînt necesare 5·0.000
cule.gătoar·e în total per colonie. In�r-un stup foarte puternic, cum este
cel ce ne-a furnizat aceste date (SI1mtpu1 nr. 105, în 1935) şi care conţine
apro)cim ativ 6 kig de allbine, sau 60.000 indivizi, este foart e pos1bil să se
găseaSICă 25.000 •cuJegătoare - in spedal în timpul perioadei care co r·es­
punlde acthni'tăţii maxime a c oloniilor.
Nu trebuie uitat nki fa'Ptul că cea mai frecventă m:rucimă absolultă
a recoltelar de .polen nu atinge decirt 100 g, deci în realitate un kilogram,
ceea ce nu presupune decit o po)pulaţie de 30.000 al!bine, cifră medie
însă foarte :frecvent întîln5.tă în regiunea unde s-au deSfăşurat e�pe­
rienţele noas'tre".

10
 6. Ne putem între ba acum cit timp îi este necesar cu�egătoarei
pentru ."a face plinul�, adică pentr u a se încărca ou cele 15 mg polen
pe care 1e aduce la stup.
In general, o cu1eg ăto are de polen lucrează mai rapid dOOî't o cule­
gătoare de nectar. PARK scria în 1928 că în condiţii ravoraibiie ddul
complet de colectare şi de şedere în stup este de 1'2,6 minute iar în
condiţid. nefavorabile, de 16,5 minu te. A·ceasta în cazul porulffil'bului, al
cărui .polen este abundent şi este colectat uşor. Am putea deci să fixăim
un termen med:iu de aproximativ .14 minute.
7. Cite zboruri poate efectua z ilnic o albină culegMoare de polen ?
LOUVEAUX, în remarcabila sa tez ă, din •care am ·e:lctras de fapt aoes'te
mformaţii, cite ază următorii autori :
RIBBANDIS {1949) : 47 zbor u r i zilni•c, pe Papaver rhoeas L. (mac).
BARK (1928) : 20 zboruri zilnic, în condiţii favorabile, pe Zea
nwys L (porumb).. De menţionat că acest polen nu este redOltat decît
d i mineaţa.
Cu titlu informativ, şi nu.-rnai în caZU:! speciHor florale care furni­
z ează polen tot timpul zilei, se poate aprecia că 8 culegătoare ar efectua
50 zboruri, des�gu.r pe vreme f avor abilă (50 zboruri cu o medie de
14 minUite fac .700 minut-e sau 11,4Q ore de muniCă, teoretic) .
50 ziboruri, cu 0,015 g randament teoretk, reprezintă un aport :total
zilnic de 0,750 g sau trei sferturi de gram la fiecare zlbor. Ia'tă o ocazie
să remal'căm cit de puţin înse amnă o atbină, că o colonie în acest caz
sau ori'C!are altul înseamn ă totul şi că " regula de aur a aLbinelor" eslte
"unirea face puterea�.
8. A;ceste cHre nu au altă pretenţie decît să dea o ildee asupra
ordanului de mări me . Intr-adevăr, cantităţi!1e de polen produse de flori
p rezintă vari aţii considerabile, în funcţie de condiţii şi în funcţie de
specie, cantJiltăţi de care profită lăcomia culegătoarelor .
PERCIVAL a consta at următoarele, în 1950 şi 1955 :
•

a) o singură floare de mac oriental, plantă ornamentală as·emă­

nătoare •cu macul obişnuit, poate f urniz a 114 mg de polen proaspăt, r·es­
pecHv 8� 1{) încăl'Cături de albină ;
lb) aceeaşi culegăto are trebuie să viziteze 585 flor:i de triioi aLb
p e ntru a strînge o singură încărcătură de polen; aces'te 518:5 flori nu
pot fi Întîlnite decît prin vizitarea de irufloreSICenţe diferite , În n'Uimăr
de 106-166, în funcţie de perioada de înflorire. Iată-le, în acest c az
s pecial, pe căutătoarele noastre de polen deldkate une i adevărate "muniCi
de benedictin".
9. Cît polen poate colecta anual o colonie bună? Atenţie însă ,
apicU'lrtlorul trebuie să ştie cit polen poate lua fără a co!lllpromite Vliitorol
coloniei.
TODD şi BISHOP au calculat, în 194,0 şi 1944, cantităţHe de polen
recoltate de coloruii în diferite localităţi din California. Ei utilizează,
se pare că pentru prnma dată, un instrument numit colector, a cărui
inovaţie s-ar datora l u i ECKERT. Iar .FAR!RAR într.eprinide, în 19:38,

11
cer-cetări analoa ge . Toate acestea le permit să aj un gă la următoarele
concluzii : ·. . ·· ·
-

a) greuttartea recoltei diferă în raport cu colon iile , cele mai p:1ter..,

niee fdin1d mai -puţin intfluenţate de timpul nefavor abil decît cele sla.�be ;
b) de puteri egale, o c ol onie fără pu:iet reeoltează mu lt mai putin ' ·

polen decit o col<mie eu puiet afbunldent ;

1c) lip sa de polen de sezon mobilizeaz ă albinele să cerceteze sulb­
stanţe pulvenrlente de în'llci:culire, chiar d acă acestea sînt lipsite de valoare
nutritivă; în esltui Franţei , de exemplu, al bine l e coledează ad es eori,
cu frenezie, sUJbstanţ e pulverulente pe ca:re apicultorul avizat le aşează
în apropierea srtupului ;
d) autorii citaţi oifrează recolta anuală a albinelor la 13-1 8 kg.
Vom vedea în continuarea studiului n os tru , eă aceste cifre siÎnt
mult rea s'căzute şi nu corespund re alit ăţii . Cifra reală ar fi mai
p

ap roape de 30---"--35 kig.

EJCKERT est ima în 1942 .că recolta anuală este de minimum 55 kg.
SYNGE publ[,că în 1947 rez ultatele unui studiu important ef eic­
tuat în 1945-1946 l a Rothamsted (Anglia). R ezult ă că albinele îşi colec­
tează majoritatea polenUlui de pe un număr restrîns de specii vegetale .
Iată ce rezul-tate au dat experienţele efe'Ctuate cu două colonii :

Legu:minoase . 57 şi 480fo

Ro-sacee . .•
16 şi 150fo
Arlbori de pădure 9 ş i l20fo

D iverse .18 şi 2-50fo

JO. Albinele cole cle ază c antităţi maxime de polen atunoi oinld o
perioadă cu vremea frumoasă urnie•ază une i perioade de vreme nefavo:...
r'abilă.
Influe nţa temperaturii se do v edeşte mai puternică asupra pl·ante i
donatoare de p olen decît' asupra a1hinei -care îl colectează.
Perioada de co'lectare , anotimpul şi orele variază des i gur ·în
fun-cţie de floare. Vîntul dăunează mu'it culesului de polen. A'C€S ta esrte
micşorat de pe la 18 km/h <Şi încetează la 34 km/h.
AJ!binele utilize ază numai o parte din flora locală şi numai un
foarte mi'c număr de plante furnizează polenul necesar existenţei c o lo­
niei : din 225 plante inventariate înrtr-o regiune, sînt vizitate numai 8·6
(ma joritate a informaţiilor din p rez entul paragraf sînt extrase din te za
lui LOUVE:A UX : Recherches sur la recolte du pollen par les abeilles).
Toate plante'le vizitate pentru pole nul l'or sînt s itu ate pe o rază de
400 m în jurul s'tupin ei .
11. PierderHe de polen în colector sînt compensate de o activitate
mai v ie a culegătoarelor (HIRSCHFELDER).
A·cest autor 'Consideră că un k i'l ograrri de polen recoltat reprezintă o
piendere de' 250 g m ier e . Dacă privim lucrurile practic, un kilogram de

12
polen. valonînd, să spunem, 1500 F*), . repre zintă o pierdere de a piloxi­
mativ 120 F de miere. Iată deci că această operaţie iese mu lt în bene­
fi'Ciu[ apkul<torului polenicultor.
:Intru'Ci't, pe de al tă parte, un colector bine ·construit nu reţine dercît
10-150/o din tot alul polenului adunat în stup şi a<C:tiViita'tea de prrospec­
tare a culegătoarelor se i ntensifică în fun1cţie ·de pie rderile suferite în
timpul traversării plăcii colectorului, ne dăm s·eanna că viitorul coloniei
nu es•t e periclitat de supliciul colectorului.
12. De altfel, albinele se obişnuies•c foarte bi ne ou pre zenţa cQlec­
toarelor la urdiniş. -Ele înţel eg că a-ceste ri�i obstacole le obligă să de:s­
carce ghemotoarcele, şi cu timpul, s e obişnuiesc, se con'torsionează şî, în
s.fîrşi't, tvec, încercînd să lase cit mai puţin din recoltă.
Drept urmare, cantităţile de polen recoltate s cad zilnirc. Dan 125 g,
de exemplu, în prima zi , ajungem la 100 . .. 80 g, pentru a ne stabiliz;a
la 50 g în •cursul săptămînii următoare. Am putea, dupa părerea mea, să
lucrăm prin rotaţie, şi să a\ em, pe cit posibil, un număr de stupi fără
col ecto are, care să-i înlocuiască după un timp pe ·cei prevăzuţi cu coleic­
toare. Arceastă rotaţie ar trebui să aibă loc· ce l mult o dată pe săptămînă.
In unele regiuni de altfel , nici nu se înregristrează srcălderea.
rfn sf.îrşit cu toate cele afirmate pînă acum, şi deoarece instalarea
colectoare�or perturbă totuşi -violent comportamentul coloniilor în pri­
mele 48 o re, consider că este preferabil să nu se înlceapă recoltarea de
piOlen de dÎ t după o primă serie de puiet ceea ce înseamnă, cel puţin în
r

cazul reg:iunilor din nordul Loarei, sfrîrşitul lui apr'ilie - în�eputul

lui mai. Este dificil de precizat datele, deoarece ele depind de clim:a
locală, situaţia srtupinei şi de anotimp.
13. Este foarte important să cunoaştem diferitele cantităţi de polen
colectate de către albine, cu a j utorul <eol'ectorului ; şi de a!ceastă dată; ·

tot LOUVEAUX prin experienţele sale e fectuate la :Bures-sur-Yvette

ne răsjpunde la întrebare :

a)Colon'ii a căror recoltă la colector este cuprinsă între

2,300-3,3100 krg de polen anual ; acestea con'stituie majoritatea.
Şi mai există alte două categorii :
b) Colonii excepţionale, a căror recoltă la colector depăşeşte
4 kg anual;
c) Colonii a căror recoltă la colector nu atinge 2 kg anual. Aeestea
constituie de asemenea excepţii şi, în cele mai frecvente cazuri, este
vorrba de colonii slabe.
14. Curm poate fi calculată, după greutatea po lenului aflat în
sertarul
. colectorului, cantitatea totală recoltată în timpul zilei ?
Sbluţia aces;tei probleme este extrem de simplă, dacă s·e cun oaşte
randamentul colectorului utilizat. Să luăm un randament inierior mediei
actuale de 12,5o;0; de exemplu 100/o. Dacă în timpul zilei s-au recoltat
100 g în sertar, culegătoarele au adus în realitate de 10 ori mai mult,

*) Ream1n'bim, cartea este datată 1968.

13
deci un kilogram ; în co nsecinţă, în celulele stupului a u fost depuse
900 g.
1In cazul pr ecedent (§13), coloniile respective au recoltat deci în
timpul ·amtlul :
a) între 23 şi 3·3 kg polen
lb) peste 40 kg polen
'C) aJprt>ximat: iv 20 kg polen.
15 . .Ap icultori i pricepuţi ştiu că o colonie orfană, nedepistată la
timp .şi lăsată în părăsire se be:zmeticeşte în curînd. Arn văzut cu toţii
asemenea co lo ni i, imagine dezoLantă într-o stupină bine î n:treţinută ;
î ncet ul cu î ncet ul aceste colonii sinlt sortite iremediabil pieirii. Pînă
în prezent, se co ns ideră .că nu este nim1c de făcut cu astfel d e co lonii, ele
·

neaoceptînld niciodată măvci împer�cheate sau puiet necăpăcit pe ntru a

creşle o nouă matcă - în aiar·a cazurilor în c ar e sînt anesteziate în pre­
alabH cu n:itra . t de amoniu.
Or, s-a obserwat că aceste populaţii continuau să cre ască masrcu1i
mici în ceil.ule de lucrătoare, creştere care necesi1ă o cantitate de polen
destul de im1portanită . In co nsecinţă, în loc să distrugem imediat, fără pro­
fi t , sărmana eoloni•e, •credem că este mai .bine să i se mont eze un c olector.
Desigur cantftatea de p o le n recoltat va scădea foarte repede, pe măsură
oe se stinge popmaţia de albine lucrătoare ; dar tocmai graţie recoltei d e
polen pe care darcă nu ar :fi fo st instalat colectorul ar fi st rins -o spre
profitul nimănui, această colonie bezmetiocă va compensa în p arte r oiul
de înlocuire.
16. Cele înfăţişate m a i srus dovedesc că, pentru scopul urmărit de
noi, prezenţa mătcii în sine este :fără efe·ct. S ingur ul lucru care co ntează
este cantitatea mai mic ' ă sau mai mare de puiet. LOUV"-EAUX a arătat
care este mportul direct între cantitatea de puiet şi recolt a d e polen .
Bineînţeles, abundenţa pui·etului eorudiţion:înd d e fapt reuşita, panta unei
·

mătci de b ună ·Calitate es'te absolut intdispens·a!bilă în fiecare eo lon ie ; iar

colectarea de polen de către o colonie de lucră·toare ouătoare - acesta nu
este, desigur, decit un eveniment episodi•c.
17. Holul primor dial a l albinei în polenizarea florilor nu mai es t e
pus la înldo ială de nimeni. Se şti e ·că numai datorită ei sînt posib i le unele
fecundări între flor i autO'st·erile şi au1iofertile. Numai alb in a poate
transporta de la o vari etate la alta grăundoarel ' e de polen c are singu�re
nu ar putea ajunge.
Activitatea sa, d aică încercăm să o st udli em în detaliu, este abs10lut
prodigioasă. Unele flori pot oferi în .aceiJ.aşi timp şi nectar şi polen ; altele
însă pot of·eri numai nectar sau irwens.
Dacă o CU•legăt oare vizitează flori care dau şi nectar şi p olen , lmru
pe ca r e îl şti e dinainte, ea pără•s•eşte stupul cu guşa goală. Vom vedea
îndată pentru ce.
Ea începe recoltarea simultan, a lichidului dulce şi a pulb er i i de
pe srtamine deoarece neetarul este absolut indispensabil pentru umezirea
·

grăuniCioarelor de p olen, în vederea asamiblării şi agl omerări i lor în

coşuleţiu1 situat pe pido.arele posterioare.
 Este demnă de adtrnkat absoluta perfecţiune a a•cestui instrlnct, fiind
noi uneori tentaţi a -l co niunda cu i nteligenţa, pe oare numeroase fiinţe
omeneşti nu o posedă întotdeauna.
RARKER a fost cel dintîi care , prin pubh�area memroriului său
(nr. 98) la Un iversit atea din Cornell, intitulat ,,The collection anld utili..;
zation of ,pollen by the h oney bee ", a scos în evidenţă acest lu'Cru.
Oînd altbina trebuie să cule agă numai pe flori care nu oferă deoît
polen, ea ar e precauţi a de a lua cu sine atunci ctnd pă răseşte stupul o
mi'Că rezel'IVă de miere sau neclar, care să-i permită efectuarea amesrte­
cul ui, asâ•gurinld astfel transportul preţioasei substanţe pî nă l•a faguri.
1 8. Di n acest amestec po le n-miere sau polen-nectar rezulltă o
culo are a ghemotoace1or de polen - aşa cum le putem obs erva cind
cule:gătoarea se în apo i ază l a stup - puţin diferită de cea a polenului
brut, pr·eluat direct de pe anterele staminei.
!Deoarece apicultorul studi ază în special ple căriile şi s•o·sil'lile al!tn­
nelor pe siCînldura de zbor, el tr ebui e să îrweţe să cunoas·că culoarea
polenului amestecat cu m i ere şi nectar ; de asemenea el trebuie să ştie
că a c ea:stă culoare este diferită de cea a polenului u:s•cat, aşa cum poate
fi ·cul<es de .pe o flo ar e a numită .
iln pr arom:că , aceasta pr ezintă puţină importanţă, deoare•ce nu se
pune pflolblema identificării polenului numai du:pă culoaTe. !n cazul în
care este necesară o identificare pre cis ă, utilizarea microsooput!ui este
abso lut !indi spensabi lă .
Ar fi fără îndoială interesant pentru cititorii noştri să cunoas1că
f·elul în oal"e ghemo to a cel e de polen, a căror apariţie o c onst atăm cu
bucu.ne în fiecar e primăvară, sînt a glomerat e î n coşuleţele de pe pi­
cioarele posterioare ale albi n ei .
Trei oo't ori : SLADEN, CASTEEL şi BELING sînt ·citaţi de Dor:othy
HODGES în l egătură cu a�eastă problemă, în carte a sa pasionantă The
poUen loads of the honey bee, '<lin ·care am extr as esenţia1ul r'.indudlor
ce urmează :
"A'libina S•coate frecvent limba ş i o în'dreaptă către pici o arele ante­
rio are , oare d evlin l i pi cio ase d at orită mie rii regurgi tate ; oapul, antenele
şi partea anteriroară a toracelui sînt debaras:ate apoi de grău ncioare le de
pole n, de către periile pentru antene şi piclio a reJ.e anter ioare . P artea
.. d ons ală 'a tol'laJcelui este debarasată ·În atc elaşi mod, de •către piJCio areJle
mijlocii, iar c �le p ost erioa re îndepă rte ază polenu l de pe abdomen.
Constatăm deci că picioarele alhin ei funcţionează ca un aspi rato r
şi, p e măsur ă ce polenul este colectat, este umezit c u aj u'torul mierii sau
nectaruil.ui pe care limba lucrătoarei îl aduce neîncetat.
Are loc pt'lima fază a depunerii. Tot po1en:ul es'te mai intii centrn­
liz·at pe p eriile de pe faţa internă a metatars el or pi'Cioarelor mijlodi,
dispuse in cerc şi curhate spre în ai nte . A!ceastă gimnasti·că, des tul de
complicată de explicat, are drept rezultat d eyozitarea mli.cilor mase de
polen pe periile metatarselor posterioare, cărora li se atda111gă în �onti­
nuare noi canti tăţi . In acest mome nt intervin perii oare Îillconj oară coşu­
leţul , fie lateral, fie dedesutbt. Unu:! dintre ei j oacă rolul u nui ac, înlfipt
în mi jlocul mtasei de polen în parte a sa •cea m ai plină.

15
 ! ••• � Aceşt păr _izolat, cave poate ' fi descoperit tăind ulterior . în două o
ma:să de polen cave aderăJ la coşuleţ, este cu totul remarcabil şi joa,că un ·
·

rol important în formare a şi stabiLizarea încărcăturii pe timpu l ziboruilui.

Se ştie că încărcătura, a cest gh emoto c, a re exact form a unu i bolb
·
·

de fasole sau a unui rini chi" .

1 9 . C a ş i prin tre oamenii exis·tă albin·e lu.<cr ăto are active şi alt·ele
mai puţin active . Faptul poate fi const atat studiind rapiditatea cu care
polenul este colectat şi adus la stup.
Von FRISCH a efectuat e:lGperienţe recent în această direcţie.
Unele culegătoare acumullează cantităţi mari de po len într-rm timp re­
cord, Altele au nevoie de o p eri o a: dă de timp · de CJi n:ci · ori mai mare
pentru a acumu!la aceeaşi can it at e. 1n sfî rşit , altele, cele mai încete,
t

nu aduc declt o cantitate dteriZIOri e .

120. Mai pot fi în'că .intiJ.riite culegătoare capabile să aducă simultan
la stup atît ne,ctar cît şi polen ; în acest caz, ca ntit a ea de polen acu­
t

mul at ă se situează s:ub med�·a norm:ală.

Api·cult o rul poate verifica ·CU UŞUTiinţă acest l ucru dacă examinează
cu atenţie ieşirile şi sosirile de la ul'ldinişu l unui s tUJp� Astfel, el va
vedea lucrătoare -care sos,ers•c înlc ă·!'lcate >CU >Cantităţi impresi<m.ante de
polen , în timp ce altele treil!Sportă abia pe j um ătate . AiCestea d[n urmă
aduc însă şi nelctar şi s1înt, în total, tot a'tît de [ncăJ.icate ca şi 'CUh�gă­
to arele de · polen.
ln a:lte oondiţii, unele lucrătoare se pot dezinteresa tot al de re do 1-
tarea polenului, lăsînld să caldă pe sol grăuncioarele de p ol en aflate pe
corpul lor. Ele se perie ef·e:dtiv, pămnd că vor s ă se -cureţe.
Dorothy HODGES a o bs·er.vat acest fenomen, la sute _ de aillbine,
pe Tilia vulgaris, Tilia silvestris Desi. (tei să1batic) . As·tfel ea a ajuns
la concluzi a că polenul de te i pare să fie recol tat ldestu:l d e rar.
Polenuil de Ligustrum vulgare este, dimpotrivă, transpor:bat in
cantită·ţi foarte mari. Cu toat e acestea în t i mpul perioade[ în care este
abunldent nedarul acestei plante, cul·egătoarele par in cap abile . de a
ad un'a polenu'l de pe corpuJ lor, pooba:bil din cauza difi>cultăţi'loT de a
mişca articulaţia tibio-ta:rsală.
CAPITO L U L 1 1.--------.--

niVERJSELE VARIETAŢI DE POLEN ŞI REPARTIZAREA LOR

m . F1lo:ra lui G aston BONNIER, care cuprinlde. în ans.amlblu

inventarul Fr.anţei, Belgiei şi Elveţiei; descrie 8 000 specii de plante.
Printre ·cele 8 000 plante diferite, majoritatea, sau cel · puţin un
număr fo arte mare, sînt con sider ate ca producăto are de nectar ; arceasta
în fnn!Cţie de sol şi de ct)ndiţille hirgrometrice . A;pvoape un nutm ăr egal
de plante furnlizează polen. Examin[nd sup erfici al aeeastă probl emă ,
s-ar .putea creld·e că albinele au la dispo2iiţira lor un "teren de manevre"
practi1c n�limitat ş i că recoltarea d e po len ar treibui să se facă din
abunld·enţă şi fără dificultăţi.
Privind însă lucrurile mai înd eaproa:Pe ne dăm imerdliat s•eama că
nu poate fi vor.ba de o asemenea situaţie deoarece, ddntre miile de
specii, a1Jbinele nu reţin decît
cîteva zeci, deoSJebit d e rentabile. Şi da'că
Gaston Bonnier, în cărti'Cica sa rplină de farmec P.lantes merdicrinaile'S,
Plantes meUif eres, Plantes utiles et nui:sibles enuiffieră 12 1 specii me­
lifere, nu cl'ed să mă înşel susţinînd că plantele poleniifere sînt mult
mai puţine .
Şi în acest caz ne vom călăuzi după LOUVEAUX, a cărui teză a
adus o lumi nă nouă asuq:>ra acestei probleme. El împarte plantele pole­
nifere în opt grupe, în cadruil. căro ra se pot identifiea cu uşurinţă cele
care pvezintă un interes special.
·2 2. 1. Solurile ambile, plantele cultivate, cu:prinZÎ'Ilicl to ate olea­
ginoasele (rapiţa, muştarul, napii). Oleagrin"Dasele au fost pentru apieul­
.
tori ca limba lui Esop - bună şi la rău şi la bine, dUipă cum povestesc
Pl anudlius şi La Fontaine ; rapiţa s-a situat întotdeauna de · partea
binelui, din'd e�celente recolte de polen şi miere, iar într-o "ibună" zi
a apărut rrăul, o dată •cu trat amentele insecticid'e, reu rezultate catastro­
fale, Cll!IloSICUte pînă şi de profani. Să nu insistăm · î-nsă, şi să voroim �n
continu1a re de porumb , de hriş-că şi de n;umeroa'Sele plante sălbatice · (aşa­
numitele !buruieni, urmărite şi ele, de er:bicide), muştarul şi riidichea
sălbatii!că, ciooarea, marcuL .

:! - c. MO 17
 23. >2. Pajişt:Ue natwrale sau artificiale, unde preld'omină fur.ajele :
trifoi-roşu, ciucuru1-voinicu1ui, su!Jiină, măzăriche, Hedysarum (o va­
rietate poartă în Provenţa numele de dulcişor de Spania ; de altfel
această plantă este cultivată în A'lgeria) . La acestea trebuie să adău­
găm : trifoiul căţărător, varie<tăţile de dungăţea, păpădia, ţintaura,
a1băstreaua (C. alba şi C. dubi'a, la su'd de Tessin) şi numeroasele găl­
benele, cărora le plac in mod deoS'ebit părţile umede ale pajiş.tilor.
Pajiştile artifici·aG.e sînt, din neferilcir·e, din ce in ce mai rare.
24. ·3. Păşunile (izlazwrile) şi 4. Terenurile necultivate, situate des­
tul lde aproape lde pajiş.ti,le semnalate mai înainte ; aici găsim mai ales,
şi dUipă regiunile luate în consideraţie : mărăcini, clopoţei, patlagina,
m�cri1ş să�batic, numeroase Uimlbelifere (Daucus sau morcovu[, has­
maţuchi ; Herocleum sau br.înca-urimlui, gălbuie, în Platoul Central),
compo�ee : marga:rete şi Inula iarlba-şar.pelui ; cîteva labiate (o specie
d:e urzieă şi Stachys sau ja:1eşul), groz·ama şi drobiţe, - ierburi care
de altfel în anumite regiuni SIÎnt foarrte puţin polinifere şi de la 'care,
la întoal'cerea a'lbinelor pe scîn(iura de Zlbor, nu se obţin decît ghemo­
toace foarte milci, rpie 'Cînd, în sudul mediteranean, dimpotrivă, iariha­
n:e agră a:rlbores·centă (Erica a'f"!bo.rea L., uneori E. Zusitanica Rud., întîlnită
des şi în Ceven'i şi rn Pirinei) es•te :fo;arte poliniferă. Putem cita şi iarlba
neagră şi numeroşi arbuJŞti Cis1;ws (Cistus pufos, Oistus de Mon:tpellier,
Cistus cu frunză-de-sa1vie, CistU<S producător de gumă). Familia cistine­
lor numără ,în Fr.anţa nouă specii, în Europa vreo 20 de specii în ib1mi­
nul Meld[teranei, multe în Spania ; s-ar putea spune că toate a1ceste
specii sînt proV!idenţa polenicultorilor.
Să adăUigăm la acestea rozeta (Reseda phyteuma ll., o rezedaree
nu Phy.teuma), iedera atît de preţioasă la început de toamnă, volibUJra
(rochiţa...;rlndunicii), ·tăvalga sau barba-'C'aprei şi numeroasele specii de
rogoz �ranţa : 9 1 specii, şase spe:ciale penJtru Elveţia ; rogozu!l se gă­
seşte în toate regiunile temperate şi reci).

A1c:eas.tă listă . ar putea de altfel să fie completată cu foarte , multe

plante.

'2 5. 5. Arborii · şi arbuştii din pădur.i, d[n paroori şi de pe bu­

levarde, sînt mai ales numeroasele specii de arţiari, sălciile, lemnul-cii­
nes•c .şi liliacul, stejarii, fagii, canpenii, plopii; teii, cornii , ulm.ii , castanul- ,
sălbaUc {tfoarte ho1gat în polen) şi 1cel duke �de asemenea cu polen abun­
dent), eU'cailipţiidin suldul Franţei, merîşorul, socul, călinuil. ş i cite'Va
conifere.

Semnalăm în trecere că în 'afară de arţar, salcie, lemnul-ciinesc,

liliac, tei, corn, castan, castanul dluke , eulea'lipt, mer.işor, soc şi · călin,

18
majoritatea celorlalţi arbori au un polen anemofil, ded puţin sau deloc
cei"cetat şi ou o slabă valoare biologică.
r26. 6. Pomii fTu.ctiferi nu au fost menţionaţi în mod special în
această lU!crare fiind foarte bine cunoscuţi de toţi. Di n coralele lor, peri,
meri, pruni, cir:eşi, năpădesc bogăţiile unu i adevărat iz:v:or de bogăţie
poleni.feră.
Şi, în suld, se poate adăuga viţa d>e vie de rpe 'Care ail.ibinele eu'leg
pe timp frumos, dar nu în toate ţinuturile.
·27. 7. Culturile florale. S-ar putea >Cita mai ales intinsele cîmpuri
de plante mediteraneene , mai ales de filimică ş i mimoza, cu[tivată S'au
spontană, fo·arte abundentă de-a lungul Coastei de Azur, sursă de polen
foarte preţioasă rpentru aceste regiuni.
!Leguminoasele din familia mhnozelor, e1cuatoriale ş i ti"opioale, cele
500 specii de mimoze, arbori sau wbuşti, !Care furnizează unul guma
arabiiCă, drwpă cum se ştie, altul roşul băcan, cele de la noi din Breta­
nia şi din su'd s'înt fie arbuşti d e agrement, fi<e .plante ornamentale, fie
în sf:trşit plante pentru parfum. Firul d e coastă se d ezvoltă bine · pe
graniturHe sili•cioase şi Acacia dealbata -care îniloreşt�e la
şistoase ;
sfîrşitu[ lui i anuarie, început de februarie ; A. floribunda, cam de
5-8 m înălţime, este foarte mult cultivat - se vinde în hale.

1n slfdrşit, magnolia exotică ale cărei flori superbe dau un polen

frumos ga1ben pal.
.2,8 . 8. Diverse. In această rubrică pot fi illlcluse toate plantele
care nu au putut fi grupate pînă aici, in special un mare număr de
plante sălbatice, fără nume, privite fără simpatie d'e către agri>cul'tor
da�că nu �cumva le urmăreşte cu substanţe erbicide ; ele sînt preţioase
pentru apkultor deoarece, fiind suibspontane, ansamlb'lu(l k>r >eonstituie
te stul specific al regiunii in care prosperă stupina sa.
29. Cunoaştem acum aproape toate plantele polenif:ere, >eel puţin
pe cele care prezintă un interes major pentru apioultor. DaiCă le recapi­
tulăm, vom constata că nu sînt foarte numeroase ; chiar da1că aria lor
de răspîndiire este uneori foarte întinsă, numărul speciilor nu ld:epă­
şeşte, de fapt, citeva zeci. Ne interesează însă modul în care acestea
sînt repartiz,ate şi, in funcţie de regiune, :polenul 'care poate fi întHnit.
30. Pentru a alcătui o imagine de arus;amblu, voi cita informaţiile
magistral ,concentrate într-un tabel din teza lui LOUVEAUX.
A'ceste intformaţii asupra polenului din Franţa şi Africa de Nord
nu pot fi decît foarte fragmentare şi se re zumă la anu'l 11955. Ele se
·referă e::rolusiv la - toate - eşantioanele transmise de producătorii d e
polen Labora'toru1ui naţion al din Bures-sur-Yvette �Seine-et-Oise).

19
 ""<:

Ac€1Site re zultate nu au desigur pretenţia de a aduna înbr-11.1n

studiu to t polenul re'COliat în Franţa în acel an ; totuşi, se r eferă la
4539 kg. Să nu uităm că recoltarea polenului, practică recentă, er a
numai fa inceputuri în l955 ; patru tone şi jumătate de polen nu sînt
o cantitate neglţja1bilă iar repartizarea sa, fie teritoria'lă, fie pe regiuni ,
poate oferi indki i destul de fidele a supra tendinţelor producţiei pole­
nifere din fiecare regiune studiată.
După :părerea mea, ac:este rezultate constituie 1cel puţi n o indi­
caţie preţioasă pentru toţi api'cultorii care doresc să se dedice reooltătii
de polen ; folosindu-le vor putea să se bucure de mai multe şanse de
reuşită.
Situaţia a evoluat mult, dar nimeni nu are încă date sufi cient e
pentru întocmirea unei statistici concludente. Cred că în anii 1967 sau
1 9 6 8 în Franţa se recoliează în jur de 50 ton e de polen . Sînt apicul'tori
care recoltează pînă la 3 tone.

Ceiba .aescuUfolia Rhododendron

catarobiense
(după Erdtmann)
C A P I TOLUL 1 1 .�-----

ANtALIZA ŞI DETERMINAREA DIFERITELOR FELURI DE

POLEN D INTR- O RffiCOLTA

3 1 . Este cunoscut faptul că majoritatea apicultorilor nu sint foarte

interesaţi să cunoască felul ş · provenienţa recoltei lor de po len ; :fapt
valahi! în prezent, po ate însă nu şi în viitorul mai mult sau mai puţin
apropiat.
!Dulpă cum fiecare sort de miere are proprietăţi speoif,ice, moşte­
nite de 1a .speciile de flori din �e provine, tot as tfel şi diferite[e
varietăţi [!orale produc polenuri a căror c-ompoziţie, structură şi pro­
prietăţi diieră între ele.
Analizele lele care dispunem în prezent inldilcă diferenţe în compo­
ziţia ditferitelor polenUii, uneori considerabile, de exemplu atît în pro­
centajul proteinelor, cit şi în procentajul aminoaci'zilor. I:n consednţă,
fiecare polen luat în parte are desigur proprietăţi intrinseci s:pedale,
asupm cărorş. -sîntem foa_rie puţin informaţi. Dar situaţia nu va rămâne
astfel : ceea ce astăzi ni se pare fără importanţă şi inu!til, mîine va fi
probabil necesar.
tln cazul mierii, se ştie cit de dificilă este selecţionarea celor oare
conţin întotdeauna acelaşi nectar. Dar, fără a îmtpinge !J.a extrem
a'ceastă selecţionare, pot - recunoscute sorturi de miere ou o dominantă
foarte certă . şi care sîn'- foarte căutate : mierea de sparcetă, saloîm ,
lavandă, rozmarin, tei etc.. Această dominantă atinge uneori pînă la
700fo şi es te suficientă pentru a im-prima produ·sului în caUJZă cara!Cte­
ristici f<>arte speciale.
Consider că şi pentru polenuri luc:rrurile ar trebui să se petreacă
in acelaşi mod. D€sigur, cu col ecto rul s-au o rkare alt mijloc, nu se va
pute-a obţine decît foarte greu un polen lOOOfo d,e castan, de rapiţă etc.
•Dar, aşa 0Uim s-a realizat deja în cazul so rturilor de miere, se pot prea
bine selecţiona polenuri cu o dominantă foarte certă. In acest caz va (
fi 'chiar mai uşor deo arece, în timp ce mierea se recoltează odată sau
de două ori pe an, polenul se recoltează zilni,c. Aprioric, nimi'C ruu îl

21
opreşte pe ap]cultor să urmărească îndeaproape perioadele de înflorire
din regiune, pentru a re,colta şi depozita diferenţia t timp de citeva zile
polenurile pro v>eninld în ma joritate de la plantele cu producţia cea mai
intensă sau cea ma i preţioasă.
32. In pre·z·ent, repetăm, nu posedăm decit noţiuni foarte c onfuze
referitoare la ca lităţile iritrin:seci ale diferitelor polenuri. Numai analize
precis·e, urmate de experlmenllie dietetiee îndelungate, ne vor putea
oferi o imagine justă, ştiinţifică, a supra proprietăţilo r diferitelor pole­
nuri. Pentru mom€1Ilt, în ultima pa.rte a atcestei lucrări vor fi examinate
numa i proprietăţile polenului în .general, preluat direct din colector,
fără a fi selecţionat, provenind de la cîteva zeci de plante de specii
diferite, a cărui compoziţie reprezintă o medie pe care ne pu tem baza
fără l'Î'S'CUTÎ de e.rori foa l'toe grave. La sfârşitul cărţii, un studiu s pecia l
indi,că realităţile diete'tice şi terapeutice ale polenului diferit.elor plante.
33. Piină cli:ud vom fi !în pos·esia unoil." informaţii mai ample, sî13-tem
n-evoiţi să considerăm elementul ip'Olen în gen-eral ; este uşor de presupus
că la unele specii anumite calităţi s�înt mai a10centuate.
Num'a i stuldiul microsrcopitc ne poate permite formarea unei păreri
corecte asUipra naturii po'lenrurilor pe care le conţine o recoltă. !n prima
e!diţie a cărţii mele Les produits de la ruohe apărută in 1 922, am
consaiCrat un capitol de aproximativ 10 pagini determinării naturii
mioerii .prin exa mina rea polenului pe oare îl conţine. Acum, există un
într.eg domeniu de cercet are oare permite determinarea botanică şi
geografică ra diferitelor sorturi de miere.
34. Acest domeniu de ·cel"cetare, o adevărată ştiinţă, poartă numele
de palino.l ogie. Cu toate "Că este de dată r�centă ea a fost deja i'l.ootrată
de ZANDER C1935), FAIDGRI şi IVERSIN (1950), ERDTMANN (1915 2),
Van OAMPO �1954) ş i în ultimii ani d e dr. LOUVEAUX, care deţine în
Franţa primul loc netcontestat al acestor •cercetăr-i.
P.alinologia l'eprezintă deci cercetările efectuateasupra grăun­
cioarelor de polen şi studiul lor morfologi'c, adică examinarea formelor
lor . enerioare. ESte gr�u de imaginat cît de plăcută şi pasionantă etste
această ştiinţă ; ea îi dezvăluie, atît omu1lui de ştiinţă cît şi profanu:liUi,
o lume necunoSJaută, dudta tă, în ca re fantezia naturii s-a dezlănţuit
într-o multitudine de creaţii originale, fiecare grăuncior d� pulibere
polinică constituind în sine un mimcol de o frumuseţe simplă şi
a rm1onioasă.

[Fiormele grăundoarelor de polen, arhitectura le şi stabilite pentru

fieca re va ri-etate de floare, sînt nenumărate. Fioe simple, fie �omplirca te ,\
ele sînt împodolbite cu toat� cu'lorile ; un a rtist a r · putea să găsească în

22
ele infinite motive care să-1 inspire în redare a , �deilor celor mai
fanteziste.
De altfel, t ocmai această perfectă diversitate este cea care-i per­
mite specialistului să identifice polenurile pe oare le studiază. Tot ea ne
permite să ne dăm seama dacă o anumită mi·ere, vîndută drept indigenă,
a fost într-adevăr recoltată în Franţa şi nu în MeJcic sau Gabon, dacă
un anumit pole n provine din nordul sau din sudu;r Franţei ; şi aceasta
numai prin identificarea diferitelor elemente <eom!ponente, unele fiind
caradeiristiae unei anumfte regiuni din Franţa sau unei anumite zone
din Europa sau America.
35. Din nefericire, documentele care să permită un astfel de
studiu sint emrem de rare. Pot fi semnalate numai cîteva studii
răzleţe : Anneliese NIETHAMMER in
Zeitschrift filr Untersuchung
der Lebensmittel, 1 928, vol LV, pag. 647 şi 1929, vol. LVH, pag. 5·37 ;
Hev. M. YATE ALLEN in Bee World, 19·2 8, vol. IX, p!p. 66, 10:3, 148, şi
vol. X, .p!ag. 1 14 (numeroase polenuri exotioe din Amedca, Australia şi
Africa) ; Prof. L. ARMBRUSTER şi G. OENIKE, în Bik.herei fur Bie­
nenku.nde 1 929, voi. X., ediţia Karl Wachlbolz, NeumUnster (aproximativ
300 specii de polen descrise, atit indigene cit şi străine).
In sfil'IŞit, există un ati� 'la care se poate referi oel'lcetătorul şi car·e
conţine imaginile cîtorva sute de grăuncioare de polen. A1oe,a;stă lUJcrare
germană, în prezent epuizată, a fost p111bHcată la Berlin �nain'tea ulti­
mului război : Beitrăge zur Herkunftbestimmung bei Honig, de ZAN­
DER; şi lucrarea suedeză a lui ERD'DMANN, :puiblicată tin limlba
engleză, Pollen morphology and plant taxonomy.
Elste de dorit să se găsească în Franţa, într-IQ bună zi, credite
pentru a edita sau reedita un astfel de documerut, din care un sinJgur
exemlp'l:ar (achiziţionat de ocazie) se află la La.boratoru[ Naţional din
Bures--sur-Yvette.
:In sfî·:rşit, mă aflu în posesia numărului din aprilie 19·38 al revistei
American Be.e JouT7Ull, unde citesc (lpag. 160 şi 243) că a fost .puibHcată
o nouă c·arte, referitoare la plante şi polenuri de către reverenldul
YATE ALLEN : European bee plants and their pollen, editată de The
Bee Kiillgtd!om, rue Menasce, 60 Alexandria, Egipt. Ea conţin e scurte
note referito·are la plantele melifere şi, pe 150 pagdni, 300 imagini
mărite ale grăundoarelor de polen, pentru identincare. Autorul dasifică
diferitele tipuri de polenuri meliiere europene. Au fO'st puiblicate două
ediţii - una în l imba engleză, cealaltă în arabă.
3•6- Cititorii noştri sînt desigur interesaţi de modul in care se prac­
tică ceroetarea şi analiza grăuncioarelor de polen. In aaes.t s oop, cea mai

23
bun.ă sroluţie mi se pare redarea tehnicilor utilizate în cadrul lahora­
torului din Bua-es-sur-Yvette, de 'Către dr. LOUVEAUX :
,,Proba de analiză este eliminată dacă greutatea sa este de 4 g
sau mai puţin. Ori,ce eş antion a cărui greutate este de peste 4 g este tratat
in modul UI"mător : după amestecar ea ghemotoacelor de polen pentru
a le omogeniza, se ia un gram de polen, care este supus examinării.
Se cîntăresc diferitele elemente constitutive şi se reface apoi masa pro­
bei. După o nouă amestecare se ia o noUă probă de un gram, care s e
examinează. Operaţia este repetată de patru ori, astfel încît procentaj ul
definitiv reprezintă media celor patru procentaje succesh·e" .
Iată un e xemplu de rezultat o bţinut prin metoda de mai sus :

Priza I Priza n Priza m Priza IV

Po1enuri Media <%>
(g) (g) (g) (g)

Viscum ro,Bl q,,64 0,53 0,60 15;9,5:

Salix 0:,00' fJ,\JI7 O,Jlll O,li2 9,75
Populus t()",115 0118 i0i2.2 0,15 ilt7,5
Corylus 0\0\1• 0,02 0,03 (),02' 2,0
Ulmus ()i,.1 4 o,oo o.u O,N [11�25
Totail il',IQQ\ 11;001 11,00· ;1• 00• 1101()0/o

Anli:!Uza rec:olrtei de polen din stU\P'U'l IU'. 3, la data de 8 martie 1'95>0. Greu-
tatea totală a reco'l,tei ere de 29;57 g.

Este vorba aici, d111pă opinia apkultorilor practicieni, de o recoltă

de prim ăvară timpurie, IC'On'stitui'tă, în maJj oritate, de polenuri de vise
(Viscum), salcie (Salix), plop (Populus), alu n (Corylus) şi uim (Ulmus).
37. [n acee aşi or-dine de ildei, voi .ară ta în continuare, pe scurt.
pentru acei cititori care do res,c să se familiarizeze cu microscopu�, cum
se determină un polen.
[n primul rînd, treil:>uie să sulbliniez că nu este absolut ne,cesar un.
aparat sJcui!np, de laborator. Majoritatea polenurilor sînt vizi:bile, unele,
la o m ări re de 60 de o ri şi aproape toate la o mărire optimă - de 1 00-
150 ori.
C�ţi cercetători nu debutează cu in!strumente de bazar şi reuşesc
să vadă detalii pe care o p ers oană neex;perimentată nu le po ate oibs erwa
cu un aparat puterni·c ! Este totuşi mai bine să procurăm un aparat
de oc azie .
Iată cum se procedează praCtic :
Se ia o lamă de sticlă de 76 X 1 5 (sau 58 X 7 mm, tăiată cu un
di amant din vechi plăd fntografiiOe subţiri) şi se aşează pe o masă. Se
pregăteşte un ,ghemoto'C de polen s tr ivind cîteva grăundoare din el, care
s·e aşează pe ·lamă ,cu o pensulă. Apoi, cu a juto rul unei baghete, al unui

24
chibrit sau pai, se îmbrbă pufrberea de polen cu gelatină-'g11icerină ; ex­
presia pare savantă 'Clar vă va face să sur îdeţi dacă voi s pune mai simpiu
- o bucăţi'Că de supozitor cu gelatină (se găseşte în orice farmacie),

luat .ca atare sau retopit pe hain-m arie cu pu ţină apă gli cerin:ată 500fo ;
pentru ÎDJCeput, se poate utiliza chiar şi o .pkătură de glircerină. In
sfîrşit, ca să nu intervină vintul sau propria dumneavoastră res:piraţie ,
acoperiţi totul cu o lamelă- Pentru acoperit, puteţi cu:mpăra o cutie
de 100 lamele, cu toate că acelaşi serviciu 1-ar face şi o bucată de lamă
spartă, însă ar fi inestetic.
Aşezaţi acest preparat temporar pe platin:a m1cros,copului. Da<că
fixaţi imaginea prin coborîre, riscaţi, dep ăş inld pun1ctul fix, s ă sfăvîmaţi
lam a şi să stricaţi obiectiv-ul. De aceea, coborîţi, urmărind lateral
obiectirvul, foarte aproape de lam elă .şi apoi fixaţi prin ridicare.
OCn teren, puteţi examina şi polen uscat, aşezîndu-1 înrtre lamă şi
amelă. Preparate de moment se efectuează cu ajutorul apei glicerin:ate ,
·
cu lichid gliceric, cu l actof eno l . Preparatele definitiVIe s e pot monta,
fără colorant, cu gelatină-glicerină ; sau, se .pot fixa, cotora {'Ou eo zină
sau safranină), des hidrat a şi apoi monta în balsam.
In preparat se văd o minun at ă infinitate de mid o r n ame nte ar'hi­
...ectoni'O€, avîn'd fo rme şi culori cu atît mai vari'ate cu cît polenurile
sînt mai ldid:erenţiate.
Aid �ncep di,ficultăţile pentru amato rul care nu are la dispoziţie
un at1a:s sau o carte conţinînd planşe cu polen. Orke api:cuHor este

msă şi un bun oibservator. Acest mod amuzant de a petrece timpul liber

·a deveni ou thnpul pasionant. Fiecare va dori să aibă desene prolprii
e grăuncioare ciu1date sau rare, va akătui o cole:cţie de lame datate,
-;-a preleva stamine cu ant ere pline de polen pentru a confirm a mi'dle
descoperiri făcute la stup, va efectua studii comparative.
Reamintes'c în trecere că polenul recoltat direct de m!îna omului
::m are întotdeauna aceeaşi culo are c a pol enul lăsat de albine pe S'cîn­

ura de 21bor. S-a văzut de fapt (§1) că albinele cu1€'gătoare adaUJgă

polenului o cantitate mică de nectar şi S'alivă , ceea ce îi modifi'că cu­
� area , fără a infiluen ţ a , desigur, forma exterioară a grăuncioarelor.
·38. [n aşteptarea mi cr oscopuiui , ne putem servi cu folos şi de o
�tipă fo arte puternică, ce ne va permite să obţinem o imagine mărită
·-e cîteva ori şi, as tfe l , cîteva informaţii ge ne r ale bazate numai pe
cspectul exterio r al ghemotoacelor de polen .
Numeroase v ari etăţi de polen au cu lo are a ga�benă, din feridre
'�arece to1amai a'cest e varietăţi sînt solicitate, instin1ctiv, de ,către con­
sumatori. Cîrte pers oan e nu cumpără d ecît miere de o an umită culoare !
de dis'cutat gusturi şi culori nu se pot di SJcut a , &e va evita , în

25
măsura posibilului, polenul de ma•c, care este n egru şi deci puţin pl ă<oot
privirii.
Dintre polenurile galbene, cel de salcie poate fi remarcat cu UŞU-'
g
rinţă : <eonţine de obicei peri ve etali foal."te uşor de depistat.
Polenurile de pomi fructiferi, de asemena galbene , au o mare
strălu:cire ; în plus, gr ăuntcioarel e lor s.î n t destul de mari.
Şi forma ghemotoalc'elor îşi are im!portanţa .e i. Ea permite ·ades eo ri
un diagnostic precis, eu condiţia ca praetidanul să aibă o eJCPerienţă
îndelungată a .a:ce:sted. activităţi.
Ghemoto a<cele de po l e n de rapiţă, de exemplu, sînt d estul de dure,
de dimensiuni mari şi foarte bine rotunjite. Gh em o toa cele de castan,
polenU'l avînd aproape aceeaşi c uloare cu cel de rapiţă, sînt d i mp otriv ă
puţin consh;.tente, de dimensiuni n el."egulate şi destul de mici.
'3 9. Grăundoarele de polen, asemănătoai'ie unei făini, sînt extrem
de fine. Este util să cunoaştem mai bine unele dintre ele, ale căror
dimensiun i le vom ş i i mUca .
Unitatea de · măsură utilizată este mi<cronul (!.t.). Vom d a !deci în
microni diarnetrele medii ale unor V·arietăţi de polenuri dintre c ele mai
răsp[ndi te .

Grăundoare <de -polen Diametrl.l!l, in �

Amygdiklus communis L. migda1 comun 4i7

Melilotus macrorhiza Pers. suliină ou ră;dăcini mari 214;5
.Melittis melissophyllum L. dUJil1'bravni<c ili4
Parthenocissus vi.ţă să!lbatică �1
Lavand:ula spica L. l avand ă 32
Rhamnus frangula L. sal.Jbă moale 210
RosmaT<inus officinalis L. rozmarin 36
Pinus sUvestri s pin ('pin roşu) 44'
Acer ·pseudo-'platanus L. si,oomor 313.
Vicia L. măzări:che 314
Hedera helix L. iederă 33
T7·ifolium campes,tre Schreb. tr.ifoi kl1e ICIÎilliP ,261
.J'\le d icago L. ll!JC·erlnă :u,5
Tilia platyphyUa Sc()p. tei ·C'U lf:r<tmză lată 3i3
Medicago lupul'ina L. trifoi măr<Un:t �rT
Cornus mas L. corn 26
Polygonum fogopyrum L. hri.şcă: 3fl
O no brychis sativa Lam. spai'Icetă 35
Corylus aveblana L. alun �7
Sarothamnus scopar.ius Kocih �ozamă :215
.Calluna vulgaris Sai:iiS iarbă n�agră 414
Trifolium repens 'L. trifoi al!b 30
Vaccinium myr.tiUus L. afin 2121
Ulex nanus L . măcieş piti<c 214.,5

Aceste dimen\Siiuni sînt f·oarte mici, oscilirud intre 20 şi 47 'Il• rcel puţin .tn
cazul �a-tegodiilor de polen care fi•gurează iln tabel. Cel m:ai ma re grăun>cior de
po�en este 1cel al dovlea·cuhm care atinge 140 IL· Cel mai m:ic, sau unu� din •oele
mai m�d, este de nu-mă-uilta, de c'oa· 1110 p..

26
CAPITOLUL IV ______________

COMPOZIŢIA POLENULUI

40. I ntr-una din cărţile mele (1957), Les trois aJiments mirades
(mierea, pole111ul, lăptişorul de mat că) , căruia d-n a Lucie RANDOIN,
membră a A•oademiei Naţionale de Medicină, di rector al I nstitutulUii de
cercetări · pentru igienă alimentară, mi-a fă·cut onoarea de a-1 prefaţa,
am 'do ns acrat un spaţiu important studiului interesant al comp'Oziţiei
polenului. Nu cred deci că ar ii util să reluăm aici aceleaşi eJQplicaţii,
pentru a evita repet area.
Thtuşi, mi se .pare necesar pentru cititorii de d ată recentă, să r ezum
această protbl,emă şi să reamintesc tuturor, în linii mari , dare sÎ!nt ele ­
mentele constitutive ale polenului, de fapt ale polenurilor : dar , cUiffi
acest lUJcru este imposibil în primul rînd din cauza marilor difevenţieri,
,�om lua în consideraţie o com poziţie medie, 1preci2Jînld 1cind va fi posiibil
datele m axil:ne si minime constatate.
Am putea ·.afirma că polenul, luat în ansamblu, co nţine 8
elemente :
1° Apă, aproximativ 1 2o;0 - 200fo. Iată de�ci un element foarte
abunden t.
2° Proteine, sub formă 'de substanţe al'buminoide, ·În prop'Orţie ·de
7•/o - 30%, cu o medie admisă de 20%.
3° Aminoacizi. Fără a recurge aici la eX!plica:ţii detaili:ate de natură
chimică ' mă voi mărgini să mentionez că aceste suib'stante constituie
timul stadiu al substanţei azotate, sub :IJorma sa cea mai asimilabilă
_- mai indispen!Sa:bilă vieţii.
Intr-adevăr întîlnim, printre altele, în structura polenului, histi­
·- a, leucina, treonina, triptofanul, valina. Este swfiden:t să citez doar
aceste cîteva nume, fără să insist mai muH, menţionînd totuşi că da't'O­
rită prezenţei aminoacizilor în structura lor, polenlm'ile se bucură de
�prietăţi speciale importante, vitale, care vor fi studiate în detaliu
-
cea de a treia parte a prezentei lucrări.
4 o Glucide sau hidraţi de carbon, în special s:uJb formă de zaharuri,
-
proporţie de 25-48 0fo în stare US'C�tă.
5° Vitamine : aceleaşi ca în l ăptişo rul de makă, dar în proporţii mai
::-eduse. Intîlnim : tiamina (B 1), ribofl avi na {B2), add'ul nieotinic (PP),
-dul pantote nic , acidul ascorhic (C) şi, după un: ·cercetător german,
ccidul foli-e si biotina.
6° Rutină, C27H320J6.'2H20 care pare să nu fie o vitamin ă, ci o
cozidă (sau ozidă), sUJbstanţă cu proprietatea de a se scin'da în glu-

27
coză şi substanţe variate sub influenţa fermenţilor şi acizil01r m: nerali
catenari. Sinonime : acid hutinic sau ga1ben vegetal .
A fost desiCOperită în 184,2 de că<t!l:'e Augwst WEBB, în florile de
Ruta graveolens L. In 1 954, profesorul · SIIM a el aborat o metOdă de a
obţine rutina şi a arătat şi proprieta tea sa, de a mări rezistenţa pere­
ţilor vaselor capilare. Rutina se găseşte in polen în proporţie de aprt>­
ximati'V 1 7 mgOfo ; de asemena, într-"o plantă exo.ti:că originară din
Japonia (Sophora japonica), în pro porţie de 250fo etc. Conţinutul cel
mai bogat în rutină îl are însă polenul de hrişcă- Această �centă d'€18-
coperire prezintă o m:are importanţă , deoare(le, prin prezenţa sa, rutina
poate . preveni la o ameni, în Slpecial la inbele ctu al i , cazuri de hemoragii
cerebrale şi ret iniene , criz·e cardiace, etc.
7° Un antibiotic şi 8° un factor' de creştere. P rezenţa acestor două
substanţe în c o mpoz iţia polenului a fost depistată, în 1 956, de către
dr. Remy CHAUVIN şi dr. LENORMAND ·care au prezentat, pe această
temă, o comunicare la A'cad emi a de Ştiinţe, la data de !2 ianuMie 1957.
[)Uipă OHAUVIN, polenul de porumlb este cel mai bogat în anti­
biotice. Ur!Inează apOi polenul de c.astan, păp ădi e , tri!oi roşu şi Cistu.s.
Bolenrul de trifo i a]b, mac, rapiţă, prun şi alţi po-mi fructiferi; ca
·

şi po'lenuJ. de sa'lcie nu conţin antihiotke.

Vom v·edea, de altfel , în partea a treia a cărţii de faţă, c:are s;înt
ef·ectele puternice şi binefă,cătoare ale acestor două no i substanţe.
4 1 . 1n stadiu'! actual al s1a!helor noaSitre cunoştinţe ne vedem nevoiţi
să în1chidem lista elementelor componente ale polenului. Credem însă
că elementele cunO'Sicute de noi nu explkă totul şi de ace e a îmi voi
permite, pentru a mă face m ai bine înţeles, o comparaţie cu lă.:'ptişorul
de matcă.
[n nr. 685 din febrularie 1 9157 al Revue de p2tlwlogie generale et
de physiologie cUnique, dr. DECOURT încheia expunerea unui studiu
remar·cabil î nchinat lăptişorului de matcă . El î.şi exprim a surprinderea
în legătură cu can itatea infimă a vitaminelor conţinute de această suib­
t

stanţă, în eo mpar aţie cu rezultatele ad'eseori s1pectaculoase obţinute PTin

administrarea ei unui subiect prezentîn:d insulfidenţe .
IDr. [)ECOURT a ·c:omparat acest ·conţinut minim cu c antităţile
consumate de un adrult normal în a1imentaţia ziln ic ă . Comparaţia era
bazată pe addul pantotenic, dar putea fi fă•cultă şi ou o r ice altă vita­
m in ă aflată în lăptişorul die matcă.
A1dffiiţînd că lăptişorrul de matcă conţine 500 mg adiel pantotenic
la un kilogvam, vom constata următoarele :
- drojdi a conţine 140-35.0 mgj'Klg
- ficatul şi rini-chii 'COn�in <25-90 mg/k<g
- gă:l!benuşul de ou co nţin e 50-100 mgfkg
- laptele de vocă conţine 3, 7 mg/litr:u
- diverse făini conţrn 1 0 mg (în medie)
- legrumele şi fructele conţin 10 mg {în medie)
foart·e slab)
"'--- mierea �conţinut f
- 0,55 mg kg.
. .
Astfel ' con'Silderînld continutul mediu de 60 mg acid pantotemc
d.
la 1 k:g de ti·ca:t, c on statăm 150 g de fi!cat, care reprezintă raţia nor­
mală a unui adult, ·c onţin 9 mlg, deci 9 0 0 0 mkrograme. Ş t ii nd cit de

28
scăzut este conţinutul mediu de lăptişo r de m atcă aflat în unele spe­
cialităţi com:erciale, consumarea a 150 g de ficat ar echivala cu citev>a
sute de fiole sau cite va sute de grame de miere cu lă pti sor de matcă
în propo rţie de 1 Ofo.
·

iDr. D.ECOURT ajunge deci la concluzia că există " altceva" , pe

care l-a denumit factorul R. Acelaş i raţionament este vala!bil pentru
toate celelalte eil imen te menţionate mai su'S, această paranteză neaV'înJd.
alt scop d�cît efectuarea acele iaşi comparaţii pentru polen.
42. Dacă studiem rezultatele diverselor analize de polen publicate
în ultimii 20 de ani de cătce diferiţi aut o ri , �onstatăm că, în ceea ce
priveşte adldul pantotenic, procentul în care se găseşte acesta în polen
este ia!proximativ de zece ori mai reldus ldec:ît în ,cazul lăptişorului de
matcă. Este de ordinul a 20-25 gama la gram. O cantitate atît de mică
u este în măsură să justifice efectele eXIcelente, c omipareib ile cu cel e
ale l ăptiş onill.ui de matcă, in p imu l rînd în cctdrul tratamentului de
_ efacere a persoanelor def.c" ente s au vîrstni:ce.
Aceeaşi · concluzie, dacă luăm în con'Siderare orice altă vi t amină
conţinută în pole n care - a Ti d în c antit ăţi mai mici to ate vitaminele
� ptişorului de matcă - are Cll toate acestea acee aş i encadtat e general ă .
De aceea .consider că n numai vitaminele trebuie luate în discuţie,
ci trebuie să ne îndrep'·ăm at -enţi a şi asupra aminoacizilor. Arceste SIUb­
s�anţe azot at e , atît de p re :o ase pentru funcţionarea o !"ga nisimulu i şi care
se gă:sesc într �o mare diYers·tate în po le n , conţin întreaga gamă de ami­
noaci zi necesari vieţii ş· întreţinerii ei ; îi citez din nou, pentru o m:ai
ună :f<amiliarizare a ci ·tarilor cu n ume l e lor, care par ciudate la
inceput p ent ru un profan : izoleucina, leucina, Uzi n a , metionina, f·enil­
alanina, triptof·anul şi Yalina. Nu a r fi posibil ca aceştia să echivaleze
polen f1actorul R, a căru.· existenţă a presUipUS-"o dr. DECOURr:r în
- ptişorul de matcă ?
Cunoaştem necesităţi e zilnice ale organismului uman în ceea ce
priveşte aceste elemente vitale, pe care schemele (?) aliment aţiei moderne
_e elimină d in nefericire din ce în ce m a i mult , înloeuin!du-le şi distru­
gindu-le sulb pretertul pu ificării (??), al ameliorării {???), prezentării,
rafinări i cel:or mai bune produse dăruite de natură.
Mioul ta:bel care urmează ne va furniza lămuririle necesare şi vom
constata cu surprinde re , desigur, că toate a·ceste elemente sînt as1gui'ate
prin c onsumul zilnic de polen. După păr er e a mea, este inutil să căutăttn
� alt e surse efectele remarcabile, astăzi nedo ntestat e, ale curei de polen :

Necesităţi zilnice oantitaltea medie co­

.Doze zilnice
aJe organismului respul!lZătoare de po­
,recomandalte
uman [en

Izoleucină 0,70 11"40 ·312 )g

.eucină <1.'.10 12,\210 1310 g
L:Zină 0,.00 11.-"610 135 g
::Met' onină •1,10 12,\210 • ll2 g
iFeni'laLanină lJlO .2,.20 1111! g
=reorună 0,.50 tl 12\6 g
alină o.so ,1J,60 35• g

29 '
 Iată o o bserv aţie suger ată de examin ar ea a·cestui tabel. Cores pun­
zător cantităţii de aminoacizi necesară zilnic o rgan ismului , am indicat
în acelaşi rîn'd doza optimă, care este dulblă. Cu toată drl.l!blare-a, din
precauţie , a dozei optime, •c onst atăm, privind ultima 'Co lo ană de cifre ,
că în ·cazul adzilor cel mai slab repiezentaţi (cazuri l e cele mai nefavo­
rabile fiinld ale Uzinei şi valmei) este suficient să consumăm zilnic
3.5 g de polen pentru a satisface toate regulile dieteti'ce.
kceastă cantit ate poate fi scăz:ută, pentru uzul zilnic, la 2.0 g de
i
·

polen pe zi, cee a ce reprez ntă, în mare, t rei sfe rturi de lingură de
polen.
Constatăm deci, că dacă utilizarea pol enului po ate fi recom!anldată
uno·r persoane ca aliment întăritor, el rămîne nu m a i puţin la îndemîna
tuturor, atît prin faptul ·că este un aliment n atural oît şi d ato r tă uşu-i
e r in ţei cu oare se a!bsoaribe. O cură o biş nuită se ri:dkă în prezent la
i
0,40 F, cu totu� altceva deCît un aperit v, de exemplu, care ostă cel c
puţi n dublu. Şi să consumăm leit mai mult polen, oare ne va face numai
bine.

Sfaturi practice

I i t
43.1 o nainte de a vă lansa în această act vita e de colectar e a
polenului, şi chiar înainte de a vă speciali za, trebuie să examinaţi î n­
deaproape flora regiunii pe care aţi ales-D. ·Este vorba de flor a situată
în i meldi a'i'a cllpropi·ere a s.tupinei (400 m - 1 lrm) şi nu, ca în 'CaZ'Ul
i
cul:esur lor de miere, de :l!lora răspîndi tă pe rază de 3-4 km.
12° SinJgUrele oare prezintă interes g.int pl antele ou mult P'olen,
i
numai acestea f ind, 'În general, frecv;entate de albine.
a
3° Abundenţa cr utciferelor, leguminoaselor, l biatel o r, feri,gilo r,
ca st an ilo r , arlborilor fructiferi, de Cistus, de eU'cali:pţi, p otrivit periualde­
lor şi re.giunilor constituie o co ndiţie favora!bilă pr:of·esi ei de polenku[tor-.
4 o Asiguraţi-vă colonii puternke, bine populate , cu o mat'Că bună .
Hrăniţi, penrtru a activ.a panta .aroesteia. Vă trebuie puiet numeros ca să
obţi ne ţi , la timpul necesar, o r eco ltă bo•gată de pol<en .
,5 o Strînrge ţi zilnic mk•a :recoltă. Vom vedea în continuare, în acest
volum, cît de higros•copic este polenuil . Fermenltînd fo arte uşor, el devine
de asemenea nodrv. Ingrijiţi-�, curăţaţi-'1, păstraţi-1 în mediu useat .
6° Pu:teţi co nt a pe o recoltă de 60-1'20 g per colonie, zi1ni1c, în
condiţii favorabile, uneori mai puţin şi rareori mai mu lt . Un stup bun
furnizează .î n m;edie 3 k!g de polen anual .
7° P ent ru a e1vit a oibi,şnuir ea albinelor cu prezenţa colectorului
vo m examina în continuare cîteVIa metode - s•chirrîbaţi col ecto rele o a
dată pe săptăm[nă şi montaţi-le pr in rotaţi e l a alţi stupi , care nu au
O
încă. Acea'sta nu 'C nstitui e însă o ;regulă albsolută.
a
8° ·I n!cercaţi , în prinlcipiu, să nu inst l aţi colectoare1e în m:omentu �
primei creş ter i d e pui e t, la începutul primă•verii . Mai bin:e aşteptaţ1
i
per oada aprilie-mai. Nu ucideţi găina cu ouăle de aur.
I
19 ° nrvătătur:a cheie care des•chide multe porţi, ar e înto:bdeaJUna
la bază cititli.l. Cithi mereu cărţi de apkulbură şi publicaţii lunare de
interes practic·

30
PARTEA A DOU A
Recoltarea
Uscarea
l
Conservarea
Depozitarea
t polenului

Comercializarea
CAP ITO L U L 1 ----

PROCEDEE DE RECOLTARE A POLENULUI

44. Ştim acum, -după lectura celor de mai sus, ·că ex istă două feluri
e polenuri: polenurile anemofile, îm pr ăşti at e •cu ajutorul vîntului şi
:ăspunzătoare, după părere a unor medici, d e numeroase manifestări aler­
gice (de e xemplu guturaiul alergic). A-ceste p olenuri anemofile, repre­
zentate în special prin ce e de conifere (ploaia de pudoasă), au o :valoare
·iologică redusă, sînt aproape imposibil de reco l t at şi nu prezintă nid
interes pentm apicul ori s au consum at ori ; cu excepţia U.R.S.S., und e
po enu l de ali.in este cules cu ajutorul unui fel de seoator �coa să) cu
:::U n er .
. Desigur, nu ne vom o cupa în această lucrare deoît de polenul
::-ecol tat de albine pe diieri ele flori şi adus de ele la stup, după ce 1-au
pus acelui t:mtament (adăugarea de nectar şi s alivă) care îi măreşte
.

�nsiderabil .va1oarea.
Nu . ne .vom referi niCI la polenul înmagazinat în interiorul stu pu­
. uneori în asemena cantităţi încît co nsti tu ie o pi edi că şi o sursă de
::::rurd ărie : polenul excedentar putrezeşte adesea în timpul iernii, fer­
:::::te ntează şi de ci compoziţia i se modifică .
. Cum vom p ut e a deci recolta polenul adus la stup, mai ales la
�pUtul .primăverii, de cohortele iuţi de culegăto are încălţate în allb,
5 ben, roşu, negru, aproape în toate culorile curcubeului.
45. Cu numai dou ăzeci de ani în urmă, nimeni în Fr·anţa nu se
3 eresa de polen. Marea majoritate a apicultorilor nu cu no ştea u utili­
z:rrea coliectoarelor, acele c apcane in geni oa se destinate să răpeas1că a�bi­
_elor . o parte din preţioasa }{)r pradă Co lec toarele erau totuşi cunoscute
.

- America încă din 1930-1932, ECKERT părînd a fi inrventatorul şi

1 c are le-a -ut ilizat . Imi -amintesc că am comandat din S.U.A., prin
·

:. 950 , un coiector de polen fabricat de c as a Dadant, în într egime meta­

; el a constituit, pentru apicu lto rii care mă viz it au , o adevărată
' ozitate .

De atunci modelele de colecto are s-au înmulţit şi mod ifi,oat , ac:um

2ristîn.k:l numeroase atît în Franţa cît şi în .a1te ţări.
4 6 . Există tr ei sisteme de lucru :
1° Cu colectorul sub cuibul de puiet, înlocui nld tempo:rar funld'Ul
s;:npului ;

- c.. 240 33
 2° Cu IColeJctorul deasu:pra cuibului de puiet, ehiar sub icapac ;
3° Cu �cole�ctorul i il!Serat în faţa urdinişului stupulrui.
·I n c adrul fiecăruia dintre a ceste sisteme, pe care le vom stuldia
în
detaliu, există două modalităţi de intereeptare a ghemotoaeelor de polen
aduse de culegătoare la stup :
1a) Printr-un sistem de grîle cu ochiuri dimensionate (de altfel greu
de pro·curat). A'cesta pare să fi;e abandonat din ce în ce mai mult dar,
chiar şi numai ·cu valoare de informaţie , mi se pare util de citat ;
lb) Prin perloraţiile făcute în plăd de t ablă subţiri sau prefera!Oil
de m ater i al pLastic, brevet Remy CHAUVIN. Majoritatea apicultori[or
îl folosesc pe acesta.
4 7. Colectoare cu acţiune inferioară. Ma j oritatea modelelor de
co l ecto are 's·înt 1CU acţiune inferioară. Primele "pollen-trap" americane
('Capcane de polen) au fost conceput e şi f'aibri1cate î n acest fel, de la acea
dată in'Ventatorii căutînd în special să le pedecţioneze, fără a schimba
mmk în moldu'l d e utilizare, de fuiliCţionare.
·Inainte d·e a trece La descr i e rea ool·ec'toar·elor, este util să spunem
cîteva cuvinte despre materialele utiliz ate , căiCi nu toate sînt adaptate
speci a l la funcţia pe care o au de îndeplinit. Alja cum am arătat mai
sus, primele colectoare americane erau în întregime metalice, C'Ons truite
din tablă de alumini u sau duraluminiu, inclusiv sertarul. Ex·perienţa a
dovedit că, cel puţin în aa zul se.rtar.ului, se făcea o greşeală gra'Vă. Etan­
şeitatea prea mare constitui a un defect foarte important, :prin faptul că
reţine1a ori1ce pkătură d e apă, orice unnă de umiditate. Oîte recolte de
po'len nu am pierdut, pe o vreme puţin ume:dă, sau chiar pe timp f>ru­
mos, datorită oondensării vaporilor de apă oare ieşeau din stUJp prin
urldini:şu'l larg deschis ! La început, bineînţeles !
48. Prima 1perf.ecţionare a însemnat deci înlocuirea serbaru1ui de
metal printr-un sertar de lemn. Acesta este ;poros, absoarlbe bine um1i­
di tatea şi r �dUJc e astfe'l în proporţie mare cauiZele pie rd erii . Cu to ate
aiCestea, recoltarea tot trelbuie fă,cută zilnic ş i polenul uscat fără întîr­
ziere, pentru a-i asigura o .c�onservare bună ş i de lungă durată.
Apoi s- a >constatat ·că în treg ansamblul dispozitivului pute a fi fă'Cllt
din lemn. Singurele pie.se metalice rămîneau astfel grila sau placa. lncă
un mi'c efort, şi la ora· actuală toate colectoarele de pole n nu mai au
apr oape nid o parte metalkă. Totul este :fabricat din lemn sau material
plasti,c şi, cu . eXJcepţia cîtol'va variant e , .colectoarele care se găs€$'C astăiZi
în comerţ s înt aproape perfecte şi satisfac n€cesit ăţile celor oare le
utilizează.
ln general, şi ca să ne referim mai ales la mo'delul uttir za t la
Bures-sur-Yve'tte, und e s-a fă c ut mult pe ntru perfecţionarea, difuzarea
şi răspîndirea pr01cedeului de roooltare cu ajutorul colect O'a r elor, arest•ea
erau al,cătuite dintr-o cuti e. Am aVll.lt la un moment dat un asemenea
madel la d is poz iţie şi, lăsînd la o parte inromoditatea şi .greutatea, a'cesta
dădea rezultate mai bune decît modelele pr eced ente . Pentru a-1 pune în
funcţie era suficient să se ridi>ce stupul şi să se reaŞeze apoi ,pe colrebor
care înlocuia fundul, amiînldouă avînd aceleaşi dimensiuni.

34
 49. In fiecare an au fost aduse perfecţionări succesive atcestui
::::l!Ode l, care era prevăzut la î nceput cu o grilă. Intre 1 9 5 0 şi 1 9 5 5 aces t
ement a suferit două modificiri : alcătuită la î nceput dintr-o pînză
::netaliică avîn'd 2 ochiuri , cositorită în p re alabi l pentru a asigura
s-.1darea ochiurilor între ele, ea a fost dulblată în 1 9 5,3 şi 1 954 pentru
a · se m ări puţin eficienţa şi mai ales pentru a redUJce risourile de tre­
cere a albinelor pri ntr-un loc privilegi at , puţin mai lal"g.
Mai tîrzi u, în 1 955, a fost adoptată placa din oţ el cu cadmi u, per­
,..orată ru orifidi circulare cu diametre de 5 mm, sim'J)lă, dar
a cărei
perfectă regularitate asigură o eficienţă uniformă ( talbiă de moară).
In 1 9·55 s-a mai i ntrodus o nouă perfecţionare, constînld d intr-un
• · pozitiv de sens unic. Acesta are avantajul de a evita agl omerarea
� inelor l a ur'Cl'iniş, căci cele care do resc să iasă le der·an.ează, desigur,
pe cele <!>are se pregă esc să intre .
·

Aice,st dispozitiv este const"tuit din tr-o serie de tulburi de s tidă

ce perm it ieşirea, interzicind însă intrarea � d evenit ă o:bUgatori·e prin
lector. ·I n plus, o şicană întun�tă î mpiedică ieşirea p ri n •colector 1).
50. Astăzi , toate colectoarele au un di1spozitiv . care permite libera
· culaţie .a. tl'IÎntorilor.

51 . Cînd veţi aşeza pentru prima dată un colector dedesuibtul sau

deas-wpra Ulilui stup, veţi putea const&ta în dipele urmă toare o mar·e agi­
taţie. Agitaţie e:lq)licabilă, deoarece alb ine le sînt derutate de m odi ficare a
tală atdrusă micilor lor obiceiuri, căro ra ele le sînt deosebit de· fidele.
Urdinişul, vast şi spaţios, este înlocuit dintr-o dată printr-un sis�
;rem, pen tru ele complicat, alcătuit din a-cea streaşină -care acoperă o
grilă, o tablă sau o placă perforată care le derutează total. Instinctul
-� îOOeanin ă să intre în stup, pentru a depune apa, nectaru'l sau polenrurile
adunate din afară cu ati ea efo rturi.
Cel'e care nu au decît abdomenu l umtflat ·cu puţină apă sau nect ar
=euşesiC desiJul de r epede să găsească "sesamul". Dar ce'lelalte, îngreuna1e
� ci2mml iţele multicolore de polen colectat de pe anterele din împre­
- <L.-imi, au nevoie de mult spaţiu ca s ă poată trece. Fă·oînd eforturi dezor­
, nate . ca să pătrundă totuşi prin orificiul minus1cU'l care le des\J'arte
ee comun itate, ele sînt obligate să abandoneze o parte din .încă.reătură,
::ezultat al un ei munci obosit.oare, care le-a cerut adeseori •cercetarea., a
"e -de ·corole.
Acesta este şi scopul urmărit de polenicultor, iar s ertarul aş ezat
chibruinţă de'desubtul grilei sau al plă•cii .:are to:mnai rolul de a primi
emtitatea de polen lăsată de albina culegătoare.
A•ceasta pr esupune însă n umeroase drumuri , într-o dezordine spec­
�loasă, de care nu trebuie să ne alarmăm, şi care poate dura o zi
.:3 eagă sau chiar mai mult : pînă cînd oulegătoarele, deprinzînd noi
· ceiuri , s:înt capabile să forţe z e trecerea, abandonînd însă rodul muncii

�. într�o propo rţie destul de mare, comparabilă - iertată să-mi fie

expresi a - •CU dobînda "luată de <Cămătar. In acest :caz, •cămătarul este ,

an nefericire, însuşi apicultorul !

1) DU(pă LOUVEAUX, Recherches sur la recolte du pollen par les abeUles.

35
 52. Iată des•crierea modelului utilizat de Laiboratorul din Bu:res­
sur-Yvette. Cutia care .constituie �lectorul conţine :
1 o In partea superioară, un platou •cu sens unic prevăzut 'CU tuburi
pentru ieşirea albine lo r ;
2° l)n urdiniş s paţios dedesubt. Acesta este -constituit fie din două
grile metalice, In cazu l v-echiului model, fie dintr-o placă perforată, în
cazul modelului nou şi, în .partea posterioară, o pla-că mobilă pentru
curăţire ;
3° O streaşină de protecţie şi, chiar dedesubtul elementului de
in te!'lceptare semnalat mat .sus, un sertăraş cu mîner ;

4 In sfîrşit, platoul in:ferior, eare înloeuieşte fun!du[ stupului.

Aces ta este modelul], pe ca'l'e l-am utHizat către 19·5 1-195:2 . E.l a
suf-erit numeroase modifi�ări şi i'mibunătăţiri, pentru a remedia două
inconveniente existente la aceste modele, destu!l. de primitive :
1o Uffiid'itate mare sau vapori C'ondensaţi în sertarul metaHc, cel
puţin la început ;
2° Depunerea, în sertar, a tuturor e�creţiilor stu:pului : deşeuri de
tot felul, eada:vre de ·aLbine, particule de -ceară şi în specia'! ouă uneori
chiar tinere larve d:e molia cerii, care împiedkă păstrarea polenu�ui l'a
temperaturi obişnuite. Fără serioase precauţii, despre care vom vorlbi
mai tîrziu, recolta ris·că să se transforme într-o masă care col<căie de
larve şi fluturi, insecte dăunătoare care :găsesc în polen, aliment C'om­
plet, necesarul pentru desăvirşirea metamodozei.
53. In a•ceastă ediţie a •că·rţii am suprimat toate paTagralfele car·e­
se refereau la modelul de colector Perevertzelff , astăzi mort, şi la mode­
lele Durante şi Pastorale, -care nu mai Sînt în comerţ de mulţi ani. In
s chimib, dl. TH OMA:S de la Faye--aux-Loges (Loiret) a pus între timp
la punct .u n colector 'care se inseră 'CU uşurinţă la .urdinişul s:tupului.
Se fixează la stuip cu ajutorul a două drli1g e. Cuiprinde o pla1că penf:o­
rată din material pla:sti.c şi un sertar cu aerisire, care evită fermen­
tarea polenului umed. Colectorul nu poate fi folosit ;î n poziţie "dea­
sup:ra".
Modelul de eolector 'construit pentru nevoile intreprinderii sale
de către d'l . DUCHAINE, api•cultor profesi·onist din Hyeres (Var), eslte,
într-un fel, o variantă şi mai •simpHfi.cată a modelului de la Bures-sutr­
Yvette. �. DUCHAINE îl foloseşte mai ales în poziţia "deasupra". In
această condiţie, trebuie luate precauţii �entru ca albinele să nu se
.sufoce. In prima zi se las ă urdinişul des•chis şi se SICoate placa perforată
a colectorului. A doua zi se închide uridinişul. Abia la s'f,îrşitul zilei
a doua, sau la în·ceputul celei de a treia se r eaşează placa perforată.

36
Proced:înd astfel, se e\-ită orice tulburare sau risc de ·su:fio,care : fără
precauţia - aceasta, ar fi iminente. Şi acest model poate înlo·cui podiş·orul.
"Calilbrul perfo raţillor din pla{!a verticală nu permite trecerea
rintorilor şi a mătci i ; există în partea posteri'oară a co•le.ctorului un
::-i:ficiu de degajare, care se poate astupa oricînd. hcest orificiu, care
2a în<!eput es te astupat. pînă ce albinele se obişnuiesc să trea•că prin
grilă, pnate fi ţinut apoi deschis fără risc, căci culeogătoarele (fenomen
·os, dar verifi:ca't} odată obişnuit� cu trecere a pr i n perforaţii continuă
să le foloseas·că chiar dacă orificiul este liber".
54. Aşezarea colectoru.ln:i. Este preferabil să nu se utilizeze colec-
orul de polen -decit în perioadele de activit ate a colon'i ei şi atunci c'înd
aportul de polen este J:DaSiy-_ Grila nu reţine, de altfel, decît o parte din
p!Olen (:ghemotoacele de dimensiuni mici pot trece} ş i, în majoritatea
�ilor , rămîne suficie t polen pentru necesităţile normale ale colo-
, ·ei. in caz contrar, ar fi suficientă utilizarea coledoruiiui C>U inte ::-mi
· ­

ienţe. Experienţa îl Ya în�ţa pe apicu1tor •cum să ş i org anizeze recolta

� ·

:m funJcţie .de starea coloniilor.

Dacă în primele zile trintorii prea n um e roşi şi claustraţi se adună
dr eptu l pl ă:cii , este suficientă retragerea a:cesteia d in cînd în dînd
pentru a-i evacua şi a curăţa colectorul. in ori•ce caz, o recoltă de polen
ăne -dirijată nu trebuie să dăuneze cîtuşi de puţin recoltei de miere.
55. Fiecare din modelele descris e are avantajele şi inconvenientele
sale. Desi·gur, în regiunile ploioase, modelul "dec.supra" este pr'ef·erat de
- · · ap icultori.
in sudul Fr anţ-ei, unde plouă de as em ene a , însă n1ai rar, protej area
sertarelor şi pr-oblema condensării vaporilor are mai puţină importanţă.
Cititorul, acum informat, poate alege modelul cel mai convenaibil
- cunoştinţă de cauză_
56. Trebuie totuşi să reyenim cu privire la aşezarea iC'olectorului
::3easupra corpu�ui sau corpurilor de stup.
,J n aiC est caz este necesar, bineînţeles, să se astupe urd in işu1 illlf·e­
r:::o . Comportamentul albinelor suferă tulburări manifeste :
1 o Cele care vor să iasă se aglo m ere ază în interiorul s:bUipului , în
.: ţa urd:inişului pe care-I găsesc blocat ;
2° La f.el, cele care vor să intre, se îngrămăldes!C la exterior, în
'
:ceptu11 oibturaţiei acestui urdiniş.
in ·colonii puternice, pe vreme călduroasă, poate să re zulte o mor­
'tate impo rtantă . Atrag atenţia asupra acestui fenomen deoarece m i
s-a întîmipiat, cu cele mai bune co lo n i i .
57. Ded este preferabil să se lucreze •cu colonii de putere medie ­
-!lezordinile inerente începutului se pot limita aşezînld, de exemplu în

•
37
 faţa stupului, oblk faţă de · sol, o sdnldură care să conducă la urdinişul
colectorului, aflat sus. In.cetul cu încetul allbinele se obişnuies·c să uroe
·

de-a lungul sdndurii, pentru a ajunge la urdinişu>l nou. Se previn astfel

muHe eventu ale pierderi sau, ceea ce este şi mai bine, se lUJCrează in
trei timpi, după culm am a răt a t mai sus.
LAVIE şi FRESNAYE (Montfavet) au demonstrat prin experienţe
că colectoarele de polen cu numai trei rinduri de perfo raţii sint cele
mai rentabile.

r
t Bombax aZbum Kielmeyera Planchonia crenata

� variabilis
(după Erotmann)

1
�!

It
C A P I T O L U L ! ..._ ______________

INGRIJIRE.'\ POLENULUI. USCAREA

58 .l-am cerut 'pografului să culeagă în cal'actere aldine ceea ce

urmează :
Trebuie să ştiţi cii polenul atins 'de :i:lpă sau numai de umiditate
devine nociv. Sub nici un motiv nu poate fi păstrat şi consumat astfel.
Riscaţi să aveţi mari neplăceri.
A·c,est fapt s-a în A pla de altfel la început, iar un a!pi'cultar care
socotise de cu<viinţă să-.şi păstreze polenul în pivniţă, la umezeală , mult
timp, i-a intoxicat destul de grav pe cei doi copii ai săi, care cons:..rmau
polen. Desigur, calomniatorii s-au grăbit să profite de această ocaz.i·e şi
au proclamat "urbi e o b''" că polenul este primejdios, no civ, că nu i
se cunoaş te compoziţia exactă şi că cei c are îl consumă fără avi:ru!J. foru­
rilor ştiinţifice se expun a mari pericole.
Ştim că unii medici nu acceptă acest mijlo·c de întreţinere a sănă- ·
tăţii pacienţilor. "Un om sănătos este un bolnav care s·e ignoră", spunea
Dr. Knock al lui Jules Romain. Şi_ cu toate că unii d intr:e esculapii noştr-i
sînt destul de ostili consumului de polen, negînld astf el evidenţa, nu
vom şovăi să-i S'1.Lpărăm sau să-i ron trariem îndreptîndu-'Ile către natură
pentru a găsi ceva care ne-ar putea face bine.
59. Vom studia acum ce trebuie fă•cut pentru a recolta şi păstra
polenul provenind din colectoare.
In primul r!Înd el trebuie recolt at zi'lnic, înainte de .apu�ul soarelui.
De altfel, vă veţi da r-eped€ seam a că aces t e aporturi sîn:t mai impor­
� ante în cursul dimineţii, cind desigur este vreme frumoasă. In cur�>ul
după ami ezii ; albinele nu mai adUlC dedt cantităţi ne1nserrmate.
Nu lărs.aţi niciodată recolt-a de polen peste n o apte, în af'ara cazuri lor
in care aveţi co lector "deasupra" , deoarece reoolta va fi serios com·==ro­
mis ă şi riscaţi să găsiţi a doua zi un amestec i nutilizalbil, ca re mai şi
murdăreşte i nutil fundul sertarului . Scoateţi deci to at e s ertarele deodată
şi adunaţ i polenul într-un recipien t adecvat, de exemplu o g ăl e ată din
materi·al plastic, de cap acitate adecv-ată. Evit aţi metalul ne-cositorit sau

39
 .
neprotejat. In lipsa materialului plasti·c, utilizaţi o cuti e din lemn .
hceasta n u trebuie utilizată
decît pentru scurt timp, deoarece, comiţînd
greşeala de a lăsa polenul îngrămădi t într-un strat gros, va f erm enta
foarte repede, fii nd umed.
60. Cît de oomtplicate sînt toate, veţi spune. Dar, în fond, este foarte
simplu şi cine urm ă reşte un s•cop trebuie să stăpîneas•că mijtoacele.
Transport-aţi, deci, de uDgenţă, recipientul care conţine recolta zilei,
într-o î ncăpe r e specială destinată uscă<rii - indisp 2nsabi lă pentru o con­
servar e bună, de lungă durată.
Usearea este operaţia cea · mai delicată şi coi:niplicată şi de ea de­
pinde rezultatul final.
Nu trebuie să uităm că polenul ad un at în sertar conţine 1 5-20%
apă şi că apa este cea care împiedică păstrarea s a în bune condiţii .
Aceast a pentru un motiv fo arte si n1plu : in pole � se găs �SJc o cantitate
importantă de drojdii, enzime, diastaze, care nu aşteaptă deeît să intre
în a cţiune atunci cînd facto rii higrometrki şi de te mp eratură sînt favo­
rabili. Apicultorii ştiu că cea mai veche meto-dă de f abric are a hid rome ­
lului constă tocmci în ad ăug ar ea unei anumite cantităţi de polen la
ames tecul apă-lffiiere. Fermenţii aflaţi în polen sîn t suficienţi pentru .a
. a ai.coohcă si
demara ferme ntati . a t<ransforma zahărul în alcooL
Usearea corectă este deci o operaţie primordială şi indispens abilă.
Ajunşi aki, sîntem oblig aţi să împărţim discutarea problemei în trei
părţi, după cum es te vorba de un amator, care recoltează pnlenul nlllmai
pentru •consumul său personal, cîteva kilograme :pe sezon ; de un api­
cultor mijlodu ; s au de un adevăra t industriaş - există în prezent în
Franţa nume·roşi, care pot r:ecolta mai multe tone din acest alim ent
pr eţio s .
Vom examina pe rînd aceste tre i cazuri .
6 1 . Amatorul. In cazul acestuia, nu poate fi v or b a de utilizarea unor
aparate complicate şi costisitoare. El se va mulţumi deci să aşeze . . po­
lenul în s tr a tu ri foarte subţiri, de maximum 2 cm, pe coli de hîrtie albă
sau hîrtie Kraft, f·oarte cu rată , .pe o masă într-o încăp ere întunecoasă
cu temperatura cît mai constantă şi cu slabi ·curenţi de aer.
Este vorba deci, în exemplul propus, de o us car e spontană. Evi­
dent, este o metodă improvizată, dar sufidentă în maj or it ate a cazu:rilor
pentru a ob ţin e un rezultat satisfă·cător. Este necesar, ca măsură de
precauţie, să dată pe zi brasajul polenrulu'i,
se efectueze cel puţin o
pentru ca to ate ghemotoacele să fie e xpus e la aer succesiv.
Insist să se evite us·carea la soare. Ştiu, fără a fi în măsură să
d'ovedes·c, că razele ultraviolete sînt dăunătoa:re el ement elor extrem de

40
Lragile pe care le co �- e po ro·nii vor considera a·ceastă presupu­
_ere ridicolă, soare e :Eind cel care face să înflorească florile. Faptul
- te incontestabil, însă trebuie să uităm că în acel moment po lenul
:ace parte diri plantă, participă la ,-iaţa sa vegetativă, la s chimbările
.; tcansformările mul ·p e al căror motor şi animator este soarele. Sepa­
:-a e de plantă, aceste el"'- ]€D"e n u mai sînt ceea ce erau şi se p o t foarte
·

, .:ne modifka sau ch · ar Oisc"uge.

Consider _ deci că scarea polen ' lui, practicată S!pOnbn, trebuie să
"bă loc la umbră.
62. Apicultorul mijlociu. A ci cind, în 1 952, a apărut lu crarea
ea intitulată Les a be · les, svurce de jouv ence et de vUalite, îmi dă­
sem deja s eam a de i:n_ :-mn� metodei de us·care, fiind primul care
a d e s cri s Un mic aoara," Ge 115-:?a" polenul, CU raze iniTaroşii.
.

De ce, veţi î:r1rwa raze :n:raroşii ? Pur şi simplu deoa;rece aceste

:-z ze au uimitoarea pm_ �= e-a:.e d e a pătrunde în prof :.1nzime şi de a
cţiona asupra tutl.:ro r st:cru.r:· o::- substanţei iradiate, fără să ardă supra­
"':: aţa . Dacă s-ar putea măsur a "'-emperatura internă a unui ghemotoc de
polen oare a fost ţin t =mp sub raze infraroşii s ar putea constata
-

că este identi·că cu cea de ..a sup afaţ.a ghemoto:cului.

Sursa de radiaţii ·maroşti se poat e procura din comerţ. Toată
: nea cunoaşte acum ăm_ ile Philips sau Fotos, ultilizate în terapeuti�ă
�ntru tratarea lumbago-rn: · a sciaticilor şi a altor nevralgii : o ase­
:nenea lampă se foloseşte ca sursă de căl<dUTă în uscător.
63. Am c on strui · · uscător experimental, dintr-o cutie de lemn
a\ind o rificii de aerisire. La partea inferioară cutia are un sertar mobil
al cărui fund este consti · de o pl asă m etalkă foarte fină, eare per­
mite aerisirea întregii m.ase.
!ncălzirea este as·gwată de o l amp ă cu infraroşii aşezată la partea
s peri o ară ; r ad i aţiile ei sînt concentrate pe polenul etalat pe plasa me­
alică a sertarului în st:ra" subţire, nu dep ăşi nd 1 , 5-2 cm.

In construcţia aparatului mai intră un termostat, reglat la cea 40° ;

- a temperaturi mai mari, şi anu.-ne peste 4 5 ° , s-ar ristca distru;gerea uno r
armoni, diastaze sau '""'t.amine adică tocmai bogăţia, elementul binefă- ·

cător de polen.
Iată dimensiunile acestui uscător e)QJ)erimental : 0 ,40 m înălţime,
0 ,35 m lungime şi 0,30 m lăţime .

64. Pentru grăbirea procesului de us,care se poate aşeza deasupra

sertarului o rezistenţă electrică.
Iată rezultatele obţinute cu o l amp ă Philips, de 130 watt şi o rezis­
enţă interioară de 1 65 watt :

41
 E � 2 . 00
�
Schema uscătorului ide polen cu capadtate ,de uscare JO kg în 24 ore
A - cuvă pec�toare a pdlenUJl·Ui (a - desohi'dere,, 5 mm înă1'4ilme) ; B - masă
metalLcă pe care alunecă bamJda ; C - bandă de lăţime 0,60 m ; D - ci!lindru
motor ou d•eunultiplkator ; E - sertar pentru reoU(perarea po'lenru�ui deshiidral1lat
 1. Num-ai lampa : 251/1 apă eliminată într-o oră,
2. Numai r ezis tenţa : 501i1 apă eliminată într-o oră,
3. Ambele surse de căldură : 970fo apă �liminată într-o oră.
Totul, pe probe mici.
Este bi neînţeles pos"bil să se mărească capaoit atea usiCătorului, _ să
.s<: măreasiCă numărul de lămpi, etc. Cît-eva recomandări tehni'oe în acest
SElS :

1 . In opt ore o lampă de infraroşii de 2 5 0 watt poate usca 200 g

- polen ;
2. Distanţa minimă intre ampă şi pol enul etalat în strat sulbţire :
cm ;

3. Temper atu ra Ill€die 45 "' . Deci, t enmostatul trebuie �eg'lat în con-

�ţă.
Sînt necesare a ti ea lămpi, de cite ori 200 g de polen trebu :e uscat .
Pievderea de greuLa'·e s abilizată este de 18%.
Ounos'C apicultori proiesionişti i nge n i oş i care şi-au construit ei înşişi
:::seăto-are bazînid u-se pe acest prineipiu, d ar de capacit ate mai mare.
dintre ei poate a ora actuală să usuce în opt ore 2 klg de ,polen.
Dar pentr u mulţi această capacitate .este încă departe de a fi sufi­
�tă, esrte necesar să se găsească altceva.
6'5. Us1car ea cu radia .:i infraroşii este, evide nt , destul de cos'tisi­
re, dar este singura metodă, după p ărerea mea; ·care rezolvă ches­
ea.
Pentru cei care eziiă totuşi să folo se a scă o asemenea instala ţie , mai
.::c::nine o meto dă - se po iolosi etuve industriale, ou .capa ci tate de des­
tare a ma<ri cantităţi de substanţă în timp relativ scurt. Din pă1cate,
:..._ acest caz se merge cam pe bijbîite, căci nu există ni'ci o adaptare spe­
� pentru p ol en. Aceste etuve trebuie neapărat să cuprindă un ven'ti­
şi, de regulă, rezlstenţe electrice . Ele asigură tratar-ea unor şarje
-

� rtante de polen, repede şi în condiţiuni satisfă·cătoare.

66. A;ş vr e a să subliniez diferenţele între uscarea în etuvă şi cea
inir aroşii :

1 . Evaporarea î n etuvă presupune o vent i laţie fo arte intensă , pen ­

- � evaiOUarea vaporilor de apă.

2. Că'ldura se transmite pdn conductilbilitate prin celulele polenu­

Deci pentru ca temperatura internă a stratu'lui de po len şi a'ce-ea a
-

�i grăcun:ci<or de polen în parte să atingă temp eratu r a externă es'te

� un anumit interval de timp.

43
 3. G radu l de skitate nu poate fi niciodată inferior nivelului higro­
metrk al aerului atmosferic, iar prin ven'tilaţi<e se introduce în per­
manenţă u·rp iditate �cea împrumutată din atmosfera încăperii în care s·e
află aparatul).
In cazul utilizării radiaţiil<or infraroşii, ac::ste inrcon'V'eniente nu
există - pentru că acestea practic nu încălzes·c. NiCi·odată nu veţi putea
încălzi · o cameră cu aj ut orul ra'diaţiilor infraroşii. Ele acţionează numai
asupra a •ceea ·ce întîlnesc strict în traiectoria lor.
4. ·I n cazul lor condudibilita'tea substanţei nu are ni'Ci ·o im port an ţă .
De îndată ce un grăuncior de polen suferă a cţiunea lor, este pătruns
instantaneu iar temperatura sa internă o e ga le a ză imediat pe cea exte­
rioară .
. 5. Nu este necesară . vcntilaţia.
6. Din motiv·ele indicate mai su\S, nivelul de sidtat<e rămîne tot­
deauna inferior higrometriei ambiante.
7. Nu este n evoie de termoreglare, din m oment ce încă de la înce­
putul operaţiei s-a fixat temperatura s t ratu lu i de polen.
Lămpile ·C'U infraroşii pot fi înl o·cu ite cu i nf r atuburi , mai ieftine.
1 •
Alăturat se află schema unui di spozit iv co nti nuu ou radiaţii in:fra­
roşii, cu 16 lămpi, funiCţion�nd 2 4 de ore din '2 4, avind capacitatea de a
usca în acest t imp 10 kg de polen .
Realizarea a�cestu:i dtspo.zitiv nu presupune mari dificultăţi. Elst·e
n e v o :e de o ;pînză 'lată de •0,60 m, so l idă , :bine întinsă între ·cei doi d'lin'dori
dintre ·Care unul liber (cel din dreapta), iar celălalt se mişcă , fo 3Tte îlliC€t
(2 cm în 24 ore), acţionat de un motor-aş electri•c de cea 1p10 C.V. pre ­
văzut cu un de mult ipliea'to r aranjat pentru această vi tez ă.
Dispozitivul poate fi -- în funcţie de nevoie - amplificat sau redus.
Eş_te o chestiune de adaptare la dimensiunea recoltei care trebuie u�cată.
C A P I T O L U L I I I -----

PURIFICARE, �:f.ACIK_-\.RE, CONSERVARE, DBPOZITARE,

COMERCIALIZARE

67. Purificarea. Aproape top apicuaorii obişnuiesc să- şi valorifice

:-eco ltele de polen aş a cum e s-::nt din sertarele colectoarelor, adkă ghe­
=:1:ltoa:oe întregi, supuse insă e· curăţări �purificări) - indis,pensabilă
::: cazul prezentării spre -:nzare la consumator.
Unele colectoare a · e"ect : acela de a răni un număr oarecarE.'
-::3€ albine. I n cursul s .., pe care li-1 impun obstacolele puS·e în
=

calea lo r - .grilă sa placă cu orilicii de forme variate - unele albine

:ş· lasă nu n umai ghe o�o3Ccle multicolore, ci una pkior.trl, alta un fr:ag­
:=:Ient de arip ă , alta cap· pentru că în ca zuri extreme capcanele fac
::.mcţie de ghilotină !
Cernerea pri n s:tă rezolvă n im ic , p entru că toate aceste mid
.:.. agmente, foarte uşoare, il traYersează ochiUTiie� In oazul unor canti ­
...;ţi mici, eliminarea aces:or :mpurităţi este relativ simplă - s � pune
::-- lenu1 într-o tavă şi se vinhrră suf ind între timp 'Peste el. Polen:u1, mai
_5:"eu, nu este afecta'" de aceas""l.ă manevră , în s•chim1b toate resturile, mai
şoare, sînt înldepărta'"e a ._ mat.
Am vă.zu t , la un apk: -or care recoltează cmrent m ai multe sute de
·
nograme, această opera:e -"ăcută manual. Inutil să m e nţ ion ez că este
oositoare şi costisitoare ; dar este im:lispe11lS'abilă pen tru obţinerea unui
�l en curat : de regulă, ·emeile ·ac această operaţie. In cazul cantităţi�m
=tai mari, o trecere p:in t�..r rezolYă o primă fază de purifiicare, şi ch'i ar
estul de rapid . B ine· :eles, sîn necesare grile şi site de dimensiuni
ecvate.
Defapt, cu re n ae G.er produs de ventilatorul aparatului elimină
e... e mentele cele m · �oare şi implicit simplifi·că trierea manuală care
deYine mai eJCpediti Yă şi :nai puţin costisitoare.
Dup ă această opera: e , polenul este perfect curat, fă·ră polu ante ; e a
:;x>ate fi făoută îna i n e S3U după uscare .

45
 6 8 . Măcinarea. Este bine să reamintim că polenul este un aliment
destul de greu digeraib il, atît de către allbine cit şi de om. InveHşul său
exteri'OT, sa:u exina, rezistă într...J{) baie de sodă caustică, l a fi el"bere , timp
de cîteva ore. Ded, sucurile diges tiv e sînt preci:s incapabile de a afecta
exina. Exami nî nd la mi•cro s!co:p un intestin de a1bină, îţi poţi da seama
că grău ncio arel e de polen sînt intacte. Şi totuşi, insecta s-a hrăn�t şi
a utilizat substanţele conţinute de ele, sulbstanţe fără de care viaţa din
stup nu ar f'i posiibHă.
Cum se realizează atunci fenomenele diges tiei , în condiţii atît de
defavor(libile }_ Simplu, deoarece exina este travetsată de o mulţime de
perforaţii prin care pot pătrunde sucurile di,gesti've, atît cele ale albinei
lucrătoare cît şi su•oul gas tr i•c secretat de srom:acuJ. nostru.
Grăunci'oarele de polen pe care le des•cope ri n în i nt estinul alibinei
nu sînt deci dedît aparenţă ; în realitate, ele sînt învelişuri goale , care
vor fi eliminate la exterior.

M E.

se�tiune schematică printr-un grăuncior de polen

;M. E - meanlbrana externă (exina) ; I. C. -
- memlbrana inter'lnă
tn:groşare c.elulozi'Că; M. I.
(i,ntina) ; N. G. - nucleu genef'8tor; N. V. -
nuC'leu v�etativ ; P - por

Totuşi, în ceea ce ne pri�eşte, ace astă d1gestibilitate relativ SICăzută

p o ate fi dăunătoare unor s tomace. Acesta este motivul m ăcinări i pole­
nului : a înle.sni acţiunea sucurilor digestive, mai efkace asupra suibstan ­
ţelor pt.llverulente decît asupra unor gră un cio a re cu .înveHş atît de rezis­
tent .la su'bs'tanţe ehimi'ce de genul sod e i caustice, ,cunO's'cută ca d e·osooit
de puterni1că.
69. Ded polenul trebuie măcinat. La început am făcut mai multe
tatonări dar mi-am dat repede seama că a�eam de a face 'OU o suibstanţă
aproape la fel de rezistentă la agenţi fizici 'Ca şi la agenţi chimi'Ci. Tre­
buie să ne dăm seama că po'l enul este un a'IT!_estec de sulbs tanţe higrosco-

46
_ ·ce -c ar e , 'Chiar după uscare continuă să aibă o -consis te nţă reLativ păs­
:oasă, puţin cremoasă şi se mojarează greu. Se obţine, prin mojta'l'are,
:Lai degrabă o pastă care aglu"inează decit pu]berea dorită. Mai muJt
::ecit atît, •cred -căstri irea perfectă a grău n cio arelor va continua să ră-
lină o operaţie lentă şi dificilă, · nccmpatibilă cu un proce:deu i ndrustrial
· de aît de volum.
70. Trebuia deci găsi alt�-a, şi cred că am gă•sit, - folosind o
:işniţă electr i•c ă de caiea, obfşn "tă în orke casă, al cărei ax se învî['­
-eşte foarte repede . ş· aici. ne o-vim de acelaşi neajuns - acela al ran-
1a.'TI.entului s>căztUt . Pen- a ob: e realmente puLber.e ar treibui mădnate
:::::! mai mult de cam 20 grane odată. Se obţine , în 2-� mdnute, o puJl­
oere foarte f i n ă , totuş · cu tendinţa de aglomerare, .chiar încă fiind sulb
eapacul rîşniţei. Şi '"rebuie tă grijă ca nu cumva unele grăuncio are
să rămînă n'esf ăm mate - pulberea se cerne pe o sită de mătase şi ceea ce
::ămîne în sită se mai " ntroduce încă o odată în rîşniţă.
Prooetderul este � pentru nevoile curente ale casei şi pen­
wru oîţiva 'prieteni - pem:cu măEnarea deci •a 'Cîtorva sute de ogr'ame.
7 1 . Pentru a ob:· e rcmda.ment s a t i s f ă căto r , !deci posilbHitatea să
uscăm de la cîteva · ogr-ame pînă la un chi n tal pe zi, trebuie să apli­
căm două pmcedee foarte ·-a::te ca principiu.
Dacă es te vorba de ap tor mij lociu , îi va trebui multă inoge-
� rozi'tate deoarece în come:ţ există nimic adecvat dd.mensiunilor între-
prinderii sale. Ehte ne\ ·4 deci să-şi construiaS'că u n aparat a:l 1cărui prin­
·p· u să fie similar c acela al rişni , ei electrice pentru caf•e a despre 'care
c::n voiibit, dar de c:limensi· · mai mari.
Motoraşul est e, e -:.den ce mai important : unul de 1/10 C.V. este
;Jerf€ct satisiăcător, eo_ · chiar u nul de 1/16. Se pro1cu['ă de la un
agazin de specialita .e ş: orice meseriaş îi poate adapta o paletă cu
·

�ametrul de 15-20 c:n i tr-o cutie metalică •cu capac.

Nu este prea corn. ·cat · cu puţină ingeniozitate o bţi ne m rezultatul
d.orit. Mi-am constr-ui acl1!ll ci: ·a ani u n aparat asemănător oelui desteris,
de care am :fost foarte ;:n \..U. � u.uu
Cum am mai spus, im-ţa motoraşului, diam'etrul paletei �dro'bitoare
.; capacitatea cu:vei trebuie adaptate pe mă'SIUra recoltei care urmează să
::. e mă·cinată, dar în orice caz randamentul nu este foarte bun .
72. Pentru a ob: e rezultate într-adevăr satis.făcătoare, treibuie să
găsim un alt procedeu şi să recurgem la un c o ncas or industrial : se găsesc
-
comerţ diver'Se variante, cu ef:cienţă perfectă.
Nu putem face aici pub · cita._e pentru o marcă anume. Dar, .apicul­
- ii in teres aţi vor găs · adresele firmelor ce produ c ·Concasoare put!înld
:r-a.nsforma polenul în pudră-fină.

47
 Este posibil chiar să vind em în fo rmă de p ilu le: polenul pulverizat
.şi apoi aglo mer:;at, au la cta ză d:e exemplu. A<c est lucl"'l:l mi-a fo s t confirmat
de. . Minist'erul S ă nă t ăţii , Serviciul Central de Farmacie (1966).
7 3 . Conservarea. Oricare ar fi măsurile pe care le luăm pentru
uscarea : polenului, rămîne pr oble m a co n s ervă ri ţ . Trebuie luate anumite
precauţiuni al ·căror scop este dublu :
1o Prevenirea al terării uLterioare, şi
2° . Elh� i nare a p ar aziţi lo r care pot să-1 atace sau, cel pu ţin preveni­
rea daune1o r. Vom examina pe rînd acest·e două puncte importante.
Polenul s:-ar altera. n egreş it dacă l-am lăsa . în contact direct cu
aerul, sau chiar pro tej at imperfect, într-o încăpere cu atmosferă umedă.
Se reoomanidă amlbalarea lui etan.şă, de preferinţă la . temperatură s'căzută.
CutiHoe metalice sint fo ar te bun e .
Cutii metailke. Le putem uti li za au c o ndiţia ca polenul să fie per­
fect US'cat. Avant aj ul pe care-1 prezintă a�ceste <cut-ii este ·e tan şe itate a p er�
fed ă şi rezistenţa la şocur-i.
Nu uitaţi să ţineţi pole nul î n permanen ţă la l oc uscat şi recoman­
d aţi clienţilo r dumneavoastră să mi l a e niciodată des<chisă o cutie înce­
s

pută . Ea tl'ebuie î nchi să ou gri j ă după fiecare întrebuinţar·e .

74. Paraziţi. Am văzu t că la uscarea po l enu lu i temperatura din
etu vă . nu trebuie să de pă ş eas,că 4 5 ° . Din păcate , această temperatură
eate asigură conservarea tuturor c al ităţilo r polenuluj nu are nid o influ'­
enţă a supra eVIentua<lilor par azi ţi prezenţi în masa lde gherriotoace.
Paraziţii siÎnt trei :
�1). Molia aerii, ale cărei ouă minuscule pot ajunge sert a,re , mili-
. în
ales în �cazu l colectoarelor model "dedesubt" ;
(2). Un acari an micrOS'COpi<C, Carpoglyphus lact.is 'Care trans.f.ormă
p o l enu l într-o făihă foarte fină - mult mai fină . detoît ar produce-o oon­
c as o rul cel mai perf'eoţionat - dar, bineînţeles, inutilizaibilă şi impropri e
conlSumului ; ·

(3). · Un nou pa r az it al po l enului , semnalat de

iCUrînd de <către Dl. P ;
J EAN-PROST. Es te voriba lde un mic >eol e opter , lung ·lde aproape 1 , 5 plină
la 2 m1m , •c·a:re se dezvoltă în rezervel-e de polen ·cu o rap iditat e uimitoare.
<beterm;inat id·e 'căt11e �rof. VAYSSIERE, de la muzeu:J. N aţio n al de
a
Istorie Naturală , aeari anu l poartă numele de Silv nus sirina11iendii s şi
ap arţl. n e familiei Cidgiidelor.
· 75. Există oare vreun mijlo·c :de apăr,are <contra ac es to r p ar ziţi ? ' a
. a) Contra moUei cerii. Ouă'le acesteia •care pot fi amestecat-e pl:'in­
tr e ,ghemotoacele - de polen, antre nate •au ele IÎn �cursul dj feritelo r
manipulări, n� . aŞ t e ap tă d ecît c o ndiţi i l·e fa�orab ile pentru a ecloziona.

48
Dacă nu am putut să le înlăturăm prin cernere sau vînt urare , este obli­
gatoriu să !Păstrăm polenul suspect la frigider sau cel puţin într-un loc
dacă nu friguros, foarte răcoros. Ouăle nu eclozione ază decît � ncepînd cu
aproximativ + 1 5° .
b) Contra lui Catpoglyhus.. Nu 'CUD.D'Sie un mijloc sp�cial de luptă
împotriva aJcestui acarian microscopk, sau mai bine z.is cunosc unul,
dar ezit să-1 menţiunez cu toate că nu este ni'Ci interzis, nid noci'V. Alpi­
cultorii vor judeca singuri : se depune recolt a sau o parte din ea într-sun
recipient de •capa'Citate con\enabilă, 'Ce se poate în1childe ermetli'c, şi se
picură înăuntru o mică can · mte d e tetraclorură de carbon. Recipientul
se inchiide �i s e ·redeschide după 24 'de ore ; polenrul 'este scos şi în'tins
in stTat Slulbţi'I"e pe o masă, pentru. aerisire.
':r:etradorura de carbon nu este inflam'abilă şi nu trebuie să o con­
fundăm 'CU sul.fura de carbon, inflamabilă şi foarte periculoasă.
Tratînld astfel acarianul Carpoglyhpus, oprim de asemenea even­
tualele pagulbe fă'CUte de mo · a cerii şi d e Silvanus. Dar ţin să menţio n ez
că această metodă are numai \aloare de prevenţie.
76. M i cul apicultor, amatorul nu este utilat şi nu .oce totdeauna pri­
•

ceperea neocesară pentru a '· de pe piaţă polenul aşa 'cum este recoltat
d.in •c oledor, şi nici chiar după uscare.
P.entru a evita accXlenre care ar putea avea cons e ci nţe serioase ,
este în inter·esul producă:'·orn!ui să ape1eze la un laborator 'Specializat şi
califi-cat ICare, în 'CUnoştinţă de 'Cauză, va pu'tea s ă dea in:di1caţii utile sau
un aviz competen t, bazat pe exam enul micros·copic şi 1biolo.gi·c al pole­
nului.
Recomandarea este repet, în interesul a:pi1cultorilor - pentru a
evita compromiterea într-o bună zi a a:ce'Stui produs al stupului eare ·con-
st ituie o ll'OUă bogăţi e pe posesorul de albine.

Sfaturi practice

77. 1. Alegeţi un mode de 'COlector îbine �onstru'it şi ,care şi-a dove­

dit calităţile.
2. Controlaţi cit mai des posibil colectoarele, în fi ecare zi dacă stu­
pina nu este depărtată şi dacă folosiţi modelul ,)deasupra". Nu lăsaţi
nicio·dată coledoarele la aceiaşi stupi d schimbaţi-le, pe r·în1d, la alţii,
pentru a preveni obiş uirea albinelo r, cel puţin în anumite regiuni.
3. Fiţi foarte s eve : cu dumneavoastră înşivă în ce,ea ce priveşte
recolta de polen . Feriţi-Yă de apă mai mult ca de orice. Arun'caţi fără
milă polenrul strins în colector şi avînd urme de umiditate. A!bsorlbir·e a
ei ar putea avea consecinţe grave.

4 - c� 240 49
 4. Păstraţi în permanenţă polenu'l la loc foarte uscat, iar Pentru
ca această conservare să fie de lungă .durată este indispensabilă trecerea
polenului prin uscător sau prin etuvă - 'in funcţie de volumul recoltei .
5. In miOmentul de fHţă api'cultorii î'şi vînd polenui, bine ourăţat,
triat · şi us·oat, fără altă prelucrare. [n unele 'Cazuri particulare s-ar putea
să fie nevoie de polen ' pudră '- are o omogen itate măirită ca aspect şr se
asimilează mai lbine. Intrebuinţaţi în ace>t caz I'iîşniţa electrică de -cafea
- :pentru 'Cantităţi foarte mici, sau un concasor special - pentru recal­
tele mai importa nte .
6. Polenul trelbu ie depozi,tat neapărat în, recip iente sau amlba�aje
penfrect închise. Pentru -a•ceasta, în runcţie de posibilităţi, veţi utiliza de
·

preferinţă •cutii metaHoe sau de plastic.

7. Veţi .fi atenţi la pa.raziţii care vă pot ataca stocul : moli a c.erii,
Carpoglyphu.s şi Silvanus. Fri gul vă va fi de un mare ajutor .
8. Există pos ibilităţi multiple de plasare . a polenului, 'pentru ali­
m en taţi a di•etetică. -Dar nu livr aţi niciooată decît un produs. perfect, pen­
tru a nu de:pr€'cia ,în ochii consumatorilor a•cest produs apicol plin de
viitor.

Ca.topheria chiapensis
(după Erdtmann)
PARTEA A TREI A
!ntrehuinţarea polenului în alimentaţie
şi in dietetică
!nvăţaţi să consumaţi polenul
Calităţile dietetice şi terapeutice
ale diferitelor polenuri
C A P I T O LU L 1 ----

COMPOZIŢIA POLENULUI ESTE MINUNAT ECHILIBRATA.

ROL JL DIVERSELOR COMPONENTE

78. Pentru a înţelege bine influenţa pozitivă constatată la un număr

considerabil de consumatori de polen trebuie să ne referim la compo­
ziţia ·chimică a acestuia eare este, fără îndoială, minunat etdhililbrată.
Mai întîi, polenul este un -alime nt foarte bogat, făr ă nid o îndo­
ială cel mai bogat din natură . In t i mp ce fructele şi legumele conţin
pînă la 90-920fo apă şi sînt deci sărace în elemente nob ile , polenul
care ajunge la 'COnsuma or este din co n tT ă anhidru. Trecerea PTin
us•cător i-a reţinut aproximativ 10% d in grr- eutate ; deshidTatarea fruc­
tel'Or sau legumelor presupune pi erd e r e a a aproximativ 90 0j0 din greu­
tatea lor.
Polenul este deci un aliment bogat, deosebit de bogat, fără ase­
mănare în natură şi în plus un alim en t co mpl et . La l aJbo rato rul naţio­
nal de l a Bures-sur-YYetle în departamentul Seine-et-Oise, s-au putut
men ţi ne în viaţă timp de şase luni, în pe rfectă sănătate, loturi de
şoared care nu primeau altă hrană decît o r aţie zilni·că de polen.
7 9 . A•ce ast ă bogăţie este dată de numeroase feluri de elemente
care au, toate, o mare importanţă pentru metaiboli'smul nostru, adică
pentru întreţinere a organismului şi a sănătăţii, elemente care înlesnesc
subs tan ţi al schimburile.
Cum nu putem intra în detalii, amintim numai că pol enul conţine :
cea 200/c pr oteine (materii a:tbuminoide �otate) ;
cea 40--450fo aminoacizi (azot total asimilabil şi indis'Pensa:bil
vieţii) ;
'Cica 3QOfo glucide sau substanţe dulci ;
vitamine, · puţin abund ent e , ce-i dr ept , dar a căror prezenţă în
ratia
' zilnică
. ,
a unui om sănătos E-ste abso lut necesară ;
.

în afară de acestea, doctorii CHA UVIN şi LENORMAND au des­

co peri t un antibiotic şi un fador de creştere de-spre care vom vol'lbi
mai tîrziu.

53
 80. Este foarte posibil ca efectele adesea spectaculare o bţinute ca
urm are a unui •consum regula't de .polen să se datoreze mai ales pre­
zenţei proteinelor, vitaminelor şi aminoacizilor şi de .asemenea prezenţei
într-o proporţie redusă a o li.go-elementelor ; fier, 'cupru, potasiu, sodiu,
magneziu, 'C'aldu, silidu, etc. , al căror rol şi importanţă nu sint neapărat
pe măsura cantităţii ; aceste elemente pre cum şi precedentele au mai
ales rolul de catal·izatori.
In .pole.n mai ·există încă o proporţie de 3-4% materii n eiden ­
tificate, materii necunoscute pentru moment, dar a căror acţiune, n e
este permis să :bănuim, este determinantă, tcl[ndu-i ca:r.acleru[ specifi.c
şi ·calităţile minunate.
8 1 . Cîte .ceva despre proteine. Proporţia lor poate varia de la 7
la 30%, în f un,cţie de polenul •consitlerat : 200fo poate fi consiiderată dreipt
proporţie medie satisfă<cătoare. Aceasta aşează polenul ca valoare ali­
mentară, şi numai pentru a-c eastă singură ·categode de swbs'tanţe, la
nivelul lucernei şi inaintea •cerealelor. El conţine elemente pe care pro­
dusele de o rigine animală, mai bogate în protide , nu le au (TOD:O ş i
BRETERICK, 1 940).
Aveam deci d reptate să afirm că polenul este un aliment bogat,
căci •conţi•ne mai cu seamă elemente de tot felul necesa·re vieţii .
82. Tată-ne ajunşi acum la aminoacizi •care sînt materii azotate
absolut inldispensalbile pro·cesului vieţii şi pe 'Care o rganismul n'ostru
este intCapabil să le produ'că sau să le sintetizeze. Reprezintă 13% din
g reutate a polenului uscat.
Este nece sar ca alimehtaţia noastră să.:.i of-ere · or-ganismului gata
pregăt iţi. Nu trebuie să' mai repetăm că prezenţa lor in polen îl face
deosebit de preţios.

+
In polen sre găsesc. �menţionaţi mai jos. Cantitatea indi­
cată r eprezintă grame la 100 grame d e polert uscat. Sînt scr is e cu
cu rsive numele •aminoa'Cizilor indispensabili vieţii :

cistein ă 0,6 arginină 4,7

histidină . 1 ,5 izoleucină 4,7
triptofan . 1,6 leucină 5,6
metionină 1,7 lizină 5, 7
feniZalanină 3,5 valină . 6
treonină 4,6 acid glutamic 9,1

Nu putem ide·cît înflegistra aceste rew'lta:te care ne confirmă totuşi

bogăţia polenului, diversitatea compoziţiei sale. Intr-adevăr el conţine
de 5 pînă la 7 ori ma i mulţi amino acizi decît •Carnea rde vită, o uăl e şi
brinza, considerate la greutate egală.

54
 . 83. Trebuie să spunem citeva cuvinte despre vitaminele din pol en .
Sînt 7, .şi anume prezente - următoarele cantităţi medii (în 100 g polen
proaspăt} :
B1, t i,am in ă sau anellrină : 9,2 gama - metabolismul .gluiCidelor ;
B 2; ritboflaiVină sau - - : 18,50 gama - vi tamină 'Ce serveşte
nu tri ţi•ei ;
pi ridoxin ă : 5 gama - �orizează cre.şterea, combate aniemia ;
� PP sau nicotinamMiă : 200 gama - combate tulburările cutanate,
ldilgestive şi neUI"'-mU9CDlare ·
acid pantotenic : 50 gc:na - iavorizează creşterea, combate tul­
burările "Cutanate. net"icase, respiratorii , digestive, circulatorii etc. ;
acid foHc : 5 gama - ematopoietică ;
C, acid as·corbic : 7.000 gama - combate sco Dbutul , ,gingivita, heunora­
giile etc...
·In sfîrşit, �n s-a descoperit în polen o glucoztdă , rutina, ce se
găse şte din ab undenţă - de hrişcă - aproape ) 7 mgOfo. Rutina
are o acţiune favo - asop:a întăririi capilarelor şi evită heunoragiile
cerebr.ale, crizele caroiace e:c.. (lucrările lui :SIIM de la Tartu, Estonia).
La acest tablou s-ar mai putea adăuga carotenoizii activi sau pro-
vitamina A care se R'allSi - în organism în vitami n a A : procentaj
important, 5.000 la 9.000 00 g.
Vitamina A nu esie '\"a decit axeroftolul sau rebinolul, oonsti-
tuentul .puropurului retiniaTI.. A.ce.&-tă vitamină intervine· .şi în afecţiun ile
ooulare oum ar fi de exempbJ. xeroitalmi a .
84. Conform obţinute de profesorul B. A. DEVIATNIN
(U.R.S.S.) , 1oare s-a ocupat. de studiul Yitaminelor, şi �celor aLe dr. N. P.
IOIIRIŞ 'Clin Mosco-v-a, a irebui să menţionăm, în afară de vitami n el e
·. .

amintite mai sus, ele vitamine :

H, · hio tin a - favori7P:a:ză aeşterea, acţionează în tu·1burărHe cut·anate
şi în blefarită, şi
E, tocoferol - "f;uripă a reproducerii, antisterilă , indicată pentru
spermaţogen� - - neuro-muS<:ulare.
[n prez en t ar � C€ci., dar nimilc nu ne S!pune •că a'ceastă listă
este încheiată, nouă diferite în polen, fiecare av,îrud un rol
însemnat în funcţionarea " r organelor noastre .
. 85. Suib rezerva ennfinnării rezultatelor prelim in are ale pr ofeso­
rului Ioiri ş , iată ci e\"'a infunnaţii suplimentare asupra i'Utinei : ru.şii sînt
primii şi anume profesorul !oiriş, care au pus în evidenţă acest nou ele­
ment - cunoscut de altfel -de Îoarte mult timp dintr,-o serie tie plante .
în special hrişcă şi Sophora japoni.ca.

.5 5
 Rutina a fo st descoperită acum mai !bine de o sută de ani, în 1 842,
de -către August WEEB, .în florile de Ruta graveolens. .. Rutin a este pre-
zentă printre altele, în următoarele plante :

ardei, în cons ervă 3,90fo morcov 3,70/o

fructe de s:coruş 2,350/o mandarină (ocoajă) 5 ,20fo
coji de ceapă 7 0fo flori 'de tei 1,20/o
ceapă curăţată 0,5o;0 Sophora japonica 25 0fo
fructe de mărcieş 0,9.2-1,5°/
0
Iar în polenuri :

păst ură 1 3% polen de nuc 30/o

polen de alun 3 ,5 0fo polen de hrişcă pînă la 1 7 Ofo

Toate acestea sî·nt date din corespondenţă personală, Ioird.ş.

8 6 . Rutina este. o .glucozidă, o sulbstanţă care prin hidroliză se scin­
dează în glrucoză şi alte s ulhstanţ'€ de natură variabilă. Dar unii autori
o ·con'sitderă vitamină, vitamina P (nu R, aşa cum s-a scris uneori din
greşe ală).
Aceste generalităţi,foarte utile , ne vor permite să înţelegem, să
urmărim mai bine efectul rutinei asupra or.ganismuiJ.ui. PriniCipala s a
proprietate este de a spori rezistenţa întregului. si stem oaJpilar ceea ce,
�
după eum vom veldea mai departe , are co nsecin importante în dome­
niile cele .mai diferite.
La Laboratoarele farmaceutice D:AUSSE din Paris s-a făcut un
;
�
studiu ·complet asupra rrutinei. Iau d!in mi� broşură pe oare au · bine­
voit să mi-'0 U:imită, informaţiile care urmea.Z�. :
�1) Toxicitatea. Aspect important. Toţi\ �)J.torii
sânt de acord că
această toxicitate este slalhă. Se citează dozel�u rmătoare : 0,80._ g/'ktg la
iepure şi 0,50 g l'a -cobai. La şoareci poate merge pînă la 1 g/kg. Adlmi­
ţînd că o:r�ganismul nostr-u ar avea aceeaşi toleranţă, s-ar putea deci
admite pînă la 60 sau 70 g pentru un adult. Bineînţeles consumul de
polen conţinlînd rcrhiar 1 7% rutină este fără urm�i. Să vedem acum care
sint avantajele.
'\Y' {2) Efectele asupra rezistenţei capilare . E:x:peri.enţele fărcute, în

'-- ·"1' amănuntele cărora nu este cazul săintrăm, permit să constatăm că la

animalele de experienţă r ezistenţa capilarelor poate fi sporită pînă la
76 0fo prin doze de 20 de gama {adică .2 0 miimi de mil:�gram) pentru �i­
male die aproxi'mativ 500 grame. Pentru un om de TO �g aceasta ar cores­
punde unei d�ze de 140 ori mai puternică, 'adi,că 2 800 .ga:m'a sau 12,.8 mg,
cantitate fără importanţă.

56
 pen::�lblb·�-.ti"i capilare. Rutina :protejează orga-
tuJilnl!r':ăn!e penneabilităţii 'Capilare datorate unei iradieri
� amsecuti:Ye inj ecţi ei cu histamină.

tiz:�::ftli" de sîngerar'e şi a timpului de coagulare

a sîngelui. Rutina di:nb timpul de sîngerare în proporţie 'Cle 30-
40%. Ea diminuează de asa ,SD!ea illnpul d.e coagulare.
(5) Alte efecte. a P�i:ea contracţiilo r cordului izolat şi încetini-
rea ritmului. Acest efi esa=- re.simţit în d eoseb i de inlimile oib'osite s au
intoxicate ;
b. Efect diurei:Se ·

c. Efect vasculG::,
87.Proprietăţi aceste acţiu ni se bazează pe
roh1l jucat de fragili� '-9i"'..u.c= - in m ari le accidente ale solerozei arte­
riale şi hipertensiunE
:ro ul profilactic cert pe care-I joacă admi­
aa�mte de temut.
lui American Chem. Society, 194,6 ,
Atlanti'C City) că re
;(s eula eapilară, măsurată la 1 2 1 9 hipertensivi, era
anormal S'Căzută la -. aDeă 2l•t. din -cazuTi.
«Din aceşti 255 vi, 1 73 au putut fi menţinuţi sub abser­
trata\i u"U rutină, la 88u;0 dintre
săpiămllli r ev enirea rezistenţei capilare la
n orm al .
«Aceiaşi auto · să dovedeas-că că la aceşti hipe.rtensivi la
care rezistenţa capilarij frFese adusă la o valoare normală cu ajutorul
unui tratament pe bază · ă, frecvenţa accidente�or prin rupturi
vas·culare cerebrale sau uuau!'J!"E era de 20fo pe cind l'a hipert ensivii netra­
taţi atingea 25%.
In sfîTşit, molia:: � fu grupul trat at cu rutină a fost de 1 Ofo faţă
de 1 OOJo la martori».
88. Mi-ar trebui 2@!0!oape o pagin ă din această ca rte pentru a enu­
mera toate afecţiuni!e pe care rutina le vinrlecă sau le ameliorează. Mă
voi mulţumi să en'llii!2r pcincipalele erupţii trornbopenice, erupţii toxi•ce,
diverse hemoragii, b _ · ·· hemo ragii intestinale, nef·rite hematudce,
glaucoame hemoragice. !!J!:tetrite hemoragice, hemoragii retiniene, edeme
de diverse naturi , eczeme acute şi cronice, ul•ceraţii ale piciorului �a1cţiune
asuipra capilarităţii) riazis, degeTături, radiodermite incipiente şi -
cu ti tlu informa ·v. - Iezi · cutan ate provo·cate de iradierile atomi1ce.
Jn sfirşit în obsitbieă,. pentru corectarea fl'lagilităţii capilare a
femeii în travaliu, pennru prevenirea hem'Oragiilor meningeale ale s'll!ga-

57
rului. La femei înisăl"cinate rezistenţa capilară a fos t ameliorată în zece
zile . în 60% din caztJri ca urmare a administrăr ii rutinei (lucrările lui
M. DUMONI'),
. AceaSJtă .listă nu mai are nevoie de comentarii. Ştim acum că pole­
nul conţine în doze variaJbile - pe care ar fi bine ca labo.ratoarele noas­
tre să le poată preciza această rutină ·cu acţiuni multiple care se
-

adaugă la ·eeea •ce ştiam deja despre ceilalţi :constituenţi ai săi Natura
pune la dis1poziţia .omului tot ceea ce poate contribui la menţinerea sănă­
tăţii lui .şi chiar mijloace de !Vindecare.
Polenul este cu siguranţă unul din ·cele mai preţioase.

89. Nu mai enU'merăm diferitele vitamine menţionate mai sus :

proprietăţile principale ale fiecă·reia au fost indi·cate deja.
Sint sigur că toţi cititorii vor aprecia diversitatea 1or şi nu va mai
fi de mirare pentru nki unul că fiind atît de bog1a t polenul are proprie­
tăţile <eunos•cute : El ·conţine intr-adevăr o cantitate n eobişnuită d e ele­
mente nobile, toate cu acţiune mai mult sau mai puţin însemnată asupra
unuia din sedoarele ovganismu·lui nostru. Şi putem afirma că acţiunea
lui asupra . fiecăruia dintre noi în ur.ma unui con:sum regulat nu poat·e
fi decît folositoare. Cine oare nu se plînge în zilele noastre de cutar�
sau cutare carenţă, tulbur.are sau insuficjenţă pe care •consumul d e polen
într-o doză zilnkă �e-ar amelio.ra sau le-ar face chiar să dispară ?

·9•0 Eviq:ent, . această broşură nu are de fel caracter ştiinţifilc ; SJcopul

. .

său e'ste .de a populariza în rîndul .consumatorilor cîteva noţiuni elemen­

tare de alimentaţite .şi de dietetică, rărnânî!ld pe un _ teren adcesi.bi1 tuturor.

De aceea am evitat ·cuvintele şi toate frazele pretenţioase ; daa: era

inevitaibil să indicăm •cel !Puţin numele vitaminelor şi aminoacizilor atunci
cind am prezenti'lt principalele pl'O'prietăţi ale acestor s ubstanţe.
Nu este de·ci cazul unei analize amănunţite care să epuizez·e com­
poziţia polen1,1lui ; cităm numai principalele ş i cel e mai . eficiente compo­
nente . Să notăm deci prezenţa fermenţil6.r, a diastazelor, atît de utile
pentru digestia stomacală .şi intestinală, a hovn1onilor �tit de la modă
şi să S!punem cîteva cuvinte despre o sulbstanţă deosebită •care nu a fost
separată pînă acum dar a fost semnalată de către doctorii CHA UVIN
şi LENORMAND. Este vorba de un factor antiibioti<c extras din polen
în generaL Studiul reS!pectiv a făcut obiectul unei comunicări la Aca­
demia de Ştiinţe la 2 ianuarie 1957.
Un extra'ct aleooUc de polen s-a dovedit foarte acti'V asupra anumi­
tor ·culturi microbiene pe .care le distru:ge. Pe de .altă :parte, la .şoarecii
care au primi t doze din antibioticul menţionat s -a constatat uneori o
diminuare consilderabilă a florei intestinale .

.58
 Nu este deci S1.ll"pp"ioză:tor să aflăm că o cură de polen vinlde:că
.
enteritele <dele mai rebele. an re � mai depart e asupra acestui subiect.
Dar să reţinem că po are o acţiune fericită asupra microbilor, bac-
teriilor şi diverşilor f - ce se găsesc în intestinul nostru. Polenul
elimină pe cei nocivi . · - 'VOriz.ează creşterea celor uti li. Intr-un cuiV'Înt,
sperlnld ·că îmi va fi ien:.aiă această e:xp:resie tfigrurată, "po le nul este
agentul !de .poliţie al intestmnb:ri
9 1 . Se pune u:rmă intrebare : exi�tă oare polenuri toxice ?
Cred că pot ră spunde a această întrebare. După o experienţă
de m·a·i . bine•de diJisp;:reza:e nu am auzit pe nimeni spunînd ·că ar
fi fost d•eranjat de o arecare consumat. Există oare vreo
explicaţie ? Desigur . ea - - ele, pe de o parte, f·ac :prospeclarea sur -
selor d e pol.en în ime::Ema "\Ccinătate a stupului lor şi că, pe de altă
parte, sînt - o ri ce s-a:- _ ,.,.. - partizanel'e minrmului .efort. De a•c eea
ele nu ziboară departe � şi caută mai ales pl antele •CU polen abun-
dent. Sînt interesare · · e înfloririle masive : crUJcif•ere (rapiţă,
varză furaj·eră, IIIUŞ'-L2r e:-.c..). :im'bă- n eagră , s alcîm; ;pomi fructiferi, lavanidă,
castani etc., ale căror _ - nu au e\ident nimi'c nociv.
Totuşi, în natură � pmn e toxi'Ce, pe care le cunoaştem bine :
omagul, •cucuta, la · br.nduşa de · toamnă, mătrăguna, măse-
lariţa, .ciumăfaia , di · Or toate aceste plante există mai ales
_ . ·a
ca indivizi iZ'olaţi .: :r:lll.in mici petice de clteva duzini dar nki-
_ -

odată aglomerăTi � an-ag de loc albinele.

�-

Şi de •a1ltfel, cine ne _ �ă polenul acestor plante este toxic ?

Nimi•c nu •confirmă o ase .,,:rpea presupunere. In plus ştim bine că într-o
plantă considerată ca :1 ..
oate părţile plantei sînt nocive. Une­
ori sînt n ocive :fnmzela. sem rădăcinile, sau tulpinile, dar niciodată
planta în întregime.
Aldmi·ţînd to a reţinut într-un anumit gr ad aceast ă
m sute de ghemotoa•ce de polen cîntărind
- ·mre tre�uie să fie nulă sau practic nulă.
te s-ar datora mai ale s alcaJ.oizilor pe oare
mgane. Dr. CHAUVIN, citat de ma i multe
ori, afirmă ·că nu a =ci.odată găsi vreun alcaloiid din :grupu'l mor­
finei î n polenul de ID2C ..;_ nici unul din -cel al esculinei în polenul de
castan. Cauza pare deci elucidată..
92. Mai trebuie să Ee examinat un al t aspect al proiblemei, cel
puţin sumar : este T"orile de alergie, adici de intoreranţ a anumitor indi­
vizi faţă de unele substanţe. rtiearia este o alergie c·auzată d e peşte
<Sau de căpşuni ; boala - · este o alergie cauzată în special de p ole­
nurile .gramine�lor, etc_

59
 Un foarte m are număr de specii de plante s·înrt în stare să pro­
voace manifestări alergice ca urmare a împrăşti&ii polenului lor în atmo­
sfera înconjurătoare, pe care o respirăm. Dintre a'Ce'Ste plante menţio­
năm : salda, alunul, arinul, mesteacănul, platanul, saloîmul, teiul, coni­
ferele diferite : 'pinii, molizii, zada, etc , cea mai mare parte a grami­
...

neelor spontane (nu şi cerealele) : golomăţul, flocoşica, pirul, hiruşorul,

etc . , C'ompozeele : artemisa, cioroi.
..

Trebuie să remarcăm că accidentele sînt totdeauna ocazionate de

polenurile anemoiile, adoi1că de acelea purtate de v�nt şi niciodată de
polenurile culese de al'bine deoarece acestea adaUigă în polen, în timpul
formării ghemotoacelor, puţin nectar şi salivă · care distrug principiile
alergice ale poLenului acestor flori.

Hedera helix Melilotu&

macrorhiza
(după Erd.tmann)
C A P I T O L U L 1 1------

INVA.X S....\. CONSUMAŢI POLENUL

9·3 . După cum ·exb-îă numeroase v<arietăţi de polen. Dacă

există polenuri de di� i
·• există şi de diverse gustur . Unele au
un 'P['onunţat gust zah2l� ; alte polenuri sînt mai mult sau mai puţin
amare. Cum în genercu se consumă am est ecur i putînd prov eni de 1-a
Z'ece specii dominante, predominant este mai degrabă amar decît ·

zaharat, amăreală care de cele mai multe ori nu pl ace tuturor.

Cum putem îndrep-..a acest ucru, pentru a face din degustarea
polenului ceva plăcut pe - posibil ? Iată de oe ne vom ocupa în rîn­
durile ce urmează.
Să spunem la inceput că există m ai multe felur,i de a consuma
polenul :

1 . In stare naturală,. in ghemotoace sau m ăd nat.

·2. Intr -un amestec cu unt , du lceaţă, miere, etc.

94. Polen în stare naturală :

a) ,ghemotoace, aşa en:n se ·au din colector şi 10u:m il livre ază cea
mai mare parte a � :... ;:_ După cum ştim , numeroase pers'o ane se
mulţumes'C să ronţăie po natur şi se simt foarte bine. Se poate lua
şi cu o înghiţitură de a:pi. care uşure ază degl:utiţia. Da�că polenul este
prea amar, S'e suge COJ!COIDiient o bucăţi:că d!e zahăr sau se ia într�o
linguriţă de miere de ·�ate. Nu sînt partizanul amestecăTi:i polenului
într-un pahar ru � da unora poate că le va place.
Se poa te face un fel de amestec, din polen şi miere lichidă, .sfă-
r.îmînd in prealabil po In medie, mierea nu poate absolibi deoît
300fo d in polen şi rezu1:· es'"..e puţin ispitit or.
ib) Po len pulve.�. Cu un polen pulverizat se obţin cele mai
bune rezultate căci amestecul se face mai bine şi se obţine o mai mare
omogenitate. Dar, la fel ca în cazu'l precedent, .amestecul nu in1oîntă
ochiul. Se olbţine un amestec ce seamănă cu muştarul. Ceea ce nu împi,e-

61
dică însă acest polen pullbere să fie excel<ent - datorită uşurinţJei cu
care se asimilează amestecul.
Reamintes1c că este relativ simpllu de obţinut polen pulverizat mă'Ci­
nîndu-1 citeva minute, şi în cantităţi mki printr-o r.îşniţă electrică de
cafea.
95. Polen într-un amestec. Este un rafinament pe care unii il vor
aprecia, în special consumatorii des'CUiajaţi de guswl amar al anumitor
polenuri.
Aceste amestecuri presupun că polenul . a fost în prealabil mădnat
cu ajutorul rlşniţei electri'ce de cafea despre ·care am vorbit mai s us.
Dacă exigenţele nu s·înt prea mari, îl putem utiliza 'aiŞ'a cum se scoate
din . rrşniţă, ou toate că mai rămîn părţi din ghemotoace ce nu au fost
bine mădn:ate. ln această formă putem să-1 trecem printr-o sită f'o arte
fină şi să-1 amestecăm apoi cu unt. Se obţine astfel un amestec exee­
lent, cu efecte remarcabile, mai ales dacă este asociat cu miere. Thtuşi
,

constituie un întăritor de prim ol'din, de o bogăţie excepţională şi care

se asimilează perfect:
. In lipsa untului se poate întrebuinţa un alt •corp gras sau dulceaţă,
de preferinţă j-eleu de coacăze, d e zmeură, de gutui, etc.
.Dar acestea nu •constituie, bineînţeles, o obligaţie. Eu cred că cea
mai mare parte . a eonsumatorilor se vor mulţumi să ronţăie ghemotoa­
cele de polen - 'CU sau ifără apă, s au cu vreo dul'ceaţă - acesta fiind
·

mijlocul cel mai simplu şi care nu necesită nid o pregătire prealabilă.

96. Doze de utilizare. Se pare că polenul îşi datorează calităţile mai
ales prezenţei în el a vitaminelor şi aminoacizilor. Vibaminele, nume­
roase, dar slab reprezentate 1ca procent relativ, înde�plines'c rolul deja
indieat dar mai ales rolul de catalizator. Prezenţa lor este ded o utili­
tate incontestabilă, deoarece ele favorizează desfăşurarea unei serii de
procese biologice fără însă a fi distruse.
Nu se poate spune acelaşi lu'Cru şi despre aminoacizii pe care am
învăţat să-i cunoaştem. Cunoscînd cantităţile neoesare organismului, şi
fără a dori să intrăm în consideraţii mai mu'lt sau mai puţin savante sau
compHcate, ajunge�m la concluzia că ţinînd cont numai de aporturile d e
polen ar trebui să consumăm zilni!C circa 32 grame.
Dat fiind că în alimentaţia noastră se găses·c şi alte SIUrse de amino-
acizi, se poate spune •că raţia de polen trebuie să fie :
cea de întreţinere . 20 grame pe zi
cea de şoc . 32 ;grame pe zi
Ceea ce înseamnă că o pers·oană suferin!dă, o:bo·sită, astenică va
trebui să -consume zilnic circa 32 grame . de polen pe cînd un minimum

62
de 20 grame sînt suficiente pentru păstrarea sănătăţii unui adult ce
desifăşoară activitate :fizică sau intelectuală intensă.
Pentru copii este neroie de avizul medi cului ; iată totuşi indica­
ţiile de orientare :
de la. 3 1a 5 ani . 12 'grame _pe zi
de la 6 la 12 ani . 1 6 •greţme pe zi
Apoi, raţia normală a adultului.
97. Mai mult <::a igur, nu toată lumea are la încemînă un dntar
pentru verificarea dozeiOT indicate mai sus.
De •aceea iată cilev-a referiri la capadlbatea liillguriţei şi a lingurii :
1 linguriţă de cafea rasă cu polen us·cat .cîntăreşte 5 g
I lingur-ă de supa rnsă cu po1en uscat cîntăveşte 15 g
1 linguriţă de cafea plină cu polen uscat .cîntăreşte 8 g
1 linguriţă de deserl plină cu polen us1cat dîntăreşte 15 g
1 "lingură de supă foarte plină cu polen uscat ·cîntăreşte 24 g
Va fi uşor, plecind de la aceste indicaţii, să determinăm pentru
fieca:l'ie ·caz în parte numărul de linguriţe de cafea, de desert sau de
supă, rase· sau pline, ce trebuie luate zilnic.
98. Ultima întrebare care se pun e : In ce moment al zilei tre:buie
luat polenul ?
Am fă•cut num� experienţe pe mine însumi, pe cei apropiaţi
şi pe numeroşi prieteni ; cred că momentul cel mai favombil este dimi­
neaţa pe nemîncate, cn aproape un sfert de oră înaintea mi·cului dejun .
·În a:cest caz se poate lua dintr-o dată raţia zHnkă, fără ni i un c

in'COnV'enient. Dar o pn em tot atit de bine împărţi 'În ldouă părţi egale,
jum ătate dimineaţa înaintea micului dej un, jumătate înaintea mesei de
prînz sau a mesei de seară
Acest procedeu es"-te recomandat în mod special pentru ·copiii între
3 şi 1 2 ani.
99. Există contrcrindicaţii ? Personal nu <m.nosc ni·ci u n a . Totuşi tre­
buie să mărturisesc sincer că polenul îngraşă . Vom vorbi despre acest
lucru În capitolul urmă""or.
Thte un avantaj, sau un d€zaYantaj ?
Este un avantaj endent pentru persoanele slabe care au în'Ce:rcat
fără succes s ă se îngraşe. In schimb este un mare inconvenient pentru
doamnele •ce doresc să jească moda şi s.ă se conformeze liniei din ce
în ce mai J;?ubţiată. Vor trebui să aleagă între o slălbire pr:ovocată adesea
de medieame nte sau de regimuri dreconitce - şi care· pot avea urmări
dintre •cele mai neplăcute şi cura de polen, inofensivă, <Care le va reda
sănătatea, vigoarea, dinamismul şi buna dispoziţie.

63
 Că·ci, aşa cum vom vedea în paginile ce urmează, polenul poate
reda org an i smului toate aceste lu cruri pe care viaţa modernă le suprimă
puţin dte puţin fără să prinzi de veste.
Aşa oom se face cură d·e struguri, cură de fructe, de ce să nu se
facă şi o cură d e pol en -- adăUJgînld alimentaţiei ziln ice cîteva zeci de
grame din această minunată substanţă naturală, plină de vitamine şi de
n�număr:ate el emente inld'iSipensabile sănătăţii, pe care florile ajutate de
soal'le au pus-o la dispoziţia noastră, prin intermediul ne obos ite'lor cu[e­
gătoare din stUJp ?
Urmează 'Să răspun'deţi prin da sau nu la î ntrebare a pe care am
pus-'o, cu t oa te că nu este voriba de un referendum.

Sfaturi practice

1 00.
1. Faceţi una sau mai multe oore anuale de polen., ca o cură de
stru!g'Uri s·au de suJC de frude.
2. Consumaţi po1en UIScat, cu aspect satisfă,cător şi .garantat , ron­
ţăinld ghemotoace1e ca atare sau dUipă ·ce-l mă1cinaţi. Luaţi odată cu
polentil apă înidu}cită sau miere, unt, dukeaţă, d'U'pă eum pr efera ţi, sau
dacă vă displace gustul amar a'l anumitor polenuri.
3. De preferinţă 'con\Sumaţi polenu'l pe n.emîncate sau puţin îna­
i ntea m eselor.
4. Doza normală es t e de cea 20 'g pe zi, p entru un adult, doza de
Şoc - 3·2 g (eX'cepţional) .
5. Pentru copiii suib 3 ani , reduceţi .acea:stă doză cu cea 1/3.
6. P entru a nru eîntări de fiecare dată, amintiţi-vă că o linguriţă
de cafea cu ghemotoace de po·len us cat cîntăreşte 5 g, o linguriţă de
desert 10 g şi o lingură d e sUlpă 1 5 g. Este vorlba de măsuri rase.
7. p.entro măsurile pline, corespondentele sînt urttnătoare'le : lin­
guriţa de cafea, 8 g ; linguriţa de desert 1 5 ,g ; lingura de sUJpă 24 g.
8. O cură bună trelbuie să dureze o lună. Ea treb uie repetată în
cursru<l anului, mai ales la începutul anotimpuril'or, iar un eori tre!buie
prelun.:gită tot anul cu intei"Val e de cite o săptămînă din timp în timp.

Ulex nanus Amygdalus communis Trifolium campestris

(după Erdtmărm>
C A P 1T O LU L . I 1 I .._._ ___""""______,;"._
.. _ -,--
-.,--

· A? 1

. 1101 . Am primit sem mi-au :fust comunicate extrem de numeroase

confirmări : în lumina faplelor pe care le relevă; se pot indica cazuri'le
in care se recomantiă cousumul de p:>len.
Pentru cît mai rimHă claritate în ace astă expunere voi indica
efecte'le constatateşi rezUHate1e obţinute într-o mulţime de afecţiuiili
sau de defidenţe. Fiecare cititor se va putea orienta.
102. Polenul şi pofta de mîneare. După cîteva zile de consum nor­
mal, aşa cum s-a :i1::tdH::at mai :sus. se constată, ou rare excepţii, la toţi
pacienţii o revenire a pc:lfiei de mîncare. A:Hmerite care îi lăsau ind i­
ferenţi capătă din nou atenţie. Devin din nou plă'cute şi sînt consum'�te
ou plă:cere. S-ar putea ca acest efect să se datoreze unui element pre­
zent în polen şj can> acţimrează asupra centrului de contro:I <aa. . atpetitu­
lui situat într-o glandă ailată la baza cr-aniului - hipofizra.
Trebuie să ne mai gîndim că polenul acţionează asupra metaboUs­
-
mu:lu i în general, adică � ează toate funcţiile, în sPecial fu:n!Cţra
gastl'i•că , de unde rezuliă o apetenţă sporită care f aiCiiit ează foarte mult
re'înnoirea întregu.'lui �

103. Polenul şi gre..&alea, Aşa cum am mai arătat, slăbiciunea nu

rezistă la o cuxă de po!ea Această cură echivalează toate intăritoarele
cunoscute, lutcru demonstlrat ştiinţific. .&lte foarte pro:babil, pentru că
consumul de .polen ip!m:!fică metabolismrul şi pofta de mdncare, că
·

lucrurHe stau astfe Cele - efecte sint cu si·guranţ ă legate unul de

altu[. Deoarece mîncaţi mai .n:J.Ult şi mai ales că asimHaţi mai bine ceea
ce mffn1daţi, "profitaţi m<ri aşa cum se spune. Fie că areas:ta este
cauza sau alt a , faptele se �tă astfe l . Polenul îngraşă acolo unde
alte tTiatamente au daî greş.

104. Polenul şi tulborii:rile intestinale. Această acţiune este confir­

mată dle cei mai renumiţi cercetători. printre care dr. R�my CHAU­
VIN. Consumul de polen efect dublu :

l
are

s - c. 240 6'5

1
 1 . Vindecă constipaţiile cele mai rebele fără' ni'Ci - un rău şi fără,
nici o durere ;
2. Amelio rează anumite cazur-i de diaree persistentă , enterite, ente­
rocolite, -colibadloze şi a'lte infecţii atît d e neplăiCute caJUzate d e dez­
voltarea necontrolată în intestin a florei, sau a unor microbi patog.eni
per-i'CJU'loşi .
Aşa cum s-a arătat mai sus, polenu:l este într-adevăr agentul de
poliţie al intestinului.
Trebuie să recunoaştem, conform aces'tor experienţe concludente,
că polenu'l al'e efect acolo unde alte intervenţii au fost i nefidente.
Chiar dacă polenul nu ar avea la aclivul său decît aceste d'ouă
r-ezultate, cîţi ho'lna:vi n-ar trebui s ă-i fie redUnoscători ! ·
105. Polenul antibiotic. D oct orii CHAUVIN şi LENORMAND sînt
cei care au evidenţiat în polen un antibiotic, adică o substanţă specifică
avînd ca protot ip penicilina, în stare să opreas•că dem o lt ar ea anumitor
miocrolbi în Slpeci a l g- salmon el elor atît de greu de distrus , ce provoacă
f ebra tifoidă .
·Intr-un cuvînt, datorită acestui antibiotic polenu'l joacă în intestin
rolul de regulator. Distrug'ind sau inhihînld mi·cr.olbii dăunători, el per­
mite m icrrobil'or folositori să iasă repede învingă·tori. De unde rezul­
tatele adesea spectalculare obţinute chiar din prim ele zile prin între­
buinţarea polenului în alimentaţia normală .
106. Polenul şi psihismul. Moralul unei persoane este în strînsă
legătură ·cu psihi-cul său. Orice om sănătos are, în general, un moral
ex•celent şi încli nă să trat eze mici'le şi mar i l e necaruri ale vieţii cu un
�
anumit optimism.
Cura de p<:Ylen, care res;tabileşte echilibrul şi armonia funcţiilor,
are şi ea un rezultat asemănător. DUlpă opt zile moralul se restabileşte,
caracterul se r-esimte. E)şti mai puţin nervO's, mai puţin iritabil . Te ener­
vezi muilt maj greu, căci ·Î I11Ce'Pi să ai mai multă î nţele ge re faţă de semeni.
De asemenea, decvii m ai amabi-l . Deci, aviz arţăg oşilor şi tuturor p esimiş­
til-or care papuleaz ă omenire a .
1 07. Polenul şi neurastenia. AceaJStă acţiune trebuie compara tă cu
precedenta. Neurastenicul este un defici�nt a cărui stare generală este
rea , care vede totul în negru şi în cea mai neînsemnată acţiune pune
accentul asupra eventualului a1spect negativ. Inclină să exag:ereze cel
ma i mic rău, cea mai mi1că dificultate. Adesea are impresia de a fi un
persecutat. Sistemul său nerv-os e'Ste dezechilibra-t deoarece a suferit un
şoc, o emo ţie prea pute rnică , a fost contraria t şi i-a li-psit influxul nervos
pentru a învi nge această depresiune care din trecătoare s-a instalat
definiti:v.

66
 Pot s� vă asigur - c ă - vitaminele şi aminoaoizii conţin,uţi de polen
-
vor res tabili armonia în acest organism dezechilibrat şi _ dezax at, c ar e
îşi ya regăsi < dorio.ţa de .a trăi -:--: după o perio ad ă c are v a fi , · : �vid e nt ,
·

cu atît mai lungă :cu c ît .depresiunea va. fi ..mai gravă .

108. Polen-ol Şi starea generală. Ajungem, cum este fi resc, să ana­

lizăm e;fectele'' polenului asupra stării generale a coniSUmatori lor . Evi�
dent, această stare generală este rezultanta stării parti!culare a diferi­
telrOr organe ' ·şi a diferitelor funcţii ; am văzut efectele bin efăcă toare
ale poleilU1ui asupra cîtorva dintre ele. Toţi expe rimen t atotii de bună
credinţă sint de acord în "legătură cu aces-t lucru : consumul de polen
are o repercusiune clirbtre cele mai fericite asupra · stării gene rale. Doc­
torii CHAUVI·N şi LENORMAND, : printre cele . patru efecte p rincipale
constatate de ei, menţionează că "po'lenul acţionează ca întăritor, provo..;.
oînd o creştere rapidă în greutate şi recuperarea rapi d ă a fo rţelor la
oonJValeiSC€nţi" .
Pqt adăuga că polenul prodUJCe la cei ��-1 consumă o oarecare
euf·orie, o senzaţie plăcută de pl enitudine,de satisfacţie. El măreşte dina­
miJsmul, ·Spiritul de iniţiativă, optimismul atît de n ecesar pentru a re uşi
în viaţă. lnlătură obosea:la ca prin minune.

Şi pentru aceasta nu este neJVoie să întrebuinţăm doze mari . Raţia

de şolc (32 g pe zi, aşa cum a f:ost i ookat) este _în general sufi ci en tă
pentru a obţine după două săptămîni o ameliorare con\Siderabilă.
1 09. Polenul şi intelectualii. Dacă polenul reface forţele fizice, dacă
m aj ori tatea conv alescenţilo r se restabileiS•c repede cu ajutorul lui, acţiu­
nea este de acee aş i valoare ·şi pe ntru intelectuali. El co n tri bui e . într-o
mare măsură - cel puţin aces.ta este cazul meu -,- la a-mi limpezi gîn­
dil'ea, îmi dă idei, îmi .înlesneşte munca de asi milare. Creierul parcă
î ntinereşte şi este in stare de un efort pe care nici cafeaua, nici tutunul
nu ar putea să-l susţină. Sub i nfluen ţ a curei de polen , ideile sînt nume­
roase, năva:lniiCe : mîna care scrie nu este capabilă să facă faţă ritmului
atît de acceler at - .atît este debitu[ de mare.
Această carte de proporţii reduse a fo·st scri să .sub semnul pole­
nului : la peste 80 de ani - după două atacuri cardiace - a fns t scrisă
negru pe alb î ntr-un timp foarte scurt, lucrînd numai cîteva ore pe zi.
Este departe . de a fi perfectă da r suma informaţiilor pe care le conţine
reprezintă un o arecare efort.

Adaug că nu este vol'lba nicidecum d e doping. A�cţiunea polenului

n u poa-t,e fi comparată cu aceea a alooolului, a tutunului sau a cafelei
care provoatCă o euforie sau o excitare cerebrală trecă toare, fără con-­
sis tenţ ă , şi lasă uneori subiectul deprimat după un Joc de . a rtificii tre;-

6,7
căto r. Acţiunea pdlenului este mai lenită, po ate mai puţin spectaculoasă

. anumite ca�uri,
în dar durâbilă şi de calitate.
1 10. Rîndurile :de mai sus pot fi de altfel confirmate de lucrările
D-nei ASCHKENAZY-LEJLU, ce�ăto r la Centrul Naţional al Cercetării
Ştiinţifice. La 28 [ebruarl e 1957 ea comunica rezultatele unui număr de
e Xlperienţe efectuate pe oameni bolnavi şi sănătoşi, cu scopul de a de te r­
mina · acţiunea aminoaci�lor.
Trebuie să reţinem următoarele : atunci cind adăugăm în alimen­
taţia anumitor indivi zi delficienţi un suplime n t de aminoacizi cum ar fi
carnea, ouăle/ brinza, se coniS tat ă o sporire a facultăţilor lor in,telectuale,
îri spe cia•l în ceea ce priveşte opetaţiile de calcul.
Nu :putem decit regreta că D-na ASCHKENAZY-LEILU nu a e:x;pe- ·
rimentat po1enu1, căd el este mult mai bogat în am in o aci zi decît carnea,
ouăle şi brlînza pe oare ea le-a stwdi·at.
Intr- adevă r, tabloul de mai �os indkă aoest lucru destul de clar :

Nawm rzo- Leu- Lizi- Metio- Fenjj].� Treo- Trip-

alimentelor .teu- cină nă ndnă aaa- nină tofan Valină
cină nină

Carne de vită 0,9.3 1,28 1,46 0,42 ,0,8 6 0,81 0,20 0,91
Ouă 0,85 iljl7 0,�3 �,3 9 0,69 0,67 (),20 0, 9 0
Brinză 1,74 1�,63 2,i34 0,8:0 1,43 ,1, 38 ().;34 2,0l>
Polenuri IÎil amestec 4., 50 6.10 5;70 �1,80 3,90 4)00 ·1 ,30 5,70

In urma compar aţ i ei cu carnea de vi tă , ICU ouăile; cu brinza, ali­

mente care au repu taţi a de a fi foart e energetice , este evident că po le nul
este un ad evă r at IC0111centrat de aminoacizi, de 5 pînă la 7 ori m ai bogat
dedt alirrnenteJ.e comparate.
Nu este deci de mirare că acţiunea s a cerebrală este un a din cele
mai s:pectacul1are.
1 1 1 . Polenul şi tulburările cerebrale. Consideraţiile . preced ente ne
condU'C firesc să abordăm problema tulburărilo r cerebrale. In urma unei
recente descoperiri şi a lucrăriior profesorului s ovietic B. A. DEVIATNIN
despre care a mai fost VIOTtba 1a înce put ul . �cestei cărţi, ştim că polenul
şi in special oel de hrişcă conţine o glu c oz i dă numită rutină c ar e acţio­
nează asupr.a hemoragiilor cerebrale, reti1culare şi ale inimii, întărind
sistemul ret ioo1 ar (în speci al catpilare:e).

Pol�ul de hrişcă poate co nţine ' i7 m ilig rame la su tă rutină şi cea

mai mare parte a spedilor de polen conţin şi e le rutină dar într-o can­
titate mai mkă : chiar da'Că această concentraţie nu este prea mare,
acţiunea ei este şi aşa des t ul de e-ficace.
 . 1 1 2. Polenul şi creşterea. Dr. Remy CHAUVIN şi dr. LENOR­
MAND au descoperit în po en.. un factor de creştere.
hcest faotJor de creştere a fost experimentat pe om ; el a�lerează
nu numai creşterea deţr � şi următoarele efecte - din care unele au
foot menţionate mai sus :

a) reguladzează funcţille intestinale ;

b) provoacă la copiii anemiaţi o creştere rapidă şi evidentă a con­
·centratiei de hemog�obină din sînge. Vom mai reveni asupra acestui
subiect ;
c) este un "întăritor'" ce produce o recuperare rapidă a greutăţii şi
forţelor ;

d) de asemenea es e şi cahnant şi nu există nici o contraindicaţie

în oeea ce priveşte întrebuinţarea lui.

Cura de poien este deci recomandabilă pentru toţi copiii întîrziaţi

mintal, rahitid sau cu intirzieri de creştere.
1 1 3. Polenul pentru copiii deficienţi şi bolnăvicioşi. Efectele des­
pre care s-au spus citeva cuvinte în paragraful precedent sînt s urprin­
zătoare şi au făcut obiectul ex:perimentărilor din numeroase spitale sau
centre spibaliceşti din împrejurimile Parisului.

Ar fi nevoie de m spaţiu pentru a cita aici referinţele incon-

testabile şi rezultatele obţinute. Nu wi indica aki decît liniile generale.
Este vorba de copiii din Preventoriul din M... din apropierea Parisului :
cei care au fust supuşi experienţei au luat polen timp de aproape o lună
sau două maximum. S-a constatat :

1 . O creştere a numărului de globu.J.e roşii mergînd pînă l a 2 5

ş i 300/0 ;

2. O creştere a nive ului hemog.J.obinei : în medie, cu 1 5 0/o.

Acest lucru ne dm-edeşte că pcilenul este .un aliment excelent, în
stare să vinldece anemia, cauză a atitor tulburări grave l a copii şi adulţi.

1 14 . Polenul şi tulbu:rările prostatei. Lucrări suedeze relativ recente,

pe care le am dat la tradus, datorate savanţilor Erik ASK-UPMARK şi
-

Josta JONSSON de la clinicile me'Cli'cale ale Universităţii din Upsala şi

Lun:d, au constatat efecte e binefă�ătoare ale extractelor de polen asupra
tu�burărHor prostatei şi în special asupra adenou:nului.

Din extracte de polen, s-a realizat în Suedia un preparat numit

Cernilton care ameliorează şi chiar vindecă această detestabilă infirmi­
tate. Am . putut constata, din numeroase mărturii primite, că po1enu1 na­
tural producea aceleaşi efecte.

69
 După s'tatLstid recente, 30'o/o din băr<baţi pot fi afectaţi de prosta­
tită, ·începînd de la vîrsta de 45 de ' ani, cee a ce reprezintă în Franţa
m ai mult de două• milioane de oandidaţi !
D�ci, ei
· au tot interesul să c ons ume polen în m'dd regu'l:at căci, cai
şi în •cazul Cerni!lton-ului, tuLburările pot reapare dacă se încetează
admini•strarea poLenului.

Vaccinium myrtillus Cornus mas Rhamnta jrangula

(după Erdtmann)

, -·
' '
 C A P I T O L U L I V------:--

POLENUL, ALIMENT ŞI REMEDIU

1 1 5. Ar fi de prisos, acum, să revenim asupra c ali tăţilo r minunate

ale polenulu i . De mulţi ani înco:a�ce, acestea au făcut obiectul a nume­
roase :studii, articole-, broşuri şi c ărţi aşa încît cei care igrioră la ora
actuală profitul pe care 1-ar putea . avea de pe urma unei cure de polen
nu mai au chiar nici o scuză dUipă oe .au citit această carte.
Totuşi, înainte de a merge mai departe, putem , ca să ne reîmpros­
pătăm memoria, să facem un bilanţ rapid.
Pririlcip ai·a calitate a polenului este aceea · de a fi un regulator
perfe:ct :al . funcţiilor digestive şi intestinale. Acest lucru es.te dovedit
medical , oum sint de altfel şi celelalte proprietăţi şi virtuţi ale sale.
Cazurile de ameliorare a stări1or cele mai nefericite · şi adesea cele mai
disperate sînt nenumărate ; e1e •constituie dosare impresionante care
i�ar putea interesa şi pe oamenii cei mai retitcenţi.
S-ar pute-a spune că acţiunea pole nu lui este universală. Este
ap ro ape un panaceu, căci ciacă are o influenţă bună asupra functiilqr
digesm.ve şi intestinaÎe,�de asemenea . că redă si pofta de mincare,
.�mbate st ările de slăbiciune c�e mai reb��ele ma�_�_ o rL
_căr�;:_trat�ente�.. combate nevrozel e��:!�.:�!le nervoas���=-
n i a , afecţiunil e prostatei. cfu!betul şi în s.fî rşit , că redă virilHatea celor
· � __.."-
'"':�_::-�u pler
idut-:R-
-.

A:ceastă enumerare nu este limLtativă ş i ea s-ar putea î mb ogăţi cu

mimeroase a-lte efecte
tot atît de bine ăcătoa ef r care
fac la ora actuală
să nu existe nici un produs natura•l şi mai ales nici un drog sau vreun
medi•camen.t cu. care să p oată fi comparat. Rezultate le, adesea spectacu­
loase, obţinute de numeroşi ·consumatori cărora viaţa modernă le-a deze­
chilibrat s ănătatea , stau mărturie.

Căci secretele polenului sînt în acelaşi timp secretele plantelor pe

care natura ni le-a pus l a memînă, la dispoziţie pentru a vindeca
multe din bolile de care este atinsă omenirea.

71
 1 1 6. Trebuie să spunem că dacă ar avea cineva ştiinţa şi răbdarea
să vrea să reconstituie in laborator un grăunte de polen, nu ar ajunge
la nici un rezultat palpabil.
S-a încercat ade'St lucru, pentru lăptişorul de matcă, şi rezultatul
a fost un eşec lamentabil. Căci ucenici vrăjitori ce sîntem, capabili să
construim bombe atomice pentru a distruge omenirea, nu ştim să recon­
stituim integral şi în totatlitatea proprietăţilor sale nici un produs ela­
borat de natură.
Aceasta înseamnă că în afara oons.tituenţilor pe care analiza ne
permite să-i decelăm, mai este altceva. Ceva ce noi nu cunoaştem dar
ale cărui rezultate şi efecte le constatăm. De altfel, nu acesta este
-eselllţi ari.U'l ?
Ştim , . şi fitoterapeuţii - •aJOeia oare vindecă cu ajutorul plantelor ­
o ştiu mai bine decît noi, că fiecare plantă are proprietăţile sale particu­
lare. Este cENa recunoscut de toată lumea, de către medici şi farmacişti
care folosesc ierburile medidnale pentru a scoate din ele elementele
esenţiale care le ooruferă virtuţile pe care leacurile băbeşti le descope­
riSieră cu muU [naintea lor.
Şi eu cre!d rcă aceste leoouri .băbeşti, bazate pe utilizarea plantei,
erau cel puţin tot <iltît de ed1oace ca şi drogurile cărora aceeaşi plantă
le-a dat naştere trecind prin aparatele mai mult sau mai puţin compli­
cate 'aile laboratoarelor care, sub pretextul concentrării şi al purificării, îi
alterează fără îndoia:lă proprietăţile esenţiale.

Merg chiar mai departe. Am intuiţia că virtuţile miraculoase sau

numai minunate ale anumitor plante se găsesc concentrate în polen. Să
nu uităm că .acesta este elementul mascul al florii. Acest element este
însărcinat cu reproducerea speciei şi ca un grăunte oare germinează , el
trebuie să conţină o rezervă importantă de tot felul de elemente, toate
foarte bogate, care să-i permită să se dezvolte fără nki un ajutor din
afară, pentru a ajunge la ovulul pe care-1 va fecunda.
Pe de altă parte, se pare că natura a vrut să concentreze în ele­
mentul mas,cul însărcinat cu fecundarea maximum de produse utile.
Acelaşi lucru se întîmplă cu toate animalele, inclusiv omul, pentru peşti
şi de ce nu şi pentru p!ante ?
Reiese deci, în ceea ce priveşte în mod deosebit polenul, că acesta
este un :veritabil ooocentrat din toate elementele utile plantei, cuprin­
zînd aoeste lucruri imponderabile pe ·care noi nu ştim încă să le izolăm
Şi care îi CO'Ilferă proprietăţile specifice Şi particulare , conţinute în mai
mică măsură în florile, frunzele şi rădăcinile sale.
Plecând de la acest principiu care mi se pare corect , judecînd după
rezultatele obţinute, vom examina proprietăţile particulare ale polenu-

72
rilor principalelor flori melifere, fiind de la sine înţeles că dacă trebuie
din toate cite ceva pentru a fuce o lume, cu atît mai mult trebuie să
consumăm polen amestecat care însumearză virtuţile poienurilor uniflo­
rale din care este compus.
1 1 r. Mai este un punct asupra căruia trebuie să insistăm în mod
cu totul d-eosebit căci e;te capital.
Pentru a utiliza proprietăţile unei pl ante , oricare ar fi e a, se pot
folooi diverse procedee :
1 . Infuzie : apa, căci ea se foloseşte în general este dată în clocot
,

şi în acest moment plantele s int aruncate în ea. Se i a recipientul de pe

foc, se acoperă, şi după un contact de citeva minute, infuzia este g ata .
Se poate face şi operaţia inversă, adică să se toarne apa clocotită
peste plantă şi să se lase să se opărească. Aşa se face ceaiuL
2. Decoctul : planta este pusă în apă rece şi tot ul se pune la fi ert
un anumit timp.

Ambele procedee, întrebuinţate cel mai adesea, au fiecare destinaţ!ia

lo'l' foarte precisă. Cutare pl antă trebuie luată în infuzie, cutare alta
în decoct pentru a elibera toate principii le sale active. Deci nu trebute
să ne înşelăm : altfel nu obţinem nici un rezultat.
Există şi alte soluţii pe care nu le amintesc de cît cu titlu infor­
mativ, căci ele sînt puţin obişnuite : alc?O·latura (macerarea plantelor în
alcool), macererea propriu zisă (in apă, în vin sau alcool), siro.pul sau
tinetura.

Dar to•ate a<:est.e procedee, ori care ar fi ele , au după părerea mea
un defect, .aJcela de a "leza" pl.aJnta, dacă îmi este permis să folosesc
această expr€1Sie. De unde ştim că trecerea prin apă clocotită sau prin
alcool nu distruge o parte importantă din elementele ·active ale .plantei ?'
De unde ştim că ea nu este impuţinată prin acest contact nena tural ?'
In orice oarz, vitaminele, dacă le •conţine, s înt obligatoriu distruse. De
aici o reduc·ere sensibilă a .puterii specifice a plantei utilizate.
Cu polenul, lucrurile nu stau nici pe departe la fel. Polenul este
o materie vie şi, ca orice materie vie, €1Ste fragil. Apicultorii ştiu bine
acest lucru şi în care li se dau pentru reooltare este
instrucţiunile
dar spedfioat că - pentru a-i asigura perfecta conservare - uscarea
trebuie făcută la o t emperat ură oare să nu depăşească 45°.

Intr...,adevăr, cind este luat din colector el conţine 1 6-180J0 apă.

Este necesar să fie trecut printr-o etuvă special concepută, pentru a se
usca aproape complet. Practic, se ajunge l a un produs care nu conţine
mai mult de 20fo umiditate şi oare se poate conserva perfect timp de
mai multe luni.

73:
 In .aceste IOOndiţii, polenul este deci · nu numai un aliment viu care
şi-a păstrat toate calităţile şi toate virtuţile, ci şi un aliment super­
conce ntrat s-ar putea spune , de fe.J.ul căruia nu mai avem nici un alt
exemplu în natură.

Veţi fi inţe legînd deci perfect •că nu se poate face nid o comparaţie
între o tizană di:n orioe f,el de plant ă, un dec.oot oarecare şi o linguriţă
de polen natural, prelucrat de albi ne , luată' în fi ecare dimineaţă.

Mai mult incă. Dacă o pLantă an umită acţionează asupra outărei

sau boli sau asurpra cutărei indispoziţii specincate, polenul, dato­
cut ăre i ·

rită faptului că pr10vine de la n enum ărate specii florale, reuneşte pro-:

prietăţile lor: ,In realitate e's te un co cktail de pl ante medicinale pure pe
care a,lbinele ni-l ofer ă fără transformări, fără manipulări de nici un
fel. Aceasta explică efkadtatea sa şi vir tuţile sale de aliment dietetic :
bun la ,toate, în sens ul efident în cazurUe cele mai diferite.

Aspecte diferite 1ale piciorului albinei cu încărcătură de polen

De la stînga la dreapta : văzut din faţă, faţa internă, faţa externă, văzut din spate,
gJhemowc de polen ames<tecat
(du,pă Dorothy Hodges)
C A P I T'O L U L Y---���---�-
' · -�--

, · .

. ..

r . PROPRIETĂŢI TERAPEUTICE ALE POLENULUI .

11 8. S a 1 c i m (Robinia pseudo-acacia) : bun pentru .· stomac ;ş:i

calinant.
M ă c i e ş (Crataegus oxyacantha), din familia Roza,ceelor. Se mai nu­
meşte şi pădurel. Infloreşte in mai şi - iunie : formează tufe foarte vizi­
t ate de albine în această epocă.
Febrifug şi mai ales tonic car di ac . ·Este un echilibrant al sistemului
nervos şi s•edativ. Calmează ame ţ eli le , spaima, palpitaţiile şi , în g ene:..
ral, majoritatea tulburărilor cireul atori i incluzînd şi arughi na pect orală :
: ·Bu s u i o c u 1 (Ocynum basilicum), d i n familia Labiatelor. Este b
plantă folosită mai ales drept condiment; foarte apreCiată ş i folosită în
Sl\ldul Franţei.
Stimulează stomacul şi funcţiile ,gastfiice . _

.
iA 1 b ă s t r i ţ a (Centaurea cyan'll s) : . foarte ră:spînldită in lanurile
de ·cereale. Diuretică şi priri. aceasta aritireurnatismală şi antigutoasă.
.
Fa_;
vorizează diureza.
I a r ,b •a n e a g r ă : există numeroase specii în Franţa, : " Flora " lui
Ga!StOn :eONNIER descrie opt spedi diferl.te. De la iarba ne agră .cu p atru
colţoci (Erica tetralix) din regiunea mediteraneană, amintind · şi iarlba
.
neagră .cen'll.Şi e (ETica cinerea) şi iarba . neagră de mături (Erica scoparia),
ca să nu dtăm d ecit pe cele mai iăspînlclite.
Iarba n eagră este obiectul un ei legende foarte vechi care îi · atribuie
proprietatea de a- dizolva calculii biliari.
Fără înd-oială nu trebuie să căutăm prea departe noile efecte con­
statate foarte recent în bolile prostatei.
- Aceste efecte sînt de altfel comune tuturor specii'l or de ia-rbă nea ră.
g
Din neferiiCire, nu putem încă selecţiona polenurile pe specii de flori.
In cazuri de prostatită trebuie să căutăm deci in rnod special po1enurile
regiunilor bogate în specii de iat.bă neagră {Sologne, Plateau de Mille
Vaches; L�mldes, etc.). ·

75
 Lim b a m i e1u1ui (Borrago officinalis), din familia Bor.ragina­
ceae-�lor. O plantă frumoasă cu flori albastre, emolientă , calmantă, diu­
·

retică. Ea .acţionează de asemenea şi mai ales asupra aparatului pulmonar

�ronşite, etc.).
Vişin (Cerasus vulgaris) : este un eXICelent dimetic.
(Castanea vulgaris) : wbore ca·re poate atinge
C a s t a n u l d u l ce
o dez;v!Oltare foarte mare. Dă un nectar aibundent -cu un gus t caracteristic
şi în general puţi• apreciat. Polenul are un gust identic, cu o culoare
frumoasă gallben deschis. El are proprietatea de a întări sîngele, de a
decongestiona ficatul şi prostata. Acţiune efi.cace contra varicelor.
B1 a p i ţ a (Brassica oleifera) este o crudferă oleaginiOasă extrem d'e
meUferă : ,cînJd temperatura este favorabi'lă, a1binele transportă în stup
tin a:dlevărat .filuviu de miere. Nectanil astfel înmagazinat trebuie recoltc;lt
in u;rmătoarele 1 5 zile care urmează producţiei, că'Ci granulează prematur,
c� toate nectarurile de crudfere , şi nu mai poate fi extras prin mijloacele
obişnuite.
Dacă floarea de rapiţă dă mult nectar ea dă de asemenea şi mult
polen ex:ce'lent, de un galben des'C'his, înzestrat cu proprietăţi 'dietetice
interesante. Frunza se foloseşte adesea pentru vindecarea ul�eereJ.or vari­
<.'Oa:se atit de in'dărătnice şi ·refradare l'a atîtea reme'dii şi la atîtea pomezi .
Polenul are aceeaşi acţiune, pe cale di,geS'tivă.
Macul (Papaver rhoeas) : familia Papaveraceelor din care face
parte şi planta din care se scoate opiul.
Macul este extrem de răspîndit în natură. Se găseşte în lanuri'le
de cereale şi pe m'a!1ginile drumurilor, din martie pină în septembrie.
Datorită marii sale răspindiri şi a duratei iîn'floririi sale, n găsim aproape
în toate polenurile franrceze.
Este uşor de recunoS'CUt, fiind unul din rarele polen'llli n egre. Nu
trebuie să ne mirăm şi mai ales să ne al &'m ăm, cînd într-un lot de
polen galben deSIChis, de exemplu, gă·sim presărate ghemotoace din aces­
tea · negre : nu este altc.ev·a decît pcle n de mare adus de albine care au
tras puţin chiuiul.
Polenul de mare are numeroase proprietăţi. Mai întîi este eficace
contra tusei în general şi în special contra bronşitelor, a anginelor şi
chiar a tusei convulsive.
'In sf'IDŞ it, polenul de mac este un uşor, foarte uşor narcotic că1ci
conţine puţin opium. De aceea este reooman'dat persoanelor nervoase,
celor care suferă de insomnii, cărora le .procură cal:m şi linişte.
E u cal i pt u 1 (Eucalyptus globtdus) : o riginar din Australia şi
comportînd zeci de varietăţi răspîndite în iiUJme, e:ste un anbore putind
ati�ge - în regiunea sa de origine - pînă la 150 m înălţime. Este destul

76
de răSipîndit pe Coasta noastră de Azur unde în timpul iernii şl primă­
verii este vi:zitat de aJ.;bine, mai ales pentru polen (care se p6ate uşor
-
caracteriza l a microscop).

_ El cuprinde o esenţă foarte aromatică, eucaliptolul, folosţt �n. far­

macie contra guturaiurilor şi a bronşitelor . Polenul este bun contr:;t
febrei. Este uşor antibiotk.

·In afară de aceasta, este un stimulent perfect al stomaculu i şi un

foarte pun tonic.
. L a'v a n 'Ci a : este foarte răspîndită in tot sudul mediteranean al
Franţei, unde există mai multe specii. Lavandula stoec-kas sau lavanlda
maritimă, este foarte căutată de ailbine ; apoi lavanda adevărată Lavandula
vero, _ care întfloreşte mai tîrziu şi înmiresmează padişurile din Haut-Var,
Basses-A1pes, Vaucluse, etc.
Din neferidre, lavande'le nu s:înt foarte melifere dar posedă un
polen caracteriştic de cUloare des1chisă, ou multiple calităţi. Davanlda este
s timulentă şi diuretică, tonică, şi acţionează favorabH asupra nervilor,
mai al!es .a'supra celor ai inimii. Un hibrild, lavandinu�l , este mult mai rne­
lifer, dar :po'lenul său este în general nereuşit.

Polenul de lavandă acţionează favorabil şi a supra stoma'C'illui şi iri

carurile d e lipsă a poftei de m încare.

C a s t a n u 1 (d e c o r a t i v) (Aesculus hippocastanum): toată lumea

cunoaşte acest copac trumos care se împodobeşte cu candelaibre mari
de flori în apriUe şi care face gloria promenade1or no'astre în pro;vincie.

Este foarte vizitat de aLbine pentru nectarul şi pentru polenul său.

Este de asemenea providenţial pentru m�di1ci, care f-olose'S1c extrac'tele de
castană pentru numeroase tu'1burări cireullatorii, m ai ales venoa·se.
Polenul a moştenit a·ceste remarcabile proprietăţi •care se îri.rruldestc
puţin cu cele ale castanului comestilbil. Contribuie şi el la sulbţierea sîn­
gelui prea îngroşat .şi exercită o acţiune vaso:-.corustdetoare asUipra cir­
culaţiei venoase. De ai ci efectu1 său în fleibite şi chiar în congestia fica­
tului. Fortifitcă reţeaU'a capi'lară.

P o rtoc alu l (Citrus aurantium) : sulb · acest nume voi lua în

consilderaţie toate citricele, adi'Că nu numai portocalul dar şi Iămiiiuil Şi
mandarinul.

Ei s'înt destuJ de răspîndi ţi pe Coasta noastră de Azur unde . înflo­

resc încă din luna martie sau în apri'lie. Flori1le, cu ce'l mai suav parfum
care po-a te exista, sînt ro-arte •căutate de farmacişti Şi de al/bine,
pentru scopuri de altfel diferite.

77
 .. Polenul de :citriCe este toni,c, bun pe ntru stomac şi chiar 'Vetfuifruog;
•

·l\1ai. muJ.t, e!'!te un excelent calmant care acţîo nează asupra nerVilor
şi ad'Ulc'e somnul.
Singurul luC!'IU . pe cru-e.Jl putem reproşa acesto r aribu.şti e3te acela
c&. sâp:t <Ie&tu� de zgîrdVi cu polenul lor - .,mai abrun,dent la a doua
. .
îniiorire . .Acea.sta în special în ceea ce prive.şt� iă�îiui. . .

P ăpădi a (Taraxacum denSJleonis) : . dne nu cu.Q.oaşte păpădia, ·

rriă•car · pen:tru f.aptul �ă s e. faiC din ea salate amărui primăvar� ? Şi aLbi.,.

nele o caută, şi în an�ite r egiuni realizea ză ch, iar un cules � florile . ei.
. ···� Numele' său spune totul (in limba fr a nceză , "pissenlit"). Pă.pălcUa
este 'evident diureti,tă, acea5ta este pri,ncipala sa calitate, Ea acţionează
d eci faV'oralbil asupra riniiChilor şi asUJpra vezicii. Este în
plil.S un depu­
rativ şi un laxatlv uşor. Bobavii de fi>cat, bolnăvidoşi în gener al ; �OI,'
avea cu siguTanţă de dîştigat de pe urma unui pole� amesteleat conţinînd
·
•

păpădie/
M ă r u 11 · (Malus communis) : face gloria No rmandiei şi efectiv în
luna•·mai, îri ·. plină perio ad ă de înflorire, este o înoîntar e să · pcwcurgi Nor­
ma ndia , ţara cidrului şi... .. a calvadosului.
Aflaţi că un măr f·rumos, în plină maturitate, se poate aco·peri ou
2!,)0.000 de. fltrri . Ce norac pentru albine, care gă•ses•c în această multi­
tudine de corol e nectar şi pol en pe săturate . .Cu condiţia� bine
· înţeles,
ca soarele să le ajute . Inainte se spunea că .cel care mănînci mere nu
are nevoie de doctor, sau ceva asemănător. Afară de ace as ta , mărul ne
a:pără de in:farctul mio-cardului. Polenul mărului este deci preţios din mai
multe moti:ve, pentTu că el este, mai mult, şi un întăritor general .
1 19. R o s m a r i n u l (Rosrrwrinus officinalis) : frumoasă plantă
m ir o sit oare foarte răspîndită !În s udul mediteranean. Ea proouee o miere
excelentă şi po'lenu1 său are tot f.elul de proprietăţi.

Mai întîi este un ·curroscut stimu lent al sistemu lui nenos. Este de
asemenea ibun pentru stomac, util în cazuri de slăbidune generală, de
surmeri aj fizic sau intelectual .

Acţion ează cil folos as.UJpra d ureri lor de stomac şi de intestin Şi

asupra insulfidenţei hepati·ce şi a blo,cajului renal.
Este de asemenea un excelent întăritor al inimii, �calmează palpi­
taţiile .
M u rul : o pl antă de sfî11şit de t o amnă, pe care adesea albinele
realizează un cules. Polenul este des tu l de abundent, ca la toate Roza­
ceele. Bste preţios. ca toni1c general, în di aree şi d izenterie .
. S p a r <e e t a (Onobrychis ·sativa) : un po'l en . de. un galben fţumos
intens, asupra căruia nu posed nici o informaţie specială.- Judecind du�
calitatea mierii, cred că polenul său .are virtuţi ·caJmante care nu' SIÎnt de
dispreţuit.
H r i ş c. a : ·polenul de hriş·că (Fagopytum eseulentum şi F; labaricum)
u
este unul din p ţinele , ca să: nu spun siiligurul (a:fară de oel al tranda­
,i rt
firu'lui) care c nţine o cantitate impo antă de rutiriă.
Această sUJbstanţă are o acţiune foarte energică şi foarte eficace
asupra rezi'stenţei capilare. Ea prcitejeâză o:tganiS.1nul · nostru' �potriva
sîngerărilor şi a hemoragiilor şi mi�oreaz.ă timpul de •coagulare a sQngelui.
Mai mult, întăreşte contracţiile inimii şi-i încetineşte ritmu'l.. PO'lemil d€ ·

hrişcă este ded indiCat în cazurile de palpitaţii, de eritem 'Cardiac şi d e

·

fragilitate capilară.

Hrişca nu este o plantă elegantă, răSipîndită mai ales în Bretani·a.

Deci trebu ie să ne adresăm · api'cu'ltohlor bretoni producător i de polen ·

pent ru polenul de hrişcă - dacă nu pur, cel puţin amestecat în cantităţi

p
a reciabi1e "
S a lv i a (Salvia officinalis) : plantă foarte răspîntdită ' şi foarte
u
parf.umată al cărei polen are acţi n e asupra stării general·e a organismu­
lui, asupra func�ţiilor digestive şi intestinale.

Polenul de salvie este diuretk, ceea ·ce e te foarte important. Els

u ţ
provoacă s d a ie, lucru totdeauna de \dorit în cazud de gripă, de exemplu,
căci ajută la eliminarea toxinelor a'Cumu'late în organism. Regularizează
menstrele.

IS ·� 1 'C i a ( Salix) : există 26 de. s:pecii r

în F anţa . Cele mai r �pîndite
sînt sa'lda albă (Salix alba) şi Sialcia căpreas'că (Salix caprea). Mai ales
t
cea d in urmă este i nte resan ă pentru apkul'tori căd .este una din prime'le
plante polenifere de la începutul primăverii.

A]binele culeg foart'e mult pe florile sa1e şi este utiHzată în mare

r
parte pent u creş terea de puiet. Cum ea în'f:loreşte într-un moment în
care colecioarele de polen nu sînt în1că puse, avem puţine .şanse să întîlnim
polen de saLci·e într-o .şar>jă de .po len amestecat.

Este un tonic, un s edativ şi un afrodisiac.

C i m lb r i ş o r (Thymus serpyUum şi Thymus vulgaris) : două La­

biate extrem de apropiate care parfumează colinele şi terenurile aride
r
cu sol cal,oa os din Haute-Provence.

. A'cest polen este preţios pentru activarea civculaţiei. Este şi tin toni'C
uşor afrodisiaJc.

Mi-'au fost semnalate numeroase cazuri de cr.eştere foarte sensiibi'lă

a faJcultăţilor intelectuale. Cunosc tineri care, în perioada e xamenrelor,

79
în loc de a se dopa cu droguri nocive · fac o ctiră de .polen. Efectul poziti'V
se datorează fără îndoială ;polenului de cimlbrişor.
·
El acţionează şi ca un pectoral .şi să nu uităm că este şi antiseptiJC .
Teiu1 : sint trei Slpecii în Franţa - teiul cu frunze mari (Tilia
platyphyUa), teiu:l sălbatic (Tilia sylvestr:is) şi teiui argintiu (Tiilia
'4
argentea).
Primele două specii sînt mai răspîndite şi mai importan: e. Teiul
argintiu · este mai tardiv ;şi dă o miere mai închisă la culoare şi cu un
gust mai pronunţat decît primele două . .
Proprieiăţi�e teiului sint bine cunoscute. Este un calman indicat
pentru persoanele nervoas€ şi suferinid d e insomnii.
Am stuldiat 24 de specii diferite de polenuri, ceea ce pare suficient
pentru ·că allbinele nu cef'Cetează nici pe departe toate florile care sînt
la îndemîna lor. lntr-·ade<Văr, "plantele utilizate de allbine nu sint niiCi�
odată numeroase, maximum un sfert din cele pe care le au la <lispoziţie,
şi acestea sînt cele mai comune şi în genere! caracteristice unor regiuni
natura1e destul de întin'S'e"1).
Se pare că plantele menţionate mai sus ar putea să constituie cea
mai mare parte a polenului recoltat de majoritate a apicultorilor. Ele .
sînt de altfel su:filciente pentru a explica într-un mod general numeroasele
şi complexele virtuţi ale .polenului poliflor .
.Din examdnarea amălnunţită a ta!belului ce urmează ded cem că un
polen are, într-llln fel , o a1cţiune multiplă pentru că poate interveni în
mu'lte feluri de afecţiuni - ceea ce nu este o noutate.
Acest s1Juldiu, care nu a fost niciodată fălcut, nu este deci o schiţă.
Este deci necesar să se consume polen de flori .amestecate pentru ca să
beneficiem de virtuţile fiecăreia dintre ele.
Sint necesare dîteva cuvinte complementare tCa eX!plicaţie.
Se ştie, într-adevăr, :că ieşind din stup o albină nu culege decit pe
o singură specie de flori. De11că de exemplu e a . este atrasă de flOrile de
rapiţă, se va aş'eza ex·clusiv pe flori de rapiţă, ignorîndu-le pe toate cele­
lalte. A1celaşi lucru pentru lava:ddă, castan d�ce, pentru tei, pentru spar­
cetă etc.
Rezultă .că ghemo'toacele de pol'e n aldu!Se de albină în stup conţin
numai grăunlcioare de polen dintr-o singură ,p'lantă.
Dar toate albinele din stup, în căutare de polen, nu prospecte�ă
aceleaşi flori. ln aoe.eaşi zi, şi la anumite ore, apar alte aporturi, diierite.
de 1polen.

t) "Pooenu{[" ldle A:r<mand PONS, Preisa Unirve'rSit:ară ldin Fr!atnţa.

80
 ACŢIUNEA SPECIFICA (ORGAN, SIIST·EM , COMFORTAMIENT)
A O!TORVA SPECII DE POLEN

Acţiune specifică Polenuri corespunzătoare

Antibiotic Eucali!pt
Aparatul pulmonar Eucalipt
Poftă de min1care Lavandă-Rozmarin
Cakuli biliari, prostată Iaribă neagră
Calmant Salcîm - Limlba mielului - Mac -
Portorcal - Sparcetă - Tei
Capilare Măcieş - Trandafir săl'batirc -
Hrişcă
Circ ul aţie arterială Castan sălbati c - Castan dulce
Mă cieş - Cimlbrişor
Circulaţie veno.asă ' . Castan sălbattc
mă
I ni Mădeş

DiureUc A�băstrele - Vişin - Păpădi e -

S a lv i e
Stomac Salcîm - Busuio1c - Lavan1dă -
Ro zm a rin

Stare generală EucaHpt - Măr

F a cu ltă ţi intelectuale Cimbri'şor

Ficat Castan dulce - Castan sălbatiiC -

Pălpăidie

Infarct Măr
Insomnie PortoiC'al - Lămîi
Intestin R'oZ:marin
Pr·ostată Iarbă neagl!'ă
Cir·cu1aţie venoasă Castan să1batk

S t imul ent Rozm:arin

T o nirc Eucalipt - Portocal - Mur -
S alci e

Tuse Mac

U1cere var ico as e Rapiţă

Varice Castan dulce

6 - c. 240
81
 Dacă un apicultor instalează un colector de polen la unui
stup, el va recolta la sf�rşitul zilei pole nuri de culori şi de ·� enidtţe
diferite. De unde, o di<Versitate de elemente care avîntl f:iec:are. 1\clloarea
sa terapeuti'Că proprie constituie un veritabil -cocktail de � avînd
un ansamblu de virtuţi şi deokalităţi pe 1care nrumai unul • ele nu

1-ar putea aiVea.

Iată de>ci motiVllll esenţial al .consumului unui polen din ori ames-
tecate, singurul valabil. •

Secţiune schematică
printr-o anteră cu
poZen
"
• '"··
 •

C A P 1 T O L U L V 1 -----.,.....--

SELECTARFiA POLENURILOR. . DIETETICA

120. Uni i cititori, preo1cupaţi de o anUimită afecţiune, ar dori fără

îndoială să-şi poată pro•cura urn anumit polen specific pentru maladia
respectivă.
Să spunem fără înconjur : în momenttn de faţă, este imp�si!bii.
Bste impo'Si!bil pentru că am văzut că albinele, ca şi cum ar face-o
dinadins, amestecă polenurile de t oate provenienţele. Nu .poate fi vorba
să triem .ghemotoacele, sau, dacă s.,.,ar Jncertca, s-ar putea realiz<a numai
pentru polenurile de iarbă neagră sau de eUICalipt care sînt aduse în stu!p
în ghemotoatee mai mici. S-ar putea deci imagina un s eparator care .să
aleagă ghemotoacele de dim€'nsiuni normale; restul fţinld polenurile citate.
Ar fi 'lin înct!put fără posibi1itatea de continuare. ·

Există şi o altă soluţie, parţială ca .şi precedenta, şi care s-ar . baza

pe culoare. Intr-adevăr, în oom:erţu1 cu seminţe se foloseşte o maşină,
el�c'tronică, rcreid, capabilă să separe de exemplu boabele de fasol e grasă,
de ce•l e de f.asole ţucără. Ou sigu rranţă ·că acestea trebuie să treaJCă prin
faţa unei celule fotoelectdce care d ă la o .parte bo abel e n·edorite.
Este o simplă su:gestie. Şi chiar admiţînld că e a s-ar realiza într.:.o
zi, prOiblema tot nu ar fi rezolv:ată, cărei s-ar selecţiona to•ate polenrurile
de aceeaşi culoare. De e:x<empl lf, tcate care sint .galbene, toate care sînt
maro, etic. Ceea ·ce nu ar duce la nici un rezultat pradi•c pentru că
numeroasele specii de plante au polenuri gaLbene, portocalii SalU maro .
Vom ajunge tot la un amestec de · polen, constituit este adevăr at - din
elemente mai puţin numero·a:se, t otuşi un amestec.
.
·· Se pare deci că nu este o problemă care să poată fi rezolvată miilne.
Pare to t atî't de grea ca selecţi·a sortruri1o,r de miere, şi pentru moment.
tr·ebui·e să ne multumim să consumăm acest amestec de polenuri.

r>ar dacă au culbri'le cele mai diferite, polenurile au şi proprietăţi

foarte specit:fi·c e. Şi ele . com>tituie aşa ·cum am avut ooae:ia să o spun,
remediul ,generoal valabil capabil .să acţioneze asupra pun'Ctulrui s'au puncte-

83
lor s'labe ale organis mului nostru, fără să trebuiască t otdeauna :sa .căutăm
as u p r a căruia anume.
A·cesta este motivul pent ru .care, prin miile d e atestări care an ajuns
la producătorii de pole n , toate bolile şi to a t e n eaj unsurile o eşti figu-
rează în palmares.
Unul s-a vinde<ca't de diabet, altut de pro stat ită sau de. Ooala lu i
de ficat, altul de stomac, de co nst i p aţi e , de angină pectorală, de neura ­
stenie, şi-a r egă•sit echilihi"Ul sau virilitatea .pierdut ă .
121 . Totuşi , acest studiu ar fi incomplet dacă nu aş m vita -
minele de tot felul care conferă polenului o bogăţie extraotdinmă. Revin
deci asupra acestu i lucru, într-'adins.
Sînt mai întîi cele diri grupul B, între odiire se găs esc :
�1) Addul folie, antianemi•c ; (2) Vitam ina B1 sau antinevtitică , nu ­
mită şi ti'amină soau an euri nă . Ea in ter·v in'e în m et abolism ucidelor.
Este un factor . de echilibru endoerin ; (3) .Aicidul pantotenic san ntamina
B2 oare favorizează creşterea, comibate tulburările cutanate, <tigestive şi
; (4) Vitamina B2 sau riiboflavina. Este o vitamină folosi­
neur o mus'C'Ula r e
t o are în nutriţie ; (5) Vitamina Bs sau piridoxina, f avorizează: creşterea
şi -combate anemia ; (6) Niootinamida sau vitamina PP, combate wlbură­
rile digestive, cutanate .şi n euromusculare. (7) Vi tamina C sa antiscor­
but ică : aşa cum arată şi numele, (!!O mibate s•corbutul, gingivfta.. hemora­
gi i le, etc. (8) Vit amina D sau antirahitkă , f-actor de calcif:icare.. (9) Vi­
tamina E care este un fa•cto r de rE'producer·e . (10) In .sfîrşit, p-ovitamina
A care se transd'ormă în o!'lganism în vitamina A s au retinol cm:e nu este
altceva deoî't constituentu[ pu:rpurului retiiilian . Această nîarnină are
acţiu ne as:wpra leziunilo r ocu lar e în g eneral .
Mai de curî-nd s-a descoperit în po len şi vi t amina H sa bi o t in a ,
care faV'orizează creşterea.
Pe de altă parte s-a evidenţiat în polen prezenţa elemenielor ne­
cesare digestiei za hoarurilor şi amidonului şi utilizării fosfaţilor de către
org anis m .
. _ Se găs e sc în sfîrşit hormon i, !d in tre care unii joacă rol de regu­
·
latori .ai •creşterii, de ase m e n e a substanţe oestrogene (cu un efect decon­
gestionant asupra prO'statei) .
Polenul este, în afară de aceasta , un antibiotic sigur pe ntru că
întîrzie deZNoltarea tumoriJ.or e Xipe rimentale la ŞO'a re'C ii albi ; acţionează
de as emenea asu'pra c olib a'Cilulu i .
lnfJormaţii le .pe care le-am dat mai sUis se referă la toate polenuri le ,
indiferent de origine. B ineinţeles , c onţi nutul în vi t am ine diferii de la o
specie l'a al t a . In general ac est conţinut este de ordinu:l miimilo r de
miligram.

84
 . #
Dar, ca şi in carul altor elemente :....._ .şi vom vedea ceva mai departe,
în •c eea ce prive şte amin oacizii nu ·cantitatea in t eres ează , ci m ai ales
·-

prezenţa. Se admite că aceste elemente j oacă rolul de catalizatori şi favo ­

rizează sau înlesnesc numeroase acţiuni sau r eacţii în org anismul nost.ru.
Abs en ţa lor este s ufi c ien tă ·ca să perturbeze şi să provo ace ceea ce se
cheamă maladiile de car enţă .
Trebuie să ne bucure deci constatarea că polenul conţine aceste
preţioase vitamine. Acţiune a lor, pro prie tăţile par'ti•culare ale fiecăreia
din ele vin s ă s e adaug e acţiunii specifice a d iferitelor polenuri de flo ri
aşa cum am expli'Cat şi conturat în talbelu l precedent.
Putem să facem şi un alt tabel care să rezume ceea ce am sp us
şi care să evidenţieze în special acţiunea vit aminel1or conţinute în . pol en .
� -

Numele vitaminei (din polen) Acţiunea ·� -

Provit·a mina A În mioşora re a acuităţii vizuale,
infecţia pielii şi a m.ucoaselor
Vitamina B2 : Nevrite, beri-beri, greţuri,
add folie, acid pantotenic, "'05oseruă .generală
�
· · . ·.

riboflavină (provitami na B:), Toate anemii'l�

piridox in a (vftamina BJ) ,
Diabet, ciroza fi,cat'ulu i , creştere
ni co ti n amiiCla (vitamill1a PP)
Leziuni ale pleoapelor, urechilor,
ale domisurrii bu ze lor , diferite
�r.�atite.,. ame � urătu:tj__
F' av orize'ază •cresterea si eombate
. . . ..._
.
��
jbură ri ci l.'cul at ori i , angin ă
Tu
-pector ală';""�n
dig�v� şi
cu t anate sau neuromu!scu'lar·e
Vitamina C Scor�but, hemoragii
V itamirra D Profilaxia rahitismului, deficienţ e
de caJ'Ciu ale bătrinilor
Vitamina E sau D erm atite , ar.suri, tulburări de
1de r;eproducere m enopauză

1<22 . Pen tru a teNnina, nu-mi ră mî n e decît să spun cîteva .cuvinte

despre aminoadzii conţinuţi în pblen . .
Ei co stitui e o formă . deosebit de bine asimi1aibilă a proteinelor d e
n

către organi sm , ci tiţi materii azotate, din care p ole nul eo nţin e în medie
20% apro ximativ.
Aceşti aminoacizi stînt de două f elu ri :
Cei indispensabili vieţii, care s·înt în număr de opt, şi anum e :
izoleudna, leucina, cisteina, meti'onina, fenilalanina, treo nina , triptofanu1

85
şi valina. Dintre aceştia găsim şapte . în polen. Nu lipseşte decit cisteina.
Polenul este deci foarte bine înzestrat cu aceste elemente esenţiale.
, Nu este ; necesar să cităm şi alţi aminoacizi pe care-i con:. ·ne. pentru
că aceşti'a nu sînt indispensabili vieţii. ·.
In con�ecinţă, fără teamă de co.ntrazkere, şi fără exagerare, se
poate spune că polenul, alim�mt concentrat . şi miraculos- pe eare n i-l
ofe.ră natura, este , un veritabil panaceu ; chiar dacă nu iindecă totul,
alŢleliorează în q;rilce: caz stările şi; si'tuaţiile cele mai disperate şi cele
mai' 1critice.

CONCLUZII
·S

1 23. Savanţi, ce:t"cetători, poeţi, de la Vi1'1giliu şi pînă la .Maeterlink,

au fost pasionaţi de alibină, această insectă minunată ale căr'ei secr'ete
sîntem d eparte de a aflat, păstrate cu gelozie în 'tatea
·

le fi
stupului. ;
Cu cite;va secole înainte de era noastră şi pma la noi, albina,
ins·ectă a luminii, nu · era cunoscută decît pent.ru mierea sa care a fost
timp de peste un mileniu singura substanţă dulce pe care omenirea
o avea la diSipoziţie.
Dar fată că de m:ai· puţin de 15 ani, datorită cer-cetărilor sav�ţilor
de aproape t<?ate naţionalităţile, aJ:n început să cun-oaştem pe - de o parte
lăptişorul de matcă care şi-a dovedit proprietăţile m i nunate şi de ase­
menea polenul, pl'odrus mai puţin nobil poat·e, da r ale cărui virtuţi sînt
sigure , a cărui eficacita te îh ali:mentaţia umană este atît de evidentă încît
a::-:1 crezut util un studiu spedal ·Care poate ar aduce foloase m tora din
contemporanii .mei.
•
Nu este voriba aid de o puiblidta te goală, ci de fapte sigure probate,
controlate, puse la dispo�ţia fie·că· ruia cît mai limpede posibil. Intr-un
cuvint este o l'Uicrare de poprularizta.re şi cred că a m expus l:Dlcera co n ­
vingere ce mă s tăpîneşte� pe care sper să o împărtăşească şi cei care
mă vor ' Cit(

- Tilia platyphylla
.. ; (d�pă E:r.dtJl1an�)
3 • ALIN CAILLAS • ALIN CAILLAS • ALIN CAILLAS • ALIN CAII,.. L AS

•OLENUL � POLENUL . �
. -- .
!. 1
·

·\