Aruncările la coş

Aruncarea la coş reprezintă elementul cel mai important al jocului de baschet,

prin care se concretizează scopul final al jocului : înscrierea de puncte.
În joc, aruncarea la coş nu trebuie să fie o acţiune întâmplătoare. Ea trebuie:
- să aibă la bază un procedeu tehnic de aruncare bine însuşit;
- să aibă o justificare tactică a execuţiei în momentul dat al jocului.

Clasificarea aruncărilor la coş

1. din punct de vedere al poziţiei jucătorului:

- aruncări de pe loc;
- aruncări din alergare:
- precedate de prinderea mingii din pasă;
- precedată de prindereamingii din dribling;
- aruncări din săritură.
2. din punct de vedere al distanţei:
- aruncări din apropierea coşului (sub 2 metri);
- arucări de la semidistanţă (2-5 metri);
- aruncări de la distanţă (peste 5 metri).
3. din punct de vedere al execuţiei:
- aruncări la coş cu două mâini;
- aruncări la coş cu o mână;
- aruncări la coş cu panoul;
- aruncări la coş cu inelul-directe;
- procedee de bază;
- procedee speciale.

Aruncările la coş de pe loc

Nu mai au pondere mare datorită apărărilor care au devenit mai active, mai
agresive;
Ele rămân procedee de bază în formarea mecanismului şi a stereotipiei mişcării
de aruncare la coş în etapa de iniţiere;
Se folosesc cu precădere în aruncările de la distanţă ale juniorilor şi seniorilor.
 Aruncarea la coş cu o mână din faţă

Această aruncare prezintă o serie de avantaje:

- corespunde ca formă de exprimare celor trei stări ale poziţiei
jucătorului în teren: de pe loc, din săritură, din alergare;
- aduce priorităţi de ritm în execuţia aruncării la coş, corespun
zător jocului actual;
- poziţiile de exhilibru ale corpului pot fi uşor compensate prin
orientarea unui singur braţ pe direcţia coşului.

Ca urmare, aruncarea la coş a devenit un element

funda-mental al jocului modern, biomecanica de execuţie a părţii
finale a aruncării fiind asemănătoare pentru toate procedeele şi
condiţiile de execuţie a aruncării la coş.
Execuţia aruncării la coş cu o mână de pe loc a căpătat unele variante
prin care doar poziţia iniţială este modificată.

Prezentarea modelului

În poziţia iniţială:
- mingea este ţinută în priză asimetrică, în dreptul pieptului,
la nivelul bărbiei;
- palma mâinii care execută aruncarea se află înapoi şi puţin
sub minge;
- degetele răsfirate şi cu cotul orientat în jos;
- flexia braţului pe antebraţ, formând un unghi de aproxima
tiv 90°;
- cealaltă mână sprijină mingea din lateral;
privirea este îndreptată spre inel şi panou.

Jucătorul în poziţie fundamentală mediu:

- este orientat către coş;
- cu trunchiul puţin aplecat înainte;
- cu tălpile paralele şi depărtate la lăţimea umerilor;
- piciorul de pe partea braţului de aruncare este cu o jumătate de talpă înaintea
celuilalt;
- greutatea corpului este egal repartizată pe ambele picioare, pe întreaga suprafaţă a
tălpilor.
Execuţia aruncării:
- începe printr-o triplă flexie a membrelor inferioare care fac ca centrul de greutate al
corpului să coboare;
- în acest timp mingea rămâne la nivelul bărbiei jucătorului.

În poziţia intermediară
- mingea continuă să fie ţinută cu ambele mâini (priză asimetrică) până ce cotul
braţului de aruncare ajunge la nivelul umărului;
- în continuarea mişcării în sus, mingea este ţinută pe palma braţului de aruncare (
care se găseşte acum sub minge) şi părăseşte mâna ca urmare a unei ultime impulsii
date printr-o flexie palmară pronunţată din articulaţia pumnului;
 - braţul stâng rămâne undeva în lateral şi în sus, constituind elementul de protecţie a
mingii pe ultima parte a aruncării

În poziţia finală:
- corpul este extins uşor pe vârfuri cu greutatea deplasată pe piciorul din faţă;
- braţul de aruncare este întins în sus şi înainte, cu palma şi degetele răsfirate,
orientate în jos şi în afară;
- degetele index şi mijlociu sunt orientate către direcţia aruncării.

Greşeli frecvente

- priza la minge nu este asimetrică, mingea fiind ţinută în palme în formă de pâlnie;
- cotul braţului de aruncare este orientat lateral şi nu pe direcţia aruncării;
- degetele mâinii care aruncă nu acoperă o suprafaţă cât mai mare, nefiind răsfirate
suficient pe minge;
- poziţia iniţială incorectă: jucătorul ţine înainte piciorul opus mâinii de aruncare, iar
greutatea corpului este repartizată pe piciorul din faţă;
- nu se imprimă mingii, în partea finală a aruncării, mişcarea de biciuire care trebuie
să fie dată prin impulsia din articulaţia pumnului, iar planul palmei nu este
perpendicular pe direcţia aruncării.

Utilizarea tactică

- reprezintă procedeul cel mai folosit în jocul actual de baschet, pentru aruncările
efectuate de la distanţe mici şi mijlocii;
- reprezintă mecanismul de bază pentru aruncările cu o mână executate din deplasare
şi din săritură;
- acest procedeu trebuie să fie însuşit de toţi jucătorii, indiferent de sex sau vârstă.

Metodica învăţării aruncărilor la coş de pe loc

Execuţii imitative(fără minge)

1. imitarea lucrului din braţ şi palmă;
2. imitarea lucrului de coordonare dintre braţe şi picioare;
3. imitarea integrală a procedelului de aruncare.

Execuţii pentru învăţarea aruncării la coş de pe loc

1) aruncarea mingii din apropiere – 1 metru -, din unghi de 45° faţă de panou şi cu
panoul, în care ţinerea mingii se face numai cu mâna de aruncare la coş (numai pe
partea dreaptă);
2) schimbarea unghiului de aruncare, 3 unghiuri de bază (dreapta, stânga, faţă);
3) mărirea distanţei de aruncare, 2-3 metri, cu atenţie asupra traiectoriei mingii;
4) execuţia aruncării fără panou, în care se introduce ţinerea asimetrică.

Formaţii
1. în şir: se trasează pe sol distanţa de execuţie a aruncării, cel care aruncă îşi urmăreşte
mingea pe care o pasează următorului şi se deplasează la coada şirului;
2. în semicerc: 5 jucători în 5 poziţii, cu un jucător recuperator-distribuitor sub coş, pot
fi folosite una sau mai multe mingi. Aceeaşi formaţie cu doi recuperatori;
3. pe teren: se delimitează poziţiile de aruncare iar jucătorul care execută aruncările
schimbă permanent poziţiile, mingile fiindu-i continuu pasate de ceilalţi doi: după un
număr de aruncări se schimbă rolurile;
4. două şiruri: cu câte o minge fiecare, după aruncare jucătorul urmăreşte mingea şi o
pasează trecând la coada şirului (propriu sau alăturat). Un şir recuperează, iar celălalt
aruncă la coş).

Concursul de aruncări la coş de pe loc

1) individual sau pe echipe de 2-4 jucători;
→ cu adiţionare:
- cine înscrie mai multe coşuri în ,,n” minute;
- cine înscrie mai multe coşuri din 20 de aruncări;
- cine înscrie mai multe coşuri la rând;
- cine termină mai repede circuitul (5 poziţii).
2) prin eliminare: esti obligat ca din una, două sau trei aruncări executate să înscrii
acelaşi număr de coşuri ca cei din înaintea ta.

Exerciţii pentru consolidarea aruncării la coş de pe loc

1. aruncarea mingii în sus şi înainte, săritură şi prindere, oprire şi aruncare la coş de pe

loc;
2. dribling, oprire, aruncare la coş de pe loc;
3. variante: la oprire, aruncarea la coş va fi precedată de:
- fentă de pasă;
- fentă de depăşire.
4. alergare, prindere, oprire, pivotare, aruncare la coş de pe loc;
5. jucătorii aşezaţi pe un şir cu faţa la coş, sub panou un recuperator – distribuitor cu o
minge pe care o pasează în diferite direcţii. Fiecare jucător din şir se va deplasa după
minge, executând oprire, pivotare şi aruncare la coş de pe loc. După un număr de
repetări se va schimba jucătorul recuperator.
6. jucătorii dispuşi pe două şiruri, un şir pasează, celălalt execută ieşire la minge,
prindere, oprire, pivotare, aruncare la coş, urmărire, recuperare şi deplasare în dribling
la coada şirului.

Aruncările la coş din deplasare

Din punct de vedere al mecanicii mişcării, aruncările la coş din deplasare sunt
formate dintr-un complex de procedee:
- alergarea sau driblingul în alergare;
- prinderea mingii;
- cele două păşiri;
- desprinderea;
- zborul;
- aterizarea.
a. Aruncarea la coş cu o mână de sus, din dribling

Prezentarea modelului
Executând dribling în alegare,
jucătorul:
- va da un impuls mai puternic mingii
la ultima bătaie în sol pentru a avea posibili
tatea să efectueze o păşire mai lungă;
- impulsia mai puternică a mingii în sol,
coordonată cu această păşire mai lungă, permi
te ca mingea să poată fi uşor prinsă cu două
mâini şi adusă spre piept;
- alergarea este continuată cu o a doua păşire, pe
celălalt picior, care la contact cu solul, având rolul de a bloca şi frâna viteza, pentru ca
prin rularea călcâiului, tălpii şi vârfului, aceasta să fie transformată în forţă de ridicare
în săritură;
- desprinderea de sol este ajutată şi prin pendularea dinapoi spre înainte şi în sus a
genunchiului celuilalt picior, cu ducerea coapsei acestuia până la orizontală;
- corpul şi piciorul de bătaie se extind, mişcarea de aruncare fiind începută de braţ,
prin ducerea mingii deasupra capului, în dreptul frunţii, braţul formând cu antebraţul
un unghi drept;
- din momentul în care mâna care sprijină mingea nu mai are contact cu aceasta,
braţul respectiv, flexat din cot şi orientat spre înafară, constituie un element de
protecţie a mingii în timpul aruncării propriu-zise;
- aruncarea la coş este executată în punctul maximal săriturii, corpul fiind întins,
braţul orientat pe direcţia aruncării, mingea părăsind mâna ca urmare a unui ultim
impuls, dat prin flexia palmară a articulaţiei pumnului;
- aterizarea se face pe ambele picioare şi pe cât posibil cât mai aproape de locul de
desprindere în săritură, aceasta pentru ca jucătorul în caz de nereuşită a finalizării să
poată participa la recuperare.

b. Aruncarea la coş cu o mână de sus, din alergare

Prezentarea modelului

Se execută ca procedeu identic celui descris

mai înainte cu singura deosebire că
mingea este pasată jucătorului care urmea-
ză să finalizeze.

Jucătorul în alergare:
- îşi coordonează în aşa fel paşii ca momentul de
prindere a mingii să coincidă cu o păşire mai lungă, pe piciorul de pe partea mâinii de
aruncare;
- în timpul zborului execută prinderea mingii cu douâ mâini, pe care o aduce spre
piept;
- în continuare succesiunea complexului de mişcări este identică celei descrise la
aruncarea la coş din dribling.
 Greşeli frecvente

- nu se respectă regula paşilor, jucătorul executând mai mul de două păşiri cu mingea
în mână;
- genunchiul de pe partea braţului de aruncare nu este pendulat corespunzător, fapt
care determină o prea mică înălţare la săritură;
- braţul de aruncare nu se întinde complet, iar palma nu imprimă mingii impulsul
final;
- slaba coordonare dintre lucrul picioarelor şi al braţului de aruncare, care determină o
dezechilibrare şi aterizare pe un singur picior.

Utilizarea tactică

- sunt folosite ca finalizări din apropierea coşului sau de la distanţe mici;

- ca urmare a unor acţiuni tactice individuale sau colective.

Metodica învăţării aruncării la coş din deplasare

Metodica învăţării acestor aruncări abordează separat însuşirea aruncării la coş

din dribling şi din alergare, insistându-se asupra aspectelor legate de:
- respectarea regulii paşilor;
- prinderea mingii; coordonarea între braţul de aruncare şi piciorul din partea opusă în
momentul aruncării propriu-zise.

Exerciţii imitative (fără minge)

- alergare, desprindere pe un picior, lovirea cu palma mâinii opuse piciorului de
impulsie a unui obiect suspendat (panou, plasa coşului);
- alergare, desprindere prin impulsia pe piciorul stâng şi aterizare pe ambele picioare;
- imitarea tehnicii de execuţie a aruncării la coş din alergare:
- cele două păşiri
- desprindere în săritură;
- imitarea mişcării de aruncare la coş;
- aterizare pe ambele picioare.

Învăţarea aruncării la coş din dribling

- din apropierea coşului (1,5 metri) din unghi de 45° faţă de panou, cu mingea ţinută
în priză asimetrică cu două mâini, se execută păşire pe piciorul stâng, desprindere în
săritură şi aruncare la coş;
- acelaşi exerciţiu de la distanţa de 2,5 metri de coş, cu păşire pe piciorul drept, apoi
pe stângul, desprindere în săritură, aruncare şi aterizare simultană pe ambele picioare;
- se măreşte distanţa de la care se pleacă, la circa 3 metri de coş: păşire pe piciorul
stâng, se execută o singură bătaie a mingii în dribling după care păşirea pe piciorul
drept, se prinde mingea, păşire pe piicorul stâng, desprindere în săritură şi aruncare la
coş.
 Formaţii de bază
- un şir, fiecare jucător cu câte o minge, se execută dribling şi aruncare din apropierea
coşului, după aruncare fiecare jucător îşi urmăreşte mingea cu care revine în dribling
la coada şirului;
- un şir, cu o minge, primul jucător din şir pleacă în dribling, aruncă la coş,
recuperează mingea pe care o pasează următorului din şir, după pasă revenind la
coada şirului;
- formaţii de două şiruri, fiecare jucător al şirului 1 cu o minge, se execută dribling şi
aruncare din apropierea coşului, după aruncare, deplasare la coada şirului 2, fiecare
jucător din acest şir după recuperare trece în dribling la coada şirului opus.

Învăţarea aruncării la coş din alergare

Alergare, prinderea mingii printr-o păşire mai lungă pe piciorul drept, păşire pe
stângul cu desprindere în săritură şi aruncare la coş;
O succesiunea prinderii mingii urmează următoarea metodologie:
- mingea luată din mâinile antrenorului;
- mingea aruncată în sus şi înainte de către jucător;
- mingea pasată din lateral de antrenor sau de partener;
- aruncarea la coş din alergare precedată de prindere din pasă.

Formaţii
Două şiruri , fiecare jucător din şirul 2 cu câte o minge pe care o va pasa lui 1
care aleargă spre coş, după aruncare acesta recuperează mingea cu care, în dribling,
trece la coada şirului 2.

Consolidarea învăţării aruncării la coş din dribling şi alergare

- aruncarea mingii în sus şi înainte, alergare, prindere, oprire, dribling şi aruncare la

coş;
- prinderea mingii din pasă precedată de schimbarea de direcţie în alergare şia
runcarea la coş din alergare;
- dribling, oprire, pivotare, pasă, alergare, prindere şi aruncare la coş din dribling;
- exerciţii complexe cu desfăşurare pe tot terenul.

Aruncările la coş din săritură

Aceste aruncări:
- oferă jucătorilor posibilitatea folosirii unor complexe variate de procedee tehnice;
- se pot executa cu o mână sau cu două mâini, din faţă sau de deasupra capului;
O aruncările la coş din săritură se pot executa:
- cu desprindere de pe loc;
- precedate de deplasare şi oprire:
- într-un timp;
- în doi timpi.
- din dribling;
- după prinderea mingii din pasă.
 Aruncarea la coş din săritură, precedată de deplasare şi oprire într-un timp

Prinderea mingii
Jucătorul îşi coordonează paşii ca momentul
prinderii mingii să corespundă cu intervalul dintre
două păşiri, într-o săritură.
- mingea este recepţionată în momentul de zbor;
- aterizarea se face printr-o oprire intr-un timp;
- picioarele luând simultan contact cu solul şi ru
lând călcâi, talpă;
- gleznele şi genunchii se flexează, această aterizare
prin amortizare determinând momentul imediat următor.

Bătaia
Se execută simultan pe ambele picioare prin continuarea rulării călcâi, talpă, vârf,
pentru a se realiza o săritură cât mai echilibrată şi înaltă

Săritura (desprinderea de pe sol)

- se face cât mai aproape de verticală, prin impulsia puternică realizată din vârfurile
picioarelor, prin extinderea articulaţiilor trenului inferior, coordonate simultan;
- corpul rămâne cât mai echilibrat vertical, mişcarea fiind coordonată cu cea a braţelor
care încep aruncarea propriu-zisă;
- în timpul săriturii jucătorul caută să asigure o plutire, adică o întârziere în punctul
maxim al săriturii, pentru a pregăti finalul aruncării propriu-zise.

Aruncarea la coş
Este asemănătoare cu procedeul aruncării la coş de pe loc.
- momentul de execuţie al bătăii corespunde poziţiei de ţinere a mingii în dreptul
bărbiei, în dreptul umărului sau deasupra capului;
- în timpul săriturii, mingea va fi dusă deasupra capului, iar în punctul maxim al
săriturii şi în timp ce se realizează plutirea braţul se destinde în sus şi înainte;
- partea finală a aruncării se execută pe momentul în care corpul începe să recadă din
săritură şi constă şin mişcarea de biciuire, făcută prin flexia puternică şi rapidă din
articulaţia pumnului.

Aterizarea
Se face în mod obişnuit, pe ambele picioare, care în timpul săriturii au fost puţin
depărtate.

Metodica învăţării aruncărilor la coş din săritură

Această aruncare se învaţă numai după consolidarea aruncării la coş de pe loc.

Execuţii imitative(fără minge)

1. săritură de pe loc cu imitarea aruncării la coş din săritură;

2. alergare, oprire într-un timp şi săritură cu imitarea aruncării la coş din săritură.
 Învăţarea aruncării la coş din săritură
1) de pe loc, desprindere în săritură şi aruncare la coş din apropiere (2 metri), din unghi
de 45° faţă de panou;
2) aruncarea mingii în sus şi înainte, alergare, prindere, oprire într-un timp, desprindere
şi aruncare la coş din apropiere (2 metri);
3) dribling, oprire într-un timp şi desprindere cu aruncare la coş din săritură.

Formaţii
Aceleaşi care au fost prezentate la metodica învăţării aruncării la coş de pe loc şi
din deplasare.
 BIBLIOGRAFIE

1. Dârjan, C., (1998) – Baschet-metodica instruirii juniorilor, Ed. Fundaţiei ”România de

mâine”, Bucureşti.
2. Colibaba-Evuleţ,D., Bota,I., (1998) – Jocuri sportive. Teorie şi metodică, Ed. Aldin,
Bucureşti.
3. Roman, Gh., (2007) – Antrenamentul sportiv, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca
 UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM SI SPORT
SPECIALIZAREA EDUCATIE FIZICA SI ANTRENAMENT SPORTIV

Aruncarea la cos de pe loc, din saritura si

din deplasare

Student: DAVID ADRIANA