Sunteți pe pagina 1din 10

© Lucia Vreja

Relații umane și procese sociale

ASE, București

Proces social = formă de interacțiune socială prin care membrii societății se raportează la ceilalți:

a) Schimbul – interacțiune voluntară în care părțile schimbă beneficii tangibile/intangibile, reciproc avantajoase;

Ex.: prietenie, mariaj, afaceri, politică etc.

Schimbul funcționează bine atunci când indivizii întorc favorul pe care l-au primit, menținând un echilibru între a da și a lua;

Norma reciprocității = stă la baza schimbului și se referă la

menținerea balanței între „a da” și „a lua”;

Aproape toate relațiile voluntare implică așteptarea schimbului, deși recompensa poate nu fie egală;

Relațiile de schimb pot fi și, adesea, sunt inegale, însă indivizii evaluează în permanență avantajele relației.

© Lucia Vreja

Relații umane și procese sociale

ASE, București

b) Cooperarea indivizii lucrează împreună pentru a atinge obiective

comune;

Ex.: soții, vecinătatea, națiunea etc.

Dacă schimbul este un „negoț” („eu îți dau ceva, iar tu îmi dai altceva în schimb”), cooperarea este muncă în echipă;

Indivizii cooperează atunci când există o amenințare comună, când cooperarea este în interesul lor, când există un sentiment de apartenență și identitate.

c) Competiția lupta pentru resursele limitate, reglementată de reguli

împărtășite;

Apare atunci când obiectivele indivizilor sunt reciproc exclusive și când există reguli clare pentru condițiile în care victoria este

considerată dreaptă, iar învingerea tolerabilă;

Competiția poate stimula progresul, dar poate duce la diminuarea cooperării, la stress și inegalități sociale;

Competiția este problematică în special în grupurile primare, informale

(ex.: familie, prieteni).

© Lucia Vreja

Relații umane și procese sociale

ASE, București

d) Conflictul lupta pentru resurse limitate fără existența sau fără respectarea unor reguli împărtășite (nicio tactică nu este interzisă);

Conflictul cu cei din afară poate fi bun deoarece sporește solidaritatea și coeziunea grupului („noi împotriva celorlalți”);

De la națiuni întregi (grupuri mari, formale) la școli (grupuri mici,

formale/informale), grupurile au aflat că inițierea unui conflict cu cei din afară ajută la limitarea conflictului în interior.

Schimbul, cooperarea, competiția și chiar conflictul sunt aspecte importante ale relațiilor noastre cu ceilalți, foarte puține dintre relațiile noastre implicând doar un singur tip de proces social;

Interacționăm cu alți indivizi într-o gamă largă de relații,

temporare sau permanente, formale sau informale.

© Lucia Vreja ASE, București

Grupuri sociale

Grup social = ansamblu de persoane, format din doi sau mai mulți indivizi, cu următoarele caracteristici:

- membrii interacționează frecvent, în cadrul unei structuri de statusuri, reguli și norme recunoscute;

- membrii împărtășesc un sentiment comun de apartenență și de

interdependență.

Grupurile se bazează pe solidaritate, ajută indivizii la integrarea în societate și oferă beneficii (tehnici de rezolvare a problemelor/supraviețuire, satisfacerea nevoilor personale și

emoționale).

Categorie = ansamblu de persoane care împărtășesc o trăsătură comună, însă nu interacționează direct:

- Ex.: studenții dintr-o universitate.

Mulțime = un ansamblu de persoane care se reunesc temporar, cu un scop comun, dar care nu depind unele de altele:

- Ex.: pasagerii dintr-un autobuz, cumpărătorii dintr-un magazin.

© Lucia Vreja ASE, București

Tipuri de grupuri

Grupuri primare:

- caracterizate de interacțiunea directă, „față-în-față”;

- informale, mai puțin specializate, mici și personale (familia, prietenii, colegii etc.);

- interacțiunile sunt bazate pe emoții, relațiile sunt relativ permanente și

generează un puternic sentiment de loialitate și apartenență, fiind sursă de identitate personală;

- servesc, în principal, la satisfacerea nevoilor expresive (apartenență,

sprijin emoțional).

Grupuri secundare:

- formale, specializate, de dimensiuni mari și impersonale;

- comunicarea este, de obicei, indirectă, iar durata temporară;

- relațiile sunt raționale și contractuale, iar participanții interacționează

pentru îndeplinirea unui obiectiv clar;

- ajută la satisfacerea nevoilor instrumentale (achiziția de cunoaștere/abilități);

- deciziile sunt bazate pe rațiune și reguli, iar coeziunea este slabă,

bazată pe interes.

© Lucia Vreja ASE, București

Tipuri de grupuri

Toate grupurile stabilesc granițe, făcând distincție între cei care fac

parte dintr-un grup și cei care nu fac parte, cele două categorii de persoane fiind tratate diferit:

- „In-group” grup căruia un individ îi aparține și cu care se identifică;

- „Out-group” grup căruia un individ nu îi aparține și față de care

manifestă competiție și chiar ostilitate.

Distincția între noi” și „ceilalți” ne ajută la construirea identității de sine și la perceperea stimei de sine;

În plus, grupurile sunt solidificate de această distincție: percepția existenței unui inamic sau a unui grup ostil duce la creșterea coeziunii grupului;

Cu toate acestea, distincția „noi- eipoate promova discriminarea

pe criterii de clasă, rasă, sex, vârstă etc.

Criteriile stabilite de grupuri pentru a deveni membru pot fi:

- formale și clar definite (ex.: apartenența la un club exclusivist);

- informale și vag definite (ex.: apartenența la grupul de prieteni).

© Lucia Vreja ASE, București

Grupul de referință

Grup de referință = grupul la care se raportează indivizii în

mod regulat, care influențează comportamentul și atitudinile sociale ale unei persoane, chiar dacă aceasta îi aparține sau nu;

În mod normal, indivizi aleg grupuri de referință ai căror

membri sunt similari, însă uneori se alege un grup în funcție de aspirații:

- Atunci când ne evaluăm idealurile, obiectivele, realizările etc. ne raportăm automat la standardele unui grup anume; uneori, ne raportăm la grupul de apartenență (familie, prieteni), alteori la un grup din care nu facem parte, dar din care vrem facem parte (ex.:

grup profesional).

Raportarea la grupurile de referință ne ajutăm să explicăm de ce uneori comportamentul și atitudinile noastre diferă

de cele ale grupului de apartenență. În acest caz, grupurile

de referință sunt o sursă de socializare anticipativă.

© Lucia Vreja

Grupul de referință și deprivarea relativă

ASE, București

Grupurile de referință pe care le alegem au un efect puternic

asupra noastră:

- Gradul de fericire scade atunci când ne raportaăm la grupuri care sunt superioare, ceea ce duce la deprivare relativă;

- Gradul de fericire/satisfacție crește atunci când ne raportăm la

grupuri inferioare.

- Deprivarea relativă se referă la sentimentele și condițiile de deprivare resimțite de un individ în raportarea sa la un anumit

cadru de referință, fiind efectul discrepanței dintre aspirațiile și

posibilitățile individului în cauză:

- O persoană (A) simte lipsa unui bun (X), fiind deprivat relativ de el, dacă: i) nu are X; ii) vede o persoană sau mai multe care au X (inclusiv pe el însuși în trecut, viitor sau în abstract); iii) vrea să aibă X; iv) vede ca plauzibilă eventualitatea de a avea X”.

© Lucia Vreja ASE, București

Grupurile secundare în prezent

- În societățile preindustriale, grupurile primare satisfăceau atât nevoile expresive, cât și nevoile instrumentale;

- În societățile industriale și postindustriale, odată cu adâncirea diviziunii muncii, nevoile instrumentale sunt satisfăcute, în principal, de grupurile secundare;

Influențe majore asupra grupurilor primare:

- Mobilitatea teritorială și socială a populației duce la slăbirea legăturilor cu familia, prietenii, colegii etc.;

- Dependența de grupurile secundare chiar și pentru nevoile

expresive (ex.: probleme în familie consiliere familială);

- Slăbirea controlului social (cu cât e mai slabă legătura cu

cei apropiați, cu atât mai mică tendința de conformare).

© Lucia Vreja ASE, București

Interacțiunea în grupuri

- Petrecem cea mai mare parte a vieții noastre în grupuri și, prin urmare, calitatea interacțiunii dintre membri este crucială:

Mărime – deși grupurile mari pot genera mai multe idei și pot avea mai multă putere, satisfacția individuală este redusă, capacitatea de influență a indivizilor mai mică, interacțiunea mai impersonală și mai structurată;

Proximitate fizică – interacțiunea este calitativ superioară când membrii sunt apropiați fizic;

Comunicare – interacțiunea poate fi facilitată/blocată de modelele

de comunicare;

- Modelele de comunicare sunt adesea create, accidental sau intenționat, prin dispunerea în spațiu a membrilor grupului.

Coeziunea = nivel înalt de interacțiune și sentimente puternice de

atașament și (inter)dependență;

- Factori care influențează coeziunea: mărime mică, similaritate, interacțiuni frecvente, durată mare, o distincție clară între insideri și outsideri, legături slabe cu outsiderii.