Sunteți pe pagina 1din 4

Răzeni, satul de făuritori ai Marii Uniri

Tiberiu N. Olariu, 12 Decembrie 2018

În contextul Anului omagial al unității de credință și de neam și al Anului comemorativ


al făuritorilor Marii Uniri din 1918 în Patriarhia Română, dar și în perspectiva anului
2019, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române An omagial al satului
românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari), satul Răzeni, raionul
Ialoveni, din Republica Moldova, și-a câștigat un loc binemeritat în rândul localităților
rurale reprezentative puse în legătură cu împlinirea năzuințelor de veacuri ale
neamului românesc. Originile satului Răzeni se pierd în negura anilor de apogeu a
statului moldovenesc condus de voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt.

Într-un hrisov datat la 8 iunie 1484 sunt amintiți răzeșii împroprietăriți cu această
„ocină”: „Cu mila lui Dumnezeu noi Ștefan Voevod, domnul țării Moldovei, facem
cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor ce o vor vedea sau o vor auzi
cetindu-se, că am dăruit slugilor noastre Malușca și fratelui său Neicea (și) Cozmei
Razan și fratelui său Drăguș, pentru a lor (dreaptă) și credincioasă slujbă, un loc
pustiu ce se află de amândouă părțile Vișnovățului, lângă Bâcu, în fața Sultanului și
Marasii, ca să-și facă sat și (să le fie uric) cu tot venitul. Dar jumătate din sat să fie
uric pe vecie și neclintit lui Malușca și fratelui său Neicea, iar cealaltă jumătate (să-i
fie) lui Cozma Razan și fratelui său Drăguș, (lor) și fiilor lor și nepoților lor și
strănepoților lor (și la tot neamul lor, ce se va alege mai de aproape), neclintit
niciodată în veci”.

Actul de cancelarie domnească este emis cu doar o lună înaintea marilor bătălii pe
care le-a purtat oastea moldovenească în sudul țării: bătăliile pentru cetatea Chilia de
pe Dunăre și bătălia pentru Cetatea Albă, situată la limanul Nistrului, campanii
militare desfășurate între 24 iulie și 7 august 1484. După toate probabilitățile, oștenii
menționați în hrisov se vor fi remarcat prin faptele de arme din cadrul unei campanii
militare antemergătoare, și anume bătălia pentru cetatea Crăciuna din nordul
Valahiei, desfășurată în anul 1483.

„Părintele naționalismului din Basarabia”

Localitatea Răzeni, situată la granița raionului Ialoveni cu raionul Cimișlia, este


străbătută de râul Botna, un afluent al Nistrului, și se afirmă pe scena marilor sate
românești atât prin frumusețea cadrului geografic, cât mai ales prin biografiile
personalităților cultural-politice care s-au născut în aceste ținuturi. Dintre aceștia, un
loc de plină însemnătate îl ocupă personalitățile cu rol determinant în realizarea
actului Unirii Basarabiei cu România și păstrarea identității naționale românești a
provinciei.

La loc de cinste se află personalitatea lui Ioan Gheorghe Pelivan, „părintele


naționalismului din Basarabia” (Iurie Colesnic). A văzut lumina zilei la 1 aprilie 1876
în familia lui Gheorghe Andrei și a Eugeniei Pelivan, tatăl fiind cântăreț bisericesc la
biserica din satul natal Răzeni. Urmează un parcurs educațional similar cu cel al
majorității copiilor înzestrați cu valențe intelectuale, proveniți din mediul rural
basarabean. Se înscrie la Seminarul Teologic din Chișinău, la recomandarea
unchiului său, fratele tatălui, egumenul Pimen de la Mănăstirea Căpriana. Absolvă
cursurile Seminarului Teologic din capitala guberniei țariste Basarabia în anul 1898,
după 6 ani de studiu. Își continuă pregătirea universitară înscriindu-se la cursurile
Facultății de Drept din cadrul Universității Imperiale din Dorpat, Estonia, pe atunci și
ea parte componentă a Imperiului Țarist. Viața din timpul studenției îi aduce mari
neajunsuri, generate în principal de activitățile sale, având drept deziderat
emanciparea națională a popoarelor înglobate în Imperiul Țarist. Este întemnițat la
Jurievco, la Chișinău, fiind mai apoi deportat în nordul Rusiei, la Arhanghelsk și la
Vyatka, pentru „activitate socialistă”.

În anul 1906, Ioan Gheorghe Pelivan fondează alături de Constantin Stere primul ziar
românesc de dincolo de Prut, intitulat „Basarabia”. Este propus la conducerea
Sfatului Țării, dar cedează postul în favoarea consăteanului său Ion Inculeț. A ocupat
funcţia de deputat în Sfatul Ţării de la Chişinău (1917-1918), pe cea de ministru al
justiţiei (1919-1920), s-a numărat printre delegații României la Conferinţa de Pace de
la Paris (1919-1920), a fost ales deputat şi senator în cadrul guvernelor României
interbelice. Și-a sfârșit viața pământească în închisoarea comunistă de la Sighet,
după cum tot închisorile i-au marcat și vârsta tinereții. La 4 aprilie 1976, rămășițele
sale pământești au fost aduse din „Cimitirul Săracilor” de la Cearda-Sighetul
Marmației și îngropate alături de cele ale Mitropolitului Basarabiei Gurie Grosu în
cimitirul Mănăstirii Cernica de lângă București. În amintirea memoriei vrednicului lor
consătean, autoritățile publice locale au hotărât în anul 2012 ca liceul din Răzeni să
primească numele marelui patriot Gheorghe Pelivan.

Pe lângă figura proeminentă a lui Ioan Gheorghe Pelivan, satul Răzeni a fost
leagănul copilăriei pentru alt mare patriot basarabean: Ion Constantin Inculeț.

Ion Constantin Inculeț, președintele Sfatului Țării, organism care a votat la 27 martie
1918 Unirea Basarabiei cu Patria-mamă, s-a născut în anul 1884 într-o veche familie
răzășească din Răzeni. Urmează, asemenea consăteanului său Ioan Gheorghe
Pelivan, clasele Seminarului Teologic din Chișinău, cu predare în limba rusă,
înscriindu-se mai apoi la Facultatea de Fizică-Matematică din Sankt-Petersburg,
capitala Imperiului Rus. La Petersburg, Ion Inculeț intră în corpul profesoral al mai
multor școli, fiind implicat în paralel și în activitatea politică, oferind sprijin Guvernului
provizoriu de la Petrograd, condus de Alexander Kerensky. După înlăturarea
acestuia de la putere de către facțiunea bolșevică, condusă de V.I. Lenin și Lev
Troțki, Ion Inculeț se retrage în Basarabia natală, unde este ales în unanimitate
președinte al Sfatului Țării. După declarația de Unire a Basarabiei cu România,
ocupă o serie de demnități publice de prim rang în cadrul statului național unitar
român, fiind desemnat ministru în diverse guverne alcătuite de Partidul Național
Liberal, atunci când acest partid s-a aflat la putere. Ion Constantin Inculeț va
cunoaște drama cedării Basarabiei către URSS în urma ultimatumului din 28 iunie
1940, mutându-se la veșnicele locașuri la 18 noiembrie 1940, la puțin timp după
acest tragic eveniment. A fost înmormântat în apropiere de Iași, în curtea Bisericii
`Sfântul Ioan Botezătorul” din Bârnova, localitate înfrățită cu satul Răzeni, locul de
baștină al marelui patriot basarabean.

Singura femeie aleasă în Sfatul Țării

Satul Răzeni a fost, de asemenea, localitatea în care și-a desfășurat profesia de


învățător singura femeie aleasă membru în Sfatul Țării, Elena Alistar, soția preotului
Dimitrie Alistar, paroh la Răzeni. Absolventă a Facultății de Medicină din Iași, a fost
încadrată ca medic militar în timpul Primului Război Mondial. După Unirea Basarabiei
cu Patria-mamă, a fost aleasă deputat de Cetatea Albă, pe listele Partidului Național
Moldovenesc.

Prin activitatea sa parlamentară a sprijinit inițiativele legislative și măsurile executive


elaborate de Partidul Poporului în fruntea căruia s-a aflat personalitatea mareșalului
Alexandru Averescu, născut și el în sudul Basarabiei, la Babele, Ismail.

Elena Alistar s-a remarcat între altele și prin colaborările cu presa scrisă, dar mai
ales prin fondarea Ligii Culturale a Femeilor din Basarabia și a Ligii Femeilor
Române, înființate cu scopul de a întări conștiința românească de neam a femeilor
din Basarabia. De asemenea, a participat activ și la campaniile desfășurate de
Crucea Roșie Română în Basarabia.

Ca și venerabilul său consătean, marele bărbat de stat Ioan Gheorghe Pelivan,


Elena Alistar a cunoscut ororile poliției politice a regimului comunist instaurat în
România postbelică, stabilindu-i-se domiciliul forțat la Pucioasa, în județul
Dâmbovița, localitate în care și-a dat și obștescul sfârșit la 10 ianuarie 1955.

Cristelnița bisericii din satul Răzeni a fost, de asemenea, martora nașterii „din apă și
din Duh” a preotului Dimitrie Balaur, consilier cultural la Episcopia Hotinului, nășit de
însăși familia preotului Dimitrie și Elena Alistar, răspunsurile la strană fiind date de
cântărețul bisericii, Gheorghe Andrei Pelivan, tatăl marelui patriot Ioan Gheorghe
Pelivan.

Răzeniul a constituit fără îndoială matricea spirituală a fruntașilor din Sfatul Țării, cea
mai înaltă autoritate politică din Basarabia anilor 1917-1918. Numele acestui sat va
rămâne pe vecie înscris în istoria neamului românesc atât prin vechimea actului său
constitutiv, plasat în vremea domniei Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, dar mai
ales prin activitatea patriotică prodigioasă desfășurată de personalitățile născute în
hotarele sale la sfârșit de secol XIX și început de secol XX. Această pleiadă de
„părinți fondatori” ai României Mari și-au adus prin activitatea și inițiativele lor o
contribuție substanțială la împlinirea idealului de veacuri al neamului românesc:
Unirea într-un singur stat național, făurirea României Mari!
Galerie foto: