UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA: GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE LICENŢĂ

VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL

JUDEŢULUI BISTRIŢA NĂSĂUD

Coordonator ştiinţific, Absolvent,

Şef lucrări X X

Cluj-Napoca

2012
 CUPRINS

I. REPERE TEORETICE

II. POTENŢIALUL TURISTIC

2.1.Încadrarea geografică a judeţului
2.2 Potentialul turistic natural
2.2.1 Potenţialul reliefului
2.2.2 Potenţialul turistic hidrografic
2.2.3 Potenţial climatic
2.2.4 Patrimoniul natural
2.3 Potenţial turistic antropic
2.3.1 Vestigii arheologice
2.3.2 Monumente istorice şi de arhitectură religioasă
2.3.3 Muzee şi case memoriale
2.3.4 Etnografie şi folclor

III. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

3.1. Baza de cazare si alimntaţie publică
3.2. Aşezările turistice
3.3 Căile şi mijloacele de transport turistic
3.4 Căi de comuniacţie feroviare

IV. MODALITĂŢI DE VALORIFICARE

4.1 Turismul balneoclimateric
4.2. Turismul cultural
4.3. Turismul rural

V. CONCLUZII. STRATEGII DE DEZVOLTARE

BIBLIOGRAFIE

2
 I. REPERE TEORETICE

Turismul, se manifestă astăzi ca un domeniu distinct de activitate, cu o

prezenţă tot mai activă în viaţa economică şi socială, cu o evoluţie tot mai
înaltă.Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea
desfăşurată în alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură,
comerţ).
Turismul este un sector important al economiei mondiale şi are o tendinţă de
creştere permanentă la nivel internaţional,constituind o activitate economică ce se
răsfrânge asupra majorităţii sectoarelor sociale.A devenit iminent faptul că turismul
nu se referă doar la unele persoane, care işi petrec anual vacanţele, ci prin serviciile
prestate, poate avea un impact pozitiv asupra întregii societăţi.
Turismul desfăşurat pe teritoriul României a parcurs anumite etape
caracteristice turismului european.Încă din secolul I începe utilizarea apelor termale în
scopuri terapeutice în sud-vestul ţării, la Băile Herculane, Băile Geoagiu, unde şi
astăzi se mai pot vedea vestigiile romane.Această bogăţie importantă, apele minerale
sunt utilizate în scopuri terapeutice pe scară din ce în ce mai largă, astfel că la sfârşitul
secolului al XIX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea amenajările sub forma
staţiunilor balneare se extind pe întregul areal carpatic şi pericarpatic.
Una dintre bogăţiile actuale de bază în domeniul turismului priveşte studiul
elementelor regionale, în funcţie de care se organizează activităţi turistice tipice
anumitor zone şi se pun în evidenţă posibilităţile de amenajare complexă a acestora.
Resursele turistice reprezintă totalitatea elementelor atractive ale unui
teritoriu, indiferent de originea lor şi de relaţiile dintre ele.
Activităţile turistice reprezintă diverse preocupări (acţiuni) care sunt orientate
spre realizarea în bune condiţii a unei anumite forme de turism (activităţi ale agentului
de turism, recepţionerului, personalului din unităţile alimentare sau de la punctele de
vizită, acţiunile realizate de ghid).
Obiectivul turistic este orice element natural, economic, social, cultural etc.
care prezintă un interes de cunoaştere sau folosire de către o masă de oameni în cadrul
unei activităţi turistice; este un component de bază în oferta turistică. Obiectivele
turistice se clasifică în două mari categorii: naturale şi antropice.

3
 „Turismul este un fenomen nou care nu a intrat în practica cotidiană decât de
circa 7 decenii, dar el a cunoscut o expansiune şi o generalizare atât de rapidă în
societate şi în spaţiu, încât apare astăzi ca un element banal şi constitutiv al vieţii
cotidiene, devenind un produs de consum necesar, cuantificat ca indicator al calităţii
vieţii. Era turismului de masă a urmat perioadei pionierilor descoperitori,
aventurierilor şi călătorilor.În prezent, mişcarea turistică se contabilizează în
milioane sau chiar miliarde de turişti, care în zorii secolului al XX-lea se exprimă în
numai câteva milioane. Practica turistică s-a extins considerabil sub efectul combinat
al extensiunii timpilor de vacanţă şi distracţii, al creşterii veniturilor, al revoluţionării
transporturilor, care au făcut deplasările mai uşoare şi mai puţin anevoiase.Ea a
devenit o componentă importantă a vieţii sociale după ce, secole de-a rândul, nu a
fost decât un subprodus accesoriu cu alte motivaţii, care îndemnau la caălătorii:
descoperiri ştiinţifice, expediţii militare, pelerinaje, pregătire universitară şi artistică,
tratamentul sănătăţii.”(A.Păcurar, 2009, p. 7).
“O istorie a fenomenului turistic scoate în prim plan existenţa a trei etape
evolutive şi anume:
1. Etapa turismului incipient;
2. Etapa pseudo-turistică;
3. Etapa turismului modern şi contemporan;
1. Etapa turismului incipient debutează în antichitatea timpurie când
elementele şi fenomenele naturale reuşesc să-şi exercite activitatea asupra locuitorilor
din proxima vecinătate. Apariţia focarelor de civilizaţie din Asia de Est (China), Asia
de Sud (India) sau Asia de Sud-Vest (Persia, Mesopotamia), a celor din jurul bazinului
meditereaneean (greacă, romană, feniciană, egipteană) reprezintă premise favorabile
ale mişcărilor cu caracter turistic.
2. Etapa pseudo-turistică se suprapune evului mediu timpuriu şi mijlociu (până
în epoca renaşterii, în Europa), când premisele atât de favorabile ale afirmării
turismului în antichitate se estompează din cauza fanatismului religios şi a
circumstanţelor politice.
3. Etapa turismului modern îşi are debutul în evul mediu târziu, când
Renaşterea şi marile descoperiri geografice lărgesc orizontul spiritual al umanităţii,
integrându-i noi spaţii geografice.”(P.Cocean, 2007, p.)
Turismul şi recreerea au devenit împreună una din cele mai importante
activităţi sociale şi economice din Europa şi din întreaga lume.

4
 Turismul în judeţul Bistriţa-Năsăud este cotat la un nivel înalt, datorită
peisajelor montane, apelor minerale, vestigiilor arheologice, monumentelor şi
tradiţiilor.
Tipurile de turism care pot fi practicate în această zonă sunt numeroase.
Turismul cultural, turismul rural, turismul balneoclimateric sunt doar câteva dintre
tipurile de turism pe care le întâlnim şi de care turiştii se pot bucura.
Pentru a impulsiona acest domeniu este necesară valorificarea la maximum a
resurselor disponibile pentru atragerea şi deservirea unui număr mare de turişti.

Potenţialul turistic
Potenţialul turistic reprezintă totalitatea factorilor de atracţie aparţinând
cadrului natural sau antropic fiind valorificat prin intermediul amenajărilor turistice
generând fluxuri cu arii de provenienţă interne şi internaţionale.
Prin potenţial se poate înţelege şi oferta turistică a unui teritoriu care împreună
cu baza tehnico-materială şi cu infrastructura generală formează oferta turistică reală
sau patrimoniul turistic.
Potenţialul turistic are un rol important în dezvoltarea şi diversificarea
activităţilor turistice şi din această cauză a apărut necesitatea stabilirii unor criterii de
clasificare a atracţiilor turistice.Potenţialul turistic se împarte în:
 Componenta naturală
 Componenta antropică (social-culturală)
Componentele cadrului reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le
oferă cadrul natural prin componentele sale.Acestea sunt:
- substratul geologic
- relieful
- hidrografia
- vegetaţia
- fauna
- solul
Patrimoniul turistic reprezintă un ansamblu de elemente naturale, sociale,
economice, culturale, dar şi totalitatea amenajărilor (căi de comunicaţie, bază de
cazare, odihnă, tratament, amenajări pentru distracţii şi instrucţie destinate activităţilor
turistice de pe un teritoriu).

5
 Estimarea potenţialului turistic şi atractivităţii turistice a reliefului unui
teritoriu trebuie să fie baza de plecare în elaborarea unei strategii generale de
dezvoltare turistică şi în delimitarea zonelor prioritare de interes turistic.
Un teritoriu poate fi solicitat ca destinaţie turistică în măsura în care acesta
oferă resurse turistice naturale, antropice, infrastructură, a caăror valorificare, pe
fondul unor amenajări complexe, poate determina o activitate de turism.

6
 II. Potenţialul turistic al judeţului Bistriţa-Năsăud

2.1 Încadrarea geografică a judeţului

Situat în jumătatea septentrională a Transilvaniei, între paralele de 47037, şi

46048, şi meridianele de 23027, şi 25036, învecinându-se cu judeţele Maramureş în
nord, Suceava în est, Mureş în sud şi Cluj în vest, judeţul Bistriţa-Năsăud îşi
desfăşoară relieful sub forma unui vast amfiteatru natural, indestructibil legat de arcul
carpatic, ca un adevărat caleidoscop de minunate peisaje naturale.

Fig.1. Harta judeţului Bistriţa-Năsăud

(sursa: http://www.google.ro/imgres?q=harta+judetului+bistrita+nasaud)

Municipiul Bistriţa este reşedinţă de judeţ, important centru economic, cultural

şi administrativ al judeţului.
Oraşul Năsăud este vechi centru cultural, cu industrie de mase plastice, textilă
şi alimentară.
Oraşul Beclean este un important nod de cale ferată cu industrie metalurgică
şi alimentară.

7
 Oraşul Sângeorz- Băi este staţiune turistică cu izvor de ape minerale
terapeutice.
Judeţul Bistriţa–Năsăud este unul favorabil datorită pădurilor bogate şi
minereurilor, calităţii solului, aşezării geografice favorabile, acesta fiind populat încă
din cele mai vechi timpuri.În prezent, municipiul Bistriţa deţine o platformă
industrială cu potenţial însemnat şi atracţii turistice.
O bogăţie însemnată a judeţului o reprezintă rezervaţiile naturale dintre care
pot fi amintite: Parcul Naţional al Munţilor Rodnei, Parcul Naţional al Munţilor
Călimani, cu roci, minerale şi structuri geologice deosebite, fauna şi flora montană cu
specii foarte rare, Parcul Dendrologic Arcalia, situat în comuna Şieu-Măgheruş, în
care pot fi întâlnite specii rare de arbori şi arbuşti.

2.2 Potenţialul turistic natural

Patrimoniul natural înglobează componentele şi structurile fizico-geografice,

floristice, faunistice, ale mediului natural a căror importanţă şi valoare ecologică,
economică, ştiinţifică, peisagistică au o semnificaţie relevantă sub aspectul
conservării diversităţii biologice floristice şi faunisticeal integritatii functionale a
ecosistemelor, conservarii patrimoniului genetic, vegetal si animal, precum si pentru
satisfacerea cerintelor de viata, bunăstare, cultura şi civilizaţie ale generaţiilor
prezente şi viitoare.
De altfel, cadrul natural îndeplineşte concomitent un dublu rol şi anume cel de
suport material al tuturor activităţilor din domeniul turismului, precum şi cel de
motivaţie esenţială a acestora când frumuseţea sa determina constituirea fluxurilor
turistice.Referitor la implicarea naturii în turism constatăm aspecte dintre cele mai
variate, de la o participare simbolică, greu sesizabilă de fundal al diverselor activităţi
la o implicare complexă, polivalentă, ea devenind, prin intermediul componentelor
proprii, un obiectiv propriu-zis.

2.2.1. Potenţialul reliefului.

Teritoriul judeţului este variat şi complex, dispus sub forma unui amplu
amfiteatru natural cu deschidere în trepte către Câmpia Transilvaniei,conturându-se
trei zone de relief:

8
- zona montană (48 % din suprafaţa totală a judeţului), include partea muntoasă a
lanţului Carpatiilor Estici, partea nordică şi centrală a limitei muntoase incluzând
masivele Ţibleş,Rodna,Suhard,Bârgău şi Călimani;
- zona deluroasă (49,3 % din suprafaţa totală a judeţului), include partea centrală şi
vestică a judeţului;
- zona de luncă ( 2,7 % din suprafaţa totală a judeţului), care se extinde de-a lungul
cursurilor principale de apă, în special de-a lungul râului Someşul Mare şi a
afluenţilor;
Relieful predominant deluros şi muntos determină o floră diversificată.În
depresiuni, de-a lungul râurilor, în mlaştinile râurilor şi a teraselor situate în sud-
vestul judeţului sunt câmpuri cultivate cu cereale, culturi tehnice şi predominant cu
legume. Munţii adăpostesc o faună bogată, ocrotită de lege, cum ar fi: ursul carpatin,
cerbul carpatin, cocoşul de munte, barza alba şi barza neagră, vulturul negru, care sunt
declarate monumente ale naturii.Alte specii protejate de lege sunt:tisa,genţiana,narcisa
şi se găsesc în zona alpină.Potenţialul touristic al judeţului Bistriţa Năsaud este
extreme de bogat.Zona montană este vizitată de turişti care iubesc drumeţiile,odihna
şi sporturile.Zona carstică a Munţilor Rodnei include câteva peşteri de o mare valoare
speologică:
 Peştera Tăuşoarelor, situată pe versantul stâng al văii Izvorul
Tăuşoarelor, din bazinul superior al râului Gersa, descoperită în anul
1955, face parte din complexul carstic”Izvorul Tăuşoarelor-Zalion”.Este
construită dintr-o reţea de galerii(5 050 m) care gravitează spre punctual de
maximă adâncime(600 m altitudine), situat la o diferenţă de nivel de 350
m faţă de intrare, deţinând astfel locul întâi ca adâncime, între peşterile din
ţara noastră.Peştera, fiind relativ tânără şi încă activă nu prezintă fenomene
carstice clasice(stalactite,stalagmite,draperii) ci doar cristale de gips, care
alături de unele fosile şi animale cavernicole, insecte, lilieci constituie un
domeniu valoros de cercetare ştiinţifică, fapt pentru care a fost
declarată”monument al naturii”,vizitarea ei fiind permisă doar cu
aprobarea Comisiei monumentelor naturii.
 Peştera Zânelor s-a format în “clipele” de calcare Eocene de la izvoarele
pârâului Zânei(1 435m), care apare de sub Tarniţa Prelucii, pe versantul
stâng al văii Rebra, la sud-est de Vârful Pietros(2 003m).Este formata

9
 dintr-o galerie descendentă de circa 30 m, cu unele ramificaţii inaccesibile,
încă nestudiate.
 Peştera Jgheabul lui Zalion este situată la obârşia Pârâului Orb, afluent al
Văii Seci(bazinul Telcişor).Accesul în peşteră se face printr-un aven de 44
m, cu un diametru de 3 m.În linie dreaptă, peştera are 475m, însă
desfaşurată depăşeşte 535.Adâncimea totală atinge 130 m.Traseul prin
peşteră este alcătuit din câteva lărgiri în formă de săli, cascade, sifoane,
situate de-a lingului cursului de apă cu debite mari în periaodele
ploioase.Resurgenţa pârâului care străbate peştera este în Izbucul Rece, la
circa 0,7 km sud de punctul”La Funicular” în valea Telcişor.
Nu întâmplător se înscrie printre cele mai pitoresti colţuri ale patriei, fiind
vizitat de un număr mare de turişti străini şi români.Turiştii cutreieră zona Rodnei şi
Călimanilor până în văile cu sate, care se ţin lanţ, zona Someşului Mare, Şieului,
Bistriţei şi afluenţilor lor mai mărunţi ori până în regiunea colinară, cu ogoare, livezi
şi vii a Câmpiei Transilvaniei.

2.2.2 Potenţialul turistic hidrografic

Alături de relief, hidrografia este în principal sursa de atracţie turistică
aparţinând cadrului natural.
Teritoriul judeţului este drenat de o reţea hidrografică bine reprezentată, axată
pe râul principal al Someşului Mare. Somesul Mare, care de altfel este şi principalul
colector din judeţ, îşi are obârşia în zona de contact a munţilor Rodnei cu cei ai
Suhardului şi se formează prin unirea văii Zmăului cu Izvorul Păltinişului.Pe
parcursul celor 110 km lungime, străbate formaţiuni de vârste şi alcătuiri diferite:
metamorfice în Munţii Rodnei;eruptive, sedimentar-vulcanogene, sedimentare mai
vechi, în Munţii Bârgăului şi roci sedimentare în Depresiunea Transilvaniei.Afluenţii
săi cei mai importanţi sunt:Cobâşel, Izvorul Băilor, Anieş, Cormaia, Rebra, Meleşul
cu Apatiul din Câmpia Transilvaniei.
Alături de apele curgătoare, pe teritoriul judeţului există câteva lacuri dintre
care amintim: lacurile glaciale din Munţii Rodnei - Lala Mare, Lala Mică, Tăul
Zânelor din Munţii Călimani, de importanţă pastorală şi turistică.Pe râul Bistriţa, în
aval de Colibiţa este lacul de acumulare, cu un volum de peste 80 milioane m.c.
Bazinul depresionar al Colibiţei este alcătuit din punct de vedere geologic din
sedimente paleogene şi miocene străpunse de corpuri eruptive andezitice în nord şi

10
acoperite de produsele eruptive ale Călimanilor, la sud.Barajul Colibiţa este un lac
artificial şi s-a format prin acumulare..A fost amenajat în scop hidroenergetic pe
cursul râului Bistriţa.
Lacul Lala Mare este unul dintre cele mai frumoase lacuri glaciare din
România.Este situate în Munţii Rodnei sub vârful Ineu la altitudinea de 1815m.Fauna
piscicolă este reprezentată de păstrăv indigen şi păstrăv curcubeu.
Lacul Lala Mică este de asemenea un lac glaciar.Din el izvoraste Râul Lala,
care se varsă în Lacul Lala Mare.Face parte din rezervaţia naturală “Ineu-Lala”.
Complexitatea condiţiilor geologice, litologice şi de relief din cuprinsul
judeţului a oferit posibilităţi de formare, dezvoltare şi cantonare a unor acumulari de
ape subterane cu mare însemnatate economică.
În zona montană, în funcţie de condiţiile litologice ale rocilor magneziene, s-
au diferenţiat ape freatice în rocile cristaline, eruptive, calcaroase şi în vechile
depozite sedimentare.
În masivul cristalin al Rodnei, apele freatice apar la zi, sub forma unor
izvoare, la baza grohotişurilor, scoarţelor de alterare şi a solurilor, având debite
variabile, dependente de regimul precipitaţiilor.
Rocile eruptive din masivele Ţibles, Bârgău, Călimani cantonează adesea, în
fisuri şi în scoarţa de alterare, ape freatice mineralizate carbogazoase, feruginoase,
legate de acţiunea mofetică asupra apelor vadoase cum sunt cele de la Târlişua,
Telciu, Parva,Valea Vinului, Colibiţa etc.
Zona dealurilor cu structura cutată din sudul Someşului Mare, inclusiv
porţiunea din Câmpia Transilvaniei integrate în limitele judeţului, constituită din
marne, argile, tufuri, gresii grosiere calcaroase de vârstă neogenă, cu ape puternic
mineralizate, cu duritate mare, deseori clorurate, nepotabile.Depozitele tortoniene
contin orizonturi de ape sulfato-calcice şi clorosodice pe stânga Somşului Mare, între
Beclean şi Braniştea ca şi în jumătatea sud-vestică a bazinului Şieu, unde apar izvoare
sărate(Beclean, Figa, Chiuza, Cociu, Sărata etc.)
în depozitele teraselor aluvionare şi în luncile râurilor Someşului Mare, Şieu,
Bistriţa, Sălăuţa etc. s-au dezvoltat straturi freatice bogate, majoritatea cu apa de
calitate satisfăcătoare, utilizabilă în alimentări cu apă.(Bistriţa, Năsăud).
Judeţul Bistriţa-Năsăud dispune de bogate rezerve de ape subterane, datorită
alcătuirii geologice complexe şi a unui relief variat.

11
 Apele se caracterizează printr-un regim de scurgere permanent, pentru
majoritatea râurilor principale şi afluenţii din zona muntoasă, datorită situării lor în
zona umidităţii bogate cât şi capacităţii ridicate de înmagazinare şi cedare a apei de
către depozitele detritice din zonele montane si piemontane.

2.2.3. Potenţialul climatic

“Dacă relieful asigură suportul material al tuturor activităţilor recreative,
climatul impune “starea”lor de desfăşurare.El generează “atmosfera”favorabilă sau
nefavorabilă actului recrativ, catalizând sau dimpotrivă, inhibând derularea
acestuia.Majoritatea absolută a turiştilor, dar şi numeroşi cercetători, reduc importanţa
climei la “timpul frumos”a cărui frecvenţă şi durată este definitorie pentru recreere
într-o regiune dată.”(P. Cocean ,2007, pagina 65 Geografia turismului).
Datorită poziţiei geografice, judeţul Bistriţa – Năsăud se situează în sectorul
cu climă continentală moderată, supus deseori adecvenţei aerului polar maritim, cu o
activitate frontal frecventă.În cadrul judeţului, municipiul Bistriţa are o climă
temperat-continentală, cu veri relativ umede şi călduroase, iar iernile mai puţin uscate
şi seci.Temperatura medie anuală la Bistriţa este de 8,3 grade Celsius,maxima
absolută fiind înregistrată la 16 august 1952(376 grade Celsius), iar minima absolută
la 18 ianuarie 1863 (33,8 grade Celsius).
Clima zonei deluroase din jumatatea sud-vestică a judeţului se caracterizează
printr-un continentalism ceva mai pronunţat decât cel al regiunilor vecine,cu slabe
diferenţieri între vest şi est,în special în ceea ce priveşte regimul termic.
Temperatura medie anuală coboară sub 00în regiunile montane, la peste 1 900
m şi se ridică la peste 8,50 C în zona din sud-vestul judeţului.
Mersul anual al temperaturilor aerului este tipic continental, cu o maximă în
luna iulie şi o minimă în ianuarie.
Sectorul cu climă de munte, propriu jumătăţii nord-estice a judeţului, se
caracterizează prin condiţii favorabile dezvoltării pădurilor, cu excepţii legate de
fragmentarea reliefului, adâncimea văilor, expunerea versantelor faţă de radiaţia
solară şi de circulaţia atmosferică predominant vestică.
Judeţul Bistriţa-Năsăud este afectat în general de vânturile din sectorul vestic,
cu schimbări evidente ale direcţiei predominante de la vară la iarnă, cu intensificări
mai mari pe culmile orientate vest-est cât şi în sectoarele rectilinii ale culoarelor
Someşului-Mare,Şieului,Bistriţei etc.

12
 Pe versantele masivelor muntoase cum ar fi Rodna, Bârgău, Călimani, sunt
frecvente brizele de munte şi de vale.În schimb, pe văile adăpostite şi în special pe
cele adânci, cu orientare nord-sud şi în bazinele depresionare intramontane predomină
calmul în cea mai mare parte a anului.

2.2.4. Patrimoniu natural

Tabel 1 Arii protejate în judeţul Bistriţa - Năsăud
NR.CU DENUMIREA LOCAŢIA SUPRAF TIPUL
RENT AŢA
(HA)
1 Piatra Corbului Comuna Dumitriţa, sat 5 Paleontologică
Budacul de Sus
2 Masivul de sare de la Comuna Şieu-Măgheruş, sat 5 Geologică
Sărăţel Sărăţel
3 Vulcanii noroioşi La Comuna Monor 2 Geologică
Gloduri
4 Râpa cu păpuşi Comuna Mărişelu, sat 2 Geologică
Domneşti
5 Zăvoaiele Borcutului Comuna Romuli 1 Hidrogeologică
6 Peştera Tăuşoare Comuna Rebrişoara 71 Speologică
7 Poiana cu narcise de pe Comuna Nimigea 6 Botanică
Şesul Mogoşenilor
8 La Sărătura Comuna Şintereag,s at 5 Botanică
Blăjenii de jos
9 Poiana cu narcise de pe Comuna Rodna, sat Valea 5 Botanică
Masivul Saca Vinului
10 Poiana cu narcise de pe Comuna Cetate, sat Orheiu 6 Botanică
Şesul Văii Budacului Bistriţei
11 Piatra Fântânele Comuna Prundul Bârgăului 5 Botanică
12 Piatra Cuşmei Comuna Livezile, sat 5 Botanică
Cuşma
13 Pădurea Posmus Comuna Şieu-Măgheruş 2 Botanică
14 Valea Repedea Comuna Bistrţa-Bârgăului 222 Mixtă
15 Tăul Zânelor Comuna Bistriţa-Bârgăului 15 Mixtă
16 Lacul Zagra Comuna Zagra 1 Mixtă
17 Locul fusilier Râpa Mare Comuna Dumitriţa, sat 1 Mixtă
Budacu de Sus
18 Cheile Bistriţei Ardelene Comuna Bistriţa-Bârgăului 50 Peisagistică
19 Peştera din Valea Comuna Şanţ 1 Speologică
Cobâşelului
20 Râpa Verde Comuna Dumitriţa, sat 1 Paleontologică
Budacu de Sus
21 Comamic Comuna Livezile 5 Paleontologică
22 Crovul de la Larion Comuna Lunca Ilvei 250 Botanică
23 Izvoarele Mihăiesei Comuna Maieru, sat Anieş 50 Mixtă
24 Stâncile Tătarului Comuna Bistriţa-Bârgăului 25 Peisagistică
25 Ineu-Lala Comuna Şanţ,Leşu,Rodna 2568 Mixtă
(Sursa:http://apmbn.anpm.ro/arii_naturale_protejate_in_judetul_bistrita_nasaud-595)

13
Fig. 2 : Arii protejate din judeţul Bistriţa-Năsăud Sursa:
http://apmbn.anpm.ro/arii_naturale_protejate_in_judetul_bistrita_nasaud-595)

2.3 Potenţialul turistic antropic

Potenţialul turistic antropic este reprezentat de totalitatea edificiilor create de

om de-a lungul existenţei sale, cu valoare istorică, culturală sau având ca scop
recreerea sau refacerea sănătăţii şi care prin ineditul său determină oamenii să
efectueze deplasări cu scopul vizitării lor.

2.3.1 Vestigii arheologice

Vestigiile arheologice sunt cele mai vechi urme ale activităţii umane, care au
intrat în circuitul turistic odată cu manifestările tendinţei omului modern de a se
cunoaste pe sine prin descoperirea urmelor activităţii sale din cele mai vechi timpuri
şi până azi.
Bistriţa-Năsăud este unul dintre judeţele cu bogate vestigii şi monumente
istorice. Aici întâlnim culturile neolitice (Bistriţa, Năsăud sau Slătiniţa); vestigiile
daco-romane de la Sărăţel, Sânmihaiu de Câmpie, Dumitra, Livezile, Matei şi Ilişua.
Vestigiile istorice neolitice (Bistriţa, Slătiniţa, Năsăud), dacice, daco-romane
(Sânmihaiu de Câmpie, Archiud), romane (castrele de la Orheiu Bistriţei, Livezile şi
Ilişua) sunt mărturii ale formării poporului roman şi ale continuităţii lui pe aceste
meleaguri. Cetăţi ca Rodna, Bistriţa şi Ciceu întregesc seria acestor obiective
arheologice şi istorice de o însemnătate deosebită.

14
 Situl arheologic Băile Figa
În partea de vest a judeţului Bistriţa-Năsăud, aproximativ la jumătatea
distanţei dintre oraşul Beclean și satul Figa, se află situl arheologic Băile Figa.Numele
sitului provine de la funcţionarea pe vremuri aici a unor băi cu apă sărată.Aflat asupra
unui zăcământ de sare gemă(gros de cca. 1,6 km și cu diametrul de cca. 1 km), situl
ocupă în principal valea Pârâului Sărat ce străbate partea inferioară a depresiunii.La
suprafața terenului, se observă numeroase manifestări saline: nămoluri sărate, izvoare,
bălţi şi pâraie cu apă sărată, precum şi vegetaţie halofilă.În albia Pârâului Sărat şi pe
malurile acestuia, se observă numeroase elemente de construcţii şi amenajări de lemn
(bârne, pari, scânduri).
Cercetările la sit au început în anul 1977, când geologul Dr. Ioan Chintăuan, în
timpul unor cercetări de teren, a observat în albia Pârâului Sărat numeroase urme de
amenajări şi construcţii de lemn. Printre altele, geologul a observat în albia pârâului
vârful rupt al unei troace scobită în trunchiul unui copac, având tuburi de lemn
introduse în orificiile realizate în fundul acesteia.

Fig 3. Imagine din sit Sursa: Preluat de pe pliant de promovare

În acelaşi an descoperitorul a publicat-o, susţinând că ea a fost utilizată pentru

obţinerea sării prin evaporarea apei sărate.
În vara anului 2005, pentru prima dată, situl a fost examinat de arheologi
profesionişti.Cu acest prilej, toată depresiunea a fost examinată în vederea stabilirii
caracterului, întinderii, gradului de conservare precum și a încadrării cronologice a
vestigiilor arheologice.Totodată a fost examinată troaca descoperită în 1977, de la care
au fost prelevate probe în vederea datării. În scurt timp s-a stabilit vârsta troacei:
aproximativ anul 1000 î. Hr.Cercetările arheologice efectuate în situl arheologic Băile

15
Figa, între anii 2006-2008, au arătat că acest sit păstrează urme materiale ale
exploatării sării din diverse epoci.Cele mai timpurii vestigii descoperite datează din
neo-eneolitic (mileniile VI-IV î. Hr.).Acestei perioade îi aparţin doar câteva fragmente
de vase ceramice, izolate, descoperite în afara complexului arheologic relevant, astfel
încât în studiul actual al cercetării nu se pot emite nici un fel de aprecieri cu privire la
caracterul urmelor din această perioadă.Urmează apoi vestigiile din faza fianlă a
perioadei timpurii a epocii bronzului (aproximativ anul 3000 î. Hr.).Vestigiile
aparţinând acestei din urmă perioade includ două complexe adâncite, probabil urme
ale unor locuinţe; numeroase fragmente ceramice specifice acestei perioade,
descoperite în partea de nord a sitului, atât la suprafaţă, cât şi în stratul de nămol, în
care se aflau majoritatea vestigiilor preistorice.

Fig. 4. Troaca (Sursa: Preluat de pe pliant de promovare)

Cele mai numeroase si relevante vestigii descoperite la Băile Figa datează din
epoca bronzului mijlociu (anii 1600-1400 î. Hr.), din prima epocă a fierului (anii
1050-950 î. Hr.) şi din a doua epocă a fierului (anii 400-300 î. Hr.).
Vestigiile din epoca bronzului mijlociu includ câteva troace de lemn utilizate
pentru exploatarea sării, precum şi numeroase ciocane de minerit confecţionate din
piatră locală.Descoperirile din prima epocă a fierului includ, pe de o parte, numeroase
obiecte folosite pentruexploatarea sării: troace, ciocane de minerit, scări de lemn, iar
pe de altă parte amenajări pentrucaptarea şi utilizarea apei sărate.Astfel, în partea de
nord a sitului, în albia pârâului, a fost dezvelită o grupare de garduri şi construcţii de
lemn cu suprafața de circa 400 mp. Se pare că spatina captată era folosită pentru
conservarea alimentelor, tăbăcirea pieilor şi, poate, în scopuri medicale.Una din cele
mai impresionante construcţii descoperită la Băile Figa o reprezintă un puţ de intrare

16
în mina de sare, flancată cu bârne masive suprapuse. După toate probabilitățile, acest
puţ datează din a doua epocă a fierului.
Cercetările efectuate au surprins şi o serie de amenajări legate de exploatarea
sării din sec. al XIX-lea.Un aspect cu totul inedit al cercetărilor de la Băile Figa este
legat de faptul că, datorită faptului că vestigiile arheologice se află în principal în
nămolul sărat, s-au păstrat foarte bine numeroase construcţii şi obiecte de lemn.
Cercetarea acestora va contribuii în mod substanţial la crearea unei scări dendrologice
care va permite datarea vestigiilor istorice cu precizie până la un an.Astfel, va fi creat
un reper cronologic, cel mai exact pentru această parte a Europei.
Dincolo de valoarea ştiinţifică deosebită, acest sit are un potenţial turistic
ridicat, cu atât mai mult cu cât, în prezent, în vecinătatea sa, se construieşte o staţiune
balneară, care va fi dată în folosinţă în acest an. Pe de o parte, amenajarea acestei
staţiuni poate constitiui un pericol pentru conservarea sitului, pe de altă parte, dacă se
vor lua măsuri potrivite şi la timp util, această vecinătate poate să deschidă
perspective promiţătoare de integrare a vestigiilor arheologice de la Băile Figa în sfera
ofertelor turistice.

Cetatea Ciceului
Cetăţile, alături de castele se situează în fruntea obiectivelor turistice de
rezonantă istorică.Cetatea este expresia concentrată a aşezării antice sau medievale.
Apariţia cetăţilor ca forme de habitat de mare vitalitate încă din antichitate ne-
o confirmă nu numai vestigiile rămase în vetrele vechiilor civilizaţii ci şi rezultatele
săpăturilor arheologice întreprinse în primul rând în perimetrul oicumeniei Euro-
Asiatice.
Colinele Ciceului au fost de-a lungul timpului un centru de putere şi vatră
pentru puternicele comunităţi umane.Este localizată la o mare înălţime şi într-o zonă
singuratică.Cetatea a devenit una dintre cele mai puternice din Transilvania datorită
fortificaţiilor făcute de Ştefan cel Mare.
Ruinele cetăţii se află la punctul de întâlnire al localităţii Ciceu-Corabia,
Ciceu-Giurgeşti şi Dumbrăveni.Au mai rămas doar dărămături de piatră şi bolovani,
un zid înalt şi fundaţia din frumoasa şi falnica cetate de odinioară.
În partea de nord-est a cetăţii se disting urme ale şanţului de apărare.
Construcţia punea în valoare un sistem de apărare fiind foarte greu de cucerit.

17
 Elementele conservate astăzi nu ne oferă nici un indiciu pentru a încerca o
cronologizare şi din păcate nici etapele de construcţie nu se disting.

2.3.2 Monumente istorice şi de arhitectură religioasă

Castelul Bethlen. Prima atestare documentară a aşezării Beclean apare în

forma de Bethlem în anul 1305. În 1438 membrii familiei Bethlen au câştigat deja
dreptul de a construi o cetate din piatră sau o cetate întărită cu palisadă, dar aceasta a
fost construită numai în jurul anului 1543. Cetatea şi aşezarea din jurul ei au constituit
cel mai important centru domenial al familiei Bethlen, din acest motiv în cursul
secolelor familia a construit aici mai multe castele şi conace.
Castelul cu două niveluri are o planimetrie asimetrică, care dezvăluie urmele
mai multor intervenţii. Nucleul clădirii este o aripă alungită care se află orientată în
direcţia nord-sud. O sală festivă de mari dimensiuni şi trei încăperi mai mici pe partea
sudică alcătuiesc nucleul clădirii la parter. Această aripă este flancată la margini de
câte o încăpere alungită, care fac legătura între aripa centrală şi cele două turnuri
hexagonale de la colţurile clădirii.

Fig 5. Castelul Bethlem ( http://enciclopedie.transindex.ro/monument.php?id=349)

În centrul aripei principale se află un rezalit în trei axe, de care se leagă terasa
prin care se face intrarea în clădire. Rezalitul cuprinde în interiorul lui casa principală
de scări. Perpendicular pe aripa principală se întinde o aripă cu cinci încăperi. Această
aripă este vizibilă şi pe fotografiile de la începutul secolului XX.

18
 La etajul clădirii repartizarea încăperilor se aseamănă, cu mici diferenţe, cu
repartizarea camerelor de la parter. O importantă diferenţă este, că turnul nordic este
mai scund în comparaţie cu turnul sudic, având numai un singur nivel. Asemănător
turnului nordic, sala de spectacole, care se întinde pe partea nordică a clădirii, are un
singur nivel, tavanul ei fiind mai înălţat. Subsolul clădirii are patru încăperi boltite.
Din izvoarele istorice reiese, că fosta cetate din Beclean a fost construită în
jurul anului 1543, în partea vestică a aşezării, pe malul stâng al râului Someş,. În anii
1570, cetatea a fost transformată într-o cetate renascentistă cu patru bastioane de colţ.
În incinta cetăţii se aflau mai multe clădiri şi o capelă. După războaiele conduse de
Francisc Rákóczi II. (1703–1711), administrarea austriacă a demolat cetatea, care
după anul 1712 nu mai apare în izvoare. În 1866 istoricul László Kővári încă l-a mai
văzut conturul cetăţii şi ruinele unui bastion.
Pe harta oraşului din prima ridicare topografică (1769–1773) punctele de
referinţă sunt ansamblul castelului baroc din centrul aşezării (fostul castel al contelui
András Bethlen) şi biserica medievală din apropierea acestuia. În afară de aceste
monumente, un ansamblu mai important, de dimensiuni asemănătoare cu castelul
baroc, este figurat şi în partea vestică a localităţii. Pe terenul pătrat, bine delimitat, se
aflau şase clădiri alungite.
După anumite izvoare, în localitate a existat şi un alt castel Bethlen, care avea
turnuri poligonale la colţ şi frontonul baroc al clădirii era decorat cu blazonul familiei
Bethlen. Pe baza acestei descrieri, clădirea a fost datată în secolul al XVII-lea. O
clădire cu caracter asemănător apare şi pe o fotografie veche (probabil din secolul al
XIX-lea) a castelului lui Pál Bethlen, această clădire fiind probabil predecesorul
castelului actual.
Circumstanţele construirii castelului sunt neclare. Pe baza fotografiei din
secolul al XIX-lea, amintită mai sus, presupunem că actualul castel a fost construită
prin reclădirea unui castel din secolul al XVII-lea. Pe parcursul construcţilor, l-au
păstrat cele două turnuri de colţ, dar frontonul baroc a fost transformat, şi vechiul
castel a fost supraetajat cu un nivel. Istoricul de artă József Sisa susţine, că reclădirea
castelului s-a desfăşurat în jurul anului 1900, pe baza proiectelor elaborate de
cunoscutul arhitect al epocii, Mór Kallina. La începutul secolului XX castelul a fost
înconjurat cu un zid masiv din piatră; în afara zidurilor vestice se aflau ruinele cetăţii
de altădată.

19
 Înainte de naţionalizarea din 1945, ansamblul castelului se afla în proprietatea
contelui László Bethlen. Într-un inventar din 1977 apare informaţia conform căreia
castelul cu un etaj avea la data respectivă 16 încăperi şi 8 clădiri-anexe. Astăzi se mai
păstrează o singură clădire-anexă, care a fost transformată într-un muzeu.
Sala festivă de odinioră şi scena din spate au fost modificate şi înlărgite la o
mărime dublă în anii 1980, iar interiorul castelului a fost şi el transformată pe gustul
epocii. În anii 1990 au funcţionat în castel casa de cultură şi biblioteca orăşenească,
iar la ora actuală este sediul primăriei din Beclean.
Faţada principală a castelului se află spre vest. Pe o fotografie veche se vede
cum a arătat iniţial această faţadă: rezalitul în trei axe a dominat aspectul faţadei, în
spatele rezalitului se afla aripa principală a clădirii, care era flancată la margini de câte
un turn hexagonal. În faţa rezalitului se întindea o terasă cu balustradă, a cărei acces
era asigurată de scări din piatră. Faţada rezalitului este articulată vertical prin patru
pilaştrii cu capiteluri bogat-ornamentate.
Pe aceşti pilaştri se rezema o cornişă sprijinită pe console. În centrul faţadei se
afla un fronton cu caracter baroc, a cărui ornament principal era un panou de
dimensiuni mari, decorat cu blazonul familiei Bethlen. Frontonul a fost flancat de o
atică cu reliefuri. Intrarea în castel era plasată în centrul rezalitului, iar suprafaţa din
stânga şi din dreapta intrării a fost străpunsă de câte o fereastră geminată, cu
deschideri trilobate. Turnul hexagonal era decorat sub acoperiş cu o cornişă sprijinită
pe console, asemănător cu cornişa rezalitului.
În jurul anului 1900 clădirea a fost reconstruită, cu această ocazie fiind
modificată şi înfăţişarea faţadei. Majoritatea clădirii a fost supraetajată, numai sala
mare festivă şi turnul nordic au rămas cu nivelul de parter. În lipsa izvoarelor nu se
ştie când a fost construit etajul turnului sudic. Pe parcursul reconstruirii terasa din faţa
rezalitului şi-a păstrat forma originală, dar ferestrele rezalitului au fost schimbate. La
parter, intrarea a fost flancată de câte o fereastră dreaptă cu bolţarul median marcat.
Nivelul următor e străpuns de trei ferestre drepte, cel din mijloc fiind o
fereastră tripartită. Cu ocazia reclădirii, frontispiciul a fost transformat într-un fronton
cu linii spiralate în spiritul arhitecturii renaşterii germane; o fereastră tripartită
străpungea frontonul, şi sub aceasta se afla blazonul familiei Bethlen. Partea sudică a
faţadei era străpuns la parter de două ferestre drepte, deasupra lor de patru ferestre
geminate. Repartizarea ferestrelor coincide cu repartizarea actuală. Aspectul faţadei

20
principale era acelaşi şi în anul 1927, când József Keöpeczi Sebestyén a desenat
castelul.
În anii 1980 faţada principală a suferit unele modificări. Ferestrele aripei,
aflate la nord de rezalitul central, au fost înzidite, iar aripa a fost înălţată, rezultând în
acest fel sala de spectacole. Au păstrat arhitectura rezalitului, dar au înlăturat
chenarele ferestrelor şi au îndepărtat şi blazonul familiei Bethlen. Bastionul sudic
dezvăluie urmele unor intervenţii; la parter se văd unele ferestre înzidite. La parterul
aripii sudice se află o uşă cu închidere în segment de cerc, care duce în pivniţă, uşa
poate fi datată probabil dinainte de secolul al XIX-lea.
Faţada din spate are un aspect mai puţin interesant. La începutul secolului XX
intrarea din spate era amplasată asimetric, spre direcţia nordică. În faţa intrării si
întindea o terasă joasă, cu un pridvor cioplit din lemn. La etaj, la sud de pridvor, se
afla un balcon închis, a cărui funcţie a dispărut datorită transformărilor ulterioare.
Amplificările făcute în secolul XX au rezultat o faţadă simplă, care se
compune din două registre majore. În aripa de nord se află o sală înlărgită, a cărui
faţadă e penetrată de o singură intrare, în faţa căreia a fost turnată din beton o terasă
largă, semicirculară cu trepte. Balconul închis, din vremea lui Pál Bethlen, a devenit
intercalată între sala de spectacole şi aripa sud-estică a clădirii, iar sub balcon s-a
construit grupul sanitar. În jurul aripei sud-estice se întinde un balcon îngust din
beton. Suprafaţa parterului şi a etajului e străpunsă de ferestre drepte, de diferite
dimensiuni.
Majoritatea ferestrelor din spate ale aripii care face legătura între aripa
principală şi turnul de colţ sunt înzidite, şi repartizarea ferestrelor nu este identică cu
ferestrele de pe faţada principală a clădirii. Pereţii turnului din sud sunt străpunse de
ferestre pe trei niveluri. Ferestrele de la nivelul subsolului şi de la parter sunt ferestre
pătrate cu dimensiuni reduse, ferestrele de pe etajul turnului sunt dreptunghiulare.
Singurul element decorativ al turnurilor e cornişa sprijinită pe un şir de console.
Amenajarea interioară de odinioară a castelului nu este cunoscută, numai
interiorul casei de scări al rezalitului faţadei principale aminteşte de interiorul din
jurul anului 1900, cu lambriul şi scările cu parapet strunjit. La etaj vis-a-vis de scara
principală, se vede un cămin istoricizant din teracotă verde smălţuită, decorat cu o
bogată ornamentaţie cu caracter renascentist-târziu: brâu cu denticule, ove, festoane
din flori şi fructe.

21
 La începutul secolului XX în spatele castelului se întindea un parc elegant
amenajat, a cărui copaci au fost tăiaţi în anii 1960. Dintre clădirile-anexe din jurul
castelului numai una s-a păstrat până în zilele noastre, cel care a fost transformată într-
un muzeu. În urmă cu zece ani, pe lângă aceasta mai existau şi două alte clădiri, una
destinată bucătăriei şi diferiţilor slujitori, iar celălalt era casa de oaspeţi. Tot atunci
încă se mai puteau vedea grajdurile ansamblului, prevăzute cu ferestre baroce, datate
în secolul al XVIII-lea. Aceste clădiri au fost demolate în ultimul deceniu.
Deşi în ceea ce priveşte fazele de construcţie ale castelului, din lipsa unor
cercetări exhaustive, sunt mai multe neclarităţi, pe baza informaţiilor acumulate,
putem afirma, că fostul castel a lui Pál Bethlen este un reprezentant interesant al
castelelor transilvane din perioada istorismului, a cărui importanţă e mărită şi datorită
posibilei participări în procesul proiectării al arhitectului Mór Kallina. Pe lângă
castelul baroc aflat cândva în posesia lui András Bethlen, şi acest castel, care probabil
cuprinde şi unele părţi din secolul al XVII-lea, este un monument laic important al
patrimoniului construit al localităţii.
Casa Argintarului a fost construită spre jumătatea secolului XVI şi poartă
însemnele breslei aurarilor.Astăzi, clădirea adăposteşte Secţia de istorie a Muzeului
Judeţean, care prezintă interesante colecţii de arheologie.Nu departe de acest
monument, în Piata Unirii, se află bustul romancierului Liviu Rebreanu.

Fig 6. Casa Argintarului

Sursa : http://www.inbistrita.ro/istoric/istoricul_bistritei.php

22
 Un interes aparte trezeşte grupul de 13 clădiri cu arcade,numite Şugălete, care
formau complexul comercial şi civil din fosta cetate.Construit în anul 1563, unic în
stilul său,complexul este format din 20 de arcade masive, semicircular în exterior,
constituind un fel de galerie cu bolţi sprijinite pe 21 de stâlpi.

Fig 7.

Şugălete (Sursa:
http://www.inbistrita.ro/istoric/istoricul_bistritei.php)

Sinagoga a fost construită în anul 1856. După deportarea evreilor în lagărele

naziste de extreminare, în mai 1944, dar şi ca urmare a emigrării masive în SUA şi
Israel în epoca Ceauşescu, sinagoga a ajuns într-o stare de paragină.
Printr-un contract de comodat pe 20 de ani, semnat între şeful comunităţii
evreilor din judeţul Bistriţa-Năsăud şi preşedintele Societăţii de Concerte Bistriţa,
Sinagoga a fost refăcută prin programul "Cultura 2000", finanţat de Comisia
Europeană, precum şi cu fonduri de la Ambasada SUA şi de la diverse fundatii
europene, dar şi cu mijloace locale (Consiliul Judeţean, Consiliul Local Bistriţa,
Ministerul Culturii şi Cultelor).
În anul 1330 oraşul a intrat în jurisdicţia regelui Ungariei, Lodovic de
Anjou.Tot în această perioadă, oraşul a primit sigiliu propriu , un cap de struţ
încoronat şi cu o potcoavă în cioc, care simbolizează după vechea heraldică,
îndeletnicirile cele mai importante ale bistriţenilor- meşteşugăritul şi comerţul,
specific oraşelor de graniţă.
In 1366 ,bistriţenii au obţinut dreptul de liberă alegere a judeţului şi a juraţilor
oraşului, iar în anul 1405, Bistriţa a fost confirmat oraş liber regal.Aceste privilegii au
făcut ca oraşul să prospere şi să işi contureze o activitate urbană deosebit de dinamică.
Pe lângă Biserica Parohială ridicată în Piaţa Centrală, oraşul este completat şi
de alte edificii precum(Conventul Dominican, Conventul Franciscanilor.)

23
 Fig 8. Sinagoga
(Sursa:http://www.inbistrita.ro/istoric/istoricul_bistritei.php)

Biserica Evanghelică din Piaţa Centrală, cu cel mai înalt turn de piatră din
Transilvania domină şi astăzi oraşul prin maestuozitatea ei.Biserica a fost martoră a
diferitelor regimuri ce au urmat sa vină, deveniind un simbol de supravieţuire a
oraşului, veghiind în continuare asupra liniştii vechii cetaţi,şi astăzi învăluie totul într-
un mister, lăsându-ne parcă să-i desluşim taina.
În Biserica Evanghelică s-a păstrat un valoros
mobilier precum si cele 23 de steaguri ale breslelor
bistritene.Majoritatea mobilierului a fost realizat în
secolul XVIII-lea sub influenţa barocului târziu,
ornamentate pe spatare cu steme ale breslelor într-o
dispoziţie spatială care ţinea seama de puterea şi
prestigiul lor în cadrul comunităţii.

Fig 9. Biserica Evanghelică

Sursa http://www.inbistrita.ro/istoric/istoricul_bistritei.php

Fig 10. Mobilier din secolul XVIII

Sursa: http://www.inbistrita.ro/istoric

24
 Judeţul Bistriţa-Năsăud dispune de numeroase mănăstiri, însă spre deosebire
de lăcaşele mari de cult unde anual se adună creştini această zonă este foarte slab
valorificată din acest punct de vedere, neavând un renume foarte mare şi din lipsa
promovării acestora.
Mănăstirea Dobric. Satul Dobric, astăzi parte componentă a comunei Căianu
Mic, este situat în partea de nord-vest a judeţului Bistriţa-Năsăud, pe cursul mijlociu
al văii Dobricului, nu prea departe de confluenţa acestuia cu valea Ilişua. În centrul
satului, un zid masiv de piatra încadreaza un frumos parc cu arbori uriaşi, în liniştea
căruia se înalţă Mănăstirea “Sfântul Evanghelist Luca”. O linişte regăsită însa după
ani mulţi de tulburări, mănăstirea fiind una dintre cele mai încercate şi zdruncinate
mănăstiri ortodoxe din anii post-revoluţionari, din cauza conflictelor interconfesionale
din zonă, având în vedere că locuitorii din Dobric aparţin cultului penticostal în
proportie de 90%.
Mănăstirea "Sfântul Evanghelist Luca” a devenit ţinta atacurilor nu numai din
motive confesionale ci şi materiale, din cauza faptului că mănăstirea ocupa spaţiile
unui fost castel ridicat pe vremuri la Dobric, clădire asupra căreia avea pretenţii
Asociaţia Creştin Umanitară Internaţională care-şi declarase sediul în mod abuziv la
această adresă. În anii 1944-1945 în castel au stat trupe ruseşti, arzând o parte din
averea familiei Milea iar în anul 1948 aici a fost amplasat sediul unei sectii de Gostat.
Pe vremea aceea la Dobric exista şi un frumos parc dendrologic. Cea mai mare parte a
parcului s-a distrus dupa 1989 când au fost construite mai multe case in interiorul lui.
În timpul perioadei comuniste clădirea castelului a adăpostit sediul şcolii, al
bibliotecii, un dispensar, o maternitate, o brutărie şi o sala de proiecţii de film.
Primul Paraclis al mănăstirii a fost sfinţit în data de 10 octombrie 1993, de
catre IPS Bartolomeu Anania. În anul 1995, a avut loc la Dobric primul sinod
monahal la care au participat IPS Bartolomeu, PS Irineu, exarhul mănăstirilor din
eparhie, arhimandritul Vasile Fluieraş, protopopul Ioan Dâmbu, împreună cu stareţii,
stareţele şi duhovnicii celor 16 mănastiri din cadrul Arhiepiscopiei Clujului. În acelaşi
an monahia Coţofana Veronica a fost instalată ca stareţa de catre IPS Bartolomeu. Tot
in 1995 a fost inaugurată trapeza mare a mănăstirii, cu o capacitate de 100 de
persoane.
În 2001, pe terenul mănăstirii, a fost sfinţită de către PS Vasile Someşanul o
nouă bisercuţa de lemn în stil maramureşean. În anul 2002 au continuat lucrările de
împrejmuire a mănăstirii cu zid de piatră şi s-a început renovarea paraclisului cu

25
hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, resfinţit în toamna aceluiaşi an. în 2004
s-au finalizat lucrările de împrejmuire cu zid de piatră care înconjoară 2,5 ha de teren
iar în anul următor s-a încheiat construcţia clopotniţei.
În anul 2005, mănăstirea a făcut paşi importanţi în desăvârşirea organizatorică,
au început lucrările la Casa monahală şi s-au finalizat lucrările la clopotniţă. Visul
maicii staretţ a fost înca de la început înălţarea în centrul parcului, pe proprietatea
mănăstirii, a unei biserici mari care să fie pe măsura locului unde se afla amplasată
mănăstirea şi care să poarte hramul “Adormirea Maicii Domnului”.
Mănăstirea Procov
Monumentul se înscrie în seria de biserici de lemn de la mijlocul secolului 18,
care cuprind un altar decrosat cu trei laturi îmbinate în unghi drept şi un naos cu bolta
semicilindrică, un pronaos deasupra căruia a fost amenajată tribuna şi un turn cu o
galerie deschisă.Acoperişul este în patru ape,unitar care se sprijină pe doi stâlpi la
colţurile altarului.
Procov a fost o mănăstire de călugări, care a funcţionat din 1636 până în 1762
când a fost desfiinţată de armata habsburgică.Mănăstirii i s-a dat foc dar nu a ars.Se
văd şi astăzi urmele focului la pereţii din altar.
Mănăstirea a fost dusă la Sângeorz-Băi, unde se află şi în prezent.
Mănăstirea Sfânta Treime,Bichigiu
Hramul bisericii este Sfânta Treime iar accesul se poate face pe DN17C
Nasaud spre N, între localitătţle Coşbuc şi Telciu sau DN17D Beclean-Mocod.

Mănăstirea Sfânta Treime din Bichigiu este atestată pentru prima dată în anul
1716. Deşi o menţiune mai veche atestă prezenţa a câţiva călugări şi o mănăstire prin
anul 1523. Locul unde este zidită mănăstirea este cunoscut şi ca Valea Mănăstirii. În
anul 1995, viaţa monahală reâncepe să înalţe rugăciuni Domnului.
Frumoasă prin simplitatea locului şi a oamenilor, Mănăstirea Bichigiu este
situată la răscruce de drumuri: înspre nord se poate ajunge la Suplai; la sud-vest duce
drumul spre Bichigiu iar la sud daca mergi ajungi în Runcu -Salvei. Mănăstirea se află
în reconstrucţie.
Biserica de lemn,Silivaşu de Câmpie
Biserica de lemn din Silivaşu de Câmpie, comuna Silivaşu de Câmpie, judetul
Bistriţa-Năsăud, datează din secolul XVII. Lăcaşul are hramul “Cuvioasa Paraschiva”
şi figurează pe lista monumentelor istorice.

26
 A fost construită de iobagii români în 1662 din grinzi de stejar. Este refăcută în
anul 1842.
În biserică se găsesc şi astăzi urme de pictură din secolul XVII. Lungimea
bisericii este de 15 m iar înălţimea de 5 m.Altarul are o lungime de 4m, naosul de 6
m, iar pronaosul de 5m.Pe peretele ce desparte naosul de pronaos se află inscripţia cu
litere chirilice:”Această sfântă biserică a fost zugrăvită pe cheltuiala cinstitei icegii a
parohiei Silivaş în vremea excelenţei sale Ioan Leneni, fiind preot Matei, primcorator
Ioan Cherechesu, de zugarvii Filip si Niculae anul 1842”.
Pentru a proteja biserica, începând cu anul 1985 preotul paroh Pintea Vasile a
reintrodus-o în circuitul cultic. În 1987 s-a cumpărat un clopot nou iar în 1997 a fost
refăcut acoperişul.În anul 2001 s-a realizat şi împrejmuirea cu gard din lemn, cu
sprijinul Prefecturii Bistriţa.
Se mai slujeste şi în prezent în Sărbătorile de vară şi cu ocazia hramului
”Cuvioasa Paraschiva”.
Manastirea Rebra
Mănăstirea datează din preajma secolului al XVII – lea şi poartă hramul
“Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. A fost distrusă de către austrieci în anul 1763 şi
reconstruită începând cu anul 1994. De la vechea biserica s-a păstrat icoana
făcătoare de minuni Eleusa; Mănăstirea detine ateliere de pictură, camere de oaspeţi
şi o bibliotecă teologică cu peste 10.000 de volume.Este situată între Năsăud şi Ilva
Mică, la 16 km nord-est de Năsaud, 40 km nord-vest de Ilva Mică şi între comunele
Rebra (5 km până în centru) şi Parva (7 km până în centru) şi la 10 km nord de
şoseaua Cluj-Vatra Dornei.
Complexul mănăstiresc este construit la buza unui deal, în marginea şoselei
Rebra-Parva (pe stânga ei). În jur, sunt dealuri împădurite, iar peste şosea este râul
Rebra, al cărui susur îl auzim în orice clădire a mănăstirii ne aflam. La nord de
biserica la 15 km este Peştera Tăuşoarei explorată deocamdată numai de specialişti.
Baile Sangeorz sunt la 50 km de manastire. Manastirea este frecventata pentru
slujbe si maslu, care se face saptamanal, joia, si de credinciosii din Rebrisoara, Feldru,
Nasaud.
Mănăstirea “Schimbarea la Faţă”,Ilva Mare
Este situala la 5 km faţă de comuna Lunca Ilvei şi la 4 km est de Ilva Mare în
apropiera noii şosele Ilva Mică,Ilva Mare-Vatra Doreni.

27
 Înfinţarea noului lăcaş de cult se leagă de numele ieromonahului Daniil
Ureche care a avut iniţiativa,dar a depus şi eforturi pentru realizarea acesteia.

Fig. 11. Mănăstirea “Schimbarea la Faţă”

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/manastiri/Bistrita-Nasaud/

Încă din 1990 cere binecuvântarea PS Andrei Andreicuţ, episcop la Alba Iulia
şi a PS Irineu Bistriţeanul, episcop al Arhiepiscopiei Clujului pentru construirea unui
paraclis (capela) pe terenul părinţilor din Ilva Mare.Primind aprobarea verbal, din
toamna anului 1990, a început pregătirea lucrărilor.Soţii Ioan şi Ioana Ureche au donat
pământul şi s-au adunat materialele necesare pentru ridicarea bisericii cu ajutorul
localnicilor.Lucrările au fost conduse de părintele Daniil şi executate de meşteri locali
binevoitori.
Judeţul Bistriţa-Năsăud dispune de un număr mare de edificii religioase, însă
valorificarea lor este foarte slabă.Spre deosebire de lăcaşele mari de cult unde se
practică turismul religios, această zonă nu este benefică pentru practicarea acestuie fel
de turism.
Mănăstirile din această zonă sunt foarte vechi şi sunt vizitate doar de locuitorii
din zonă.

2.2.3 Muzee şi case memoriale

Muzeul grăinicesc Năsăud cuprinde o secţie legată de arta populară şi
etnografie(unelte şi piese de port specifice văii Someşului Mare) şi altă secţie legată
de personalităţile din teritoriul grăinicesc năsăudean,el fiind înfiinţat la iniţiativele
unor intelectuali năsăudeni.Are la bază colecţiile lui Iuliu Moisil,Iulian Marţian şi
Virgil Sotropa.Clădirea este un monument istoric datând din secolul al XVIII-lea,
fiind fostul sediu al cazarmei Regimentului II românesc de graniţă. Colecţia mai
cuprinde valori medalistice donate de Iuliu Moisil, plante clasificate de către A. P.
Alexi şi de Florian Porcius, pictură de Sever Mureşanu, ierbare.. În 1937 aceste

28
colecţii sunt puse sub egida Arhivelor Statului - Subdirecţia Năsăud. Muzeul este
reorganizat în 1946 şi mutat în clădirea Svarda, monument istoric. În 1951 fondurile
acestei instituţii se despart, constituindu-se din acestea Filiala Arhivelor Statului,
Filiala Bibliotecii Academiei şi Muzeul Năsăudean.
Casa Memorială ”Ion Pop Reteganul”
Localitatea Reteag este situată la 15 km de oraşul Beclean, pe DN17.Muzeul
este amplasat în centru localităţii, vis-a-vis de Şcoala Generală.
Clădirea originală a fost construită în anul 1866 de către părinţii lui Ion Pop
Reteganul.În această casă scriitorul şi folcloristul şi-a petrecut copilăria şi perioada de
după pensionare, până în anul 1905, anul decesului.

Fig.12. Casa memorială “Ion Pop Reteganul”

(http://museum.ici.ro/transilvania/bistrita-nasaud/romanian)

Casa are trei camere şi o tindă.Vizita începe în tindă, în care se află două
vitrine cu lucrări ale lui Ion Pop Reteganul, documente şi fotografii de familie.În
camera din faţă este biroul de lucru, rămas aşa cum l-a organizat soţia sa şi unde sunt
expuse: masa de lucru, scaunul, biblioteca personală, o masă centrală pe care stă
permanent deschisă „Revista Ilustrată” a carui redactor a fost Ion Pop Reteganul şi la
care şi-a publicat prima poezie Octavian Goga.În a treia cameră sunt expuse piese de
mobilier şi de uz casnic achiziţionate ulterior.Cu ajutorul colecţiei prezente s-a
reconstituit atmosfera unei case de intelectual de la ţară, de la mijlocul secolului al
XIX-lea.
Alte monumente istorice în Reteag sunt:Bustul lui Ion Pop Reteganul,
Mormântul lui Ion Pop Reteganul, Ansamblul Bisericii Reformate.
Casa Memorială “Andrei Mureşanu”

29
 Casa memorială se găseşte pe strada Andrei Mureşanu,nr.19 în Bistriţa.Casa
reprezintă de fapt locuinta bunicilor în care poetul s-a mutat când locuinţa sa în care
stătea a fost distrusă în urma unui incendiu.Casa este construită simplu,în stil specific
românesc,cu pridvorul cioplit din lemn.
În prezent casa adaposteşte o expoziţie cu tema Revoluţiei Române de la 1848
şi Biblioteca Judeţeană pentru copii şi tineret, care funcţionează în această locaţie încă
din anul 1984.În casa memorială se află dealtfel o colecţie de lucruri aparţinând
poetului,care îi reflectă activitatea literară, publicistică şi contribuţia la scrierea
istoriei, precum acte oficiale, cărţi, articole etc.

Fig.13. Casa memorială “Andrei Mureşanu”

Sursa: http://museum.ici.ro/transilvania/bistrita-nasaud/romanian

Casa Memorială “Geoge Coşbuc”

Organizat în casa în care s-a născut marele poet al neamului românesc, astăzi,
monument istoric, este un important punct turistic pe D.N. 17C, km. 34 (la 12 km de
Năsăud), căutat atât de turiştii români, şi, în ultima vreme, şi de cei străini.Atracţia
principală rezidă în faptul că în aceasta casă a văzut lumina zilei, la 20 septembrie
1866, cel care avea sa fie "suflet în sufletul" neamului care l-a zămislit. Ca la orice
casă de români, intrarea se face prin "tinda" (un fel de hol), din care vizitatorul va
alege mai intâi camerele, care te îmbie la reculegere, prin atmosfera patriarhală, creată
în primele trei încăperi: tinda, casa dinainte (de oaspeti) şi chilia (camera de
rugăciune-capela casei).
Obiectele expuse în aceste încăperi sunt originale.Muzeul "Coşbuc" este
singurul muzeu închinat exclusiv poetului, în Ardealul românesc al muzeografiei

30
literare. Acest motiv a fost prioritar în a aduna şi expune (parţial),fotografii,
documente, corespondenţă, ediţii din opera poetului şi traduceri.

Fig. 14. Casa memorială”George Coşbuc”

Sursa: http://museum.ici.ro/transilvania/bistrita-nasaud/romanian

Următoarele trei săli sunt destinate expoziţiei care vizează viaţa şi opera
poetului, istoria instituţiei noastre culturale, ce are şansa de a fi primul muzeu de
literatura româna din ţară (1905) şi care este emblematic pentru muzeografia literară
românească.
Ultima încăpere adăposteşte alături de lucruri ale poetului (pelerina, pălaria,
geanta de voiaj etc.) şi un foarte reprezentativ (nu prin număr ci prin valoare
documentară) fragment din cele peste 30 000 volume din biblioteca lui George
Cosbuc.
Casa Memoriala “Liviu Rebreanu”
Pe drumul national 17 C, la 5 km de Năsăud şi 18 km de Bistriţa, se află Casa
Memorială Liviu Rebreanu, în localitatea Prislop care azi poartă numele scriitorului.
Este poziţionată chiar într-o curbă. Lângă casă este o parcare, nu foarte mare, dar cât
să încapă un autocar şi 2-3 maşini. Pretul unui bilet este de 2 lei pentru adulţi şi 1 leu
elevi, taxa fotografiere 15 lei. Muzeul este deschis de miercuri până vineri de la 9-17,
luni şi marţi inchis.
Casa este specifică zonei, o casă ţărănească cu pridvor îngust, aflată într-un
cadru natural superb. Tatăl său a fost învăţător iar casa i-a aparţinut acestuia. A fost
reconstruită de locuitorii satului, ajutaţi de soţia şi fiica scriitorului.

31
 Fig. 15. Casa memorială “Liviu Rebreanu”
Sursa: http://museum.ici.ro/transilvania/bistrita-nasaud/romanian

Casa are trei încăperi. În prima, care a fost şi bucătăria, a ramas doar cuptorul
avut de familia Rebreanu. Aici sunt foarte multe documente, fotografii, citate ale
scriitorului despre el şi despre cele trei opere ale sale: “Ion”, “Pădurea spânzuraţilor”
şi “Răscoala”, precum şi citate ale altor scriitori povestind despre Liviu Rebreanu.

2.3.4 Etnografie şi folclor

Judeţul Bistriţa-Năsăud are un farmec aparte redat şi de aceste locuri
extraorinare cât şi de oameni.Bistriţenii sunt oameni aşezaţi, paşnici şi foarte deschişi.
Din punct de vedere cultural Bistriţa-Năsăud este un tezaur.Cele mai multe tradiţii se
bazează pe temă religioasă.
Satele din judeţ mai păstrează şi azi casele vechi, bătrâneşti, cu acoperiş înalt
şi streaşina largă ce apără prispa sau locuinţele tradiţionale.
Obiceiurile legate de meşteşuguri sunt comune cu cele practicate în zonele
etnografice din jur, mai reprezentative fiind şezătorile, manifestari cu valenţe nu doar
social-etnice, canta, juca, lua parte la jocuri precum “fântâna”,”puricele”,”mănuşa”,
sau la diferite ritualuri magice.
Ceea ce imprimă specificitate şi originalitate unui areal şi argumentează,
pentru delimitarea sa ca zonă etnografică, este portul popular, cu impact în
diferenţierea chiar a subzonelor şi a unor teritorii restrânse în cadrul acestora, cu
trăsături definitorii particulare.
Folclorul este definit ca totalitatea creaţiilor artistice, a obiceiurilor şi a
tradiţiilor populare.Tradiţiile sunt obiceiuri consacrate.Diverse sunt şi obiceiurile şi
datinile impuse de practicile agrare:aruncarea peste ogorul proaspat semanat a unui
lacăt(la Rebrişoara) cu semnificaţia închiderii ciocului păsărilor;înnodarea cu o mână

32
a doua-trei frunze de pe o tulpina de porumb, pentru ca lanul să lege roade(la
Nimigea).
Ţara Năsăudului îşi revendica apartenenţa la două mari zone etnografice, în
totalitatea lor:Zona Rodna si cea a Năsăudului, precum şi parţial(jumatate din
extinderea teritorială) din zona Ciceu-Beclean cuprinzând Valea Ilişua.
Specific subzonei Ciceu-Beclean este structura etnică a populaţiei, în mare
majoritate românească, alături de care conlocuiesc unguri.Dintre cele şapte subzone
etnografice ale judeţului Bistriţa-Năsăud (Ciceu-Beclean, Năsăud, Rodna, Bârgău,
Bistriţa, Şieu, Câmpie), doar aceasta (Ciceu – Beclean) isi revendica numele de la
unirea a doua toponime(“Ciceu” şi “Beclean”).Consideram ca acesta este un argument
convingător în a afirma că însăşi această subzonă este scindată în două areale
distincte, ca mentalitate şi polarizare funcţională:aşezările de pe Valea Mare se
orientează spre Reteag şi Dej, iar cele din sud, şi anume Braniştea, Cireşoaia şi Măluţ,
sunt situate în Câmpia Transilvaniei.
Subzona Năsăud are o extindere de la Someşul Mare până la coama Munţilor
Rodnei de către Maramureş şi cuprinde patru văi:Zagra, Sălăuţa, Gersa, Rebra care se
varsă în Someşul Mare.
Cea de-a treia zona etnografică, şi a doua ale cărei aşezări sunt incluse în
totalitate Ţării Năsăudului, este Rodna.Aceasta cuprinde comunele Feldru, Maieru,
Rodna, Şant,Ilva Mică, Măgura Ilvei, Ilva Mare, Lunca Ilvei şi oraşul Sângeorz-Băi.În
aceastaă subzonă, mai mult decât în oricare dintre cele două menţionate
anterior(Ciceu-Beclean şi Năsăud), factorul economic a dictat, prin resursele
subsolului şi cele forestiere,s tructura etnică(mai nuanţată, dar majoritar românească)
şi ocupaţiile specifice ale locuitorilor(familii de lucrători unguri, ruteni, tipteri)
Aceste subzone etnografice ale Ţării Năsăudului (Ciceu-Beclean parţial,
Năsăud şi Rodna) sunt delimitate la sud, de cea a Bârgăului, a Bistriţei şi a Şieului,
ultimele două fiind caracterizate de puternice conexiuni etnografice interne între
autohtonii români şi populaţia săsească(în zona Bistriţei)şi cea maghiară(în zona
Şieu).”(Oana R. Ilovan, 2009 , pagina 176 Ţara Năsăudului )
Portul popular, în trecut cu particularităţi de la sat la sat, s-a omogenizat cu
număr de piese, croi, modele şi cromatica, identificandu-se azi doar portul bătrânilor
şi cel al tinerilor.Portul popular femeiesc (cămaşa, poalele, zadiile) şi cel bărbătesc
(cămaşa, izmenele, pieptarul şi sumanul, opincile, clopul cu pană de paun) are câteva
elemente de specificitate date de influenţele zonelor etnografice limfitrofe.Spre

33
exemplu, pe Valea Ilişua, a Zagrei şi a Sălăuţei, aceste influenţe se materializează prin
aplicarea fodorilor pe mâneci şi platea”ceptului” femeiesc, şurţuri roşii varstate cu
negru, cioarecii şi izmenele mai largi la bărbaţi şi clopul de paie, influenţe pătrunse
dinspre Maramureş şi Lăpuş.Pe Valea Ilvei şi pe cursul inferior al Someşului Mare,
pătrund din Bucovina”pieptarul bârsenesc“ şi cojocul, vopsite ambele în alb şi
împodobite cu cusături policrome.Tot aici, din zona Bârgăului”verdele bargaonesc”, o
culoare brună – gălbuie, în timp ce pe culoarul larg al Someşului, în aval de Năsăud,
apar culorile pale (crem, bej, roz, galben) alături de clopul de paie femeiesc împodobit
cu”petele”, pătrunse de pe Valea Şieului.
Deşi Năsăudul are statut de “oraş al academicienilor”,Ţara Năsăudului încă
funcţionează ca un spaţiu rural tradiţional în care datinile şi obiceiurile tradiţionale
laice şi religioase şi cele din ciclul vieţii se păstreaz riguros.Conservatorismul acestei
importante zone etnografice poate fi explicat prin vechime şi continuitate,dar şi prin
formarea şi dezvoltarea aşezărilor în arii depresionare, cu caracter mai mult sau mai
puţin închis, integrând o realitate istorică în terminologia edificatoare de
“ţară”.Aceasta regiune poate fi considerată conservatoare din punct de vedere al
portului, al obiceiurilor şi al tipului de aşezare, dar după 1989, supuse unei
metamorfoze caracteristici întregii Românii.
P.Cocean considera ca turismul este o poarta deschisă spre viitorul
Romaniei.Acelasi autor caracterizeaza Ţara Năsăudului, din aceasta perspectivă,
astfel”poatenţialul turistic excepţional al peisajului este îndrăgit de frumuseţea
deosebită a portului şi a dansului românesc de pe Someş”.
În judeţul Bistriţa- Năsăud, există câteva obiceiuri tradiţionale care au păstrat
până astăzi forme ample de desfăşurare, în care vechiile ritualuri se îmbină cu
manifestări spectaculoase.
Craii de la Mocod. Prin multitudinea de tradiţii care marchează zonele
folclorice ale judeţului nostru”Craii de la Mocod”se evidenţiază prin tinereţe.
Sărbătoare specifică satului Mocod, ”Craii”,s unt un ritual mistic, vechi de
secole.În general lumea crede că are legătură cu venirea primăverii, însă George
Coşbuc presupunea că este un obicei războinic, care aduce aminte de cum îşi alegeau
popoarele primitive căpeteniile, la echinocţiul de primăvară.Îl putem privii ca pe un
simbol al reînvierii şi a purificării prin apa curgătoare, ca un botez.Ritualul de trecere
pentru doi tineri Crai, după ce işi fac datoria de a pedepsii pe cei ce au păcătuit în
post, sunt ei înşişi obligaţi să işi “spele” păcatele şi să “plătească” pentru a fi scoşi din

34
apa Someşului.”Craii de la Mocod” sunt un obicei unic în lume prin simbolism,
veselie, culoare, tinereţe şi originalitate, ca de altfel şi alte obiceiuri din Ţara
Năsăudului.

Fig 16. Craii de la Mocod

( Sursa: www.bistriţa.insse.ro/main.php?id=406)
Sărbătoarea Sânzienelor
Se sărbătoreşte pe 24 iunie fiind cea mai mare şi spectaculosă sărbătoare
păgână a anului şi singura admisă, chiar cu numele ei, în calendarul creştin-
ortodox.Ea marchează începutul verii, pentru că pe 21 este solstiţiul de
vară.Sărbătoarea este una cu totul special, ţinând o noapte şi o zi. Noaptea de
Sânziene este una cu adevărat magică.Este noaptea focurilor de vară, fiindcă este vară
în cer şi vară pe pământ, este vară în suflete şi trupuri, este anotimpul dragostei.
Sânzienele sunt în primul rând flori de camp, galbene.aurii.În tradiţia popular
Sânzienele sunt făpturi ireale, fantastice, făpturi frumose binefăcătore care trăiesc prin
păduri sau pe câmpii.
Sărbătoarea reprezintă şi un prilej de întâlnire a tinerilor ce doresc sa-şi
unească destinele, o sărbătoare a iubirii, cinstiă cum se cuvine, cu cântec şi joc.

Fig 17. Sărbătoarea Sânzienelor

( Sursa: www.bistriţa.insse.ro/main.php?id=406)
Înstruţatul boului
Înstruţatul boului este un obicei moştenit de la daci şi are loc în fiecare an la
Figa în prima zi de Rusalii.După slujba de la biserică, un alai format din fete
îmbrăcate în costume populare şi băieţi de asemene în straie populare, dar călare,î
nsoţesc un bou între coarnele căruia spun o cunună mare de flori.În urma boului vin
mai mulţi băieţi cărora li se spune”cenuşorci”, personaje costumate cu crengi verzi de

35
copac, care pocnesc din bice să alunge boul şi pe care toţi localnicii încearcă să il ude
cu găleţi de apă, atunci când trec pe uliţele lor.
Obiceiul reprezintă o procesiune desfăşurată pe uliţele satului, personajul
principal fiind un bou împodobit cu frunze verzi, flori şi panglici colorate.După ce se
ajunge la casa de gazdă se i-a cununa din capul boului şi se aşează la o casă de
gospodar.Urmează un joc la care participă tot satul.

Fig 18. Înstruţatul boului

( Sursa: www.bistriţa.insse.ro/main.php?id=406)

Cununa cu grâu
Cununa este un obicei străvechi care se mai întâlneşte şi astăzi în satele
judeţului Bistriţa-Năsăud.
Acest obicei constă în împletirea unei cunune de grâu,de către fete la
terminarea secerişului.Cununa este purtată pe cap de cea mai frumoasă fată din sat şi
este dusă la casa celui mai harnic şi gospodar om al satului.
Fata care poartă cununa pe cap o dă gazdelor, iar gazdele primesc cununa şi
servesc fetele cu vin.
Şezătoarea
Şezătoarea este un obicei străvechi de când fetele şi femeile torceau lâna şi
cânepa la lumina opaiţului sau lămpii şi se încălzeau la focul de vatră.Femeile se
adunau în casa unor bătâni sau a unei văduve pentru a face economie de “naft”.În
general şezătorile erau mixte, formate din fete, neveste, femei bătrâne şi feciori dând
prilej fetelor să înveţe cât mai multe lucruri de la femeile mai în vârstă.
Şezătorile încep toamna târziu, după terminarea recoltelor şi ţin toată perioada
Postului Crăciunului, până în preajma începerii muncii de primăvară.
Acest obicei se păstrează la Leşu, dar azi a scăzut foarte mult numărul
şezătorilor, formându-se mai mult şezători de fete şi băieţi alături de care mai
participă şi neveste tinere.

36
 III. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

3.1 Baza de cazare şi alimentaţie publică

Infrastructura de cazare este componenta esenţială a amenajării turistice a

spaţiului geografic. Constituie factorul decisiv în atragerea fluxurilor turistice, în
menţinerea acestora la destinaţie pe o perioadă determinată şi în consumul produsului
turistic.

37
 „Cazarea turistica include toate clădirile care oferă servicii de cazare pe o bază
comercială sau cvasi-comercială, tuturor categoriilor de vizitatori.” (G.Stănciulescu,
1998, tehnica operaţiunilor în turism, p.34)
“Activitatea de alimentaţie (sau akimentaţie publică), se bazează pe contactul
direct cu clientul, producţia la momentul consumului şi uneori chiar participarea
clientului.Unul dintre factorii care determină succesul în afaceri al unei unităţi de
alimentaţie este amplasarea acesteia.O amplasare favorabilă permite unităţii să
beneficieze de fluxuri consistente de client.”(tehnica operaţiunilor în turism)
Serviciile de alimentaţie constituie o latură importantă.Funcţia de alimentaţie
se realizează prin intermediul unităţilor din incintă (restaurant, cofetarie, snack-bar,
caffe-bar), şi anume, producţia preparatelor culinare în cadrul bucătăriilor, iar
comercializarea şi servirea acestora şi a băuturilor în spaţii amenajate adecvat.
Baza de cazare este bine reprezentată în judeţul Bistriţa, dar insuficient
valorificată din cauza lipsei ghizilor profesionşti şi a materialelor de promovare a
ofertei turistice.În primul rând pentru că, zona nefiind una turistică prin execlenţă, nu
s-a impus acest lucru.În următorul tablel aş dorii să sintetizez unităţile de cazare
existente.

Tabel 2 : Baza materială a turismului în municipiul Bistriţa şi evolutia acesteia este

următoarea:

Baza materială 1996 1997 1998 1999 2000 2004

Numar unităţi de cazare 7 7 9 9 8 13

Capacitate de cazare(locuri) 684 594 741 721 573 797

Număr hoteluri 5 5 6 6 6 8

Locuri în hoteluri 508 508 545 521 371 627

Tabere de elevi şi preşcolari 1 1 1 1 1 1

Locuri în tabere 160 70 160 160 160 160

Pensiuni şi moteluri 1 1 2 2 2 3

Locuri în pensiuni şi moteluri 16 16 36 40 42 88

Camping-uri 2 2 2 2 2 2

Locuri in camping-uri 45 58 58 64 72 82
(Sursa: http://statistici.insse.ro)

38
 Se poate observa o uşoară creştere a numărului de hoteluri între anii 1998 şi
2004 şi de asemenea şi a locurilor în hoteluri .Pensiunile şi motelurile au şi ele parte
de o mică creştere iar numărul de locuri este foarte ridicat.Locurile de camping
înregistrează o creştere substanţială de la un an la altul.

Tabel 3. Unităţi de cazare

Denumire unitate de cazare Număr stele/margarete Număr camere Număr locuri
Hotel “Coroana de Aur”,Bistriţa 109 + 4 ap 189
Hotel “Diana”,Bistriţa 57 + 8 ap. 125
Hotel “Codrisor”,Bistriţa 21 42
Hotel “Cora”,Bistriţa 28 50
Hotel “Castelano”,Bistriţa 18 40
Hotel “Bistrita”,Bistriţa 49 98
Hotel Castel Dracula,Piatra 20 40
Fântânele
Hotel “Hebe”,Sângeorz-Băi 60 +7 ap. 100
Hotel”Someş”,Beclean 20 40
Pensiunea Târnăveanca,Colibiţa 20 71
Pensiunea Ariniş,Colibiţa 7 14
Cabana Lumina Lacului,Colibţta 7 21
Pnsiunea Suzy,Valea Vinului 5 20
(Sursa: http://judetul-bistritanasaud.viaromania.eu/

După cum se poate observa, în Bistriţa sunt cele mai multe hoteluri cu cele
mai multe stele ceea ce denotă şi un confort ridicat.
Pensiunile dispun şi ele de un confort ridicat datorită numarului de margarete
şi oferă un confort plăcut turiştilor.
Tabel 4. Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică
Tipuri de structuri de primire 2000 Pondere % 2007 Pondere %
turistică
Hoteluri 2124 73,67 2172 79,56
Moteluri 19 0,66 84 3,08
Vile turistice 32 1,11 14 0,51
Cabane turistice 34 1,18 34 1,25
Tabere de elevi şi preşcolari 610 21,16 326 11,94
Pensiuni turistice urbane 64 2,22 58 2,12
Pensiuni turistice rurale 0 0 42 1,54
Total 2883 2730
(Sursa: http://statistici.insse.ro)
Capacitatea de cazare existenă s-a redus la jumătate în structurile tip vile
turistice şi tabere şcolare.O creştere însemnată se remarcă la structurile tip moteluri şi

39
pensiuni turistice rurale.Per total s-a înregistrat o scădere cu 153 de locuri a capacităţii
de cazare existente.

Tabel 5 : Capacitatea şi activitatea de cazare turistică

Judeţul Bistriţa Capacitatea de cazare Indici de utilizare

Năsăud Sosiri Înnoptări netă a capacităţii în
(mii) (mii) funcţiune
Existenţa În funcţiune (%)
Anii (locuri) (mii locuri-zile)

2003 2752 729,1 71,3 298,1 40,9

2004 2915 808,0 65,0 235,0 29,1
2005 2660 831,9 65,8 274,8 32,7
2006 2705 834,5 71,2 260,7 31,2
2007 2730 766,9 72,6 253,3 33,0
2008 2728 818,0 67,6 239,1 29,2
2009 2689 704,2 52,0 178,9 25,4
(Sursa: http://statistici.insse.ro)

3.2 Căile si mijloacele de transport turistic

Încă din evul mediu, judeţul Bistriţa-Năsăud este străbătut de numeroase

drumuri de o importanţă deosebită pentru legăturile comerciale ale Transilvaniei cu
Moldova si Maramureşul.
În secolele XIX SI XX reţeaua de drumuri a fost completată de reţeaua
feroviară. Astfel,în 1884 s-a realizat legătura Dej-Bistriţa, în 1898 Bistriţa-Bistriţa
Bârgăului, în 1885 Şieu-Măgheruş-Luduş, în 1907 Beclean-Rodna, în anii 1936-1939
Ilva Mică-Vatra Dornei.
3.2.1 Căi de comunicaţie feroviare
La sfârşitul anului 1970, reţeaua feroviară însuma 364 km.Teritorial, se
constată o repartiţie armonioasă, în sensul că întreaga suprafaţă a judeţului este
străbătută de căi ferate, ceea ce determină o bună deservire a localităţilor, în special a
celor de pe valea Someşului Mare şi a Bistriţei.Caracteristica principală a căilor ferate
este convergenţa spre Beclean.Din Beclean porneşte o ramificaţie pe valea Someşului
Mare, până la Ilva Mică, în continuare pe valea Ilvei spre Moldova.Prin ramificaţiile
de la Salva şi Ilva Mică se asigură legături spre Depresiunea Maramureş şi
exploatarea miniera Rodna.O a doua ramificaţie porneşte pe valea Şieului,făcând

40
legătura cu valea Mureşului.Prin ramificaţiile de la Şieu-Măgheruş şi Sărăţel se face
legătura spre Luduş şi Bistriţa-Bistriţa Bârgăului.
Dintre căile ferate cu ecartament îngust, importanţa mare o are cea de pe valea
Dipşei.

3.2.1 Căi de comunicaţie rutiere

Reţeaua rutieră, este reprezentată prin 1 352 km (la sfârşitul anului 1970).Din
lungimea totală drumurile naţionale însumează 211,8 km.Acestea sunt:DN 17 ce se
desprinde la Dej din DN 1C şi urmăreşte valea Someşului Mare până la Beclean ,iar
în continuare valea Şieului până aproape de Sărăţel,de unde flanchează valea Bistriţei,
printr-o frumoasă regiune, până aproape la izvoare şi trece pasul Tihuţa intrând pe
teritoriul judeţului Suceava.Traficul intern, ca şi cerinţele unui transport rapid au
impus modernizarea în întregime a acestei artere rutiere, care are o mare importanţă
pentru viaţa economică şi de tranzit a judeţului.
DN 15A se desprinde din DN 17 în apropiere de Sărăţel şi urmăreşte valea
Dipşei, traversează zona viticolă de la Teaca, părăsind judeţul în hotarul acestei
comune.Prin intermediul său se realizează legături uşoare cu judeţul Mureş şi cu
celelalte judeţe din estul Transilvaniei.
DN 17C se desprinde de la Bistriţa din DN 17, traversează Dealurile Bistriţei,
urmăreşte valea Someşului Mare până la Salva, apoi valea Sălăuţei până aproape la
izvoare şi peste pasul Setref trece în Depresiunea Maramureş.
În viitor se prevede dublarea liniei ferate Dej-Beclean-Ilva Mică, efectuarea
unor lucrări de centralizare electrodinamică a circulaţiei feroviare;construirea unei
autogări moderne la Bistriţa şi a unui punct de exploatare la Rodna.
Prin modernizarea acestora şi încă a altor drumuri de interes judeţean se va
facilita legătura rapidă şi agreabilă a multor localităţi din cadrul judeţului.
IV. MODALITĂŢI DE VALORIFICARE A POTENŢIALULUI

Concepţia în dezvoltarea turismului presupune valorificarea, în totalitate a

resurselor turistice naturale şi antropice, iar activitatea de turism trebuie orientată spre
satisfacerea cerinţelor şi preferinţelor turistici interni şi străini.
Politica de dezvoltare durabilă a turismului trebuie concepută prin
diversificarea formelor de turism şi adaptarea ofertei la cerinţele cererii interne şi

41
internaţionale, transformarea turistică într-o activitate complexă, economică şi socială,
într-un turism civilizat, competitiv.
În baza unor analize detaliate pe teritoriul judeţului a resurselor turistice şi a
unor ample documentări, este necesar de evidenţiat posibilităţile concrete de
dezvoltare a turismului, în concordanţă cu valoarea şi structura potenţialului turistic,
cererii şi ofertei turistice.
Avandu-se în vedere valorificarea unitară şi optimă a resurselor turistice în
profil teritorial, este necesară stabilirea strategiei de dezvoltare şi diversificare a
formelor de turism şi de promovare a acestora.

4.1 Turismul balneoclimateric

Judeţul Bistriţa-Năsăud dispune de bogate rezerve de ape subterane, datorită

alcătuirii geologice complexe şi a unui relief variat.
Apele se caracterizează printr-un regim de scurgere permanent, pentru
majoritatea râurilor principale şi afluenţii din zona muntoasă, datorită situării lor în
zona umidităţii bogate cât şi capacităţii ridicate de înmagazinare şi cedare a apei de
către depozitele detritice din zonele montane si piemontane.
În fisurile şi scoarţa alterată a munţilor vulcanici se găsesc şi ape freatice
mineralizate. Dintre apele bicarbonate, calcice, magnetice, carbogazoase, cunoscute
sub denumirea populară de ,,borcuturi'', menţionăm în primul rând pe cele de la
Sângeorz-Băi, Anieş, Valea Vinului, Şanţ, Târlişua, Lunca Ilvei, Ilva Mare, Măgura
Ilvei, Colibiţa, iar dintre apele clorosodice (sărate), cele de la Nepos, Figa, Pinticu
Tecii.
Apele minerale carbogazoase din zona submontană, ”borcuturile”, sunt
folosite aproape exclusiv în cura de băut şi doar la Valea Vinului se mai practică şi
astăzi băi carbogazoase.
Apele minerale, sau cum li se mai spune, ape curative, sunt apele cu cel puţin
0,5 grame la litru săruri sau acelea care conţin o anumită sare într-o cantitate ce
depăşeşte valoarea limită şi au proprietăţi fizico-chimice bine determinate cu acţiune
fiziologică deosebită asupra organismului uman.Tot aici includem şi nămolurile
terapeutice.
Apele minerale carbogazoase apar la bordura sudică a Munţilor Rodnei, în
localitatea Rodna, sunt de origine vadoasă şi s-au format prin infiltrarea apelor

42
superficiale în formaţiunile eruptive terţiare.În circulaţia lor, fiind însoţite de bioxidul
de carbon, au capacitatea sporită de dizolvare a sărurilor minerale cu care vin în
contact, influenţând astfel compoziţia chimică generală a celor ieşite la suprafaţă.
Izvorul din Valea Frumoasă are apa carbogazoasă feruginoasă, puternic
acidulată, iar mineralizarea depăşeşte 2 650 mg/l.
Apele freatice au un caracter permanent şi o variabilitate dependent de factorii
climatici.Sunt cunoscute în sedimentele de luncă, la adâncimi variabile între 1 si 20
m.
Apele minerale bicarbonatate sunt legate genetic de marea varietate a rocilor
paleogene, a sill-urilor, curgerilor de lavă şi de vechile aparate vulcanice din Munţii
Bârgăului.
Apele minerale bicarbonatate sodice cu coţinut mare de bioxid de carbon(1
700-1 900 mg/l) au mineralizare ridicată(4 500-5 500 mg/l), alkaline (Şendroaia-
Izvorul Zimbru cu debit de 3 000l/ 24 de ore, Lunca Ilvei-Izvorul Măricuţ cu debit
redus).
Apele minerale bicarbonatate sodice calcice magneziene cu bioxid de carbon
apar din formaţiunile ologocence, fiind cunoscute în următoarele
localităţi:Anieş(Izvorul Hojda),Lunca Ilvei(izvorul Matei),Maieru(izvorul din valea
Caba),Şanţ (izvorul Dâmbu Borcutului).
Apele minerale bicarbonatate clorurate sodice, calcice, magneziene cu bioxid
de carbon sunt legate de formaţiunile eocene şi erupţiile noi din Munţii Bârgăului cât
şi de cele oligocene din sudul Munţilor Rodnei:Anieş(izvorul din sosea), Ilva
Mare(izvorul Chiriloi), Lunca Ilvei(izvorul Bolovanu), Parva (izvorul “Carpatia”),
Sângeorz-Băi(apa “Hebe”, izvoarele 1, 3, 4,5, 6 şi sonda nouă).
Apele minerale bicarbonatate luate în ansamblu sunt utilizabile în afecţiuni
gastro-intestinale, hepatobiliare, diabet.
Borcuturile din judeţul Bistriţa-Năsăud au în compoziţia lor chimică, calităţi
terapeutice de aceeaşi valoare ca şi apele minerale şi cu mare renume din Cehia şi
Franţa.
Acţiunea terapeutică a apelor minerale este în strânsă legătură cu o serie de
proprietăţi cum ar fi:presiunea osmotică, gradul de ionizare, alcalinitatea sau
ociditatea şi termalitatea.
Apele minerale şi îndeosebi cele sărate, de pe teritoriul judeţului, au fost
cunoscute şi utilizate încă din perioada ocupaţiei romane a Daciei(Sărăţel,

43
Figa).Primele ape minerale carbogazoase menţionate au fost cele de la Anieş, situate
aproape de Rodna, care în perioada respectivă avea o situaţie înfloritoare datorită
bogăţiilor sale minerale, exploatate de romani.
“Turismul curativ poate fi considerat ca fiind cel mai vechi tip de practicare a
activitaţilor turistice.Necesităţile legate de refacere şi tratament au condus oamenii
antichităţii să caute efectele tămăduitoare ale apelor termale şi minerale, ale
nămolurilor şi curile heliomarine.”(Pompei Cocean, Geografia turismului2007)
Turismul balnear poate fi practicat de persoanele cu diverse afecţiuni şi
probleme de sănătate.Judeţul Bistriţa-Năsăud dispune de ape minerale cu veritabile
calităţi terapeutice în staţiunea balneară Sângeorz-Băi, precum şi alte izvoare minerale
cu efecte curative miraculoase din localitatile limitrofe:Rodna, Romuli, Parva,
Cormaia,Valea Vinului etc.
Statiunea Sângeorz-Băi dispune de numeroase izvoare de ape minerale
bicarbonatate, clorate, sodice, calcice, magneziene, nămol mineral, mofete.
Apele minerale sunt recomandate în tratamentul afecţiunilor tubului digestiv
(gastrita cronică, ulcer duodenal, colită cronică), al bolilor hepato-biliare(dischinezie
biliară, colicistită calcaroasă sau necalcaroasă, stări postoperatorii ale ficatului,
hepatita cronică, pancreatita cronică), al bolilor metabolice şi nutriţionale (diabet
melitus, hiperuricemie, hiperlipemie, obezitate, guta cu manifestari la nivelul
articulatiilor).
Apele minerale de la Sângeorz -Băi au un efect terapeutic asupra bolilor
reumatismale degenerative şi diartritice. Staţiunea dispune şi de izvoare cu ape
minerale pentru cura internă şi de săli de gimnastică medicală.
Dintre râurile semipermanete menţionăm:Şieul până la Sieut, Dipşa până la
Chiraleş, Meleşul până la Rusu de Jos,Valea Sărată până la Şintereag, precum şi o
serie de afluenţi mici ai Şieului şi unele ale izvoarelor Luduşului, Comlodului şi
Lutului.

44
 Fig 19 Izvoarele de la Sângeorz-Băi

4.1.1 Lacurile sărate

Figa - aici sarea şi argilele salifere, de care sunt legate genetic apele sărate,
apar la suprafaţă.Ele se află într-o zona depresionară drenată de pâraiele:Pârâul
satului, Pârâul lui Marc, Pârâul Livezii şi Pârâul Slatina, care împreună alcătuiesc
Pârâul Sărat, afluent de dreapta al Meleşului.(Ioan Chintanău, Bistriţa-Năsăud, Ape
minerale şi staţiuni,1998)
Sectorul de apariţie al sării şi al apelor sărate la suprafaţă, precum şi regiunea
înconjurătoare, sunt alcătuite din argile şi intercalaţii de gresie şi nisipuri cu
concreţiuni grezoase.

Fig 20. Băile Figa (sursa:http://www.bailefiga.ro)

Fig. 21. realizare proprie

Complexul balnear Băile Figa a fost

inaugurat în iunie 2010, fiind realizat de Primăria
Beclean prin accesarea proiectului “Creşterea
valorii potenţialului balnear al lacurilor sărate din
regiunea Nord-Vest”,fiind finanţat din fonduri
Phare 2005.
Complexul dispune de un bazin cu apă sărată, o piscină acoperită cu apă dulce,
bazine speciale pentru tratament cu nămol, parc de joacă pentru copii, plajă cu nisip,
terenuri de sport şi terase.Băile Figa se întind pe 15 hectare, staţiunea beneficiind de

45
un loc amenajat special pentru băile cu nămol.Apele sărate şi nămolul de aici au
proprietăţi asemănătoare cu cele de la Techighiol.

Complexul balnear Alpina Blazna

Complexul turistic este situat în Valea Blaznei din Munţii Rodnei, la cota
1100.Peisajul care se dezvăluie iubitorilor de natură şi de munte este unul absolut
superb.Piscuri muntoase mândre strâjuiesc complexul,iar pădurile de brad asigură cel
mai curat şi pur aer de munte.
Muntele, peisajul, băile dacice, piscine cu apă limpede şi central SPA sunt
garanţia unei vacanţe perfecte.Vara, turiştii pot cunoaşte îndeaproape toate bogăţiile
ascunse în Parcul Naţional Munţii Rodnei:Poiana cu narcise, Poiana cu rododendromi,
Lacul Lala, Peştera Cobâşel, Vârful Roşu, Vârfu Ineu şi multe alte atracţii.
Iarna, turişii se pot bucura de pârtia generoasă de schi de 1500 de metrii, cu
grad de dificultate mediu şi greu.Schiorii au la dispoziţie aici cel mai lung teleschi din
ţară, de 1480 de metrii.
Una dintre atracţiile Complexului Turistic Alpina Blazna o reprezintă, fără
îndoială, băile dacice.Asemănătoare unui Jacuzzi, acestea sunt amenajate în aer liber
şi oferă astfel posibilitetea de a te bucura de o baie fierbinte, în mijlocul naturii,
indiferent de temperatura de afară.Aproximativ 8 persoane pot să facă baie deodată în
cele două bazine construite deasupra unor sobe care asigură încălzirea apei.Chiar şi
iarna, când afară sunt temperaturi cu multe grade sub minus, iar pârtia de la Blazna
este plină de schiori, cei care doresc să sfideze anotimpul şi să admire peisajul
munţilor Rodnei pot face acest lucru stand în băile dacice.
Parc de joacă cu mobilier ecologic:500 de metrii pătraţi de spaţiu verde, cu o
amenajare pisagistică de excepţie, stau la dispoziţia turiştilor care poposesc în
Complexul Turistic Alpina Blazna.Copii au la dispoziţie mobilier de joacă executat
din lemn, astfel încât micuţii să nu se rănească.
Două lacuri micuţe, populate cu păstrăv şi crap chinezesc de culoare roşi, îi vor
fascina pe cei mici şi pe cei mari.
Lacul de acumulare, de la Barajul Colibiţa se află în depresiunea cu acelasi
nume, situat la izvoarele Bistriţei ardelene(valea Colibiţei), la contactul eruptive al
Munţilor Călimani de nord-vest cu sedimentarul străpuns de eruptiv al Bârgăului de
sud.Bazinul depresionar al Colibiţei este alcătuit din punct de vedere geologic din
sedimente paleogene şi miocene străpunse de corpuri eruptive andezitice în nord şi

46
acoperite de produsele eruptive ale Călimanilor, la sud.Barajul Colibiţa este un lac
artificial şi s-a format prin acumulare..A fost amenajat în scop hidroenergetic pe
cursul râului Bistriţa.

Tabel 6 : 1.3.1.Izvoare mineralizate:

Localizare Sursa hidrominerala

1.Târlişua “Izvorul de pe pârâul Băilor”

2.Fiad “Izvorul mesteacăn’’

3.Romuli “Izvorul din zăvoaie”

4.Parva “Izvorul Carpatia”

5.Sangeorz-Bai “Izvorul numarul6” Hebe

6.Maieru “Izvorul de pe Valea Caba”

7.Anieş “Izvorul din şosea”

8.Rodna “Valea frumoasă”

9.Valea Vinului “Izvorul Stetz”

10.Şant “Izvorul Ginişor”

11.Poiana Ilvei “La Borcut”

12.Măgura Ilvei “Izvorul Secături”

13.Piatra Fântânele “Izvorul Zimbru-Şendroaia”

14.Colibiţa “Izvorul Dalbidan”

Sursa: realizat din sursa proprie

4 2. Turismul cultural

Turismul cultural este o altă formă a turismului practicat, deoarece judeţul

dispune de potenţial cultural variat care, prin valoarea sa ar putea genera un anumit
flux de turişti.El cuprinde monumente preistorice, arhitectură, clădiri şi edificii
culturale, muzee.
Toate aceste obiective pot servii ca motivaţie pentru includerea acestei forme
de turism în circuitul internaţional de produse turistice cu motivaţie culturală.
“Turismul cultural este numit adesea şi turism de vizitare deoarece practicarea
sa presupune inevitabil, ”vizita” la un obiectiv sau grupare de obiective sau resurse

47
atractive.Menirea acestui tip de turism este complexă:în primul rând este instruirea
prin bogăţia cunoaşterii, în al doilea rând este recreerea resimţită pe plan spiritual prin
aflarea unor adevăruri şi cunoaşterea unor fenomene noi.
Antreneaza ambele categorii de populaţie, urbană şi rurală, cu preponderenţă
totuşi pentru cea dintâi, deoarece este mai absorbită în activităţi productive auxiliare.
Eficienţa economică a turismului cultural este cea mai redusă dintre toate
tipurile analizate.Fenomenul se explică prin caracterul său de tranzit şi prin apelarea
la infrastructura turistică numai în cazuri de excepţie.
Turismul cultural vizează, în principal, obiective turistice de provenienţă
antropică, spre deosebire de turismul de recreere sau curativ” (P.Cocean, 2007, pagina
194 Geografia Turismului)
Judeţul dispunde de un potenţial cultural foarte bogat, compus dintr-un număr
mare de monumente istorice (530) şi de patrimoniul cultural cărora li se adaugă şi
tradiţiile zonei.
Patrimoniul cultural este reprezentat prin diferite bunuri cu o mare valoare
istorică, etnografică, artistică sau tehnico-ştiinţifică.
Elementele stilistice care fac trecerea între goticul târziu şi Renaştera timpurie
pot fi identificate pe vechile uşi de lemn ale portalurilor realizate în deceniul al doilea
al secolului XVI-lea.
Mănăstirea dominicană este ridicată în partea sudică a oraşului în actualul
spaţiu al Azilului de bătrâni şi cuprindea o foarte mare si grandioasă biserică.
În preajma mănăstirii dominicane a fost construită şi o mănăstire a
călugăriţelor dominicane care avea şi ea o biserică de dimensiuni mai modeste.
Din Convertul Franciscan, se mai păstrează azi biserica care conserva
elementele de arhitectură gotică timpurie.În secolul al XVIII-lea biserica a fost
renovată în stil baroc şi a funcţionat ca si capelă a trupelor austriece.
Nesiguranţa vremurilor a determinat ridicarea zidurilor viitoarei cetăţi a
Bistriţe ,astfel că în anul 1465 oraşul avea 18 turnuri şi bastioane, apărate de
meşteşugarii oraşului grupaţi în bresle.
În această perioadă Bistriţa a devenit unul dintre cele mai importante oraşe din
Transilvania, alături de Sighişoara şi Sibiu.
În a doua jumătate a secolului XVI în Piaţa Centrală s-au înălţat o serie de
construcţii comerciale specific epocii, precum Complexul Comercial Şugălete şi
Catedrala Gotică.

48
 Localitatea, în decursul existenţei sale a fost martorul multor evenimente mari
din istoria ţării noastre, cum ar fi Răscoala de la 1784 condusă de Horia, Cloşca şi
Crişan, şi Revolutia de la 1848.
Din cetatea feudală nu s-au păstrat decât unele fragmente din zidurile de
incintă ale oraşului, terminate spre sfârşitul secolului XV(Piaţa Unirii) şi Turnul
Dogarilor(str.M Kogalniceanu) - unul dintre cele 18 bastioane de apărare ale oraşului.
Pe lângă aceste construcţii, Bistriţa Medievală, considerată de Giovan Andreea
Gramo”cel mai frumos oraş din Transilvania”, se putea lăuda cu o şcoală atestată încă
din 1388, farmacie din 1526(a doua din Transilvania dupa Sibiu), cel mai spectaculos
ansamblu architectural destinat schimburilor economice(Ansamblul Şugălete- case
construite intre 1480-1550), cu cea mai frumoasă casă în stil renascentist din
Transilvania:Casa Argintarului.Nu pot fi trecute cu vederea nici Biserica Sf. Nicolae
devenită Biserică Evanghelică, construită în stil gotic dar renovată în stilul Renasterii
de un meşter adus chiar din spaţiul italian şi cu turnul bisericii care rămâne cel mai
înalt turn medieval din Transilvania.

4. 3.Turismul rural
România este ţara cu potenţialul cel mai mare din Europa în ceea ce priveşte
dezvoltarea turismului rural.Turismul rural se află intr-o fază incipientă, abia la
început de drum.Din ce în ce mai multe persoane cu spirit întreprinzător încep să
întrevadă potenţialul şi beneficiile practicării turismului rural.Turismul rural în ţara
noastră se practică din totdeauna, dar spontan, sporadic, întâmplător şi mai ales
neorganizat;forma s-a de materializare o reprezintă, începând cu anii 20-30 a secolului
XX, cazarea la cetăţeni a vizitatorilor ocazionali ai unei aşezări rurale.
Turismul rural s-a impus încet dar consecvent-în special pem pieţele turistice
din ţările dezvoltate economic, ţări puternic industrializate şi cu un grad de urbanizare
ridicat, mai cu seamă în a doua jumătate al secolului XX.
Practicanţii acestui turism pot fi întâlniţi în zonele cele mai diverse ale
globului, în aproape întreaga Europă.Comunitatea Europeană a acordat şi acordă o
atenţie deosebită proiectelor şi programelor pentru turism în spaţiul rural.
Spatiul rural reprezintă izvorul celei mai mari părţi pentru alimentaţia umană
şi deţine întreaga resursă a pădurilor, mineralelor şi a materiilor prime.Mediul rural
este expus intermitentelor severe ale forţelor majore de interacţiune, fiind necesare
intervenţii pentru protecţia valorilor sale naturale şi a populaţiei însăşi.Principalele

49
forţe de interacţiune care afectează mediul rural sunt depoluarea, răspândirea rapidă a
localităţilor urbane, poluarea solului, aerului şi a aplei, a terenurilor agricole şi
pădurilor.
Potrivit formelor de manifestare şi practicii mondiale turismul rural ar putea fi:
apropierea de natură, linişte, un mediu ambiant, senzaţia de continuitate şi stabilitate,
de trăire a unor istorii.Adevăratele zone rurale sunt caracterizate de densităţile reduse
ale populaţiei, număr variabil de gospodării, importante suprafeţe agricole ori
forestiere.Această diversitate de resurse a condus la forme de exprimare diferită a
activtăţilor de turism rural şi respectiv a produselor turistice oferite pieţei.
“Turismul în spaţiul rural a fost şi continuă să fie, din ce în ce mai apreciat,
iar mai apoi tot mai mult solicitat de oamenii care trăiesc şi muncesc în condiţii din ce
în ce mai stresante în cadrul marilor aglomerări urbane,dar nu numai.Turismul rural
reprezintă totuşi în primul rând o posibilitate de reîntoarcere la natură ,la tot ceea ce
este pur, nealterat şi curat ,o reântoarcere spre origini, oricând placută şi
reconfortantă.
Turismul rural este un concept ce include toate activităţiile turistice care se
desfaşoară în mediul rural””(Ş.Dezsi,Turism rural, note de curs)

4.4 Turismul urban

“În majoritatea ţărilor, conceptul de urban este sinonim cu cel de
oraş.Probabil că principalele distincţii vin pe filieră cronologică, odată şi apoi ca
rezultantă a gradului intensiv, exploziv de dezvoltare şi sitematizare a oraşelor, proces
declanşat de Marea Revoluţie Industrială (mijlocul secolului al XVIII-lea) şi accentuat
cu deosebire, după al Doilea Război Mondial.”(A.Puşcaş, 2008 Vitralii , pagina 4)
Turismul urban se bazează pe o gamă largă de obiective istorice şi culturale,
facerea cumpărăturilor, restaurante şi pe atractivitatea generală a vieţii urbane.
Localităţile urbane funcţionează şi ca porţi (puncte de sosire şi plecare) ale ţării sau
regiunii.În judeţul Bistriţa-Năsăud ,Bistriţa este un loc excelent pentru dezvoltarea
turismului urban, având ca temelie străzile înverzite, parcurile, multe clădiri frumoase
din punc de vedere arhitectonic, muzee, restaurante, cafenele.
Analizând problema dezvoltării turismului rural pe teritoriul judeţului,
considerăm că aceasta prezintă o mare varietate de valori cultural-istorice, artă
populară, folclor, tradiţii, un cadru natural armonios îmbinat cu un fundal peisagisitc

50
variat şi pitoresc.Principala problemă care trebuie rezolvată pentru dezvoltarea
durabilă a turismului este atestarea potenţialilor prestatori de servicii din mediul rural.

4.5 Turismul religios

Turismul religios este un tip de turism răspândit în întreaga lume. Turismul
religios constă în pelerinajele credincioşilor la lăcaşele de cult, considerate sfinte de
diferite religii.În aceeaşi măsură, marile sărbători de cult, hramurile mănăstirilor şi
bisericilor atrag, în perioada sărbătorilor religioase tradiţionale un număr considerabil
de pelerini.
Potenţialul turistic pentru această formă de turism în România este reprezentat
de :
 monumente de cult care adăpostesc rămăşiţele pământeşti ale unos
sfinţi (mormântul sfintei Paraschiva la Iaşi), sau martiri (osemintele
primilor patru martiri creştini români de la mănăstirea Cocoş din
nordul Dobrogei);
 sanctuarul dacic de la Sarmisegetuza Dacia din Munţii Orăştiei;
 bunuri cultural- religioase, cum ar fi mănăstirile din Bucovina cu
biserici ai căror pereţi sunt pictaţi la exterior, mănăstirile din Oltenia
sau Moldova, bisericile fortificate din Transilvania, catedralele catolice
(Şumuleu, Ditrău, Cluj-Napoca, Braşov);
 destinaţiile religioase unde au loc manifestări religioase cum ar fi
sărbătorile legate de Crăciun şi sfârşitul anului în zona Maramureş, cu
dansurile populare, Bucovina etc;
Ţara noastră este binecuvântată cu mii de lăcaşuri sfinte şi monumente
religioase, unele provenind chiar din primele veacuri creştine.

51
 CONCLUZII

Potenţialul turistic al Bistriţei este cotat la un nivel înalt, datorită statului de

Cetate Medievală.”În Evul Mediu, cetăţile Bistriţa, Rodna şi Ciceu erau puternic
fortificate şi aveau vechi tradiţii meşteşugăreşti şi legături comerciale, ţinuturile
Năsăudului şi a Bistriţei constituind o punte de legătură între Transilvania şi
Bucovina, spre Moldova, prin punctul de vamă de la Rodna.Datorită acestui fapt,
Bistriţa s-a plasat pe locul cinci în ierarhia oraşelor din Transilvania în Evul Mediu.”(
http://www.portalbn.ro accesat 27.05.2012)
Un impuls deosebit dezvoltării economice şi cultural-sociale l-au constituit
măsurile de îmbunătăţire a împărţirii administrativ-teritoriale a ţării, crearea în 1968
a judeţului Bistriţa-Năsăud,vechi deziderat al locuitorilor de aici.
Judeţul nostru a cunoscut un puternic progres în toate domeniile, culturii,
învăţământului, folclorului; nestematele portului naţional a adus faima acestor
ţinuturi mult peste graniţele judeţului şi ţării.
Oamenii, obiceiurile strămoşeşti nealterate, cântată cu atâta măiestrie de
marele Coşbuc, încrustate în opera de granit a lui Rebreanu, neasemuitele frumuseţi
ale naturii, staţiunile balneoclimaterice, locuri care evocă moment din lupta
poporului permit o puternică dezvoltare a turismului în judeţ.
Complexitatea peisajului natural, presărat cu numeroase monumente istorice,
tradiţii etnografice, foloclorice şi cultural extreme de variate, oferă călătorului care
străbate judeţul Bistriţa-Năsăud obiective deosebit de interesante.

52
 Zona turistică de cea mai mare atractivitate rămâne regiunea montană, pe
toată întinderea sa, deşi practicarea turismului este îngrădită de lipsa parţială a
amenajărilor de trasee şi locuri de adăpost.Culmile montane Ţibleş, Rodna, Bârgău
şi Călimani, cu întinse zone alpine şi subalpine, completate adesea cu ochiuri
limpezi de apă, floră, vegetaţie şi faună specific, pun la dispoziţia iubitorilor de
natură un cadru touristic complex.
Peisajul atrăgător, clima plăcută, poziţia zonei pe axul drumului naţional
Bistriţa-Vatra Dornei şi accesul uşor spre inima Călimanilor şi Bârgăului, conferă
locurilor o mare valoare turistică.
Datorită unui potenţial turistic foarte ridicat, cu un climat placut, zonele Piatra
Fântânele, Colibiţa, Valea Blaznei, Valea Vinului, Fiad, Cormaia, constituie puncte de
atracţie fiind situate în zone deosebit de pitoreşti.
Zona oferă numeroase posibilităţi pentru iubitorii de munte în orice anotimp şi
pot beneficia de activităţi în aer liber cum ar fi ciclism montan, alpinism, pescuit.

STRATEGII DE DEZVOLTARE

Municipiul Bistriţa şi localităţile componente beneficiază de un potenţial

turistic valoros dar insuficient valorificat din lipsa ghizilor turistici şi a materialelor
de promovare a ofertei turistice.
Bistriţa controlează ce-a mai mare parte a valorilor patrimoniale ale
municipiului.De asemenea existenţa unoi număr mare de hoteluri şi unităţi de
alimentaţie public,tradiţia meşteşugurilor în zonă şi tradiţia multiculturală.
Resursele importante de ape minerale şi sărate fac posibilă dezvoltarea
turismului de cură.Staţiunea Sângeorz-Băi cu reale proprietăţi curative nu este
valorificată decât într-o proporţie foarte mică.
Există un potenţial de dezvoltare a turismului montan. În zonele montane ale
judeţului se poate practica alpinismul, se pot organiza drumeţii, la Piatra Fântânele
se pot practica sporturi de iarnă, existând aici piste pentru schi şi o instalaţie pentru
telescaun dar lipsa de materiale sau pliante informative nu permit zonei să fie
exploatată în totalitate.
În judeţ există condiţii pentru dezvoltarea turismului cultural şi istoric.

53
 Zona Tihuţa, de altfel are un potenţial turistic foarte uriaş, unde se află castelul
Contelui Dracula şi Hotelul Dracula.Această zonă ar trebuii exploatată pe măsura
valorii de unicat a acestui mit, prin investitii în amenajarea a tot ceea ce ar putea trezii
fascinaţia turiştilor români şi cu precădere străinii.
Datorită atât unor peisaje de un pitoresc unic, cât şi obiceiurilor şi tradiţiilor
care încă îşi păstrează ritualul de desfăşurare, a început să funcţioneze şi să se
dezvolte o reţea de agroturism.
Pentru o îmbunătăţire a zonei şi pentru o promovare mai bună a turismului
este necesară în primul rând îmbunătăţirea calităţii serviciilor turistice. Dezvoltarea,
diversificarea şi promovarea, promovarea patrimoniului natural, restaurarea şi
valoroficarea partimoniului istoric şi cultural sunt câteva dintre strategiile de
promovare ale turismului în judeţul Bistriţa-Năsăud.

BIBLIOGRAFIE

1. A.Puşcaş, 2008, Vitralii

2. Bătinaș, R., Sorocovschi, V., Resurse de apă, potențial și valorificare

turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
3. Ciangă, N. (2007), România. Geografia turismului, Edit. Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
4. Dezsi Ş., Turism rural, note de curs
5. I. Chintăuan (1998), Bistriţa-Năsăud:ape minerale şi staţiuni.
6. Irimuş, I.A., 2010, Relieful – potenţial şi valorificare turistică, Editura
Risoprint, Cluj-Napoca.
7. Nicoară, L. (2010), Organizarea serviciilor în turism, curs, Univ. „Babeş-
Bolyai”, Cluj-Napoca.
8. O. Roman Ilovan (2009), Ţara Năsăudului, Edit.Academiei Române
9. P. Alexandru, (2009), Turism internaţional, ediţia a III-a, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
10. P. Cocean (2007), Geografia Turismului
11. Petrea, D., Petrea, Rodica (2000), Turism rural, Edit. Presa Universitară
Clujeană

54
 12.T.Morariu,I.Buta,A.Maier(1972), Judeţul Bistriţa-Năsăud, Edit.Academiei
republicii socialiste România
http://apmbn.anpm.ro/arii_naturale_protejate_in_judetul_bistrita_nasaud-595
[accesat :15.05.2012]
http://jurnalromanesc.blogspot.ro/2009/12/turism-cetatea-ciceului-bistrita-
nasaud.html)[accesat :18.05.2012]
http://museum.ici.ro/transilvania/bistritanasaud/romanian/case
%20memoriale.htm[accesat:22.05.2012]
http://www.google.ro/imgres?q=turnul+dogarilor+din+bistrita[accesat :
05.06.2012]
http://www.inbistrita.ro/istoric/istoricul_bistritei.php[accesat:10.06.2012]
http://www.portalbn.ro[accesat: 15.06.2012]

55