Abraham Lincoln

Abraham Lincoln a fost al șaisprezecelea

președinte al Statelor Unite ale Americii, funcție
pe care a exercitat-o începând cu luna martie
1861 și până la asasinarea sa în aprilie 1865.
Lincoln a condus Statele Unite în timpul
Războiului Civil—cel mai sângeros conflict al
său, dar și cea mai mare criză morală,
constituțională și politică.[18][19] Prin aceasta, el a
conservat Uniunea, a abolit sclavia, a întărit
guvernul federal și a modernizat economia.
Crescut într-o familie săracă de la
Frontiera de vest, Lincoln a fost avocat
autodidact în Illinois, lider al Partidului Whig,
membru al Camerei Reprezentanților la nivel de
stat⁠(en) în anii 1830, apoi congressman federal
pentru un mandat în anii 1840. A promovat
modernizarea rapidă a economiei prin dezvoltarea sistemului bancar, construcția de
canale și căi ferate, și prin impunerea de taxe vamale care să protejeze și să
încurajeze construcția de fabrici; s-a opus războiului cu Mexicul în 1846. După o
serie de dezbateri intens mediatizate⁠(en) din 1858, în cadrul cărora Lincoln s-a
pronunțat împotriva extinderii sclaviei, a pierdut cursa pentru Senatul SUA în fața
arhirivalului său, democratul Stephen A. Douglas⁠(en).
În 1860, Lincoln și-a asigurat candidatura din partea Partidului Republican la
președinția SUA, fiind recomandat de faptul că era un moderat dintr-un stat în care
rezultatul alegerilor nu era cert. Deși avea foarte puțină susținere în statele în care
era permisă sclavia, Lincoln a câștigat lejer în Nord și a fost ales președinte în
1860. Alegerea sa a determinat șapte state sclavagiste din Sud să își declare
despărțirea de SUA și să formeze Confederația înainte ca el să preia funcția. Nu s-a
găsit niciun compromis sau reconciliere în ce privește sclavia.
Când Nordul s-a raliat cu entuziasm de partea Uniunii în urma atacului
confederat asupra Fortului Sumter la 12 aprilie 1861, Lincoln s-a concentrat pe
dimensiunile militară și politică ale efortului de război. Scopul său primordial a
fost reunificarea națiunii. El a suspendat unilateral dreptul de habeas corpus,
arestând și încarcerând temporar fără proces mii de persoane cu opinii secesioniste
și anti-război din statele de graniță, ignorând decizia⁠(en) judecătorului-șef al Curții
Supreme a SUA, Roger Taney⁠(en), conform căreia suspendarea acestui drept de
către președinte este neconstituțională (doar Congresul avea această prerogativă).
Lincoln a evitat potențiala intervenție britanică dezamorsând Afacerea Trent⁠(en) la
sfârșitul lui 1861. Manevrele sale complexe către interzicerea sclaviei s-au centrat
pe Proclamația de Emancipare din 1863, folosind armata pentru a proteja sclavii
evadați, încurajând statele de graniță să interzică sclavia și contribuind la
promovarea în Congres a celui de al treisprezecelea amendament la Constituție⁠(en),
prin care sclavia era desființată definitiv. Lincoln a supravegheat îndeaproape
efortul de război, în special numirile generalilor din funcțiile cele mai înalte,
promovându-l și pe cel mai de succes general al său, Ulysses S. Grant. A luat
deciziile majore privind strategia de război a Uniunii. Marina lui Lincoln a instituit
o blocadă navală care a oprit comerțul normal al Sudului, a ajutat la preluarea
controlului asupra statelor Kentucky și Tennessee, și a preluat controlul asupra
principalelor căi fluviale din Sud folosind ambarcațiuni înarmate cu tunuri. Lincoln
a încercat în mod repetat să captureze capitala Confederației, Richmond; de fiecare
dată când un general eșua, Lincoln îl înlocuia, până când Grant a reușit în cele din
urmă în 1865.
Politician excepțional de iscusit, implicat profund în problemele puterii la
nivelul fiecărui stat, Lincoln a fost deschis față de așa-numiții „Democrați ai
Războiului”⁠(en) (care susțineau Nordul împotriva Sudului), și a reușit să fie reales la
alegerile din 1864. Ca lider al facțiunii moderate a Partidului Republican, Lincoln
s-a confruntat cu republicanii radicali care cereau un tratament mai dur aplicat
Sudului, cu Democrații Războiului care cereau mai mult compromis, cu democrații
ce se opuneau războiului, denumiți Copperheads⁠(en) care îl disprețuiau, și cu
secesioniștii ireconciliabili care îi puneau la cale moartea. Politic, Lincoln a luptat
îndreptându-și adversari unii împotriva altora, făcând apel la poporul american prin
calitățile sale de orator, și printr-un patronaj politic atent plănuit.[20] Discursul său
de la Gettysburg din 1863 a devenit o declarație emblematică a dedicației Americii
față de principiile republicanismului, egalității în drepturi, libertății personale și
democrației. Lincoln avea o perspectivă moderată asupra Reconstrucției, dorind să
reunifice țara printr-o politică de generoasă reconciliere în fața diviziunilor dure și
persistente. La șase zile după capitularea generalului comandant al Confederației,
Robert E. Lee, Lincoln a fost asasinat de John Wilkes Booth, actor și simpatizant al
Confederației.
Lincoln a fost plasat în mod constant atât de istorici cât și de public între cei
mai mari președinți ai SUA.