Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae

Testemiţanu”

Catedra: Educaţia fizică

“ Efectele activitatii motrice asupra
sistemului nervos “

Efectuat :Scutelnic Felicia, gr.M1801

Cuprins:
 Mintea și corpul sunt separate?
 Creierul se antrenează odată cu corpul?
 Ce este plasticitatea neuronală?
 Secretul sănătății neuronale
 Putem menține un psihic sănătos prin sport?
 Cum poate influența sportul sănătatea și dezvoltarea
psiho-neuronală?
 Bibliografie
Goldman, R., Klatz, R., Berger
Lisa, (2009), Exerciții pentru
creier, Edit. Curtea Veche,
București
Rudik, S.,(1974), Psihologia şi sportul contemporan, Editura
Stadion, Bucureşti.
www.csdinamo.eu – Sport pentru dezvoltare personală
www.heruvis.ro/marii%20initiati.html

Influenta activitatilor fizice in sanatatea psiho-neurologica

„Homo sapiens, faber et ludens”
Mintea și corpul sunt separate?
Toți vrem să fim sănătoși, performanți, mai deștepți, să ne simțim împliniți și să
rezolvăm eficient situațiile stresante. Este uimitor câtă putere este ascunsă în resursele
corporale, emoționale și psihice ale omului. Oamenii de știință, neurologi și fiziologi au
ajuns nu de mulți ani la concluzia că mintea este una cu corpul, aspect știut de lumea
antică. Herodot spunea despre un principiu de vindecare al dacilor "aşa cum nu trebuie
să încerci a vindeca ochii fără să vindeci capul şi nici capul fără trup, la fel nu poţi
vindeca nici trupul fără suflet, iar tocmai aceasta e pricina pentru care cele mai multe
boli rămân nevindecate de medicii greci, faptul că ei nu ţin seama de întregul a cărui
îngrijire ar trebui s-o întreprindă şi că, dacă acesta nu se simte bine, este cu neputinţă
ca partea să se simtă bine”. Mintea este una cu trupul și de aceea îngrijorările,
tensiunile sau fricile din mintea noastră sunt percepute și la nivel corporal, ca stări de
tensiune și anxietate. Jocul minții ne face să ne considerăm puternici sau slabi,
învingători sau învinși.
Ca psiholog al C.S.Dinamo București, observ de mulți ani cum funcționează legătura
”organică” între minte și corp la sportivii de performanță. Recordurile, diferența dintre
campioni și ceilalți concurenți, depășirea ”punctului mort” în timpul efortului, sunt
posibile prin mult antrenament dar mai ales printr-o disciplină puternică a minții care
direcționează acțiunea corpului fizic.
Legătura dintre minte și trup este o realitate și se evidențiază cel mai bine în activitatea
sportivă la orice nivel de performanță. Acțiunea motrică specifică jocului sportive ține
mintea în prezent, acționează împreună cu trupul într-un permanent reglaj euristic.
Activitatea sportivă presupune forță mentală, creativitate, memorie, ambiție, anticipare,
concentrare, relaxare și un permanent autoreglaj psiho-neuro-motric. Dacă toate aceste
atribute ale minții sprijină activitatea sportivă, putem deduce logic că și sportul poate fi
folosit pentru dezvoltarea și menținerea sănătății psiho-neuronale.
 Creierul se antrenează odată cu corpul?
Structura sistemului neuronal implicat în activitatea fizică cuprinde:
 Ø Neuronul, alcătuit din corp, dendrite şi axon
 Ø Nervii (prelungirile neuronului), care unesc sistemul nervos central cu organele de
simţ, muşchi şi glande endocrine
 Ø Axonii cu butoanele terminale prin care secretă neurotransmiţători ce intră în legătură
cu dendritele neuronului, în sinapse
 Ø Sistemul nervos cu: sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic.
 Ø Creierul cuprinzând: bulbul rahidian, cerebelul, creierul mijlociu, sistemul reticulat,
talamusul, sistemul limbic, scoarţa creierului, emisferele cerebrale, lobii cerebrali, ariile
corticale.
Sportul este o activitate fizică care implică mai mult reglaj și coordonare neuro-motrică
decât activitățile de rutină. Execuțiile motrice sunt reglate în funcţie de programul
motor cortical, care constă în organizarea mişcărilor la nivelul sistemului nervos central,
pentru a permite generarea unui ansamblu de comenzi motrice destinate să
selecţioneze muşchii şi să regleze contracţia şi relaxarea lor la momentele potrivite,
ceea ce înseamnă o activare intensă la nivel neuronal. ”Și așa cum, cu efort susținut,
mușchii pot deveni mai puternici, și creierul are acestă plasticitate și poate fi modelat”
(Goldman, 2009, p. 13)

Ce este plasticitatea neuronală?

Cu toate că în anul 1913 renumitul neuroanatomist Santiago Ramon y Cajal,
concluziona într-un tratat despre sistemul nervos că ”în centrii nervoși adulți, căile
nervoase sunt fixe, finale și de neschimbat”, cercetările moderne, au contrazis acest
”verdict” care limita considerabil posibilitatea de schimbare și înnoire a persoanelor
adulte.
O cercetare realizată de către dr. Marion Diamond, a arătat că stimularea senzorială a
creierului șobolanilor a dus la creșterea dendritelor creierelor acestora. Diamond a pus
un grup de şobolani într-un mediu foarte stimulativ, amenajat cu leagăne, scări, roţi,
lumini şi tot felul de jucării. Un alt grup de şobolani a fost închis în cuşti goale. Cei care
au trăit în mediul cu un număr mare
de stimuli, nu numai că au
supravieţuit până la surprinzătoarea
vârstă de 3 ani, dar creierul lor a
crescut, dezvoltând noi conexiuni între
celulele nervoase sub formă de
dendrite şi axoni. Șobolanii care au
trăit în cuştile goale nu s-au dezvoltat
foarte mult şi au murit repede.
Creierele lor nu aveau decât câteva
conexiuni neuronice.
Această cercetare precum și a altor
neurocercetători au demonstrat că
paradigma rigidității conexiunilor
neuronale este falsă, arătând tot
odată că există neuroplasticitate
(capacitatea de modelare) la nivelul
creierului. Această nouă abordare
deschide o mulțime de posibilități ce vin în sprijinul
antrenării și optimizării creierului. De exemplu, aria
creierului responsabilă cu o execuțiile motrice, poate fi
extinsă, realizându-se noi conexiuni odată cu
perfecționarea execuțiilor prin antrenament fizic. Pe
măsură ce învăţăm mișcări noi, cu atât apar mai multe
conexiuni. Celulele gliale, axonii, dendritele se pot
înmulţi de-a lungul vieţii, în funcţie de modul în care ne
antrenăm creierul. Dar este valabilă şi situaţia opusă,
atunci când ne oprim din învăţat şi mintea noastră
stagnează, aceste conexiuni slăbesc şi cu timpul dispar,
deși memoria corporală este cea mai rezistentă la
trecerea timpului.

Secretul sănătății neuronale

Studiile neurocercetătorilor demonstrează că a acționa într-un mediu suficient de bogat
în schimbări, stimulări, complexitate și motivant are ca rezultat creşterea şi îmbogăţirea
calitativă a funcțiilor superioare corticale (inteligență, creativitate, memorie,) chiar și la
o vârstă adultă. Atât timp cât viaţa umană este puternic influenţată de funcţiile
superioare ale creierului, îmbunătăţirea capacităţilor mentale şi creşterea corticală
substanţială are un impact imens asupra conştiinţei şi evoluţiei umane. Fiecare dintre
noi poate învăţa să îşi antreneze mintea pentru a ajunge la performanţe deosebite.
Fiecare dintre noi poate învăţa să îşi depăşească inhibiţiile şi să trezească numeroase
capacităţi excepţionale ascunse în propriul subconştient, capacităţi ce au la bază
dezvoltarea anumitor aptitudini: memorie, perspicacitate, coeficient de inteligenţă,
capacitate de asimilare. Cu cât ne folosim mai mult corpul şi mintea în scopul dezvoltării
noastre interioare, cu atât vom deveni mai capabili de a ne exprima realul nostru
potențial.

Putem menține un
psihic sănătos prin
sport?
Majoritatea oamenilor
sunt atât de prinşi în
rutina cotidiană şi în
comportamente
stereotipe încât pierd
controlul gândurilor
care ”fug” haotic în
toate direcțiile,
producând stres,
îngrijorări și tensiuni
corporale fără nici un
 fundament concret. De asemenea dacă gândurile sunt îndreptate în trecut sau în viitor,
oamenii uită de corpul lor și de ceea ce simt la nivel afectiv-emoțional. Acest stil de
viață produce o separare a minții de corp, omul devine problemele sale, deci nervos și
stresat.
Practicarea unui sport în care principala motivație este plăcerea jocului, reprezintă
soluția cea mai bună în combaterea stresului. Activitatea sportivă implică următoarele
mecanisme psihice:
 de prelucrare primară a informaţiilor: senzaţii, percepţii
 informaţional operaţionale: reprezentări, de prelucrare secundară a informaţiilor,
gândire, memorie, imaginaţie,
 stimulator - (motivaţia)
 psihice energizante - (afectivitatea)
 reglatoare - comunicarea, limbajul, atenţia, voinţa
 integratoare - (ale celorlalte sisteme).
Avantajele pe care le poate avea sportul sunt multiple, pe lângă îmbunătățrea calității
somnului și activearea metabolismului, miscarea reduce nivelul cortizolului - asa numitul
"hormon al stresului", care este produs de glandele suprarenale și controlat de
hipotalamus. În cazul apariției unui dezechilibru, tensiunea arterială și sistemul imunitar
vor avea de suferit. Totodată, activitatea sportivă contribuie la creșterea tonusului
muscular și psihic, ceea ce conferă, per ansamblu, o stare de încredere în sine.
Toate aceste efecte combat cu succes stările de neliniște, anxietate, iritabilitate, stres,
oboseală, neîncrederea în sine, frustarea și dezvoltă o gamă largă de abilități
psihologice. De exemplu: ”Handbalul dezvoltă atenția și comunicării în echipă,
scrima faciliteză deprinderea unor atitudini de prestanță, disciplină, respect, eleganță,
flexibilitate, reacții precise și rapide, baschetul optimizează autocontrol psiho-fizic și
găsirea rapidă a soluțiilor optime, artele marțiale antrenează capacitatea de
concentrare, educarea disciplinei mentale, relaxarea și flexibilitatea comportamentală și
tratează complexele de inferioritate” (www.csdinamo.ro).

Cum poate influența sportul sănătatea și dezvoltarea psiho-

neuronală?
Folosiţi-vă corpul în moduri pe care nu le-aţi mai realizat până în acest
moment.
De exemplu:
- faceţi procede tehnice cu partea neîndemânatică și învățați mișcări noi.
- înainte de a executa un procedeu închideţi ochii şi vizualizați mișcarea.
- deveniţi conştienţi de poziția pe teren și sunetele coechipierilor sau
adversarilor, simțind corpul în mișcare și fiind conștienți de stările
emoționale.
- după antrenament, amintiţi-vă ce aţi făcut, ce ați simțit, imaginați-vă ce
ar fi trebuit să faceți mai bine; acest exerciţiu, vă poate ajuta să deveniţi
mult mai atenţi și mai performanți; golurile de memorie arată momentele
în care aţi fost inconştienţi de acţiunile pe care le-aţi făcut.
- respiraţi 10 minute pe zi cât mai conştient, dirijând energia respiraţiei
prin corp.
- pentru a dezvolta flexibilitatea şi adaptabilitatea la schimbare, încercați
tactici noi; realizarea aceloraşi acţiuni la fel în fiecare zi conduce la o
adevărată „atrofiere“ a creierului; cunoașterea și practicarea periodic a
diferitelor sporturi (tenis, volei, înot, handbal, etc.), stimulează diversitatea
și este una dintre cele mai eficiente metode pentru menținerea sănătății și
dezvoltării psiho-neuronală.
Așadar sportul poate fi abordat și din perspectiva dezvoltării personale și
nu doar pentru obținerea cu orice preț a înaltei performanțe.

Concluzii
Activita tea fizică poa te să menţină/ îmb ună tă ţea scă str
uctura difer itelor ţesutur i şi o rga ne(muşchi, tendoa ne,
inimă , va se, etc), să le a meliorez i funcţiile şi să co ntr
a car eze efecteledegenera tive da tora te inactivită ţii (sed
eentar ismului) şi înaintării în vâr stă . In multe ţări occi
dentale este promovată noţiunea de fitness („condiţia
fizică") pentru care sunt pregătiţispecialişti în instituţii de
învăţământ superior care au denumiri adaptate la competenţele
mai largi pe care le are absolventul.Ex er ciţiul fizic pro duce
efecte po zitive în sfer a psihică dar şi a supra unor
ca tegor ii de
b oli: s u f e r i n ţ e l o m b a r e , e n d o c r i n e , c a n c e r i g e n e d a r
mai ales asupra bolilor cardio-
v a s c u l a r e (cardiopatia ischiemică, in primul rând) care
apar la vârste din ce în ce mai tinere şi produc celmai mare
număr de decese. Ateroscleroza (depunerea grăsimilor pe
pereţii vaselor de sânge) înartera aortă începe de la aprox.
3 ani şi poate cuprinde arterele coronariene (care irigă
muşchiulinimii), favorizând cardiopatia ischiemică,
începând de la 10 ani şi crescând riscul la infarct miocardic.