Sunteți pe pagina 1din 3

Civilizaţia egipteană s-a constituit în valea Nilului într-o regiune relativ izolată, fapt

care şi-a lăsat amprenta asupra caracterului şi originalităţii acesteia. Istoria Egiptului
Antic a evoluat pe parcursul unei îndelungate perioade de timp reprezentînd o
alternanţă dintre perioadele în care exista statul centralizat (Regatul) şi perioadele
de destrămare a regatului egiptean (perioade de tranziţie). La rîndul lor acestea se
periodizează în conformitate cu cîrmuirile dinastice. Fiecare perioadă comportă un
şir de particularităţi de ordin economic, politic şi cultural, deşi se menţin mai multe
elemente ce denotă continuitatea civilizaţiei egiptene. Tradiţional, istoria Egiptului
antic este divizată în umătoarele mari perioade:
I. Perioada predinastică (mileniul al IV-lea î. Hr.) în care se formează 42 de unităţi
politice regionale (nome), care în urma unor interacţiuni de ordin militar, politic şi
economic se unesc în două mari formaţiuni politice: Egiptul de Sus (la sud) şi
Egiptul de Jos (la nord) care la rîndul lor se vor uni într-un singur stat egiptean.
II. Perioada Regatului Timpuriu (cca 3000 – cca 2800 î. Hr., dinastiile I–II).
Unificarea Egiptului se face pe timpul regelui Menes, fondatotul dinastiei I, plasînd
capitala statului în oraşul Memfis. Unitatea Egiptului se consolidează prin crearea
unui sistem centralizat de irigare, a unui aparat administrativ central, inventarea şi
răspîndirea scrierii hieroglifice etc.
III. Perioada Regatului Vechi (cca 2800 – cca 2250 î.Hr., dinastiile III–VI).
Egiptul devine un stat puternic din punct de vedere economic şi politic.
Prosperitatea economică şi stabilitatea economică fac posibilă perfecţionarea
sistemului de irigare şi construirea piramidelor faraonilor Kheops, Khefrenos şi
Mikerinos, care vor deveni simboluri ale civilizaţiei egiptene.
IV. Prima perioadă de tranziţie (cca 2250 – cca 2050 î.Hr., dinastiile VII–X). Este
o perioadă de disensiuni interne şi de destrămare a statului centralizat. Unul din
centrele care va contribui la reunificarea Regatului devine Teba.
V. Perioada Regatului Mediu (cca 2050 – cca 1700 î.Hr., dinastiile XI–XIII). Se
produce reunificarea Regatului şi limitarea puterii şefilor de nome. Egiptul îşi
extinde teritoriul, îndeosebi la sud. Capătă răspîndire uneltele confecţionate din
bronz, apare producţia de sticlă.
VI. A doua perioadă de tranziţie (cca 1700 – cca 1580 î.Hr., dinastiile XIV–
XVII). Statul egiptean îşi pierde unitatea ca urmare a invaziei hiksoşilor, triburi
nomade de origine semită, care pătrund din Asia cucerind partea de nord şi de centru
a ţării. Cîrmuitorii Tebei vor conduce lupta de eliberare care se va termina cu
izgonirea hiksoşilor din ţară.
VII. Perioada Regatului Nou (cca 1580 – cca 1070 î.Hr., dinastiile XVIII–XX).
Este perioada de apogeu din istoria civilizaţiei egiptene. Egiptul cucereşte vaste
teritorii extinzîndu-şi frontiera de est pînă la Eufrat, iar la sud, pînă la al treilea prag
al Nilului. Faraonii depun mari eforturi pentru a menţine în supunere acest întins
imperiu în lupta cu Regatul Hitit, iar mai tîrziu cu aşa-numitele popoare ale mării.
VIII. Perioada tardivă (cca 1070 – 525 î.Hr., dinastiile XXI–XXVI). O perioadă
de tulburări, invazii şi dominaţii străine: libiană, nubiană, asiriană. În timpul
dinastiei XXVI, are loc ultima ascensiune a Egiptului, aşa-numita renaştere Saită.
IX. Perioada dominaţiei persane (525–405 î.Hr., dinastia XXVII). Regatul persan
cucereşte Egiptul. Ca urmare a sporirii impozitelor şi a abuzurilor persane, egiptenii
se răzvrătesc şi îşi eliberează ţara.
X. Ultima perioadă de independenţă a Egiptului (405–342 î.Hr., dinastiile
XXVIII–XXX). Eliberarea ţării a degenerat în disensiuni interne care vor slăbi
Egiptul şi vor restabili dominaţia persană.
XI. Perioada dominaţiilor persană, elenistă şi romano-bizantină (342 î.Hr.– 646
d.Hr.). În 332 î.Hr. dominaţia persană a fost înlocuită prin cea macedoneană ca
urmare a cuceririi Egiptului de către Alexandru cel Mare. După destrămarea
Imperiului lui Alexandru, în Egipt se instaurează dinastia elenistică a Ptolemeilor,
care a durat pînă la cucerirea romană în anii 30 ai secolului I î.Hr.
Moştenirea civilizaţiei egiptene este semnificativă, inclusiv pentru lumea greco-
romană care a preluat şi valorificat diferite realizări ale culturii Egiptului Antic.