1.

Ortodontia ca obiect de
studiu,scopul.ortodontia contemporana.
Legaturile cu alte obiecte.

Ortodontia se ocupa cu studierea etiologiei, patogeniei,

merodelor de diagnostic, studierea metodelor de tratament, si
profilaxia anomaliilor dentomaxilare.

Scopul ortodontiei este de a trata utilizind diverse metode i

variante ale tratamentului cu scop de a atinge rezultate dorite
.Ex. tratamentul obisnuit cu aparate ortodontice fixe sau
sisteme brachet includ 6 etape , la nivel de fiecare atapa e
necesar de atins un scop anumit:
1. Alinierea danturii
2. Redresarea danturii, se redreseaza sau se indreapta in
dependenta de planul vertical
3. Corectarea amplasarii molarilor
4. Inchiderea tremelor si diastemelor la pacienti unde sau
efectuat extractii
5. Alinierea finala si anume alinierea radacinilor in
dependenta de osul maxilarului miscarea de tor a
incisivilor ( de a dezvolta miscarea incisivilor in afara) de a
alinia linia mediana a maxilei cu cea a mandibulei
6. Idealizarea aranjarii danturii

2.Notiune de anomalie , deformatie

Anomalia este o tulburare de crestere si dezvoltare ale
aparatului dentomaxilar ce apare ca o expresie a unei mosteniri
genetice sau datorita unor factor din mediul inconjurator.
Anomaliile isi pot incepe exprimarea dupa primele3 luni de
viata intrauterina cind partile componente ale aparatului
dentomaxilar sunt deja formate.

Deformație: dereglare ce a apărut ca rezultat a diferitor cauze

numai după ce ste format sistemul dentomaxilar.

3. Terminologie ortodontica. Ectopie dentara.

Heteroctopia. Transpoziția.Diasteme

Ectopie dentara - anomalie in care dintele parțial sau complet erupt este
situat în afara liniei arcadei dentare.

Heteroctopia- situarea unui dinte în cu totul alt loc decît locul

său pe arcadă.

Transpoziția- este o anomalie de poziție a dinťilor care e

materializează prin inversarea poziției a doi muguri dentari
vecini.

Diasteme- spațiu apărut în urma distanțării incisivilor centrali.

4.Terminologia ortodontică. Incluzia

dentară, reincluzia, protruzia, retruzia.

Incluzia- rămînerea unui dinte intraosos sau submucos după

perioada sa normală de erupție.

Reincluzia- procesul de reîntoarcere în os a unui dinte care a

fost inițial erupt pe arcada dentară.

Protruzie- vestibularizarea dinților frontalu superiori şi inferiori.

Retruzie- palatinizarea dinților frontali.

5.Anatomia şi fiziologia sistemului

dentomaxilar la copii: particularitățile
sistemului dentomaxilar la nou născuți.

Sistemul dentomaxilar este format din:

1 scheletul alcătuit din oae maxilare, nazale, zigomatice
2 dinții
3 organele care apuca hrana şi închid fanta orală: buzele şi
muşchii
4 Organele care participă la formarea bolului alimentar şi
împinge în faringe( limba, palatul dur, palatul moale, obrajii, 3
perechi de glande salivare, ATM)

Nou născuții au:

1. Muşchi orbiculari ai buzelor bine dezvoltate
2. În regiunea obrajilor este un start adipos( pernuțele Bisha)
3. Prezentă creasta gingivală sau plica Roben-Majito. Această
creastă este bogată în vase sangvine şi în timpul actului
de sugere se contractă.
4. Rugile palatine transversale sunt bine dezvoltate sunt în
număr de 7-8 perechi, şi ocupă ½ din palatul dur.
5. Retrognație mandibulară fiziologică- o poziție posterioară
a mandibulei față de celelalte oase.
6. Practic lipsa tuberculului articular şi cavității glenoide.
7. Topografia specifică a laringelui.Intratea în laringe este
situată sus, practic la nivelul nazofaringelui, preîntîmpină
pătrunderea laptelui în aparatul respirator.
 6.Etapele erupției dentare.Ordinea de
erupție a dinților temporari.
Caracteristicele erupției dinților:
.Dinții inferiori erup înaintea celor superiori,cu excepția incisivilor laterali
superiori care erup înaintea celor inferiori
.se desfășoară striat, pe grupe de dinți
.începe la 6-8 luni si se termina la 30 luni
.intervalul de erupție intre grupe este de 6 luni
.ordinea de erupție este: incisiv central, incisiv latelar,molar 1, canin,
molar 2

Ordinea si cronologia erupției:

6l- Incisiv Central
12l- Incisiv lateral
18l- molar 1
24l- canini
30l- molar 2

7.Ordinea de erupție a dinților

permanenți

Caracteristici:
. dinții inferiori erup înaintea celor superiori
.erup pe grupe de dinți
.intervalul de timp între grupe este în medie de 1 an
.erupția lor începe în jurul vîrstei de 6 ani *molarul1 permanent și se
încheie în jurul vîrstei de 18-25 ani (prin erupția molarului de minte)
.dinții succesionali păstrează de la linia mediana către distal, cu
excepția caninului superior, care erupe ultimul, uneori chiar
după molarul de 12 ani.
6ani: molarul 1 inf , mol 1superior
7ani: incisivul cenral inf, incisivul central superior
8ani: incisivul lateral inferior, incisivul lateral superior
9 ani:caninul inferior, premolarul 1 superior
10ani: premolarul 1 infer, premol2 sup
11ani: prem2inf, canin superior
12 ani: molarul2 inf, molar 2 sup
17-25ani: molar 3 inf, molar 3 sup

Odată cu apariția molarilor de 6 ani se schimbă și forma

arcadei dentare, formele normale fiind considerate cea de
parabolă pentru arcada superioară și semieliptică pentru arcada
inferioară.

8.Teoriile și mecanismele
de erupție dentară
Teoriile de erupție dentară:
1. radiculară
2. alveolară
3. de vascularizație

Dentiția temporară:
Se începe o dată cu eruperea primului dinte temporar.O dată
cu erupția molarului 1 temporar se instalează înălțarea
fiziologică a ocluziei sau prima perioadă de ridicare fiziologică a
ocluziei.

Perioada dentiției temporare poate fi împărțită în 2 etape:

1. perioada de formare a ocluziei dinților de lapte 6luni 3 ani
2. perioada ocluziei formate 3 ani-6 ani. Se împarte în
următoarele faze:
1 Fază:
4l 4 ani jumate
.O abraziune a dinților temporari pe tot parcursul arcadei dentare
.O așezare compactă a dinților arcadei dentare, apar tremele
.O acoperire de ⅓ a dinților inferiori
.Suprafețele distale a dinților 5 sup și inferiori sunt situate într-un plan
2Fază:
6l 6,5ani
.Între toți dinții apar spații aceste spații ne vorbesc că oasele
maxilare cresc și are loc o pregătire a arcadei dentare pentru
schimbul dinților
.Apare abraziune pronunțată a dinților care este uniformă pe
toată arcada
.Dinții frontali se instalează în raport cap la cap
.Suprafețele distale în regiunea dinților 5 formează un prag
mezial datorită dezvoltării rapide a arcadelor dentare

Perioada dentiției mixte:

Începe de la 6-9 ani și se sfîrșește 9-12 ani. O dată cu erupția
molarului de 6 ani se stabilește raport neutral sau raport de
clasa 1. La 7-8 ani are loc a doua perioadă de ridicare a
ocluziei. La 9-12 ani în locul molarilor temporari erup
premolarul permanenți, la 13 ani erp dinții 7. O dată cu
eruperea caninului are loc a 3-a perioadă de ridicare a ocluziei.

Perioada ocluziei permanente:

Ocluzia permanentă se formează în decurs de la 12-18 ani, în
această perioadă are loc o creștere activă a maxilarilor în
lungime, lățime, înălțime.
Ocluzia permanentă are 4 forme: ortognată, dreaptă,
prognația fiziologică, progenia fiziologică
Caracteristicele arcadelor și ocluziei ortognate în dentiția
permanentă:
1. Arcada superioară are formă eliptică , arcada inferioară
are formă parabolică
 2. Fiecare dinte are 2 antagoniști cu excepția incisivului central
inferior și molarului de minte superior
3. La maxilă arcada dentară este mai mare decît arcada
alveolară, arcada alveolară este mai mare decît ceaz
bazală
4. La mandibulă este inversă această relație

9.Deosibirile dinților temporari de cei

permanenți
.Incisivii temporari au o lățime M-D mai mare
decît h C-I și nu prezintă un cingulum la fel de
accentuat
.Caninii temporari sunt mai globuloși cu
dimensiunea mai mare M-D și cu un relief
palatinal și cingulum șterse. Spre deosebire de
canini definitivi care prezintă un cuspid, creste
palatinale foarte bine exprimate, iar dimensiunea
cea mai mare este cervico-incizală
.Molarii temporari dimensiunea cea mai mare
este în sens M-D, fața lor ocluzală prezintă cîte 4
cuspizi bine determinați pentru molarii 2
temporari și 2 creste pentru 1 molar. Ei sunt
mult mai mici ca dimensiunea în comp. cu cel
permanent.
. Molarii definitivi sunt voluminoși cu fețele ocluzale
foarte cuspidate.
 10.Dentiția temporară.
Caracteristica
Dintii provizorii se mai numesc dinți de lapte sau dinți temporari. Dinții
de lapte încep să se formeze încă din perioada embrionară ți erup de la
vîrsta de 6 luni pînă la 3 ani.
În mod normal există 20 de dinți de lapte, 10 pe fiecare arcada : 4
incisivi (2 incisivi centrali si 2 incisivi laterali), 2 canini si 4 molari.
De obicei, pînă in jurul vîrstei de 12 ani toți dinții de lapte sunt înlocuiți de
dinți permanenți, dar în absența dinților permanenți (fapt datorat unor
tulburări genetice) dinții de lapte pot rămîne funcționali pentru mulți ani.
• Incisivii centrali la 6-12 luni
• Incisivii laterali la 9-16 luni
• Primii molari la 13-19 luni
• Caninii la 16-23 luni
• Molarii secundari la 22-33 luni

Aceşti dinţi sunt consideraţi esenţiali în dezvoltarea cavităţii bucale şi

implicit a copilului. Sunt foarte importanţi în menţinerea spaţiului pentru
dinţii definitivi dar şi în ghidarea erupţiei acestora.
O dezvoltare normală şi armonioasă a dinţilor temporari înseamnă o
masticaţie adecvată a alimentelor şi ajută foarte mult în pronunţia
corectă a cuvintelor (fonaţie).
Oasele maxilar şi mandibular, dar şi musculatura ataşată lor depind
foarte mult de erupţia dinţilor de lapte.
În jurul vârstei de 6 ani dezvoltarea în interiorul osului a dinţilor definitivi
determină resorbţia rădăcinii dinţilor temporari până în momentul în care
aceştia încep să devină mobili, sunt exfoliaţi şi înlocuiţi unul câte unul de
către dinţii definitivi similari, mai puţin molarii care sunt înlocuiţi de
premolari.
În această perioadă copilul prezintă dentiţie mixtă (dinţi temporari şi
definitivi prezenţi pe arcadă). Această exfoliere durează până în jurul
vârstei de 12 ani, când ultimul dinte de lapte a dispărut şi putem vorbi de
o dentiţie definitivă.
 11.Perioada dentiției mixte și perioada dentiției
permanente.
Perioada dentiției mixte:
Începe de la 6-9 ani și se sfîrșește 9-12 ani. O dată cu erupția
molarului de 6 ani se stabilește raport neutral sau raport de
clasa 1. La 7-8 ani are loc a doua perioadă de ridicare a
ocluziei. La 9-12 ani în locul molarilor temporari erup
premolarul permanenți, la 13 ani erup dinții 7. O dată cu
eruperea caninului are loc a 3-a perioadă de ridicare a ocluziei.

Perioada ocluziei permanente:

Ocluzia permanentă se formează în decurs de la 12-18 ani, în
această perioadă are loc o creștere activă a maxilarilor în
lungime, lățime, înălțime.
Ocluzia permanentă are 4 forme: ortognată, dreaptă,
prognația fiziologică, progenia fiziologică
Caracteristicele arcadelor și ocluziei ortognate în dentiția
permanentă:
5. Arcada superioară are formă eliptică , arcada inferioară
are formă parabolică
6. Fiecare dinte are 2 antagoniști cu excepția incisivului central
inferior și molarului de minte superior
7. La maxilă arcada dentară este mai mare decît arcada
alveolară, arcada alveolară este mai mare decît cea bazală
8. La mandibulă este inversă această relație

12.Noțiune de anomalie dento-

maxilară.Factorii etiologici și favorizanți în
dezvoltarea anomaliilor dento-maxilare.

Anomaliile dento-maxilare sunt tulburări de dezvoltare

cantitativă de ritm, de poziție, de direcție a celor 3 elemente
ale aparatului dento-maxilar (maxilare, alveole, dinți), asociate
cu tulburări neuromusculare ocluzale și biopsihosociale.
Factorii etiologici se împart în 2 grupe: factori generali,
factori locoregionali.
1.Factorii generali:
-ereditatea, se transmie în mod dominant, prognația
mandibulară, macroglosia, anodonția incisivilor
laterali,retrognația superioară, ocluzia adîncă, ocluzia deschisă,
tiparul de creștere a bazei craniului, tipul de rotație facială și
vîrsta de erupție dentară.
- Maladiile și malformațiile ereditare
a. boala down- micrognație mandibulară, față rotundă, plată,
anomalii dentare de număr și formă, însoțite de malocluzii
de grave, ocluzie inversă
b. trisomia X- micrognație mandibulară cu ocluzie distalizată
și inocluzie sagitală, prezintă micrognație, iar cariile și
gingivitele sunt în forme grave.
c. sindromul turner- bolta palatină este ovală, creșterea
dinților este neregulată, microdentiții, rotații dentare,
anodonții de incisivi laterali sau premolari , întîrzieri de
erupție a caninilor.
d. sindromul pierr roben - se manif prin hipoplazie
mandibulară, despicături de palat, profil facial de pasăre.
e. despicăturile labio-palatine- apar ca rezultat a absenței
centrului de creștere osoasă , însoțite de anomalii dentare
de număr și de formă a dinților.

-factori de mediu:
1.prenatali- tulburările hormonale a mamei, infecții virale și
bacteriene, modul nesănătos de viață
2.postnatali:
a. traumatismele- în timpul nașterii, căderi, accidente
b. bolile infecțioase
 - embriopatia rubeolică, duce la malformații multiple a
sistemului cardiovascular din partea ORL și a sistemului
dentar ( hipoplazii de smalț și dentină, anomalii de formă)
c.tulburările endocrine :
.hiperfucția hipofizară- gigantizm, prognația mandibulară și
ocluzie inversă frontală sau a mentonului , se produce erupție
dentară precoce, dezvoltare exagerată a arcadelor dentare,
apariția spațiilor dentare,și a macroglosiei
. hipofuncția hipofizară-nanism, maxilarele sunt mici cu
microretrognație, erupție dentară întîrziată, aspectul facial de
păpușă
.hipertiroidism- dinții erup cu 2-3 ani mai repede decît normal
.hipotiroidism- mixidemul, față cu aspect rotund, macroglosie,
erupția dentară este întîrziată.
d.factorii dismetabolici- lipsa de proteine , glucide, lipide,
vitamine, minerale

13.Factorii etiologici și favorizanți în

dezvoltarea anomaliilor dento maxilare:
factori locali și locoregionali
2.Factorii locoregionali:
a. Tulburările funcționale:
1.deglutiția atipică
2.respitația orală
3.tulburări de fonație
4.tulburări de masticație
b.Obiceiurile vicioase
Atitudini de postură a capului și corpului în timpul somnului sau
în starea de veghe
perne mari deplasează planul corpului copilului față de planul
corpului
dormitul cu capul sprijinit de perne tari,determină o dezvolatre
asimetrică a masivului facial și apariția ocluziei inverse laterale
sprijinirea capului pe una din mîini cu cotul fiind sprijinit de
masă, unde zonele de sprijin este mentonul și zonele laterale
ale porțiunii inferioare ale feței duc la pariția asimetriei faciale
prin inhibarea dezvoltării sau prin laterodeviații.
purtatul copilului în spate , determinăîn timp trtire regiunii
frontale și aplatizarea masivului facial
.Obiceiul vicios de sugerea degetului
Dacă s-a produs pînă la 3ani apar dereglări numai în sectorul
anterior și pot despărea după normalizarea ocluziei. Dacă se
continuă după vîrsta de 3 ani apare oretrognație mandibulară
accentuată, inocluzia sagitală, spațierea interdentară
superioară.

3.Fcatori locali
a. traumatismele maxilofaciale
b. cicatricile după diferite intervenții chirurgicale
c. leziunile inflamatorii suporative ale regiunii dento-maxilare
d. tumori maxilofaciale, chisturi, tumori beninge
e. caria dentară și complicațiile ei
f. pierderea precoce a dinților
g. anomaliile dentare (de număr, formă, mărime, poziție)
h. modificări la nivelul părților moi , macroglosie,
achiloglosia-fren lingual scurt, modificarea frenului labial
superior.

14.Clasificarea anomaliilor dento

maxilare după Angle
Cheia de ocluzie- cuspidul M-V al I molar sup articulează cu
șanțul intercuspidian V al I mol inferior
În baza raporturilor primilor molari Angle a împărțit
anomaliile în 3 clase:
 1. toate anomaliile ce prezintă rapoarte neutrale la nivelul
cheii ocluzale
2. toate anomaliile ce prezintă rapoarte distalizate la nivelul
cheii ocluzale. Se împarte în subclase:
S1. rapoarte distalizate asociate cu vestibulo înclinația incisivilor
superiori
S2. rapoarte distalizate asociate cu palato înclinația incisivilor
superiori
3. toate anomaliile ce prezintă rapoarte mezializate la nivelul
cheii ocluzale

Avantajul clasificării: simplă

Dezavantajul:
1. la unii pacienți în legătură cu pierderea unor dinți, Mol de
6 ani poate migra și nu putem pune diagnoza fix
2. Această clasificare poate fi folosită în dentiția permanentă
și nu poate reflecta anomaliile din dentiția de lapte sau
cea de schimb
3. Această clasificare descrie patologiile numai în sens
sagital
4. Clasificarea nu descrie dereglările funcției sistemului
dento-maxilar

15. Laboratorul dentar. Utilajul si

materiale folosite.
Laboratorul medico dentar este amplasat în vecinătatea
cabinetului stomatolog pentru o mai bună colaborare înte
medic și tehnicianul dentar. Pentru fiecare lucrător este necesar
de 8m2.Instalațiile electri de apă, gaz , vapori, trebuie izolate
corespunzător.Iluminarea laboratorului trebuie să dispună de o
sursă centrală de lumină 800-1000 lucș , iluminareala locul de
muncă trebuie să fie de 4000-8000 lucș .
Laboratorul este împărțit în mai multe încăperi:
laboratorul de bază, gipsarea, polimerizarea, camera pentru
prelucrare și lustruire, camera pentru prelucrarea laijelor la
cald.
mese cu înălţimea de 1m , adaptate lucrului în picioare;
• plăci rezistente la şocuri, uşor de curăţat şi dezinfectat (de
preferinţă, suprafeţe de oţel, nichel, crom );
• amplasarea meselor trebuie să asigure libertatea lucrului în
jurul lor; între aparatele de pe mese vor fi spaţii
corespunzătoare pentru a lucra liber;
. în laboratoarele didactice vor fi afişate instrucţiile de bază
pentru folosirea utilajelor;
• aparatele care generează vibraţii să fie montate pe console în
perete;
• încăperile vor fi dotate cu lăzi pentru deşeuri.

16.Securitatea muncii în
laboratorul dentar
PROTECŢIA MUNCII ÎN LABORATORUL DE TEHNICĂ DENTARĂ
Are în vedere:
protecţia analizatorului vizual
protecţia analizatorului auditiv
protecţia împotriva vibraţiilor
controlul expunerii la mercur
protecţia împotriva pulberilor, gazelor, acizilor
protecţia antimicrobiană şi antivirală
protecţia împotriva hipokineziei, solicitărilor fizice localizate,
sedentarismului
protecţia împotriva radiaţiilor ionizante
protecţia faţă de instalaţiile electrice, de gaze naturale

PROTECŢIA ANALIZATORULUI VIZ:

 Asigura un câmp vizual normal. Evita oboseala vizuală.
OBOSEALA VIZUALĂ POATE FI REDUSĂ PRIN: organizarea
judicioasă a lucrului, realizarea corespunzătoare a iluminatului
,alegerea funcţională a cromaticii locului de muncă.
PROTECŢIA ANALIZATORULUI AUDITIV faţă de zgomotul :
exterior din laborator
PROTECŢIA ÎMPOTRIVA VIBRAŢIILOR prin: întreţinerea în
bună stare de funcţionare a instrumentarului dinamic, folosirea
micromotoarelor, plasarea amortizoarelor sub aparate,
utilizarea vibro-izolatorilor , alternarea etapelor de lucru
PROTECŢIA ÎMPOTRIVA PULBERILOR, GAZELOR, ACIZILOR
Mijloace individuale de protecţie : Masca , Ochelarii , Sisteme
de ventilare individuale, generale
PROTECŢIA ANTIMICROBIANĂ ŞI ANTIVIRALĂ reprezintă
obiectivul fundamental al activităţii stomatologice de care
depinde siguranţa personalului (medic, tehnician dentar,
pacientului) măsuri de protecţie: halat ,mască ,mănuşi, bonetă
ochelari ,dezinfecţia mobilierului, echipamentului, suprafeţelor
din laborator cu : glutaraldehidă, formaldehidă, etilenhexanol,
alcool ,dezinfectarea instrumentarului dinamic
PROTECŢIA ÎMPOTRIVA HIPOKINEZIEI, SOLICITĂRILOR
FIZICE LOCALIZATE, SEDENTARISMULUI organizarea
ergonomică a activităţii, alternarea fazelor în poziţie şezândă cu
cele în poziţie ortostatică practicarea unui repaus activ
PROTECŢIA ÎMPOTRIVA RADIAŢIILOR IONIZANTE Prin :
mărirea distanţei de lucru faţă de sursă ,ecranarea surselor de
iradiere (plumb), utilizarea instalaţiilor de ventilare şi filtrare a
aerului
PROTECŢIA FAŢĂ DE INSTALAŢIILE ELECTRICE ŞI DE GAZE
NATURALE se vor respecta regulile cuprinse în regulamentele
de protecţie a muncii instalaţiile se vor verifica de personalul
specializat ,sunt contraindicate improvizaţiile.
17. Amprenta în ortodonție. Instrumente
necesare pentru amprentare. Cerințe față
de amprente.

La confecționarea aparatelor ortodontice se realizează

amprenta totală, ele reproduc arcadele dentare în totalitate şi
zona adiacentă maxilarelor.
În situații excepționale, la pacientii cu microstomie sau
limitarea deschiderii se efectuează o amprenta functionala.
Pentru reparatiile aparatelor mobilizabile si mobile se utilizeaza
un tip special de amprenta, supraamprenta.
Amprenta partiala se utilizaza pentru confectionarea
modelelor de studiu de dimensiuni mici, pentru confectionarea
unor aparate de tip special sau pentru reparatia elementelor
anterioare ale aparatelor bimaxilare.
În vederea amprentării se utilizează intrumentarul: linguri
universale, material pentru amprentare, tăviță renală, bol şi o
spatulă
Marimea lingurii se alege dupa marimea arcadelor dentare,
se efectueaza proba. Lingurile pot fi retentive sau neretentive
Amprenta se ea cu materiale elastice de tipul alginatelor,
conferă precizie modelului de studiu și celui de lucru.
Tavita renala se plaseaza sub barbita copilului, pentru a evita
neplacerile legate de voma.
Amprentele totale trebuie sa redea cu precizie elementele
cimpului protetic: la maxilar, arcada dentara si bolta palatina in
totalitate, procesele alveolare pina la fundul de sac vestibular,
tuberozotatile maxilare, frenul buzei superioare si cele laterale.
La mandibula, arcada dentara, zona retromolara, versantul
alveolar pina la santul vestibular si frenul buzei inferioare, fața
internă a mandibulei pina la fundul de sac paralingual si frenul
limbii.
Cerințe fața de amprente:
1. Să redea cu precizie suprafața cîmpului protetic
 2. Materialul amprentar sa fie repartizat uniform pe suprafața
cimpului protetic
3. Materialul amprentar sa fie fixat bine in lingura
amprentara
4. Suprafata amprentara sa fie fara goluri sau lipsuri.

18.Modelul în
ortodontie.Materiale folosite la
turnarea modelului.
Modelul reprezinta o parte importanta a investigației ortodontice la
nivelul arcadelor dentare , alveolare, a rapoartelor de ocluzie pentru :
.stabilirea diagnosticului de anomalie
.elaborarea planului de tratament
.evaluarea gravitatii anomaliei
.urmarirea evolutiei tratamentului
.document medico- juridic
Atît modelul de studiu cît și cel de lucru , este corect ca măcar
partea care produce elementele anatomice să fie turnată din
gips tare, soclul modelului, poate fi din gips simplu. Dacă acest
lucru nu este posibil, modelul de studiu se toarnă din gips alb
ortodontic, iar modelul de lucru din gips tip moldano.
Etichetarea modelelor:
Atît pe modelul superior cît și pe cel inferior se va nota :
-numărul de ordine al pacientului
-codul medicului
-numele și prenumele pacientului
-data amprentării

Tipuri de modele:
Modelul de lucru:
modelul de studiu
modelul de reconstruire plastică
modelul de set-up

19.Soclarea modelului
-baza soclului superior și inferior trebuie să fie paralelă planului
de ocluzie, dimensiunea verticală a soclului în zona anterioară
reprezentînd un sfert din înălțimea totală a modelului, iar
arcada dento-alveolară și procesul alveolar celelalte trei
sferturi.
- fața posterioară a soclului este perpendiculară pe linia
mediană, atît pentru cel superior , cît și la cel inferior și de
asemenea perpendiculară pe suprafețele bazelor
-suprafețele bazelor sunt, de obicei poligonale, cu formă
identică a conturlui soclului la cele două modele sau cu contur
diferit la modelul superior și cel inferior
Soclarea se poate face prin mai multe feluri:
-prin tîiere manuală
-prin tăiere cu aparatul de soclat
-prin turnare în soclul plastic
-prin turnare în suport pentru soclare
-prin trunare în conformator

20.Stabilirea ocluziei corectate

Ocluzia corectată se stabilește de către ortodont în gura
pacientului cu ajutorul unui șablon din ceară roz. Se face un
rulou de de 0,8-1 cm, i se dă forma arcadei. Ruloul se presează
pînă se obține o lățime p.m. mai mare da diametrul V-O al feței
ocl. a dinților lat.
Se mulează pe modelul inferior umectat . Anterior ajunge la
marginile incizale ale incisivilor inf. și sup. să depășească cu
cîțiva mm H ocluziei. Capetele terminale se scurtează cu
foarfece, să depășească nu mai puțin fețele D. ale ultimilor
dinți. Apoi se poate stabili ocluzia.
a. Șablonul adaptat pe modelul inferior se aplică pe arcada
mandibul să nu închidă gura în poziția dorită în felul
următor:
-Detele mijlocii ale ambelor mîini țin buza superioară în sus ,
iar degetele arătătoare țin buza inf în jos, fixînd totodată
șablonul pentru a nu se deplsasa . Cu policele ambelor mîini
înapoia bărbiei, medicul dirijează mandibula în sens sagital,
transversal, controlînd poziția la nivelul dinților laterali. Facă
acesta corespunde , pacientul este invitat să muște încet pe
șablon, medicul menținînd și dirijînd în continuare mandibula în
momentul în care s-a obținut înălțarea dorită, șablonul este
îndepărtat din gura pacientului, după răcirea lui cu un jet de
apă
b. Șablonul se așează din nou pe modelul inferior, apoi se
aplică cu atenție modelul superior cu dinții în lăcașurile
imprimate în șablon.
c. Dacă modelele își găsesc cu exactitate locul în ceară ,
șablonul se îndepărtează de pe modele , iar ceara care atrecut
peste fețele V și orale ale dinților în timpul mușcăturii este
tăiată cu o foarfecă mare.

21.Indicații la tratamentul ortodontic

Dantura imperfectă cu îghesuiri , cu diverse dereglări poate
duce la pacientul la 3 probleme:
1.psihoemoționale-legate de înrăutățirea esteticului feței
2.funcționale-afectarea mișcărilor maxilare, necoordonarea
musculaturii, dereglări ale ATM, probleme de masticație,
deglutiție, vorbire
3.Mărirea acțiunii traumatice, maladii parodontale, apariția
defectelor dentare în rezultatul anomaliilor de ocluzie.
 22.Forțele folosite în
ortodonție.Caracteristica forțelor
Forțele care acționează asupra dinților, atît în momentele
de echilibrare cît și în momentele de dezechilibrare, pot fi de
mai multe feluri, dar efectul lor asupra dinților va fi determinat
de dezechilibrul de forțe din vecinătate.

. Deplasările ortodontice se obțin introducînd o forță nouă în

echilibrul existent care va determina realizarea unui nou
echilibru într-o nouă poziție.
. Succesul tratamentului și stabiliatea acestuia depinde de echilibrul de
forțe dinaintea tratamentului , din timpul acestuia cît și de cel creat
conștient la sfîrșitul lui.
Echilibrul forțelor din jurul arcadelor dentare este deosebit de
complex și se poate împărți în forțe: de dezvoltare, de
vecinătate. Care sunt determinate atît de structuri cît și de
funcții acționînd prin intermediul coroanei dentare.

1. Forțele care țin de dezvoltare, influențează n cea mai

mare măsură poziția dinților ți stabilirea relațiilor de
ocluzie
2. Forțele de vecinătate sunt generate de raporturile cu
musculatura limbii, mușchiul buccinator , de forța
mușchilor ridicatori, de forțele ocluzale , de obiceiurile
vicioase.
Fiecare din forțe acționează într-o direcție unică, dar
deplasarea dinților se va face pe o rezultantă a cestui ansamblu
de forțe simultane din sistemul dentofacial.

Elementele ortodontice care dezvoltă forțe trebuie imaginate

în așa fel încît pe toată perioada acțiunii ele să-și păstreze
poziția față de coroanp și sensul de acțiune.
Din punct de vedere al forței utilizate în deplasarea dintelui se pun în
discuție 3 aspecte:
 a. ritmul de aplicare
b. intensitatea forței
c. rezistența țesuturilor asupra cărora se aplică

După ritmul de aplicare distingem:

1.forțe intermitente-perioada de acțiune alternează cu perioada
de repaus, snt produse de aparatele mobilizabile, mobile,
activatoare, dispozitive extraorale, dispozitive acționate numai
o parte de zi
2. forțe discontinue-sunt produse de firele rigide care au un
raport sarcină sau flexie ridicate. Sunt caracterizate de
alternanța perioadelor de acțiune cu cele de repaus ce permit
organizarea țesuturilor. Forța importantă pe parcursul activității
diminuează rapid din momentul deplasării dintelui.
3. Forțele continue - sunt distribuite de aparatele fica care
reprezintă un raport slab sarcină , flexie. Intensitatea lor
rămîne constantă pe tot parcursul deplasării dintelui și nu
solicită reactivări frecvente. Sunt legere și nu provoacă
compresiuni exagerate ale ligamentelor.

Avînd în vedere intensitatea ele pot fi împărțite în:

1. forțe mici-legere, nu depășesc 30-40 gr pe dinte
monoradicular, ligamentul parodontal este presat, vasele
sangvine sunt încă vizibile.
2. forțe mari- sub efectul lor ligamentul periodontal este strivit între
dinte și peretele alveolar.
Forțele ortodontice aplicînduse pe dinți prin intermediul
coroanei transmit țesuturilor forțe prin intermediul rădăcinii.
Prin acest complex mecanic se pot obține diferite deplasări
dentare, astfel se disting 4 tipuri de deplasări:
1. versiunea-înclinarea
2. gresiunea- deplasarea coronară
3. rotația- mișcarea în jurul axului
4. mișcarea de torque
Efectele negative ale deplasării dentare:
1.resorbția mică a cementului pe părțile laterale ale rădăcinii în
timpul acțiunii ortodontice
2.resorbțiile radiculare-apicale

23.Transformări tisulare în
tratamentul ortodontic (sub
acțiunea aparatelor ortodontice)

24.Clasificarea aparatelor
ortodontice după principiul de
acțiune, localizare, modul de
ancorare.
După modul de ancorare:
a) aparate mobilizabile-aparate care sunt fixate la arcadele dentare
cu elemente de ancorare, fixate, și repuse chiar și de pacient
b) mobile-nu posedă elemente de ancorare, menținerea lor
făcînduse doar prin contracția musculară
c) fixe-sunt acelea aparate care sunt fixate la arcadele
dentare prin cimentare sau lipire, fiind realizate direct în
cabinet

După principiul de acțiune:

a) active mecanic
b) funcțional direcționate
c) funcțional active
d) cu acțiune mixtă

După tipul de localizare:

intraorale-orale(palatinale, linguale, vestibulare)
extraorale-dispozitive cefalice (fronto occipitale, temporo
occipitale, mixte)

25.Aparatele ortodontice
mobilizabile. Componentele
În această grupă sunt cuprinse acelea aparate ortodontice
care se ancorează la nivelul arcadelor dentare cu ajutorul unor
mijloace de retenție , acestea putînd fi croșete sau gutiere.
Aparatele mobilizabile pot fi oricînd îndepărtate și repuse în
cavitatea bucală. O caracteristică comună este aceea că ele
sunt purtătoare a unor elemente generatoare de forțe
ortodontice active. Aceste forțe acționează asupra proceselor
dentoalveolare provocînd modificări necesare.

1)Baza din acrilat

2) Elemente de ancorare (croșete, pinteni, gutiere)
3) Elemente active( șurubul ortodontic, arcuri)

Baza din acrilat reprezintă zona de sprijin mucozal a

aparatului.La ea se fixează toate elementele constructive ale
aparatului ( croșetele, arcuri, șurub)
La maxilă placa palatină, ea acoperă palatul dur pînă la linia
de unire aultimilor molari erupți pe arcadă.
La mandibulă placa linguală ea este limitată lingual de jocul
planșeului. Grosimea plăcii 2-3 mm, se prelucrează suprafața
orală.
Baza aparatului poate fi unică sau din mai multe fragmente
rezultate din secțiunea ei.
La maxilar poate fi separată pe linia mediană, în forma literei
Y, în forma literei L, în forma de trapez
La mandibulă pe linia mediană, paramedian unilateral,
bilateral
 26.Aparatele ortodontice
mobilizabile.Avantajele.Dezavant
ajele
Avantajele:
1) Sunt concepute ca aparate active dar în componența lor
pot fi întroduse și elemente funcționale cea ce le măresc
eficacitatea lor ca aparate ortodontice.
2) Aceste aparate se sprijină atît pe dinții cît și pe parodonțiu
astfel pericolul suprasolicitării unor dinți este redus
3) Unele elemente active ca exemplu șurubul ortodontic pot
fiactivate de către pacienți
4) Confecționarea tehnică și reparațiile sunt ușor de efectuat
5) permit respectarea unei igiene riguroare

Dezavantaje:
1) Riscul de a nu fi purtate de către pacient
2) apariția reacțiilor gingivo parodontale la pacienții cu alergii la
acrilate
3) riscul deformării unor elemente în cazu pacienților
neglijenți.

27.Baza aparatului ortodontic

mobilizabil.
Baza din acrilat reprezintă zona de sprijin
mucozal a aparatului , la ea se fixează toate
elementele constructive ale aparatului: croșete,
arcuri,șurub.
 La maxilă placa palatină acoperă palatul dur
pînă la linia de unire a ultimilor molari erupți pe
arcadă.
La mandibulă placa linguală, ea este limitată
lingual de jocul planșeului.
Grosimea plăcii 2-3 mm. Se prelucrează
suprafața orală.
Baza aparatului poate fi unică sau din mai
multe fragmente rezultate din secțiunea ei.
La maxilar poate fi separată pe linia mediană, în
forma lit Y , L, forma de trapez.
La mandibulă pe linia mediană, paramedian
unilateral sau bilateral.

28.Elementele de ancorare ale

aparatului mobilizabil.Croșetul Stahl,
Adams.
Croșetul Stahl-sau croșetul ocluzo interdentar
sau în picătură. Se confecționează din sîrmă de
0,7mm,elastică. Se ancorează la nivelul unui
spațiu interdentar, trece prin nișa masticatorie în
partea V a arcadei unde se termină cu o buclă
în spațiul interdentar.
Este alcătuit din:
. o ansă circulară de dimensiunea spațiului
interdentar în care se aplică
. ansa se prelungește ocluzal cu o buclă , care
încalecă arcada dentară prin nișa masticatorie,
reprezentînd porțiunea elastică a croșetului
. zona retentivă, cu care croșetul se angajează în
placă.
Caracteristici:
. oferă o bună stabilitate ap ortodontice
.blochează egresiunea dinților pe care se aplică
.necesită un spațiu interdentar, de cel puțin a doi
dinți vecini
. avînd puține îndoituri se fracturează greu,
repararea poate fi executată în cabinet
.trecînd prin nișa masticatorie poate realiza un
contact prematur cu arcada antagonistă, ducînd
la înălțarea de ocluzie sau laterognație.
Activarea se face prin coborîrea ansei într-o
zonă mai retentivă, plasată mai aproape de baza
spațiului triunghiular.

Croșetul Adams:
Este confecționat din sîrmă de wiplă 0,7mm,
elastică.
 Este un mijloc de ancorare conceput pentru
dinții izolați.Este conceput ca croșet universal,
este alcătuit din 2 anse ovale care vin în contact
cu fețele aproximale ale dintelui, unite vestibular
cu o porțiune se sîrmă rectlinie.Cele 2 anse se
continuă în sens ocluzal de o parte și de alta cu
cîte o buclă care traversează planul de ocluzie
prin nișele masticatorii și se termină cu retenții în
placă.
Caracteristici:
. Este utilizat în stabilizarea aparatelor ortodontice
utilizate pentru dinții laterali cît și frontali
. Se accidentează relativ greu. Porțiunea rectlinie
poate fi bton, cîrlig.

29.Elemente de ancorare utilizate în

ortodonție.croșetul Schwarz, Duyzengs
 Croșetul Schwarz este un croșet continuu care
ocolește prem și mol. Se ancorează în spațiile
interdentare și V. Capătul anterior părăsește placa la
nivelul spațiului între canin și primul premolar. De aici
croșetul merge paralel cu planul alveolar la o distanță de
0,5-1mm avînd de la 1pînă la 3 săgeți, poate fi aplicat
de la 2-3-4 dinți. Capătulposterior intră în placă ocolind
ultimul dinte existent la distanță de la 1-2mm.
Caracteristici:
.oferă o bunăstabilitate
.se aplică numai pe bazele laterale
.datorită lungimii are un grad de elasticitate înalt
.se deformează ușor
.din cauza îndoiturilor creează zone retentive pentru
alimente
.se confecționează din sîrmă de wiplă rotundă de 0,7
mm și 10mm lungime.
 Croșetul Duyzengs este un croșet pentru ancorare la
dinții izolați. Poate fi de 2 feluri: croșet complet și
semicroșet are un braț.

30.Elementele active ale

aparatului mobilizabil. Șurubul
ortodontic.
Șurubul ortodontic este un element activ cu ajutorul
căruia se pot exercita forțe intermitente asupra arcadelor
dento-alveolare.
 Este alcătuit dintr-un șurub median filetat din ambele
părți la fiecare capăt există cîte o piuliță cu același tip de
filet. Astfel prin răsucirea șurubului într-un sens sau altul
cele 2 piulițe se îndepărtează sau se apropie în același
timp.
În zona centrală șurubul este mărit în diametru și are
2 tuneluri perpendiculare unul pe altul, în aceste tuneluri
de introduce cheița de activare.

Clasificarea:
1. Monomaxilare
a.șuruburi elastice
b.ș.triple
c.ș. balama care sunt simetrice sau asimetrice
d. ș de mezializare, distalizare
e. ș pentru dizjunctoare
2. Ș. monodentare
a.clasice
b. pentru îndepărtarea molarilor 2 înclinați
3.Ș. intermaxilare

31.Elemente active ale aparatului

mobilizabil.Arcul vestibular.
Arcul vestibular este un element de acțiune realizat din
sîrmă și plasat pe fața V a dinților frontali, în scopul
producerii unor deplasări ale acestora. Arcul este
alcătuit din curbura principală și 2 bucle de activare și 2
cozi de retenție în baza plăcii.
 Curbura principală se modelează după forma normală
a rcadei, chiar dacă, în cazul pentru care se folosește,
dinții frontali prezintă malpoziții accentuate.Se întinde cu
un traseu ideal între treimile meziale ale fețelor V ale
caninilor.Este plasată la mijlocul feței V ale frontalilor.
Buclele de activare se realizează pe ⅔ distale ale
fețelor V ale caninilor, astfel încît piciorul disatal al buclei
să se afle la fața distală a caninilor, iar piciorul mezial
să coboare la unirea ⅓ meziale cu ⅔ distale ale
caninilor. Înălțimea buclei depășeștecu 3mm înălțimea
caninilor.
Picioruldistal al buclei încalecă arcada între canin și
premolarul 1, în contact cît mai strîns cu arcada, pentru
a nu deranja ocluzia.
Arcul se termină în baza plăcii cu două cozi de retenție,
cîte una la fiecare extremitate.
Arcul se confecționează din sîrmă elastică 0,7mm
diamentru. Se secționează un fragment de sîrmă egal
cu perimetrul arcadei și se începe confecționarea prin
realizarea curburii principale.Activarea se face între 7 și
14 zile.

32.Elementele active ale aparatului

mobilizabil. Arcul secundar în formă de
S, arcul palatinal Coffin.
Arcurile secundare au punctul de sprijin pe aparatul
ortodontic și punctul de acțiune pe dinte. Activarea se
face la 7-10 zile.
 Arcul în formă de S format din porțiune retentivă în
placă și porțiune activă în formă de S. Se
confecționează din sîrmă de wiplă 0,6-0,7 mm. Distanțat
0,5-1mm de mucoasa palatinală. Acțiune de
vestibularizare a dintelui și de deplasare a lui spre
mezial sau distal. Activarea se obține prin deschiderea
selectivă a buclelor.

Arcul palatinal Coffin- are formă de liră, este alcătuit

dintr-o buclă semicirculară,care este liberă și continuă.
La fiecare extremitate are cîte o ansă de retenție. Se
poate confecționa sin sîrmă de wiplă cu grosimea de
1,2…
Este așezat pe linia median, se realizează la 1 mm de
mucoasă, activarea se face la 10-14 zile cu ajutorul
unui clește cu fălci plate pe distanțe maximum1mm.
Arcul coffin clasic este plasat la o placă maxilară sau
la un monobloc tot lanivelul plăcii superioare, unde se
întinde între fața distală a molarilor de 6 ani și fața
mezială a premolarului 1.
Este necesară secționarea unui segment de sîrmă
egal cu periferia arcadei între fețele distale ale molarilor
1.Pe model se desenează extremitățile arcului apoi
traseul acestia.Se fixează cu ceară pe model la nivelul
curburii principale, astfel încît tot arcul, inclusiv curbura
brincipală să se găsească la o distanță de aproximativ 1
mm de fibromucoasa palatină.
33.Elementele active ale aparatului
mobilizabil. Arcul în formă de ciupercă.
Arcul în formă de ciupercă este realizat din sîrmă de
wiplă 0,6-0,7mm. Acționează pe 2 sau 4 dinți vecini.
Prezintă o curbură principală, 2 bcle în formă de S și 2
retenții care intră în placă. Acțiunea de vestibularizare a
dinților. Se activează la 7-14 zile prin deschiderea
buclelor în formă de S.

34.Reglatorul fucțional Frankel

tip1.Avantajele dezavantajele.Elementele componente.
Indicație malocluzie de Cl 2/1 , maxilar îngust cu protruzia grupului
frontal superior.
2 pelote acrilice subțiri , situate în vestibul la nivelul obrajilor,
se întind din fundul de sac V superior la fundul de sac V
inferior, la distanță de arcadele dento alveolare în sens
transversal. Din pelote pornesc celelalte elemente.
-arc V superior cu bucle în dreptul caninilor
-arc V inferior, la distanță de grupul frontal,2 bucle la nivell
caninilor, 1 înaltă la nivelul frenului buzei inferioare
-2 anse de sîrmă care înconjoară coroana caninilor superiori,
servește la poziționare.
-arc lingual,traversează arcada între 2 premolari ,cu bucle în
dreptul primului premolar, care se continue pe fața linguală a
incisivilor inferiori fără ai atinge.
-stopuri ocluzale la nivelul molarilor prim superiori
-arc palatinal care iese din pelote la nivelul feței meziale a
molarilor de 6 ani și are o buclă mediană.
Avantaje.
Asigură o dezvoltare în sens transversal a bazei maxilare
decondiționează parafuncțiile buzei inferioare
asigură repoziționarea mandibulei
arcul V contribuie la retrudarea grupuli frontal
Dezavantaje.
Acționează în sens V-O

35.Reglatorul funcțional
Frankel tip2.Avantaje dezavantaje
indicat in malocluziile de Cl2/1 și 2/2,ocluzie adîncă acoperită.
Elementele componente:
1. 2pelote acrilice jugale care se întind de la fața distală a
caninilor pînă la fața distală a ultimilor molari și din fundul de
sac vestibular superior în cel inferior
2. 2 anse de poziționare în jurul caninilor superiori
3.un arc transpalatinal prelungit cu pinteni ocluzali la nivelul
molarilor de 6 ani
 4.un arc vestibular superior care poate palatiniza incisivii
superiori
5.2 pelote acrilice labiale inferioare , unite între ele printr-un
segment de sîrmă ce ocolește frenul buzei inferioare și unite de
cele 2 pelote jugale prin alte 2 segmente de sîrmă, ce pot
prezenta cîte o buclă de activare.
6.arc lingual inferior, ce prezintă fie 2 bucle laterale fie un scut
lingual.Aceste bucle nu sunt în contact cu fața linguală a
frontalilor inferiori pentru a nu îi vestibulariza, ci ating doar
fibromucoasa pentru poziționarea mandibulei.
7.arcul palatal din sîrmă 0,8mm în contact cu fețele palatinale
ale incisivilor maxilari.Ansele canine înconjoară caninii pe fețele
vestibulare.
Din pelotele laterale pornesc prelungiri orizontale interocluzale
la nivelul molarilor temporari. Arc superior care porneste din
pelotele laterale , traversează arcada între canin și primul
premolar, 2 bucle la fața palatină a caninilor, ajunge în contact
cu fața palatină a incisivilor superiori.ArculV superior este la
distanță de grupul frontal.

36.Reglatorul funcțional Frankel tip

3.Avantaje dezavantaje. Elemente
componente
Este indicat în tulburările de creștere și dezvoltare ale
maxilarului seperior și ale mandibulei cuprinse în clasa 3.
Elem componente:
scuturile laterale
scuturile labiale
masa acrilică interocluzală
arcul palatal
arcul retroincizal
arcul retroincisiv inferior
arcul V

37.Activatorul,indicații, elementele
componente ale aparatului.
Activatoarele sunt dispozitive care stimulează
activitatea musculară, mecanismul de acțiune se
realizează prin:
1.contacția mușchilor ridicători
2.anularea condițiilor de desfășurare a
obiceiurilor vicioase
 3.distribuția rezultatelor forțelor musculare cu
realizarea echilibrului și stimularea zonelor
de creștere osoasă pentru ambele maxilare
4.modificări la nivelul ATM
5.șlefuirile selective la nivelul masei acrilice
interocluzale, produc modificări verticale la
nivelul dinților laterali.
Indicații:
1.În perioada dentiției mixte
2.În anomaliile de clasa I pentru corectarea
anomaliilor în sens vertical și al proalveolodentițiilor
superioare.
3.în anomalii de clasa II subclasa I și a laterodiviațiilor
4.în anomaliile de clasa III pentru corectarea
prognațiilor mandibulare funcționale în asociere cu
tracțiunile extraorale
5.. corectarea obiceiurilor vicioase
Aparatul este alcătuir dintr-o placă palatinală și
una linguală și masă acrilică interocluzală.
Placa superioară acoperă bolta palatină și fața O
a arcadei maxilare, avînd: arcul coffin, arc
vestibular.grosime 2-3mm, răscroită pe linia
mediană mai mult decît o placă obișnuită.
Placa linguală vine în contact cu fața linguală a
arcadei dentoalveolare inferioare și are: plan
înclinat, aripioare paralinguale.Adîncime 5-10mm
grosime 2-3mm
 Masa interocluzală care face legătura între cele
2 plăcuțe, dar evitînd ca în dreptul lor să se
producă o adîncitură. Mărimea masei
interocluzale se află în limetele spațiului de
inocluzie fiziologică.În zona laterală se întinde
pînă la nivelul vîrfului cuspizilor V ai arcadei
superioare, iar în zona frontală îmbracă ușor
muchiile incizale superioare și inferioare.
Pe lîngă arc vestibular poate avea și arc
palatinal ciupercă responsabil de acțiunea de
vestibularizare a tuturor incisivilor sau doar a
celor laterali, cînd aceștea sunt în palatoînclinare
sau palatopoziție.
Avantajele:
1.Împiedică respirația bucală, sugerea degetlui
și interpunerea limbii
2.Poate fi aplicat în perioada schimbării
molarilor temporari
3.Stimulează dezvoltarea armonioasă a tuturor
elementelor constructive ale aparatului
dentomaxilar
Dezavantaje:
1.Datorită volumului mare este greu de
suportat
2.se poartă numai noaptea, tratament
îndelungat
 3.lipsește anomalia dentomaxilară de stimulul
funcțional, masticația

38.Aparatul Bimler: indicații, elemente

componente.Avantaje ,dezavantaje.
Este de 3 tipuri:
A. incisivii în protruzie, anomalie cl II subclI,
și unghi interincisiv 120 grade. Este prevăzut
cu arc V pentru maxilar, arc V-L mandibular,
2 aripioare palatinale, 2 arcuri frontale
superioare, 1 arc palatal, 1 buclă frontală
inferioară.
B. incisivii în retruzie, anomalie Cl 2 subcl 2 și
unghi 155.Elemente componente: arc V-L pentru
maxilarul inferior, pilote palatinale în regiunea
dinților laterali, erc lingual pentru protruzia dinților
front superiori, șurub ce unește pelotele din acrilat.
C. ocluzie inversă frontală, anomalii cl II ,
unghi interincisiv 125. Compus din arcul V,
aripioarele superioare, resorturi frontale
superioare.

39.Bionatorul Balters:
indicații,elementele componente, avant
dezavant.
 derivă din activatorul Andersen -Haupl, are un
volum mai mic. Autorul a introdus 3 tipuri de
aparate.
Rolul bionatorului este că prin forma și poziția
mandibulei și a limbii activatorul creează un
echilibru pozitiv între limbă și musculatura
obrazului, limbă și buze, favorabil unei dezvoltări
adecvate a elementelor aparatului dentomaxilar.
Bionator tip 1
are drept scop reorientarea poziției mandibulei
față de maxilar, fixînd-o în poziția ocluziei
funcționale urmînd ca rezultat final stabilizarea
eiîn această poziție.
Elemente componente:
1.placa palatină reprezintată de 2 pelote
palatine în care retenționează arcl palatal și
arcul V
2.placa linguală
3.masa acrilică interocluzală
4.arcul palatal mare
5.arcul V care prezintă 2 bucle cu rol de a
îndepărta musculatura obrazului din
contactul cu procesele dentoalveolare.
Indicații: anomalii cl 2

tip 2: aredrept scop schimbarea

comportamentuluilingual. Corpul aparatului
devine un ecran de protecție a regiunii incisive
unde limba pătrunde pentru a suplini insuficiența
arcadelor dentoalveolare.
Indicații: ocluzia deschisă

tip 3: are scop reorientarea poziției limbii care

urmează să stimuleze dezvoltarea predominantă
a maxilarului superior. Este indicat în anomalia
de cl 3. Se poartă ziua și noaptea. Este asociat
cu exerciții fizice generale.

40.Aparatele ortodontice
fixe.Elemente constructive.
Aparatele ortodontice fixe se fixează pe arcadele
dentare se activează numai de către medic.
Elemente active:
inelele de cauciuc
benzile perforate
ligaturile elastice
arcurile
Elementele de agregare cu care se fizează de
dinți:
. ligaturi dentare
.inele ortodontice
.coroane și gutiere ortodontice
.rășini speciale, în tehnicile adezive
Elementele acesorii:
bracketuri
tubușoare
cîrlige
bare
41.Aparatele ortodontice
fixe.Avantaje, dezavantaje.
Avantaje:
pot fi aplicate în dentiția permanentă,inclusiv la vîrstă tîrzie
reduc perioada de tratament
pot declașa deplasări în cele 3 planuri
sunt mai ușor acceptate de pacienți datorită volumului redus
permit controlul deplasării apicale
pot produce deplasări dentare specifice
Dezavantaje:
igienizare dificilă a cavității bucale
pot favoriza apariția zonelor de demineralizare
pot duce la apariția fenomenelor inflamatorii și a recesiunilor gingivale
la fixare necesita tehnica laborioasa și timp de lucru îndelungat
se folosesc mai puțin în perioada dentiției mixte
sunt costisitoare

42.Elemente de agregare ale aparatelor ortodontice

fixe:Inelul
ortodontic.Caracteristica.Clasificarea.Tehnica de
confecționare.

Inelele ortodontice sunt centuri metalice care se aplică pe

dinți, respectă parodonțiul marginal fiind la distanță de acesta
și nu înalță ocluzia. Ele sunt lipite de suprafețele dentare cu
cimenturi speciale.
Inelele zonei frontale se realizează supracingular, avînd
lîțimea de 2-3mm, utilizînd ca retenție divergența forțelor
aproximale ale acestor dinți.Tabla din care se confecționează
0,09-0,10mm.
Ineleledepe premolari și molari cuprind în totalitate fețele
laterale ale dinților , avînd o lîțime de 3-4mm . Tabla din care
se confecționează 0,12-0,15mm
După modul de confecționare inelele pot fi:
. prefabricate
.construite

După modul de realizare :

. confecționate prin lipire cu lot
.prin picaturare
.prin sudură electrică în puncte
Schema de lucru:
.luarea perimetrului
.realizarea inelului-cooptarea marginilor
.adaptarea inelului
.fixarea pe inel a elementelor auxiliare

43.Treinerul.Avantaje,
dezavantaje.
Nu provoacă alergii;
• Nu se poartă permanent (doar în timpul nopții și timp
de o oră în timpul zilei);
• Ajută copilul să-și dezvolte vorbirea (dacă există);
• Elimină obiceiurile vicioase;
• Ajută la elininarea respirației orale;
• Dezvolta respirația nazală;
• La bruxism;
• Elimină înghesuirea dentară a dinților frontali
inferiori;
• Ca perioadă de retenție, etapă finala de înlăturarea
a breckeților, și care necesită confecționare
individuală;
• Disponibil în dimensiuni diferite, în dependență de
categoriile de vîrstă ale pacienților;
• Ușor de utilizat;
• Cost redus;

44.Treinerul.Structura, indicații,
contraindicații.
Este o șină elastică
Indicații:
1.cînd utilizarea sistemului bracket din careva
considerente nu se poate de realizat
2.probleme de dezvoltare a mandibulei
3.înghesuiri dentare frontale
4.eliminarea obiceiurilor vicioase, sugerea
degetului, care duc la dereglarea ocluziei
5.ocluzia deschisă în sectorul frontal
6.clasa II subcl I
7.clasa III
containdicații:
1.respirația nazală îngreunată
2.probleme psihologice
3.anomalii severe ce nu pot fi tratate
45.Gutiera
ocluzală.Caracteristica, indicații,
părțile componente.
Gutiera ocluzală sunt elemente de ancorare în
terapia ortodontică mobilizabilă.
Este vorba de o construcție proteticăcare
acoperă un grup de dinți vecini de la cel puțin 2
la toată arcada, pe fețele lor V , ocl,orale. Ea se
aplică pe dinții neșlefuiți, nu pătrunde
subgingival, înalță provizoriu oclzia realizînd
blocuri de sprijin.
Caracteristicele gutierelor:
1.pereții gutierei trebuie să aibă grosimi uniforme
îcît Vestibular să redea morfologia arcadei
2. Să fie elastică pentru a putea depăși ecuatorul
anatomic a dinților
3.Marginile gingivale ale gutierei trebuie
prelucrate efilat îcît retenția alimentară să fie mai
redusă
4. Suprafața ocluzală se realizeazăîn plan și în
contact cu 2 dinți antagoniști.
Indicație:
1.Datorită înălțîrii provizorii a ocluziei sunt
suprasolocitați în sens vertical atît dinții pe
care se sprijină cît și dinții antagoniști ducînd
 la ingresia dentară și la rotația de tip anterior
a mandibulei.
2.În supraalveolodonțiile laterale ancorarea pe
gutieră determinăingresia dinților de sprijin
cît și a natagoniștilor ,prezentînd avantajul că
prin înălțarea ocluziei se obține în cavitatea
bucală un spațiu suprimentar pentru limbă
3.permite angajarea în stabilizarea aparatului
superior și a dinților antagoniști prin
realizarea de microplanuri ocluzale, prin
căptușire ocluzală
4.cînd se urmărește transmiterea unor forțe
importante pe un sector limitat, fără a urmări
efecte secundare în alte zone este posibilă
utilizarea unei gutiere totale ca aparat
ortodontic mobilizabil.
Părțile componente:
pereții verticali
un perete ocluzal
o margine gingivală
o față interioară și o față exterioară
46.Tehnici de confecționare a
gutierelor
în cabinet cu acrilat autopolimerizabil și în laborator di acrilat baro sau
termopolimerizabil
1.metoda directă, se realizează prin 2 metode
-cu grosime dirijată
-în bloc acrilic
47.Aparatele cu sprijin
extraoral:masca facială, bărbița
cu capelină.
Masca facială tip Delaire-tracțiunea mezială oferă
posibilitatea mezializării dinților superiori , dar în
special a stimulării dezvoltării sagitale a
maxilarului superior, soldată cu avansarea
acestia față de baza craniului.Principiul de bază
este reprezentat de sprijinul frontal și mentonier,
avînd ca loc de acțiune maxilarul superior, pe
care îl tracționează sagital.
Efectul principal al dispozitivului este de
stimulare a dezvoltării maxilarului superior și de
inhibare a dezvoltării sagitale a mandibulei,
urmată de rotația de tip anterior a acesteia.
Este alcătuit din 2 pelote ,una frontală și alta
mentonieră, unite lateral prin 2 bare care le
asigură stabilitatea

Bărbița cu capelină: este alcătuir dintr-o zonă

de sprijin și o zonă de acțiune mentonieră-
bărbița. Forța pecare o dezvoltă este oblică de
jos în sus și dinainte înapoi și este dezvoltată de
benzi elastice. Sensul acțiunii poate fi
predominant vertical sau sagital.
48.Regulile de manipulare a
sîrmei ortodontice.
1.nu se îndoaie sîrma de mai multe ori în același loc
2.să nu se folosească clești cu fălci ascuțite sau
care au muchii deoarece aceștia lasă
crestături în sîrmă
3.sănu se încălzeazcă sîrma înainte sau în
timpul prelucrării
4.sîrma se îndoaie treptat și în unghiuri rotunjite
5.cleștele se utiliz pentru fixarea sîrmei iar acesta se
va îndoi cu mîna
6.concomitent cu mișcarea de îndoire a sîrmei
se va executa și o mișcare de tracțiune a
acesteia în axul ei, astfel să se ruleze pe
conturul cleștelui
7.sepreferă îndoirea în etape a sîrmei după
probarea succesivă pe model sau în gură
decît să se riște îndoirea în sens invers în
cazul cî s-a îndoit mai mult decît era necesar
8.curburile largi vor fi realizate prin îndoirea
sîrmelor cu mîna.