Sunteți pe pagina 1din 6

Când vorbim despre Dobrogea, ne referim la ținutul cuprins între Marea Neagră și cele

două laturi ale Dunării. Dobrogea a aparținut Țării Românești în vremea domniei lui Mircea
cel Bătrân, fiind aparte fie din punct de vedere geografic și istoric, fie în sens etnic și cultural.
În Antichitate aici trăiau geții1, o ramură a tracilor, înrudiți cu dacii. Printre aceștia, îi întâlnim
și pe sciți, un popor de origine iraniană, veniți din regiunea nord-pontică. Grecii au întemeiat
colonii pe litoralul nostru, iar ruinele orașelor Histria, Tomis vorbesc de la sine despre
perioada de înflorire a acestui spațiu în vremurile respective. Dobrogea a fost romană, apoi
bizantină, după care a intrat în componența primului țarat bulgar, din nou bizantinilor și iarăși
bulgarilor. În secolul al XIV-lea, își câștigă autonomia sub conducerea lui Dobrotici. A fost
apoi adăugată Țării Românești, dar la scurt timp cucerită de turci care au stăpânit-o patru
secole și jumătate, până în 1878, când a revenit României. Avea, în perioada respectivă, o
populație amestecată în care ponderea cea mai mare era în dreptul grupului islamic (turcii și
tătarii). Românii au cucerit acest teritoriu și l-au pus în valoare, aici așezându-se români din
sudul Transilvaniei, agricultori și crescători de vite, aromâni din Peninsula Balcanică. Așadar,
Dobrogea conține un mozaic etnic și cultural unic prin consistență și profunzime și care i-a
adus o dezvoltare excepțională într-un timp scurt.

În secolul al XII-lea, ca urmare a invaziilor din secolul anterior și cu precădere a


expansiunii cumanilor, viața în orașele și cetățile de la Dunărese restrânge, cunoscând o
intensitate mai mare în nordul Dobrogei. Răscoala Asăneștilor și mai ales urmările ei, precum
și înființarea celui de-al doilea țarat bulgar, nu au avut urmări imediate asupra așezărilor de pe
linia Dunării dobrogene. Între anii 1204-12612, există date care implică alipirea ținutului
dintre Dunăre și Marea Neagră statului bulgar nou format, să fi intrat în aria de control politic
al dinastiei Asăneștilor sau, în același timp, să se dezvolte parțial sub conducerea unor lideri
locali ce au beneficiat de substratul dezvoltării economice în timpul administrației bizantine.
În 1242, în retragerea din mare invazie asupra Europei din anul anterior, mongolii atacă
nordul Balcanilor. În acest context, este afectată și regiunea nord-dobrogeană. Pe terenul
slăbit de crizele interne din Imperiul Bizantin pătrund negustorii italieni, venețieni și
genovezi, care încep să instituie un adevărat monopol al comerțului la Marea Neagră. Factorii
interni, coroborați cu cei externi, permit apariția primelor formațiuni locale, autonome la
începutul secolului al XIV-lea. În a doua jumătate a acestui secol, Dobrotici va stăpâni
aproape întreg teritoriu dobrogean. Pe fondul expansiunii Imperiului Otoman în Peninsula

1
Boia, L., România, țară de frontieră a Europei, Editura Humanitas, 2001, București, pag. 6.
2
Ibidem.

1
Balcanică, Mircea cel Bătrân va include Dobrogea în hotarele statului său în jurul anului
1388.

Evoluția politico-administrativă a teritoriului dobrogean în perioada secolelor XV-


XIX, s-a desfășurat în condițiile instaurării stăpânirii otomane, drept consecință a campaniilor
întreprinse în anii 1419-1420, respectiv, 1484 și includerea acestui ținut în sistemul
administrativ otoman. În diferite etape, organizarea administrativă a Dobrogei a suferit
modificări, în mare parte datorită creșterii rolului militar al provinciei. Imperiul Otoman a
dispus în mod sistematic colonizarea acestei provincii cu elemente musulmane (turci și tătari,
cu precădere pe cei din regiunea nord-dobrogeană). Așezarea în diferite etape a altor
comunități etnice nu a determinat modificări majore în ceea ce privește continuitatea
elementului autohton românesc, deși până la Războiul de Independență (1877), Dobrogea
aflată sub stăpânire otomană a fost pe deplin integrată sistemului administrativ otoman, cu
toate implicațiile în plan economic, social și politic. Schimbările în aria etnografiei dobrogene
au condus inevitabil la modificarea vechii toponimii, multe din denumirile localităților fiind
înlocuite cu nume turcești, care, cel mai adesea, nu le-au exclus pe cele existente, ci le-au
dublat ori le-au adoptat.

Potrivit unor istorici3, prima atestare a orașului Babadag sunt niște ruine care au fost
identificate ca aparținând unei așezări romane antice, numită Vicus Novus. Prima atestare
documentară a orașului Babadag datează din anul 1263, fiind totodată și anul în care prezența
turcilor este menționată în acest teritoriu. Potrivit unei legende locale4, întemeietorul orașului
medieval Babadag, ar fi căpetenia unui grup de turci seldgiucizi, Baba-Saltuk-Dede, care în
anul 1280 și-a adus turmele de capre și oi, stabilindu-se pe teritoriul Dobrogei cu acordul
împăratului bizantin. Orașul Babadag se bucură de o așezare geografică prielnică, aflându-se
în apropierea vadului de trecere de la Isaccea, devenind un centru de putere al Dobrogei în
timpul dominației otomane Acest lucru înseamnă că acest ținut are legături cu calea maritimă,
ceea ce a oferit posibilitatea trecerii trupelor otomane în drumul lor spre țările inamice, dar și
punct de întâlnire al principalelor rute comerciale. Astfel, acest oraș a fost tranzitat de-a
lungul timpului de numeroși cărturari, diplomați, cronicari și comercianți, care au lăsat în
urma lor o bogată cultură ce a condus la dezvoltarea acestei părți a Dobrogei.

3
Informațiile se regăsesc pe site-ul primăriei Babadag, la secțiunea Istoric, accesând următorul link:
http://www.cniptbabadag.ro/static/istoric.html
4
Ibidem.

2
În ceea ce privește numărul și consistența informațiilor referitoare la orașul Babadag,
acestea sporesc odată cu intrarea totală a Dobrogei sub ocupație otomană. Prima mențiune
despre Babadag are legătură cu campania militară de cucerire a Chiliei și Akkerman-ului5,
întreprinsă în 1484 de către sultanul Bayezid al II-lea, care la întoarcere, în drum spre
Adrianopol, se oprește în acest ținut și din considerente religioase decide să ridice în acest loc
un oraș. Așadar, sultanul pune bazele unui nucleu urban specific orașului otoman. La
începutul secolului al XVIII, Iusuf pașa se ocupă de alimentarea cu apă potabilă a orașului,
ceea ce ne conduce cu gândul la existența unor băi publice. Toată această activitate
preocupațională de bunăstare a cetățenilor sugerează intenția de construire a unui așezământ
urban în Dobrogea otomană.

În a doua jumătate a secolului al XVI, Babadagul este menționat în manieră laconică,


fie în diverse însemnări de călătorie, fie în contexte militare (luptele lui Mihai Viteazu cu
oștile otomane ori asaltul asupra orașului în anul 1612 a celor 60 de șăici căzăcești), ceea ce
confirmă importanța militară a acestui centru urban.

La începutul secolului al XVII-lea, în timpul domniei lui Mehmet al III-lea, la


inițiativa generalului de corp de armată Ali Gazi Pașa6 se ridică geamia care îi poartă numele,
finalizarea construcției realizându-se între 1618-1619. Legat de numele acestui general se
numără și înființarea colegiului islamic care funcționa încă din prima jumătate a secolului al
XVII-lea. În această perioadă, în Babadag funcționau un număr de 20 de școli elementare și
trei școli medii, ceea ce prin prisma urbanismului, denotă stadiul de dezvoltare al orașului
Babadag în acele vremuri.

Din 1616, Babadagul devine principalul pol de concentrare al trupelor armate


otomane, pentru expedițiile militare din nord, contra polonezilor și rușilor. Acest lucru poate
fi interpretat și ca o ripostă strategică la pericolul reprezentat de atacurile căzăcești (susținute
de către polonezi), ceea ce amenințau direct fie Babadagul și nordul Dobrogei, fie regiunile
otomane nord-pontice. Relatările continuă pe tot parcursul secolului al XVII-lea, cu precădere
cele prilejuite de diferite acte de război sau de relațiile comerciale ori diplomatice dintre
regiunea nord dobrogeană și Imperiul Otoman. Dar cea mai mare cantitate de informații
despre orașul Babadag al secolului al XVII-lea este oferită de către scriitorul Evliya Celebi,
atât în ceea ce privește aspectele de organizare socio-politică, dar și cele economice: trei mii

5
Stănică, A.D, et all. Dobrogea: coordonate istorice și arheologice, Editura Studis, 2016, Iași, pag. 28-30.
6
Ibidem.

3
de clădiri cu un cat și seraiuri înalte cu două caturi, clădite din piatră, trei sute nouăzeci de
dughene, prăvălii de săgeți și arcuri, opt cafenele, tăbăcării, unsprezece lăcașuri7. În ceea ce
privește elita politico-administrativă și religioasă, același autor relatează: chehaia de spahii,
serdar de ieniceri, muftiu, nakib, muhtesib, chehaia de oraș8.

O succesiune de evenimente importante de la sfârșitul secolului al XVII-lea, cu


precădere vizitele sultanului Mehmet al IV-lea9 întreprinse la Babadag, în 1672 și 1673,
dovadă de necontestat a importanței orașului în epocă și în peisajul politic al regiunii.
Totodată, această influență este reliefată și prin locul Babadagului în ierarhia politică a
Imperiului Otoman, în a doua jumătate a secolului XVII și începutul de secol XVIII:
intervenția pașei din Babadag în politica internă a Țărilor Române, la numirea sau mazilirea
domnitorilor sau prezența unor reprezentanți ai acestora la curtea pașei, ceea ce îi conferă
pașei libertatea de a încheia tratate diplomatice. Conflictele ruso-otomane vor face ca situația
generală din provincie să fie relatată în documente diplomatice, comerciale ori de război,
aparținând diplomației otomane ori reprezentanților altor state. Așadar, după cum se poate
observa, dezvoltarea maximă a orașului Babadag a coincis cu apogeul evoluției Imperiului
Otoman, respectiv este vorba de secolele XVI-XVII. Orașul și teritoriul din împrejurimi au
fost organizate administrativ, după modelul otoman consacrat, iar Babadagul devine sediul
unor importante instituții militare și civile.

Din punct de vedere administrativ10, orașul Babadag a cunoscut diverse etape de


evoluție: o primă etapă care datează din anii 1526-1529, respectiv, 1566, vreme în care orașul
devine reședință de județ; în anul 1573, în urma unei restructurări administrative, o parte din
nordul Dobrogei intră în componența regiunii Hârșova-Babadag; pentru ca în 1594, orașul
Babadag să se desprindă de vechile structuri administrative, câștigându-și astfel o oarecare
autonomie. Odată cu numeroasele și devastatoarele campanii militare din timpul războaielor
ruso-otomane, care au dus la distrugerea fortificațiilor orașului, depopulării acestuia,
înrăutățirii aspectului economic al vieții, precum și pierderea rolului politic, Babadagul va
ajunge doar capitala regiunii Tulcea, undeva spre mijlocul secolului al XIX-lea. Aceste date
ne indică, totodată, decăderea pronunțată a Imperiului Otoman.

7
Vasiliu, I., Știri istorice și date arheologice referitoare la orașul Babadag în Evul Mediu, Peuce 12, pag. 200.
8
Ibidem.
9
Vasiliu, I., Op.cit.
10
Stănică, A.D, et all. Dobrogea: coordonate istorice și arheologice, Editura Studis, 2016, Iași, pag. 32.

4
În concluzie, Dobrogea, în general și orașul Babadag, în particular au reprezentat în
istoria românilor triumful coexistării în același teritoriu a mai multor culturi. Tind să cred că
nicăieri în Europa elemente culturale diferite au coexistat într-o armonie ceea ce a condus la o
dezvoltare a regiunii. Această paletă culturală este vizibilă și astăzi datorită moștenirii
materiale lăsate de acestea. Nu trebuie să uităm de rolul pe care l-a jucat Marea Neagră în
toată această ecuație. Pe de o parte, geografic, pentru că a creat cadrul natural propice
desfășurării activităților cotidiene specifice dezvoltării orașelor. Pe de altă parte, vorbim de
resursele pe care acest ținut le-a pus la dispoziție oamenilor pentru a se dezvolta. În zilele
noastre, regiunea dobrogeană este încă învăluită în mister și surescită imaginația cercetătorilor
ademeniți de mituri, legende, peisaj.

5
Bibliografie

BOIA, Lucian, România, țară de frontieră a Europei, București: Editura Humanitas, 2001.

STĂNICĂ, Aurel-Daniel; CUSTUREA, Gabriel; STĂNICĂ, Daniela; PLOPEANU,


Emanuel, Dobrogea: coordonate istorice și arheologice, Iași: Editura Studis, 2016.

VASILIU, Ioan, Știri istorice și date arheologice referitoare la orașul Babadag în Evul
Mediu, Peuce 12, 195-224.

Orasul Babadag - Centrul National de Informare si Promovare Turistica Babadag [Citat 7


decembrie 2018]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.cniptbabadag.ro/