Sunteți pe pagina 1din 6

10.

2 Kinetoterapia în tratamentul şi recuperarea afecţiunelor degenerative a


ţesuturilor moi, entezitopatii, tendomiozite, fibromialgii. Argumentarea
tratamentului kinetoterapeutic. Obiectivele de bază. Metodele kinetice
în combaterea durerii musculare şi de ameliorare a disfuncţiilor
musculare; indicaţiile masajului în complexul de tratament.

Argumentarea tratamentului kinetoterapeutic:


În perioada acută:
o repaus – imobilizarea zonei – orteze,
o educarea pacientului – mişcările contraindicate, mişcări compensatorii,
o posturări - prevenirea contracturilor în flexie
o evitarea mişcărilor care agravează simptomatologia,
În perioada subacută:
o începerea progresivă a unui program de stretching;
În faza de remisiune:
o stretching pasiv, apoi mobilizări active ale articulaţiei din vecinătatea tendonului afectat
(trebuie evitate repetările numeroase),
o tonifiere musculară progresivă – nu numai a musculaturii afectate, ci şi a grupelor
musculare învecinate şi antagoniştilor,
o stretching – pe care pacientul să îl execute înainte şi după efort,
o reeducare proprioceptivă,
o reluarea progresivă a antrenamentelor sportive, cu protejarea prin bandaje corespunzătoare
a zonei afectate.

Obiectivele de bază:
1. educarea pacientului, evitarea mişcărilor care agravează simptomatologia
2. ameliorarea durerii,
3. reducerea procesului inflamator,
4. prevenirea recurenţelor,
5. educarea pacientului în sensul evitării factorilor de risc, în special a mişcărilor repetitive
şi a suprasolicitărilor.

Metodele kinetice în combaterea durerii musculare şi de ameliorare a disfuncţiilor


musculare:
i. tehnici de relaxare – pot fi repetate de pacient şi înainte de culcare,
ii. program de exerciţii aerobe – intensitate scăzută-moderată, progresiv
iii. stretching activ şi pasiv pentru grupele musculare mari,
iv. menţinerea/ creşterea amplitudinii articulare,
v. gimnastică respiratorie,
vi. program de exerciţii – efectuate zilnic, la domiciliu;

indicaţiile masajului în complexul de tratament:


în formele acute: masaj cu gheaţă, 10 minute, maxim de 3 ori pe zi,
sau neteziri - masaj relaxant, decontracturant, de stimulare a circulaţiei locale;
în formele cronice:
masaj zonal şi local, insistent şi profund – metoda Cyriax;
pentru muşchi, tendoane, ligamente: masajul manipulativ Terrier-Benz, masajul
asociat cu contracţia musculară, “metoda începutului bun” Bugnet
pentru fascii: masajul manipulativ Rabbe, metode californiene de fasciterapie
(metoda Lehner, metoda Rolf).

11.1 FT şi BL bolilor chirurgicale. Prescrierea băilor de aer.


Prescrierea băilor de contrast.

DIADINAMOTERAPIA
Metoda constă în acţiunea asupra organismului bolnavului a curentului în formă
sinusoidală redresat în fază simplă sau dublă cu impulsuri de frecvenţă joasă si Intensitatea mică
(<50 mA). Poseda acţiunea analgezică prin creşterea pragului de percepţie a durerii sub influenţa
adaptării, imediat după apariţia senzaţiei pronunţate de vibraţie. Activeaza circuitul sangvin si
limfatic, stimuleaza procesele metabolice, care amplifica efectul analgezic, stimuleaza
musculatura neteda a organelor interne. Indicaţii: dureri de diferita geneza conditionate de boli
chirurgicale – boala ulceroasa, colecistite.
CURENŢI STOHASTICI (FLUCTUORIZARE)
Aplicarea curentului parţial sau complet redresat de tensiune mică cu modificarea haotică
a amplitudinii şi frecvenţei asigură ameliorarea circulaţiei sangvine şi limfatice, stimularea
activităţii fagocitare a leucocitelor, micşorarea manifestărilor dureroase în ansamblu asigură
efectul antiinflamator. Excitarea proprioreceptorilor musculari şi fibrelor nervoase distribuite în
zona de acţiune a curentului asigură apariţia impulsurilor aferente spre sistemul nervos central cu
apariţia analgeziei. Indicaţii: starea după intervenţiile chirurgicale în cazul inflamaţiilor
purulente acute, de origine oro-maxilo-faciala.
OZOCHERITOTERAPIA - Efectul curativ al ozocheritei se explică prin influenţa
neuroreflexă asupra diverselor funcţii ale organismului ce se manifestă prin acţiunea analgetică,
antiinflamatoare, (hiperemia dermică provocata se menţine cca o oră după finalizarea aplicării şi
contribuie la încălzirea ţesuturilor profunde şi în aşa mod contribuie la micşorarea proceselor
inflamatoare), resorbtivă şi vasodilatatoare. Ea este prescrisă în clinicele de profil chirurgical,
pentru afecţiunile inflamatoare cronice de diversa localizare.
PSAMMOTERAPIA
Băile de nisip au o acţiune analgetică, micşorează edemul articular, măresc mobilitatea
articulaţiilor, normalizează V.S.H., proteina C reactiva. Este indicată in maladii chirurgicale
(furuncul, carbuncul, panariciu, plăgi purulente de origine traumatică);
Duşul subacval constă în masajul cu jetul cînd cu furtunul apa se îndreaptă asupra corpului
bolnavului din baia plină. Duşul-masaj subacval provoacă hiperemia cutanată, ameliorează
circulaţia sîngelui şi limfei, intensifică procesele microcirculatorii care asigură trofica ţesuturilor
şi în aşa mod se ameliorează metabolismul. În consecinţă contribuie la relaxarea muşchilor şi
micşorarea durerii, se urgentează resorbţia focarelor inflamatorii. Este aplicat după intervenţiile
chirurgicale ale aparatului locomotor (coloana vertebrală, articulaţii, tendoane), la diverse
maladii şi după leziunile sistemului nervos periferic, plagă cu granulaţie lentă, ulcer varicos (în
absenţa tromboflebitei), procese aderenţiale postinflamatorii din cavitatea abdominala.
Apele sulfuroase - stimulează predominant secreţia gastrică, cu excepţia celor alcaline,
care influenţează secreţia intenstinală şi peristaltica intestinelor. Indicaţii generale pentru cura
internă: afecţiuni cronice ale tractului digestiv în remisie, stomacul operat (peste 2-3 luni după
operaţie în cazul bolii ulceroase în absenţa hemoragiilor şi evacuare normală); afecţiuni cronice
ale ficatului, vezicii biliare, căilor biliare, pancreasului dar se contraindica in acutizarea
procesului inflamator în diverse regiuni ale tractului digestiv; dereglări pronunţate ale funcţiei
motoare a stomacului şi intestinelor, care necesită intervenţii chirurgicale.

Prescriptie: Băi aer cu extract de brad, t-36℃, timp 10-15 min, N.12, zilnic/peste o zi.

Prescriptie: Băi contraste complete t-38-39℃, t - 2-3 min si t-24-15℃, t - 1-2 min, de 4-6 ori,
finalizare cu apa rece, N.15, peste o zi. (Va produce efect tonizant)

Prescriptie: Băi contraste complete t-38-39℃, t - 2-3 min si t-24-15℃, t - 1-2 min, de 4-6
ori, finalizare cu apa calda, N.15, peste o zi. (Va produce efect calmant).

Prescriptie: Băi contraste partiale t-42-45℃, t - 30-60 sec. si t-20-15℃, t - 10-20 sec., de 4-6
ori, finalizare cu apa rece, N.15, peste o zi. (Va produce efect tonizant)

Prescriptie: Băi contraste partiale t-42-45℃, t - 30-60 sec. si t-20-15℃, t - 10-20 sec., de 4-6
ori, finalizare cu apa calda, N.15, peste o zi. (Va produce efect calmant).

Băile cu aer atmosferic sînt frecvent aplicate prin simplicitatea preparării care se reduce
la formarea bulelor de aer în baie prin injectarea directă a aerului comprimat în tuburi metalice
cu orificii liniare instalate într-un grătar de lemn. Volumul, numărul şi viteza de formare a
bulelor sînt reglate.în funcţie de aceşti parametri bolnavul are senzaţia de excitare a pielii
provocate de mişcarea bulelor, precum şi de contrastul termic, determinat de diferenţa
capacităţii calorice şi conductibilitatea termică a apei şi gazelor. Principala deosebire a acestor
băi numite „bac cu perle“ de băile cu azot se reduce la faptul că aerul comprimat este pompat
cu o anumită presiune direct în baie şi în aşa fel conţinutul azotului în apa băii este relativ mic.
Băile contraste se pot aplica în formă completă sau parţială.
Băile contraste contribuie la reducerea masei corpului, creşterea tonusului psihoemotiv,
echilibrarea indicilor spectrului lipidic şi humoral al sîngelui, creşterea toleranţei faţă de glucoză.
Cura de băi contraste normalizează presiunea arterială fără administrarea remediilor hipotensive
şi diuretice, ameliorează funcţia contractilă a miocardului, normalizează dereglările
metabolismului mineral. Aceste efecte se datorează creşterii termogenezei, ameliorării funcţiei
vegetative sub influenţa antrenamentului proceselor nervoase prin excitarea permanentă a extero-
şi proprioreceptorilor.
Băile contraste sînt indicate în cazul dereglărilor funcţionale ale sistemului nervos şi
cardiovascular, HTA, obezităţii de provenienţă exogeno-constituţională de gradul III,
miocardiodistrofiei cu insuficienţă circulatorie la stadiul I, crizelor simpato-adrenalinice de
origine diencefalică cu reacţii nevrotice. Persoanele sănătoase aplică aceste proceduri contraste
în perioada de recuperare după efort fizic sau psihic intens, precum şi în scop de antrenament la
diferenţe termice şi fortificare a organismului.
Contraindicaţii: generale pentru hidroterapie, obezitalea de gradul IV, anexite cronice,
prostatită subacută, maladii ale sistemului locomotor în convalescenţă.
Băile contraste parţiale au un efect favorabil în cazul insomniei, hiperhidrozei, dilataţiei
varicoase a venelor, ulceraţiei gambei, dermatitelor etc.

11.2 Kinetoterapia în tratamentul recuperator în artroza vertebrală


(osteocondroză,discartroză spondiloză etc.) Formele clinice ale patologiei (cervicalgia,
toracalgia, lombalgia, sacralgia, lombosacralgia). Caracteristica disfuncţiilor,
deformaţiilor şi decondiţionării fizice în diverse forme clinice ale bolii. Metodele de
evaluare. Obiectivele de bază şi metodele kinetoterapiutice. Hidro-chinetoterapia. Înotul.
Masajul. Regimul de activitate fizică în combaterea dizabilităţii patologiei degenerative a
coloanei vertebrale.

Caracteristica disfuncţiilor, deformaţiilor şi decondiţionării fizice în diverse forme clinice ale


bolii.
Sunt afectate de procesul artrozic articulaţiile disco-vertebrale şi interapofizare, cu lezări şi
hernieri ale discului intervertebral, dezvoltarea osteofitelor anterioare şi posterioare, stenozări ale
găurilor de conjugare şi compresiuni nervoase, stenozări ale canalului spinal, alunecarea corpilor
vertebrali.
In urma acestor disfuncţii apar simptome (radiculare, medulare, meningeale, vasculare) şi semne locale -
cervicalgia, toracalgia, lombalgia, sacralgia sau lombosacralgia care poate fi însoţită de simptome de
compresie a rădăcinilor nervoase (nevralgia - cel mai frecvent în afectarea cervicală, lombară si
lombosacrala) sau de compresie medulară(mielopatia cervicala), precum şi de contractura musculaturii
paravertebrale. Compresiunea rădăcinilor nervoase de la nivel lombar determină iradierea durerii pe
membrele inferioare (unilateral sau bilateral), pe traiectul nervului sciatic (L4, L5, S1) sau pe traiectul
nervului femural (L1, L2, L3) si poate conduce la pareză sau paralizie.

Metodele de evaluare
Din punct de vedere clinic, într-un sindrom dureros urmărim:
1. a. sindromul vertebral static – la inspecţia coloanei vertebrale se notifică tulburările de statică
vertebrală (scolioze, cifoze, dispariţia curburilor fiziologice);
b. sindromul vertebral dinamic – aprecierea mobilităţii coloanei la nivel lombar prin determinarea
amplitudinii mişcărilor (flexie, extensie, inflexiuni laterale);
2. sindromul musculo-ligamentar – reprezentat de afectarea parţilor moi paravertebrale (contractura
musculaturii paravertebrale uni/bilaterale, segmentar/global, puncte miofasciale);
3. sindromul dural – investigat prin manevre care cresc presiunea intradurală (apare accentuarea durerii
lombare la tuse, strănut, semne de elongaţie);
4. sindromul neuroradicular – reprezentat de iradierea durerii de-a lungul traiectului radicular (manevra
Lassegue+);
-examinarea reflexelor osteotendinoase;
-teste de încărcare (de ex. mers pe vârfuri-L5/pe călcâie- S1);
-testing muscular – determinarea forţei musculare la grupele specifice utilizând scala de forţă de la 1 la 5
(de exemplu flexorii dorsali ai plantei) pentru identificarea deficitului motor, dar şi testingul muscular al
corsetului abdominal;
-testarea sensibilităţii superficiale şi profunde.
5. sindromul psiho-emoţional– foarte important în cadrul unei simptomatologii trenante, cronice, poate
determina scăderea pragului dureros şi tulburări ale ritmului somn-veghe.

Obiectivele de bază:
1. relaxarea musculară paravertebrala;
2. combaterea durerii;
3. asuplizarea articulară si combaterea curburilor nefiziologice si a deviatiilor coloanei
vertebrale;
4. obtinerea stabilitătii coloanei vertebrale în statică si dinamică, în conditii de descărcare si în
încărcare treptată a ei;
5. tonizarea musculaturii abdominale deoarece laxitatea acesteia lasă abdomenul inferior să cadă
înainte provocând astfel accentuarea curburii lombare cu pericolul instalării unor suferinte
discogene lombare;
6. tonizarea muschilor gambei (triceps sural si peronieri care sunt afectati în sindroamele
sciatice).

metodele kinetoterapiutice
Cea mai utilizată metodă este metoda Williams care se aplică fiecărui pacient în mod creativ în
urma unor evaluări clinice si functionale. Alte metode: metoda Kabat, metoda Klapp, metoda Mc
Kenzie (mai ales pentru afectiunile discale înalte (T12-L1 si L1-L2). Ca principii ale
tratamentului kinetic se recomandă asocierea respiratiei la programul Willliams (flexia pe expir
revenirea din flexie pe inspir) ; in cadrul tuturor metodelor se va tine cont de nondoloritate si
încărcarea treptată a coloanei vertebrale cu trecerea succesivă de la o etapă la alta a programului
Williams si a metodei Klapp (se aplica principiul accesibilitătii). Este deosebit de importantă
participarea activă a pacientului.
 In perioada acuta
- repaus pe pat tare
- posturi antalgice
- kinetoterapie (metoda de relaxare Jacobson, exercitii de facilitare hold-relax modificat,
utilizand pozitiile finale ale diagonalelor Kabat).
● in perioada subacuta
- repaus la pat
- kinetoterapie – prin tehnica hold-relax + primele exercitii din programul Williams
● in perioada cronica
- tratament de recuperare: - kinetoterapie (programul Williams, exercitii de scoala spatelui)
In faza de intrerupere radiculara : electrostimulare
Hidrokinetoterapie (nu se efectueaza in faza acuta, doar in subacute si cronic) - apa caldă cu
rol miorelaxant, sedativ, ce accelerează procesele metabolice si exercitii din programul
Williams.

Masajul se aplica în 2 şedinţe zilnice (toate formele sedative ale masajului clasic în zona afectata,
completat cu masaj general trofic la nivelul membrelor. De evitat masajul intensiv pe zonele cu
contractura importanta pentru a nu provoca accentuarea acesteia). Pentru contractura musculară
paravertebrală accentuată în perioada acută se indică aplicarea strict pe zona contracturată a masajului cu
gheaţă 2-4 min, de 4 ori pe zi, 2 - 3zile consecutiv
Sunt indicate unele stiluri de înot terapeutic (crawl pe spate).

Regimul de activitate fizică în combaterea dizabilităţii patologiei degenerative a coloanei


vertebrale.
Se vor evita eforturile fizice mari, ridicarea de greutăţi în poziţie aplecată, purtatul de greutăţi, mişcările
de răsucire a trunchiului, mişcările de aplecare incorecte, poziţiile prelungite monotone, purtatul de tocuri
ce depăşesc 4 cm, expunerile la frig, umezeală, curenţi de aer rece traumatismele coloanei vertebrale
Se recomanda: fixarea coloanei vertebrale prin contracţia musculaturii înaintea efortului, echilibrarea de
greutăţi în ambele mîini aplecarea în faţă, nu din coloană, ci din flectarea şoldurilor, dormitul pe pat
semidur, purtatul de încălţăminte cu talpă moale, continuarea kinetoterapiei.