Colegiu de medicina Balti

Raport:
Metode de hemostaza provizorie.
Imobilizare de transport

Data: 13.11.2018
Realizat de:
Ghiletchii Anton
Lupusor Lucian
Caraus Olga
Oleinic Maxim
Profesor:
Lisii Mircea

Balti 2018
HEMOSTAZA
Oprirea sângerarii poarta denumirea de hemostaza
Ea poate fi spontana în cazul unor hemoragii mici, prin interventia mijloacelor proprii
organismului, dar de cele mai multe ori este necesara interventia altor persoane, care
sa realizeze hemostaza. Hemostaza poate fi provizorie sau definitiva.Hemostaza
provizorie se poate realiza prin:- compresiune digitala;- pansament compresiv;-
garou.Compresiunea digitala. Compresiunea corect executata pe vasul ranit trebuie sa
se aplice deasupra ranii în cazul unei hemoragii arteriale si sub plaga în cazul unei
hemoragii venoase, tinând cont de sensul circulatiei. Când hemoragia nu poate fi
stapânita prin compresiune exercitata la distanta, se poate folosi compresiune directa
în care caz compresiunea vasului ce sângereaza se face cu degetul introdus direct în
plaga. Aceasta metoda nu poate fi decât de scurta durata, trebuind sa recurgem la
alta care s-o suplineasca si sa o completeze.Câteva exemple de posibilitati de
compresiune digitala:Pansamentul compresiv este una din cele mai eficiente metode
folosite pentru a realiza o hemostaza provizorie. În lipsa unui pansament steril se
poate folosi pentru a pune pe plaga o batista, o cârpa curata, peste care se strânge
pansamentul circular (fasa).Aplicarea garoului este ultima varianta la care apelam.
Garoul poate fi improvizat folosind curea, cravata, fular, sfoara, etc. Se foloseste
doar în cazuri extreme si în situatia în care hemoragia nu se putea controla prin alte
metode (amputatie de membru). Important este oprirea hemoragiei fara a comprima
excesiv tesuturile. Garoul, odata cu oprirea sângerarii, produce oprirea circulatiei
sângelui în portiunea de membru situata dedesubtul lui. Din aceasta cauza
mentinerea sa mai mult de 2 ore poate duce la complicatii deosebit de grave.
Totdeauna la montarea unui garou trebuie atasat un bilet, care însoteste bolnavul, si
pe care se noteaza obligatoriu urmatoarelele date: nume, prenume,ora exacta a
aplicarii garoului.Din 30-30 minute se slabeste putin garoul pentru a permite irigarea
segmentului de membru subiacent.Ridicarea garoului se face doar în conditii de spital
si de personal competent.Hemostaza definitiva se obtine prin obliterarea permanenta
si definitiva a vasului care sângereaza, cel mai folosit procedeu fiind prin ligatura cu
fire. plica diferentiat dupa regiunea anatomica
La cap, pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor, tipica pentru acest segment fiind capelina care
începe cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprâncenelor, pavilioanelor urechii dupa care se
trece succesiv înainte si înapoi (spre radacina nasului si spre ceafa), de mai multe ori, pâna când
acopera tot capul. Capetele feselor se fixeaza apoi cu câteva ture circulare.Pentru nas, barbie, ochi si
urechi se realizeaza asa numitul pansament ‘în prastie’, cu ajutorul unei fâsii de tifon de 30-50 cm,
despicata la capete, cu o parte centrala nedespicata, care se aplica la nivelul plagii, legând capetele
taiate încrucisat.La nivelul toracelui si abdomenului se face în functie de tipul plagii si localizare. În
cazul plagilor penetrante (adânci) aflat la nivelul toracelui folosim comprese de dimensiuni mai mari
decât plaga si-l vom fixa cu benzi de leucoplast pe trei laturi. A patra latura se lasa liber, nefixata,
permitând pansamentului sa functioneze ca o supapa. În timpul inspirului, când toracele se destinde,
pansamentul se v-a lipi de torace nepermitând intrarea aerului. În timpul expirului, când toracele
revine, pansamentul se departeaza de peretele toracelui, permitând iesirea aerului si la acest
nivel.Daca avem o plaga abdominala vom folosi pansament pe care de aceasta data îl vom fixa pe toate
cele patru laturi. Daca plaga este complicata cu evisceratia (iesirea organelor abdominale în exterior)
vom folosi un pansament umed.La membre pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor circulare, în
spirala.Daca plaga este produsa de un corp contondent, care se afla înca în plaga, se lasa acolo, va fi
imobilizat în pozitia gasita si se transporta de urgenta la spital.

Hemoragiile
Hemoragia reprezinta scurgerea sângelui în afara sistemului vascular printr-una sau mai multe plagi
(rani).
Dupa tipul vasului lezat poate fi:

 arteriala
 venoasa
 capilara

Dupa cantitatea de sânge pierdut, hemoaragia poate fi:

 mica: se pierde o cantitate de sânge de pâna la 500 ml; tensiunea arteriala si

frecventa cardiaca se mentin în limite normale.
 medie: se pierd 500 - 1000 ml de sânge si apar urmatoarele semne: agitatie,
ameteli în ortostatism, tegumente palide, reci, TA sistolica > 100 mm Hg, AV <
100 batai/minut.
 mare: cantitea de sânge pierduta - 1000 - 1500 ml, iar semnele clinice sunt
urmatoarele: paloare, transpiratii reci, tahicardie si hipotensiune arteriala (TAs
< 100).
 foarte grava: pierderi de sânge de peste 1500 - 2000 ml, TA < 70 mm Hg,
puls slab, greu perceptibil, pacient inconstient.
Hemostaza

Hemostaza reprezinta oprirea curgerii sângelui, fie spontan, prin reactie locala a organismului
(hemostaza spontana), fie provocata, prin diferite gesturi terapeutice (hemostaza terapeutica).
Hemostaza poate fi provizorie sau definitiva.

Hemostaza provizorie:

 compresia digitala
 pansamentul compresiv
 garoul

Puncte de compresie:

 Pentru plagile superficiale de la nivelul fetei se comprima artera temporala

superficiala, anterior de tragus.
 Pentru hemoragiile din teritoriul arterei faciale, compresie la nivelul
mandibulei.
 Pentru plagile umarului, se comprima artera subclavie, pe prima coasta, prin
plasarea degetelor în fosa supraclaviculara, înapoia claviculei.
 Pentru hemoragiile faciale sau ale calotei craniene, se face compresie pe
carotida primitiva, situata între marginea anterioara a muschiului
sternocleidomastoidian si linia mediana a gâtului. NU SE FACE COMPRESIE
SIMULTANA PE AMBELE CAROTIDE SI NU SE APLICA GAROU!
 Pentru membrul superior se comprima artera axilara, prin apasare în axila, sau
artera brahiala, pe fata interna a bratului, în santul bicipital intern.
 Pentru leziunile aortei si arterelor iliace, se face compresia cu pumnul a
peretelui abdominal, pâna la coloana.
 Pentru plagile arterei femurale se comprima artera în triunghiul Scarpa, cu cele
doua police suprapuse si cu palmele cuprinzând grosimea coapsei sau se
procedeaza ca pentru artera iliaca.
 Pentru hemoragiile de la nivelul gambei sau piciorului se comprima artera în
fosa poplitee. Membrul inferior lezat se va mentine pe un plan mai ridicat fata
de restul corpului.

Pansamentul compresiv este una din cele mai eficiente metode folosite pentru a realiza o
hemostaza provizorie; se utilizeaza pansamente sterile puse direct pe rana si comprimate
ferm cu podul palmei.
Aplicarea garoului se foloseste doar în cazuri extreme si în situatia în care hemoragia nu
se poate controla prin alte metode.

Garoul poate fi improvizat folosind curea, cravata etc. Garoul, odata cu oprirea sângerarii,
produce oprirea circulatiei sângelui în portiunea de membru situata dedesubtul lui. Din
aceasta cauza mentinerea sa mai mult de 2 ore poate duce la complicatii deosebit de grave.
Totdeauna la montarea unui garou trebuie atasat un bilet, care însoteste bolnavul, si pe
care se noteaza obligatoriu urmatoarele date: nume, prenume, ora exacta a aplicarii
garoului. Dupa fiecare 20 – 30 minute se slabeste putin garoul pentru a permite irigarea
segmentului de membru subiacent. Ridicarea garoului se face doar în conditii de spital sau
de personal competent.
 Imobilizare de transport

Imobilizarea fracturilor - TEHNICA

1.
Principii generale de imobilizare

 Se face înainte de mutarea pacientului.

 Imobilizarea previne mişcarea capetelor rupte ale oaselor,
 Reduce intensitatea durerii
 Previne mişcarea unei articulaţii dislocate
 Ajută la reducerea sângerării şi scade riscul afectării vaselor sau nervilor din
apropierea leziunii.
Tehnica imobilizării

Se îndepărtează hainele de pe membrul afectat pentru a permite vizualizarea leziunilor

căutând plăgi, deformări, edeme, se verifică pulsul, reumplerea capilară, sensibilitatea,
motricitatea distal de leziune pansarea rănilor deschise folosind pansamente sterile,
înainte de a imobiliza membrul respectiv. Se mişcă pacientul numai dacă există un pericol
iminent pentru pacient sau examinator.

· imobilizarea articulaţiilor de deasupra şi dedesubtul leziunii

· ataşarea atelelor rigide

· imobilizarea membrelor.

Materiale pentru imobilizare

Imobilizarea provizorie a fracturilor se face în scopul împiedicării mişcărilor fragmentelor

osoase fracturate, pentru evitarea complicaţiilor care pot fi provocate prin mişcarea unui
fragment osos. Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de
lungimi şi lăţimi variabile, în funcţie de regiunile la nivelul cărora se aplică. Pentru a avea
siguranţa că fractura nu se deplasează nici longitudinal şi nici lateral imobilizarea trebuie
să cuprindă în mod obligatoriu articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de
fractură.

Înainte de imobilizare se efectuează o tracţiune uşoară, nedureroasă a segmentului în ax.

Acest lucru este valabil numai în cazul fracturilor închise.

Fracturile deschise se imobilizează în poziţia găsită, după pansarea plăgii de la acel nivel,
fără a tenta reducerea lor prin tracţiune.

Există materiale de imobilizare standard şi materiale de imobilizare improvizate, când

primele nu sunt disponibile, astfel braţul lezat poate fi legat de torace, iar piciorul lezat
de cel sănătos pentru securizare temporală.

Tipuri de atele speciale:

· atele Kramer (confecţionate din sârmă)

· atele pneumatice (gonflabile)

· atele vacuum

Atele improvizate: din scândură, crengi de copac.

De cele mai multe ori primul ajutor decide succesul asistentei de urgenta si
recuperarea accidentului.Fracturile sunt ruperi totale sau partiale ale unui os, determinate de cauze
accidentale.Cel mai des se rup oasele lungi ale membrelor, fracturile aparand cel mai usor atunci cand
osul este bolnav, sau la batrani la care oasele sunt decalcefiate.Fracturile pot fi de mai multe feluri. In
functie de pozitia capetelor de os fracturat, putem distinge fracturi fara deplasare, in care fragmentele
osului rupt raman pe loc si fracturi cu deplasare in care capetele de os se indeparteaza unul de celalalt.

In functie de pozitia fracturii in raport cu exteriorul putem distinge:

- fracturi inchise in care pielea din regiunea rupturii ramane intacta;

- fracturi deschise la care ruptura osului este insotita si de o rana a pielii si a muschilor din

regiunea respectiva. In cazul fracturilor deschise pericolul de infectie este foarte mare daca nu se iau
imediat masuri de protectie. Uneori fracturile deschise pot fi insotite de o hemorogie externa, de o
astupare a unor vene din jur (tromboza venoasa) sau de embolii gazoase.

In functie de numarul de fragmente osoase rezultate la fractura se pot distinge:

- fracturi simple care au numai doua fragmente osoase;

- fracturi cominutive in care osul este sfaramat in mai multe fragmente.

O fractura cu aspect particular se poate intalni mai des la copii mici, la care oasele sunt mai flexibile,
respectiv asa numita fractura „in lemn verde”.

Primul ajutor in cazul accidentatilor cu fracturi se desfasoara dupa urmatoarea schema:

- asigurarea zonei;

- asezarea accidentatului in pozitie cat mai comoda si interzicerea oricarui tip de miscari;

- examinarea generala si locala;

- toaleta mecanica, hemostaza si pansarea ranilor asociate;

- axarea membrelor in cazul fracturilor cu deplasari si angulari importante;

- imobilizarea provizorie;

- asigurarea transportului la spital.

Calmarea durerilor se obtine prin imobilizarea fracturii si administrarea de calmante minore (algocalmin,
antinevralgic).

Semnele dupa care putem recunoaste o fractura se pot imparti in doua categorii, respectiv semne de
probabilitate si semne de certitudine.

Semne de probabilitate ale unei fracturi:

- durerea se intensifica la apasarea focarului de fractura si se diminueaza dupa imobilizarea corecta;

- deformarea locala care tine de deplasarea fragmentelor de os si poate apare in lungul osului
(incalecare) sau laterala (unghiulara);

- impotenta functionala (imposibilitatea folosirii membrului fracturat), care este totala in fracturile
cu deplasare si relativa in fracturile fara deplasare sau in fracturile la un singur os, pe segmentele de
membru compuse din doua oase (antebrat, gamba);

- echinoza (vanataia) locala care apare ulterior, a doua sau a treia zi de la accident.

Semne de certitudine ale unei fracturi sunt:

- mobilitatea anormala la nivelul focarului de fractura, in functie de axele osului respectiv;

- frecarea oaselor (zgomot caracteristic, de paraitura, care apare la miscarea sau lovirea oaselor

fracturate);

- lipsa de transmitere a miscarii la distanta (miscarea imprimata la unul din capetele osului nu se
transmite la celalalt capat);

- intreruperea traiectului osos care se poate pune in evidenta doar la oasele care se gasesc imediat

sub piele.