Sunteți pe pagina 1din 7

ETERI

 Nomenclatură. Clasificare

Se denumesc adăugând prefixul oxid înaintea radicalilor alchilici, sau cu sufixul eter
după radicali; radicalii sunt în ordine alfabetică
În funcţie de structura radicalului organic pot fi ciclici şi aciclici, simetrici şi
asimetrici

H5 C2 O C2 H5 CH3 O C2H5 CH3 O C6 H5 H5 C2 O CH CH2


dietileter etil-metil-eter fenil-metileter oxid de etil si vinil
(oxid de dietil) (oxid de etil si metil) (anisol)
CH2 O
H2 C CH2 H3 C HC CH2
H2 C CH2
O O O O O
oxiran metiloxiran oxolan dioxan
oxetan THF
 Metode de obţinere
1. Deshidratarea intermoleculară a două molecule de alcool în cataliză acidă, H2SO4 (SN2)

Al2O3
2 C2H5 OH C2 H 5 O C2 H5+ H2O
200 0C
2. Din fenoxizi sau alcoxizi cu derivaţi halogenaţi cu reactivitate normală sau mărită
- + SN2
C6 H5 O Na + CH3Cl C6H5 O CH3
anisol
- + SN1
C6 H5 O Na + ClCH2C6 H5 C6H5 O CH2C6 H5
3. Oxiranii se obţin prin oxidarea alchenelor cu peracizi:
O O
R C OOH
R CH CH R' R CH CH R
AgO oxiran
O
R CH CH R
4. Trimetilen- şi tetrametilenoxizii se obţin prin deshidratarea derivaţilor dihidroxilici
disjuncţi:
H2 SO4
CH2CH2 CH2CH2 -H2 O
OH OH O
oxolan
 Caracteristici spectrale
 Spectrul IR: benzi intense caracteristice la 1150-1060 cm-1 datorate vibraţiilor
asimetrice de valenţă. La eterii aromatici apar două benzi la 1020-1075 şi 1200-1275 cm-
1. În spectru IR al epoxizilor frecvenţa vibraţiei de valenţă C-H apare peste 3000cm-1 şi
este caracteristică ciclului tensionat de trei atomi.
 Spectrul RMN :- protonii legaţi direct de inelul epoxidic apar puternic dezecranaţi la =
2,4-3,00ppm.

 Structură. Proprietăţi specifice


0,142nm

O
H 1100 H :1,1-1,2 D
C C
H H
H H
Sunt substanţe foarte stabile, nu reacţionează cu baze, iar cu acizii dau săruri nestabile ce se
pot dizolva la temperatura: -600C-900C; au caracter bazic.
 Proprietăţi chimice
Reacţionează cu hidracizii:
+
R CH O CH2 R + H+ X- R CH2 O CH2 R X
-

H BF3 H
sare de oxoniu
+
R CH2 O BF3
CH2 R
Legătura C-O poate fi scindată în mediu de HI la 160-1800C şi are loc reacţia de acidoliză cu
obţinerea unui derivat halogenat şi a unui compus hidroxilic:
o +
+ - 160 C -
C6 H5 O CH3 +H I C6 H5 O CH3 ] I
H
iodura de fenil - metil oxoniu
+ SN2
-
I +C6 H5 O CH3 I CH3 + HOC6 H5
H
Reacţia de deschidere a ciclului catalizată de acizi (atac SN2 al apei asupra epoxidului protonat).
OH H
H3C H H3O+ H3C
C C C C
H OH CH3
H O CH3
epoxid diol
OH OH
OH OH

OH
O HN ADN

Benzo[a]piren H2N ADN


epoxi-diol

Reacţii de substituţie radicalică, fotochimic, în această poziţie:


Br2,h
R CH O CH2 R
ROOR
R CH O CH2 R -HBr Br
H O2,h
R CH O CH2 R
O OH
Reacţii ale eterilor fenoliciSubstituţia electrofilă aromatică
OR OR OR
E
+
+E +

E
Transpoziţia o-alilfenolilor ( transpoziţia Claisen)
- +
O Na O CH2 OH
CH 200oC
CH2CH CH2
+ Cl CH2 CH CH2 CH2
-NaCl
orto-alil fenolul
Mecanismul este un proces circular sincron de electroni care se realizează termic:
=
 CH2
O CH2 O CH O OH
CH H CH H 
 2
CH2 CH CH2 CH2CH CH2
CH
 2

CH2
O OH
CH
CH CHCH CH2
CH3
CH3
Reacţii ale eterilor ciclici
Eterii ciclici şi în special tetrahiadrofuranul (THF) şi dioxanul sunt foarte stabili şi se utilizează
ca solvenţi. Nestabili sunt oxiranii

Reacţia epoxizilor cu apa şi alcoolii


+
H2 C CH2 + HOH/H CH2 CH2
O OH OH
diol
+ CH3 OH HOCH2 CHOOCH3
monoeter al glicolului
-solvent
Eterii etilcelosov şi etilcarbinol au excelente proprietăţi ca solvenţi pentru esterii celulozei şi
nitrocelulozei:
+
H
+ HOCH2 CH2OHHOCH2 CH2 OCH2 CH2OH
dietilenglicol
H2 C CH2 + CH3 CH2OH HOCH2 CH2OCH2CH3
O etilcelosolv
+ HOCH2 CH2OCH2CH3 HOCH2 CH2OCH2CH2 OCH2CH3
etilcarbinol
Formarea răşinilor epoxi are loc prin două etape de policondensare distincte.
CH3
Cl CH2 HC CH2 HO C OH
O CH3
epiclorhidrina bisfenol
CH3 CH3
H2 C CH CH2 O C OCH2CH CH2 O C OH
O CH3 OH CH3
Reacţiile epoxizilor cu alţi nucleofili Epoxizii reacţionează cu tioli sau pot fi reduşi cu hidrură
de litiu şi aluminiu:
- HOH
H2 C CH2 + CH3 S - HO CH2 CH2SCH3
HO
O
LiAlH4
CH3 HC CH2 CH3 CH CH3
O OH
Reacţii de hidroxietilare Etilenoxidul reacţionează cu diferiţi reactanţi nucleofili conducând la
-hidroxietil-derivaţi:

HCN NC CH
2 CH2 OH -hidroxipropionitril
NH3
H2 N CH2 CH2 OH HN(CH2 CH2OH)2 (HOCH2 CH2)3N
monoetanolamina dietanolamina trietanolamina
+ O O
H2 C CH2 CH3MgX
CH2 CH2 CH3
O OMgX
HS CH2 CH2 OH
H2 S
mercaptol
Eteri coroană
Au fost descoperiţi de Charles Y.Pedersen (SUA) şi studiaţi şi de Donald J. Cram (SUA) şi Jean-
Marie Lehn (Franţa) (Pr.Nobel-1987). Sunt polieteri macrociclici cu inele ce conţin între 12 şi 60
atomi. Ei au fost denumiţi după forma (coroană) pe care o are molecula lor:

O O
O O O O

O O O O
O O

[18]-coroanã-6 dibenzeno- [18]-coroanã-6

Obţinere Reacţia principală de obţinere este reacţia Williamson. Curent se utilizează ca baze
hidruri, hidroxizi , carbonaţi, iar ca solvenţi, THF, DMSO, dioxan. Volumul cationului determină
mărimea ciclului polieteric. Astfel, K+ facilitează sinteza eterului [18]-coroană-6:
HO O O OH K+
eter-[18]-coroanã-6
Cl O O Cl

reactia Williamson
Nomenclatura Au formula generală(CH2CH2O)n fiind consideraţi formal ca polimeri ciclici ai
etilenoxidului. Denumirea propusă de Pedersen este : în paranteze pătrate se specifică mărimea
ciclului polieteric, apoi urmează cuvântul coroană şi în final se menţionează numărul atomilor de
oxigen din ciclu. Dacă structura conţine şi alţi substituenţi sau alţi heteroatomi în locul azotului
denumirea lor începe cu aceştia:
O
O O
O NH O
O O O NH O
O
diciclohexil-[18]-coroanã-6 1,10-diazo- [18]-coroanã-4

Eterii coroană au ca proprietate caracteristică formarea de complecşi cu metalele alcaline cum ar


fi Na, K şi altele. Cel mai uşor se obţin cu K+.
O
O
O O O O O
+
M
O O O O O
O
+
K complexat cu O
eter [18]-coroana-6 nonactin
 Reprezentanţi. Utilizări.
O serie de eteri sunt utilizaţi ca anestezice. Dietileterul, C2H5OC2H5, este cel mai cunoscut
anestezic general. Însă acesta este inflamabil, are efecte secundare fapt pentru care este utilizat
limitat.
O serie de feromoni ( gr. pherein= a purta, hormon= a excita) au structură de epoxizi. Un
exemplu îl constituie atractantul moliei ţigan, defoliator periculos al pădurilor, dispalurul sau
(7R, 8S)-(+)7,8-epoxi-2-metiloctadecan, izomerul activ:
(CH3 )2 HC(CH2 )4 (CH2 )9 CH3
C C
H O H
dispalur
O serie de metileteri ai fenolului se găsesc în plante. Au miros plăcut de flori şi se utilizează în
parfumerie şi ca substanţe de aromă în industria alimentară. Spre exemplu, anetolul se găseşte în
uleiurile eterice de anason, eugenolul în uleiurile eterice din garoafe şi cuişoare, liber sau ca ester
acetic iar safrolul în uleiul de cuişoare şi de camfor. Nerolina şi nerolina nouă se găsesc în
uleiurile eterice din flori de salcâm şi portocal.