Sunteți pe pagina 1din 61

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE S1 AMENAJĂRII TERITORIULUI 

ORDIN   Nr. 24/N din 25.08.1994 

Având în vedere avizul Consiliului Tehnico­Ştiinţific nr. 128/27.04.1994, 
In  temeiul  Hotărârii  Guvernului  nr.  795/1992,  modificată  prin  Hotărârea  Guvernului  nr. 
491/1993  privind  organizarea  şi  funcţionarea  Ministerului  Lucrărilor  Publice  şi  Amenajării 
Teritoriului, 
In conformitate cu Hotărârea Parlamentului nr. 11/1992 şi a Decretului nr. 223/1992, 
Ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, emite următorul 

ORDIN: 

Art. 1. Se aprobă ,,Instrucţiuni Tehnice de proiectare şi execuţie privind organizarea camerelor 
curate  utilizate  în  domeniul  sănătăţii  (spitale,  laboratoare  şi  industria  farmaceutică)”  indicativ  C 
253/0—94, şi „Instrucţiuni tehnice de proiectare şi execuţie a elementelor de construcţii şi de instalaţii 
pentru  camere  curate  utilizate  în  domeniul  sănătăţii  (spitale,  laboratoare  şi  industria  farmaceutică)" 
indicativ C 253/1—94. 
Art. 2. Instrucţiunile de la art. 1 intră în vigoare la data publicării în Buletinul Construcţiilor. 
Art. 3. Direcţia Coordonare, Cercetare Ştiinţifică şi Reglementări Tehnice pentru Construcţii, va 
aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. 

MINISTRU, 
MARIN CRISTEA 

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI AMENAJĂRII TERITORIULUI 

DIRECŢIA COORDONARE CERCETARE ŞTIINŢIFICA ŞI REGLEMENTARI TEHNICE 
PENTRU CONSTRUCŢII 

INSTRUCŢIUNI TEHNICE DE PROIECTARE 
ŞI EXECUTARE PRIVIND ORGANIZAREA 
CAMERELOR CURATE UTILIZATE ÎN 
DOMENIUL SĂNĂTĂŢII (SPITALE, LABORATOARE 
ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICA) 
INDICATIV C 253/0—94 
Elaborate de: 
SOCIETATEA COMERCIALA 
„ELECTROUZINPROIECT" SA 
Bucureşti 

Director general  Ing. N. Rozolimo 
Director tehnic  Ing. E. Petrea 
Responsabil temă  Ing. A. Vătuiu
Avizate de 
DIRECŢIA COORDONARE CERCETARE ŞTIINŢIFICA SI REGLEMENTARI TEHNICE 
PENTRU CONSTRUCŢII 

Director  Ing. Paul Popescu 
Responsabil lucrare  Ing. Doina Corda 

INSTRUCŢIUNI TEHNICE DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE PRIVIND ORGANIZAREA 
CAMERELOR CURATE UTILIZATE ÎN  DOMENIUL SĂNĂTĂŢII (SPITALE, 
LABORATOARE ŞI INDUSTRIA FARMACEUTICA) 
INDICATIV C 253/0­94 

1. OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE 

1.1.  Prezentele instrucţiuni tehnice de proiectare şi execuţie se referă la modul de organizare a 
camerelor curate utilizate în domeniul sănătăţii (spitale, laboratoare şi industria farmaceutică). 
1.2.  Având  în  vedere că pe plan  naţional  nu există standarde şi  normative specifice camerelor 
curate,  la  elaborarea  instrucţiunilor  tehnice,  nivelul  exigenţelor  s­a  stabilit  luându­se  ca  referinţă 
standardul american FS—209 D. 
1.3.  Instrucţiunile  tehnice  cuprind  şi  indicaţii  cu  caracter  general,  care  pot  fi  folosite  la 
proiectarea  şi  execuţia  camerelor  curate  şi  din  alte  domenii  de  activitate,  luând  în  consideraţie,  de 
fiecare dată, cerinţele proceselor şi activităţilor care se desfăşoară în interior. 
1.4. Activităţile din domeniul sănătăţii care necesită desfăşurarea proceselor în camere curate, cu 
încărcare microbiologică cât mai redusă (aseptice), pot fi grupate după specificul acestora, astfel: 
a) Unităţi sanitare : 
—  intervenţii  chirurgicale:  chirurgie  generală,  operaţii  cardiovasculare,  toracice  şi  renale, 
operaţii de transplant ; 
Elaborate de 
SOCIETATEA COMERCIALĂ „ELECTROUZINPROIECT" ­ S.A. BUCUREŞTI 
Aprobate de: 
MINISTRUL   LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI  AMENAJ ARII TERITORIULUI 
cu Ordinul nr. 24/N djn 25.08.94 

—terapie postoperatorie; 
— tratamente arsuri; 
— asistenţă medicală pentru nou­născuţi şi prematuri; 
— laboratoare: chimie, biochimie, virusologie, culturi celulare, preparare vaccinuri, control 
b) Unităţi industriale farmaceutice: 
— înfiolarea soluţiilor injectabile şi perluzabile şi a vaccinurilor; 
—  laboratoare:      control  sterilitate      şi      prezenţă      particule  materiale  în  soluţii  injectabile  şi 
perfuzabile. 
1.5. In anexa 1 sunt definiţi termenii utilizaţi în prezentele instrucţiuni. 
1.6. Prezentele instrucţiuni tehnice nurse referă la asigurarea utilităţilor aferente proceselor care 
se desfăşoară în interiorul camerelor curate 
2. CAMERE CURATE — CLASE DE PURITATE ŞI TIPURI 
2.1. Camere curate 
2.1.1. Spaţiile unde se, exercită un control al purităţii aerului sunt denumite „camere curate".
2.1.2.    Gradul  de  puritate  a  aerului  este  definit  prin  concentraţia  numerică  a  particulelor  în 
suspensie  din  incinta  respectivă,  corespunzătoare  nivelului  granulometric  indicat  în  tabelul  1  şi  este 
invers proporţional cu clasa camerei curate. 
Limita  „clasei  camerei  curate"  o  constituie,  concentraţia  maximă  pentru  fiecare  nivel 
granulometric, prezentată în ordine crescătoare a dimensiunilor în tabelul 1. 
Curbele de distribuţie sunt prezentate în fig 1. 
2.1.3.  Performanţele (clasele) camerelor curate pot fi specificate în cele trei situaţii ale acestora : 
—cameră curată goală ; 
—cameră curată în repaus ; 
—cameră curată operaţională 
S­a constatat în mod statistic că o cameră curată operaţională are un nivel de puritate a aerului de 
cea 10 ori inferior celui măsurat pentru camera curată goală. 

Tabelul   1 
CLASELE CAMERELOR CURATE 
Clasa camerei  Număr maxim de particule pe picior cubic (0,028 m.c.) 
curate 
Dimensiunea particulelor în microni 

0,1  0,2  0,3  0,5  5,0 

1 35  7,5  0,3  l  _ 


10  350  75  3  10  — 
100  750  30  100 
—  — 
1000  300  1000  7 
—  — 
10000  10000  70 
—  —  — 
100000  100000  700 
—  —  — 
2.1.4.  Definirea  claselor  camerelor  curate  diferă  în  funcţie  de  standardul  utilizat.  în  tabelul  2, 
sunt  indicate definirea claselor camerelor curate cenform  standardelor FS—209 D (SUA), VDI 2083 
(Germania)  şi  GEN  (Europa),  precum  şi  echivalenţa  acestora  pentru  a  permite  tehnologilor  să 
stabilească datele de temă în funcţie de cerinţele beneficiarului. 
2.2. Filtre finale 
2.2.1.Clasa de puritate a aerului determină alegerea tipului de filtre finale şi a tipului fluxului de 
aer, care la rândul lor conduc la adoptarea sistemului de introducere a aerului. 
2.2.2. Filtrele finale constituie componenţa esenţială într­o cameră curată întrucât acestea elimină 
particulele aflate în suspensie în aerul introdus în incăpere. 
Pentru a se obţine un nivel cât mai ridicat de purificare a aerului se foloseşte procedeul de filtrare 
progresivă, prefiltrele montându­se de regulă centralizat. 
Filtrele finale se recomandă a fi amplasate cât mai aproape de camera curată, de preferinţă chiar 
în plafonul (sau peretele) acestora. 
In  cazul  amplasării  lor  la  distanţă,  particulele  submicronice,  se  pot  aglomera  pe  pereţii 
tubulaturii, în aval faţă de
Metoda de măsurare: 
1.  Filtrare­numărare sub microscop 
2.  Disperisia luminii 

Dimensiunea  particulelor (μm ) 

Fig.  1 — Diagrama de distribuţie a particulelor 

DEFINIREA CLASELOR CAMERELOR CURATE ŞI ECHIVALENŢA STANDARDELOR 

Nr.  Standarde  U.M  Clasele camerelor curate 


crt.  şi caracteristici 
0  1  2  3 
1.  Standard 
FS 209 D­USA 
1.1.  Clasa  camerei  100 000  10 000  1000  100  10  1 
curate 
1.2.  Numărul      maxim  cu 100 000  10 000  1000 100 10 1 
admis  de particule  ft­ 1  3 500  350  35  3,5  0,35  0,035 

mai  mari  de  0,5  mc­  3 500 000  350 000  35 000  3 500  350  35
μm 
2.  Standard  VDI­ 
2083­Germania 
2.1.  Clasa  camerei  6  5  4  3  2  1 
curate 
2.2.  Numărul      maxim 
admis  de  particule  ­1 
mai  mc  4 000 000  4 00 000  40 000  4 000  400  40 
mari de 0,5 μm 
3.  Standard CEN — 
Europa 
3.1.  Claşa  camerei  6  5  4  3  2  1 
curate 
3.2.  Numărul  maxim 
admis  de  particule  ­1 
mc  1 000 000  100 000  10 000  1000  100  10 
mai 
mari de 0,5 μm 
0  1  2  3 
4.  Echivalenţa,  100 000  10 000  1000  100  10 1 
4.1.  standardelor  6,55  5,55  4,55  3,55  2,53  1,55 
FS­209D 
CEN 
4.2.  VDI­2083  6,6  5  4  3  2  1 
CEN  5,6  4,6  3,6  2,6  1,6 
4.3.  FS­209  D  100 000  10 000  1000  100  10  1 
VDI­­2083  6  5  4  3  2  1 
NOTĂ: cu.ft = picior cubic (1 cu ft = 0,028 mc) 

filtre, acumulându­se în timp până când se îngreunează suficient de mult pentru a se dizloca, fiind apoi 
introduse prin suflare în camera curată, mărind în acest fel nivelul de impurificare a aerului. 
2.2.3. Eficienţa filtrelor finale este dată de procentul de microparticule de o anumită dimensiune 
reţinute.
Dimensiunile particulelor colectate cu cea mai joasă eficienţă de către filtrele finale se situează. 
în domeniul 0,05 ... 0,2 μm, particulele mai mici de 0,05 μm fiind reţinute cu înaltă eficienţă, deoarece, 
ele difuzează mult mai rapid pe suprafaţa colectoare a  filtrului. 
Categoriile de filtre cu înaltă eficienţă stabilite pe plan mondial sunt : 
—  HEPA (High Effciency Particulate Air) : 
min. 99,99% particule de 0,3 μm conform testului „Sodium Flame"— Eurovent 4/4 ; 
—  ULPA (Ultra Low Penetration Air) : 
min. 99,999% particule de 0,3 μm conform testului „Sodium Flame" —Eurovent 4/4 ; 
—  VHSI   (Very High Speed Integration) : 
min. 99,9995 particule de 0,12 fim conform testului de spectrometrice cu laser ; 
—  MEGA : 
min. 99,99995% particule de 0,12 μm conform testului de spectrometrie cu laser sau testări 
cu aparatură  cu  comandă numerică  asistată  de calculator.
2.3. Fluxul de aer prin camera curată 

2.3.1. Puritatea aerului din camera, curată depinde şi de modul de circulaţie a aerului, respectiv 
de fluxul de aer. 
Personalul  care  lucrează  în  camera  curată  produce  în  permanenţă  impurificarea  aerului,  iar 
modul  în  care  această  impurificare  este  eliminată  prin  sistemul  de  circulaţie  a  aerului  influenţează 
clasa camerei curate. 
2.3.2. Curgerea aerului în cadrul camerei curate poate fi organizată în două moduri : 
—  curgerea turbulentă  — flux de aer convenţional; 
—  curgerea laminară  — flux de aer unidirecţional. 
Fluxul unidirecţional permite realizarea unui gradele puritate a aerului mult mai bun decât fluxul 
convenţional,  dar  necesită  costuri  mai  mari  şi  este  mai  dificil  de  realizat.  Se  pot  realiza  şi  camere 
curate cu flux de aer hibrid (combinat). 

2.4. Sisteme de introducere a aerului 

2.4.1.  Sistemele de introducere a aerului se aleg în funcţie de clasa de puritate a camerei curate 
şi de procesele ce se desfăşoară în interiorul ei. 
2.4.2.  Cele mai utilizate sisteme de introducere a aerului în camera curată sunt : 
—  sisteme de introducere „in line" ; 
—  sisteme de introducere cu „plenum" ; 
—  sisteme de introducere   cu   alimentare   individuala   la filtru. 
2.4.2.1.  Sisteme de introducere „in line" " 
Acest  sistem  de  introducere  permite  realizarea  de  camere  curate  cu  clasele  100  000,  10  000  şi 
uneori 1 000 
In  unele  cazuri,  datorită  cerinţelor  constructive  sau  a  altor  restricţii  care  nu  permit  amplasarea 
filtrelor  finale  în  plafon,  se  impune  amplasarea  acestora  pe  tubulatura  de  introducere  a  aerului.  In 
aceste cazuri se utilizează sistemele de introducere a aerului cu filtre „in line", care folosesc baterii de 
filtre finale amplasate centralizat pe tubulatura de introducere. 
Introducerea aerului in camera curată se poate face fie prin anemostatele montate discontinuu în 
plafon (în acest  caz  filtrele  finale pot fi amplasate  imediat deasupra  anemostatelor sau centralizat pe 
tubulatură); fie prin panouri perforate care ocupă întreaga suprafaţă a plafonului (filtrele finale montate 
centralizat pe tubulatură). 
Gurile  de  aspiraţie  a  aerului  sunt  amplasate  la  partea  inferioară  a  pereţilor,  cât  mai  aproape  de 
pardoseală, sau în pardoseală. 

2.4.2.2.  Sisteme de introducere cu „plenum" 

Aceste  sisteme  de  introducere  cuprind  o  cameră  de  presiune  care  delimitează  un  spaţiu  de 
repartizare volumetrică a aerului, aflat deasupra plafonului cu filtre al camerei curate, având la partea 
superioară un acoperiş etanş, tot ansamblul fiind denumit „plenum". 
Aerul  este  introdus prin unul sau  mai  multe canale de  ventilaţie,  la o presiune  mai  mare decât 
cea  interioară  pentru  a  forţa  pătrunderea  sa  prin  filtrele  finale  în  camera  curată.  Deoarece  sistemul 
necesită  un  număr  redus  de  canale  pentru  alimentarea  plenumului,  rezultă  o  economie  de  spaţiu  şi 
costuri  mai  mici,  atât pentru realizarea tubulaturii cât şi pentru montaj,  în  comparaţie cu sistemul de 
alimentare individuală pe filtru. 
Filtrele  finale  pot  ocupa  parţial  sau  integral  plafonul  camerei  curate,  iar  suprafaţa  de  filtrare  a 
plafonului poate fi extinsă uşor prin înlocuirea panourilor pline cu module de filtrare.
Presiunea  din  plenum  fiind  mai  mare  decât  presiunea  din  camera  curată,  etanşeizarea  filtrelor 
amplasate în plafon are o importanţă majoră pentru a înlătura posibilitatea pătrunderii aerului nefiltrat 
în camera curată. 
Evacuarea aerului se poate face prin guri de aspiraţie amplasate  la partea inferioară a pereţilor, 
cât mai aproape de pardoseală, dispuse pe doi sau patru pereţi, sau prin pardoseală, folosind de regulă 
pentru aceasta o pardoseală flotantă perforată, obţinându­se în ambele variante un flux de aer vertical. 
Sistemul de introducere cu plenum se poate utiliza şi pentru obţinerea unui flux de aer orizontal. 
In acest caz filtrele finale sunt amplasate pe unul din pereţi, putând ocupa parţial sau integral suprafaţa 
acestuia,  evacuarea  făcându­se  prin  aspiraţie  prin  peretele  opus,  prin  guri  amplasate  la  nivelul 
plafonului şi pardoselii sau pe întreaga suprafaţă a peretelui, care poate să fie prevăzut şi cu filtre. 
2.4.2.3. Sisteme de introducere cu alimentare individuală la filtru 
Sistemele de introducere cu alimentare individuală la filtru folosesc module care formează unităţi 
autonome  de  filtrare,  amplasate  în  reţeaua  din  plafon  (flux  vertical)  sau  în  unul  din  pereţi  (flux 
orizontal). 
Introducerea  aerului  se  face  printr­o  tubulatură  principală  din  care  se  ramifică  conducte 
individuale racordate la fiecare unitate de filtrare autonomă. 
Deoarece  camera  curată  are  o  presiune  mai  mare  decât  spaţiul  de  deasupra  sau  din  jurul 
modulelor de filtrare, etanşeizarea unităţilor de filtrare din reţeaua plafonului/peretelui este mai puţin 
critică, astfel posibilitatea pătrunderii aerului nefiltrat prin neetanşeităţile din plafon este eliminată. 
Pentru evacuarea aerului  se  folosesc  metode similare  celor descrise  la sistemele de  introducere 
cu plenum. 
Avantajele folosirii acestor sisteme de introducere sunt : 
—  nu necesită un acoperiş (plenum) ; 
—  modulele  cu  filtre  celulare,  înlocuibile,  oferă  posibilitatea  controalelor  periodice  facile, 
conform diverselor cerinţe ; 
— reglaj individual pe filtru ; 
— zgomot redus faţă de sistemele cu plenum. 
Pentru evacuarea aerului  se  folosesc  metode similare  celor descrise  la sistemele de  introducere 
cu plenum. 

2.5.   Recircularea aerului 
Pentru  reducerea  cheltuielilor  energetice  şi  materiale,  se  foloseşte,  de  cele  mai  multe  ori, 
recircularea  aerului.  Aceasta  se  poate  face,  fie  recirculând  o  parte  a  aerului  printr­o  tubulatură 
prevăzută cu filtre adecvate, către filtrele finale, fie recirculând aerul în camera de amestec a instalaţiei 
de climatizare. 
Aerul este recirculat prin folosirea gurilor de aspiraţie prevăzute în pereţi, a pardoselilor flotante 
perforate (flux vertical) sau a pereţilor de filtre (flux orizontal). 

2.6.   Tipuri de camere curate 
Camerele curate se pot clasifica în funcţie de modul de organizare, a fluxului de aer în interior : 
—  cu flux convenţional pentru clase de puritate : 100 000,   10 000, 1000 ; 
—  cu flux de aer unidirecţional pentru clase de puritate : 100,  10,  1. 

2.6.1. Camere curate cu flux de aer convenţional 
In camerele curate cu flux convenţional, aerul este introdus în încăpere prin filtrele amplasate, în 
general,  la  nivelul  plafonului  şi  este  evacuat  prin  gurile  practicate  în  pereţi,  cât  mai  aproape  de 
pardoseală,  neexistând  nici  un  fel  de  cerinţe  în  ceea  ce  priveşte  uniformitatea  curgerii  aerului, 
punându­se  accent,  in  primul  rând,  pe  filtrarea  aerului.  Aerul  circulă  pe  traiectorii  neregulate,
principalul inconvenient constituindu­1 turbulenţa, care menţine în suspensie particulele, împiedicând 
depunerea sau preluarea lor de sistemul de recirculare. 
În aceste condiţii se recomandă ca viteza aerului în incăpere să fie de 0,15 ... 0,45 m/s, vitezele 
mai redusa permiţând depunerea particulelor. 
Camerele cu flux convenţional constituie o soluţie rentabilă din punct de vedere al costurilor în 
multe  aplicaţii  în  funcţie  de  sistemul de  filtrare  şi  introducere  a  aerului  se  disting  următoarele  tipuri 
constructive : 
—camere  curate  cu  flux  de  aer  convenţional  cu  filtrele  finale  montate  pe  tubulatură  şi 
introducerea prin anemostate sau plafon perforat (fig. 2); 
—camere  curate  cu  flux  de  aer  convenţional  cu  filtrele  finale  montate  deasupra 
anemostatelor(fig. 3) ; 
—  camere  curate  cu  flux  de  aer  convenţional  cu  alimentarea  filtrelor  finale  prin  plenum  cu 
suprapresiune şi plafonul parţial ocupat cu filtre (fig. 4) ; 
— camere curate cu flux de aer convenţional cu alimentare individuală la filtre (fig.5) 

2.6.2. Camere curate cu  flux de aer unidirecţional 
In camerele curate cu flux unidirecţional aerul este introdus prin filtrele care ocupă tot plafonul 
(flux  unidirecţional  vertical)  sau  un  perete  întreg  (flux  unidirecţional  orizontal)  şi  este  evacuat  prin 
întreaga suprafaţă opusă, aerul circulând în linii paralele şi cu o viteză uniformă. In acest  fel, trece o 
singură  dată  prin  cameră,  iar  impurităţile,   de  orice   fel, create în interior sunt eliminate. 
Datorită  acestui  mod  de  curgere  directă  a  aerului;  zonele  cu  viteze  diferite  se  reduc  la  minim, 
micşorându­se în acest fel turbulenţa. 

Fig  2—  Cameră    curată  cu  flux  de  aer  convenţional,  cu  filtru  final  pe  tubulatura  de 
introducere a aerului
Fig.  3 ­ Cameră curată cu flux de aer convenţional, cu filtru final montat 
deasupra aneniostatelor
Viteza  aerului  va  fi  de  minim  0,45  m/s  pentru  a  se  preîntâmpina  depunerea 
particulelor.  Aceste  considerente  sunt  valabile  pentru  camera  curată  goală,  unde  se 
realizează  curgeri  laminare.  Aparatura,  mobilierul  şi  personalul  din  încăpere,  care 
constituie obstacole în calea fluxului de aer, fac ca acesta să nu mai fie laminar, rezultând 
zone cu viteze de curgere diferită, fapt ce conduce  la  înrăutăţirea  nivelului de puritate a 
aerului  prin  apariţia  locală  a  turbulenţei.  Pentru  aceste  camere  curate, operaţionale,  ter­ 
menul de definire adecvat este „camere curate cu flux unidirecţional". 

2.6.2.1. Camere curate cu flux unidirecţional orizontal 
In camerele curate cu  flux unidirecţional orizontal, aerul este  introdus prin  filtrele 
finale  amplasate  pe  toată  suprafaţa  unui  perete  şi  este  evacuat  prin  peretele  opus,  care 
cuprinde de asemenea filtre pe toată suprafaţa sa pentru a facilita recircularea aerului (fig. 
6). 
Pentru evacuarea aerului se pot folosi şi guri de aspiraţie amplasate pe peretele opus 
la  nivelul plafonului  şi al pardoselii, caz  în care curgerea aerului  nu se  mai  face  în  linii 
paralele pe tot parcursul camerei, ci numai în apropierea peretelui de introducere. 
Clasa camerei curate, obţinută în diversele porţiuni ale încăperii variază foarte mult, 
depinzând de tipul activităţii şi procesul care se desfăşoară în interior. 
La punctele de lucru situate în apropierea peretelui de introducere a aerului se poate 
realiza clasa 100 sau chiar mai bună, dar clasa se înrăutăţeşte pe măsură ce ne depărtăm, 
deoarece  se  produce  impurificarea  aerului  de  către  posturile  de  lucru  situate  în  amonte. 
Din  acest  punct  de  vedere  este  recomandabil  ca  distanţa  dintre  cei  doi  pereţi  cu  filtre 
(introducere­evacuare)  să  fie  cât  mai  mică  —  fluxul  să  fie  realizat  paralel  cu  lăţimea 
camerei. 
Camera curată cu flux unidirecţional orizontal este foarte practică şi rentabilă, mai 
ales în aplicaţiile în care trebuie construită în cadrul unor spaţii existente unde înălţimea 
este  limitată  şi  nu  permite  realizarea  unor  camere  cu  flux  vertical,  sau  în  unele  situaţii 
speciale care necesită utilizarea unor
Fig. 6 — Cameră   curată   cu   flux   unidirecţional    orizontal 

„corpuri­obstacole"  (utilaje,  mese,  platforme  etc.)  cu  suprafeţe  orizontale  mari  care 
obturează inacceptabil fluxul vertical, conducând la mărirea turbulenţei. 

2.6.2.2. Camere  curate    cu    flux    unidirecţional   vertical descendent 


Camerele  curate  cu  flux  unidirecţional  vertical  descendent  au  plafonul  ocupat  in 
întregime  cu  filtre  (fig.  9)  iar  evacuarea  aerului  se  realizează  prin  pardoseala  flotantă 
perforată. 
Mişcarea aerului creiată contribuie la deplasarea particulelor spre pardoseală şi apoi în 
exteriorul camerei, evitând în acest fel acumularea lor în cameră. Particulele generate într­ 
un anumit punct de lucru sunt eliminate fără afectarea celorlalte locuri de muncă. 
Pentru  evacuare  este      posibil      să      se      utilizeze        dispozitive,  speciale  amplasate 
continuu  pe  perete  la  nivelul  pardoselii,  în  acest  caz  curgerea  aerului  nu  mai  este  practic 
planparalelă (nivelul maxim de puritate care se poate obţine este clasa 100). 
Din punct de vedere al sistemului de introducere a aerului în cameră se disting două 
tipuri constructive : 
—cu alimentarea filtrelor prin plenum cu suprapresiunc (% 7) ; 
—cu alimentare individuală a filtrelor (fig. 8).
Fig.7 ­ Cameră curată cu flux unidirecţional  vertical  descendent cu alimentarea 
filtrelor  prin   plenum   cu   suprapresiunc   şi pardoseală flotantă
Fig.  8 —  Cameră curată cu  flux unidirecţional  vertical descendent, cu alimentare 
individuală   a   filtrelor şi   pardoseală   flotantă 

Camerele curate cu flux unidirecţional vertical descendent asigură mediul de lucru 
cel  mai  curat  realizat  până  în  prezent,  permiţând  obţinerea  claselor  100,  10  şi  1,  dar 
necesită costuri mai mari faţă de celelalte tipuri de camere curate. 
2.7. Condiţii de confort interior 
In  vederea  obţinerii  unui  microclimat  normal  de  lucru  pentru  personalul  operativ 
din cadrul camerelor curate este necesar să se asigure anumite condiţii de confort interior. 

Parametrii care se urmăresc sunt : 
— conţinutul de microparticule poluante din aer ; 
— viteza de circulaţie a aerului ; 
— temperatura şi umiditatea relativă a aerului ;
—  nivelul de iluminare ; 
—  nivelul de zgomot. 
De  cele  mai  multe  ori  aceşti  parametri  sunt  condiţionaţi  şi  de  procesul  tehnologic 
care se desfăşoară în interiorul camerei curate, condiţiile rezultate fiind mult mai severe 
decât cele de confort interior. 

2.7.1. Conţinutul de microparticule poluante din aer 
Aerul  atmosferic  conţine,  în  diverse  cantităţi,  microparticule  poluante,  care  pot  fi 
grupate în funcţie de natura acestora astfel : 
—  praf:  constituit din particule organice şi/sau anorganice solide (cărbune, ciment, 
negru de fum, etc.) ; 
—  aerosoli:  formaţi    din  picături  foarte  fine  de  diverse  lichide  (organice  sau 
anorganice) ; 
—  gaze :  provenite  din  procesele  industrial  şi  din  procesele de ardere (gaze de 
eşapament, fum de tutun, ş.a.) ; 
—  polen  şi  spori  de  plante:  particule  organice  complexe  provenite  din  flora 
ambientală ; 
—  microorganisme (bacterii şi  viruşi), care se află de cele  mai  multe ori  fixate pe 
un suport material. 
Dimensiunile tipice ale microparticulelor poluante conţinute în aer se încadrează, în 
general, în domeniile indicate în tabelul 3. 
Tabelul  3 

DIMENSIUNILE MICROPARTICULELOR   POLUANTE 
Nr.  Microparticule tipice  Gama  Dimensiuni tipice 
crt.  de  (microni) 
dimensiuni 
(microni) 
1  Polen şi spori de plante  5...150  8...80 
2  Praf de cărbune şi ciment  1...100  2...50 
3  Bacterii  0,1...10  0,3...3 
4  Fum de tutun  0,02...1,5  0,04...0,5 
5  Viruşi  0,005...0,5  0,01. ..0,2 

Clasa  de  puritate  a  aerului  rezultă  din  considerente  tehnologice  în  funcţie  de 
procesul care se desfăşoară în interiorul camerei curate. 

2.7.2.  Viteza de circulaţie a aerului 
Vitezele  de  circulaţie  a  aerului  prin  camerele  curate  se  vor  menţine  în  funcţie  de 
clasa camerelor curate între următoarele limite : 
— clasa   1 000               v = 0,1 ...0,25 m/s ; 
— clasa      100               v = 0,3 ...0,45 m/s ; 
— clasa        10               v = 0,45...0,5  m/s ; 
— clasa  1               v = 0,45...0,5  m/s.
2.7.3.  Temperatura şi umiditatea relativă a aerului 
In  general,  temperatura  şi  umiditatea  relativă  a  aerului  (valoare,  variaţie  şi 
uniformitate)  impuse  de  procesul  tehnologic  asigură  condiţiile  de  confort  interior, 
conducând la variaţii foarte mici ale acestor parametri. 
Din punct de vedere al confortului parametrii pot fi fixaţi în cadrul valorilor: 
—  temperatură = 18...26°C ± (6,05...3)°C ; 
—  umiditate     = 35...65% (1...10)%. 
Viteza de circulaţie a aerului şi rata de reîmprospătare a sa au o influenţă importantă 
asupra temperaturii resimţite de personalul operativ, comparativ cu temperatura aerului. 
In acest fel, viteze mari ale aerului pot crea senzaţia unei temperaturi cu 2...3 0 C mai mici 
datorită accelerării procesului de evaporare prin piele. 
Pentru evitarea uscării ţesuturilor şi a producerii electricităţii statice prin frecare cu 
aerul se recomandă ca umiditatea relativă să fie peste 50°/o. In acelaşi timp, o umiditate 
relativă peste 70% conduce la apariţia condensului şi favorizează dezvoltarea bacteriilor. 
2.7.4.  Nivelul de iluminare 
Nivelul mediu de iluminare generală în interiorul camerelor curate se recomandă să 
fie de 300.500 lx. 
Iluminatul local completează iluminatul natural in funcţie de tipurile de activităţi : 
— ridicat 750...1 000 lx. ; 
— foarte ridicat şi fără umbre (sală operaţii) 50 000...60 000 lx. 
In cazurile utilizării  iluminatului  local de  nivel ridicat sau  foarte ridicat iluminatul 
general  va  asigura  un  nivel  de  iluminare  suficient  de  ridicat,  care  să  nu  conducă,  la 
senzaţia  de  orbire  la  comutarea  câmpului  vizual  al  personalului  operativ  din  zona 
iluminată  foarte  puternic  în  zona  mai  puţin  iluminată.  Acest  fapt  este  foarte  important, 
mai ales în cazul sălilor de operaţii, unde iluminatul local este de 50 000...60 000 lx. 
2.7.5. Nivelul de zgomot 
Nivelul de zgomot in camera curată este în general 40...60 dB. 
Se recomandă ca nivelul de zgomot să nu depăşească 55 dBA ± 3 dBA. 
Nivelul de zgomot se măsoară pentru camera curată goală şi/sau în repaus. 

2.8. Criterii   pentru   alegerea  tipurilor  de  camere   curate 
Principalele  criterii  recomandate  pentru  alegerea  tipurilor  de  camere  curate  sunt 
indicate in tabelul 4 — pentru camere curate cu flux de aer convenţionale şi în tabelul 5 
— pentru camere curate flux de aer unidirecţional. 
Tabelul 4 
CAMERE CURATE CU FLUX DE AER CONVENŢIONAL 
Nr.  Criterii constructive şi  U.M.  Clasa realizabilă 
crt.  operaţionale 
1000  10 000  100 000 

0  1  2  3  4  5
1  A.Criterii  100  300  500 
constructive  mp.  îngustă 
2  Mărimea camerei  3 :1  2 : 1 
Raportul 
lungime/lăţime 
0  1  2  3  4  5 
3  Inălţimea minimă  m  3,0  2,75  2,25 
4  Suprapresiunea  Pa  10... 15  10...15  5... 10 
5  Numărul  de  40... 120  20...40  10... 20 
schimbări orar 
6  Reglarea  aerului  adecvată  redusa  absentă 
introdus 
7  Amplasarea  dispozi­  plafon  plafon  plafon  sau  sus  pe 
tivelor de refulare pt.  pereţi 
aer tratat 
8  Viteza  aerului  la  m/s  0,15...0,45  0,15...0,45  0,15...0,45 
intrarea în cameră 
9  Locul  de  amplasarea  jos  pe  jos pe pereţi  jos pe pereţi 
gurilor  de  evacuare  pereţi, 
/recirculare  pardoseală 
10  Dispunerea  gurilor  continuu  pe  intermitent  pe  neuniformă 
de  evacuare/reci  cei  4 pereţi  pereţii lungi 
rculare 
11  Distanţa orizontală 
maximă de evacuare/  m  3  6  9 
recirculare 
12  Viteza de evacuare/ 
recirculare  m /s  0,1...1  1...2,5  2,5 
13  Eficienţa prefiltrelor:  %  30  80  80 
— prima treaptă 
—a  doua  treaptă  %  eliminarea  reţinere  reţinere 
(eliminare praf)  praf 
%  90  70...90  80...90 
14  Filtre finale: 
—suprafaţa  filtrelor  %  20... 50  10...20  5... 10 
raportată  la suprafaţa 
plafonului  %  99,99  99,99  95 
—eficienţă  minimă 
(sodium flame­test) 

0  1  2  3  4  5 
B.Criterii 
operaţionale
1  Suprafaţa specifică/  mp  20  10  5 
ocupant 
2  Suprafaţa de pardo­  %  minimă  30  50 
seală  ocupată  de  sedentară 
utilaje şi aparatură 
3  Activitatea  deplasare ocazională  activitate constantă 
personalului 
4  Trafic  orar  (intrări/  1...2  2...6  peste 6 
ieşiri) 
5  Imbrăcămintea  costume  halate  halate 
ocupanţilor  speciale 
6  Generarea  minimă  moderată  considerabilă 
particulelor  în 
interiorul camerei 
7  Curenţi  termici  absenţi  moderaţi  considerabili 
ascendenţi 
8  Intreţinerea  meticuloasă  sofistificată  mediocră 
curăţeniei 
9  Controlul  şi  între­  trimestrial  semestrial  anual 
ţinerea prefiltrelor 
10  Intervalul de numă­  lunar  lunar  trimestrial 
rare  a  particulelor 
de praf 

Tabelul   5 
CAMERE   CURATE   CU  FLUX   DE   AER    UNDIRECŢIONAL 
Nr.  Criterii  U.M  Clasa realizabilă 
crt.  constructive  şi 
operaţionale 
Flux vertical  Flux 
Orizontal 

100 
1  10  100 

0  1  2  3  4  5  6 
A.Criterii  Pa  15  15  15  15 
constructive 
1  Suprapresiunca 
în cameră 

0  1  2  3  4  5  6 
2  Numărul  de  schim­  500...600  500... 600  500  500
buri orar 
3  Reglarea aerului  da  da  da  da 
4  Amplasarea  plafon  plafon  plafon  perete 
dispozitivelor  de 
refulare  pentru  aer 
curat 
5  Viteza  aerului  la  m/s  0,45  0,45  0,45  0,45 
intrarea  în cameră 
6  Amplasarea  gurilor  pardo­  pardoseală  pardoseală  perete opus 
de  evacuare  /  recir­  seală­  flotantă  flotantă 
culare  flotantă  perforată  perforată  sau 
perforată  jos pereţi 
7  Eficienţa 
prefiltrelor: 
—prima treaptă  30  30  30  30 
(eliminare pral)  %  95  95  90  91 
— a doua treaptă  %  sodium  sodium  eliminare praf eliminarea praf 
flame  flame 
8  Filtre finale: 
—suprafaţa filtrelor  %  100  90... 100  90  90 
raportată  la 
suprafaţa plafonului 
(peretelui)  %  99,99995  99,9995  99,999  99,999 
— eficienţa minimă 
(sodium flame) 
B.Criterii 
operaţionale 
1  Suprafaţa  specifică  mp  40  40  30  30 
/ocupant 
2  Suprafaţa  de  minimă  minimă  minimă  minima 
pardoseală  ocupată 
de utilaje 
3  Activitatea  minimă  minimă  minimă  minima 
personalului 
4  Trafic orar   (intrări  1...2  1...2  1...2  1…2 
/ ieşiri) 

0  1  2  3  4  5  6 
5  îmbrăcămintea ocu­  costume  costume  costume  costume 
panţilor  speciale  speciale  speciale  speciale 
6  întreţinerea  curăţe­  meticu­  meticu­  meticuloasă  meticuloasă 
niei  loasă  culoasă 
7  Controlul  şi  lunar  lunar  lunar  lunar
întreţinerea 
prefiltrelor 
8  Intervalul de numă­  zilnic  zilnic  săptămânal  săptămânal 
rare  a  particulelor 
de praf 
Nota: 
In camerele curate cu flux orizontal clasa 100 este  realizabilă numai la primul front 
de lucru în apropierea peretelui cu filtre pentru introducerea aerului. 

LEGENDA   LA   FIGURILE   2...9 
1  Introducere aer tratat 
2  Filtre  finale   de   înaltă   eficienţă 
3  Tubulatură de distribuţie aer 
4  Cutie  de anemostat 
5  Anemostat 
6  Panouri   de   tavan   pline 
7  Panouri   de  pereţi 
8  Jaluzele pentru aspiraţie aer 
9   Pardoseală  de bază 
10 Plenum  de  distribuţie  aer cu  suprapresiune 
11 Corpuri de iluminat înglobate  în tavan 
12  Tubulatură  de  recirculare  aer  impurificat 
13  Filtru  final  cu  cutie proprie  de  distribuţie  aer 
14  Filtru  de  aer pentru  aer  impurificat 
15  Plenum  cu  suprapresiune  pentru  recirculare  aer 
16  Corpuri de iluminat carcasate aerodinamic 
17 Pardoseală flotantă perforată pentru aspiraţia aerului  impurificat 
18  Profile metalice de suspendare 
19  Tiranţi reglabili 
20  Reţea ortogonală de susţinere şi  etanşare 

3. PRINCIPII GENERALE PENTRU  PROIECTAREA CAMERELOR CURATE 
3.1.  La  proiectară  unei  camere  curate  este  necesar  să  se  stabilească  activităţile  şi 
procesele care au loc interior: 
—  fazele şi desfăşurarea procesului; 
—  utilajele, dotările şi tehnicile folosite ; 
—  capacitatea şi fluxurile de materiale şi personal ; 
—  nivelul de pregătire al personalului ; 
—  automatizarea   şi   conducerea   cu   calculatorul   a proceselor ; 
—  riscul/pericolul  de  contaminare:  biologic,  chimic,  radiaţii  (electromagnetice, 
luminoase, ionizante). 
3.2  Parametrii  avuţi in  vedere  la  definirea  camerei curate sunt : 
—  clasa camerei curate, definită în cele trei moduri: cameră curată goală, in repaus 
şi operaţională ; 
— gradul de contaminare microbiologică ; 
— temperatura şi ecartul admisibil ; 
— umiditatea şi ecartul admisibil; 
— condiţii exterioare ;
— nivelul de iluminare ; 
— nivelul de zgomot; 
— întreţinerea curăţeniei şi dezinfecţia ; 
—  riscurile/pericolele  pentru procese,  produse   şi   persoane. 
3.3.  Parametrii critici de proiectare sunt : 
—  numărul de schimburi orar (rata de schimb a aerului) ; 
—  eficienţa schimbului de aer (rata de  împrospătare / deprecire) ; 
—  suprapresiunea în cameră (depresiunea în cameră în unele aplicaţii speciale) ; 
—  specificaţia filtrării ; 
—  parametrii de stare ai aerului: temperatura şi umiditatea. 
3.4.  Debitul de aer proaspăt se va stabili în baza cerinţei cele mai mari determinată 
de : 
—compensarea aporturilor interioare de căldură ; 
—compensarea aerului evacuat prin ventilaţii locale 
— compensarea pierderilor prin neetanşeităţi ; 
— diluţia, sau deplasarea particulelor contaminante ; 
— rata de aer proaspăt pentru ocupanţi. 
3.5.  Amestecul produs între aerul tratat, care intră în camera curată şi aerul existent 
în interior se realizează prin două mecanisme : 
—  deplasarea — produsă de curgerea unidirecţională ; 
—  diluţia  — produsă în cazul curgerii turbulente. 
In curgerea unidirecţională, debitul de aer dictează rata schimbului şi este definit de 
dimensiunea zonei spălate de aer şi viteza aerului. 
In curgerea turbulentă efectul de amestecare este cuantificat de rata de depreciere a 
concentraţiei de particule contaminante, arătând timpul în care concentraţia scade de la o 
anumită valoare la o altă dată (de exemplu, rata de depreciere a concentraţiei de la 10 000 
particule/picior cutie la 100 particule/picior cubic în 20 minute). 
3.6.  In camerele curate trebuie să se asigure o diferenţă de presiune de 5...15 Pa la 
fiecare  trecere  către  un  spaţiu  mai  puţin,  curat.  In  general  camerele  curate  lucrează  în 
regim de suprapresiune. 
3.7.  Specificaţia filtrării rezultă din corelarea cerinţelor parametrilor de definire ai 
camerei curate şi caracteristicile filtrelor finale de înaltă eficienţă. 
3.8.  Parametrii de stare ai aerului: temperatura şi umiditatea relativă şi toleranţele 
acestora  rezultă  din  cerinţele  procesului  care  se  desfăşoară  în  interiorul  camerei  curate, 
fiind în fond şi parametrii de definire ai camerei curate. 

4. PRINCIPII    GENERALE   PENTRU    ORGANIZAREA CAMERELOR 
CURATE 
4.1.  Indiferent  de  tipul  constructiv  de  cameră  curată  şi  de  activităţile  care  se 
desfăşoară în interiorul acesteia, se va stabili o schemă de configurare a ansamblului, care 
să cuprindă în diferite proporţii, elementele constituiente de mai jos : 
4.1.1.  Complexul camerei curate: 
a — camera   (camerele)     curată    propriu­zisă   aferentă procesului principal ; 
b — camere curate auxiliare ; 
c — spaţii de legătură (culoare) ; 
d — vestiar filtru ;
e — spaţiu tampon­service. 
4.1.2.  Spaţii anexe : 
a — spaţii de pregătire materiale ; 
b —spaţii de transfer: dulapuri de   transfer   materiale, duşuri de aer, sasuri, camere 
de transfer ; 
c  — vestiar filtru intermediar ; 
4.1.3.  Spaţii instalaţii şi echipamente : 
a —spaţii aferente instalaţiilor ; 
b —spaţii de vizitare ; 
c —panouri „service" ; 
d —panouri de ieşire de urgenţă ; 
e —panouri pentru montaj utilaje. 

4.1.1. Complexul camerei curate 
4.1.l.a.  Camera  (camerele)  curată  propriu­zisă  se  va  caracteriza  prin:  clasa  de 
puritate, tip de circulaţie a aerului, temperatură şi toleranţa admisă, umiditatea şi toleranţa 
admisă,  categoria  de  pericol  de  incendiu,  nivelul  de  iluminare,  numărul  maxim  de 
persoane,  numărul  orar  de  schimburi  de  aer,  activitatea  specifică,  căi  de  evacuare  şi 
intervenţie, încărcarea microbiologică (pentru medii aseptice). 
41.1.b. Camerele curate auxiliare procesului principal se vor caracteriza prin aceiaşi 
parametri  ca  şi  camerele  curate  propriu­zise.    Ele  vor  asigura  de    cele  mai  multe    ori, 
trecerea  treptată  de  la  spaţiile  „mai  puţin  curate"  la  spaţiile  curate  (aseptice)  în  care  se 
desfăşoară  procesul  principal.  De  obicei,  aceste  camere  curate  auxiliare  au  clase  de 
puritate şi încărcare microbiologică mai mari decât camera curată propriu­zisă. 
4.1.1.c  Spaţiile  de  legătură  (culoare)  între  compartimente  cu  funcţiuni  diferite  sau 
camere curate distincte se vor caracteriza prin acelaşi parametri ca şi camerele curate, cu 
excepţia numărului de persoane şi activitatea specifică. De regulă în aceste spaţii se vor 
prevedea şi elementele de primă intervenţie în caz de incendiu sau accidente. 
41.1.d. Vestiarul filtru, se va caracteriza prin aceiaşi parametri ca şi, camera curată 
(cu excepţia activităţii specifice). Suplimentar el se va caracteriza prin capacitatea totală, 
modul  de  păstrare  a  costumelor  speciale  (inclusiv  eventuala  lor  spălare  finală,  uscare  şi 
sterilizare); lavoare speciale, banchetă de descălţare, covoare aderente, duşuri de aer ş.a., 
care vor fi asigurate în funcţie de cerinţele procesului principal. 
4.1.l.e. Spaţiul tampon — service va înconjura camerele curate şi vestiarul filtru şi 
le  va  izola  de  construcţia  gazdă.  Acest  spaţiu  va      acoperi  cel  puţin  cinci  faţete  ale 
volumului care  cuprinde  camera  curată  şi  va  include,  eventual,  elementele  de  susţinere 
ale  plafoanelor  camerelor  curate,  ale  tubulaturilor  de  ventilaţie,  conducte  de  utilităţi  şi 
cabluri,  el  fiind  destinat,  în  principal,  asigurării  unui  spaţiu  de  izolare  faţă  de  agenţii 
exteriori agresivi în raport cu camera curată, precum şi pentru a permite efectuarea acelor 
lucrări  de  întreţinere  ce  se  pot  face  fără  intrarea  în  camera  curată.  Spaţiul  tampon  — 
service  se  va  caracteriza  prin  clasa  de  puritate,  modul  de  circulaţie  5,  aerului, 
temperatură, umiditate şi toleranţe admise. 

4.1.2. Spatii anexe 
4.1.2.  a.  Spaţiile  de  pregătire,  destinate  materialelor,  pacienţilor,  personalului  care 
urmează  să  intre  în  camera  curată.Vor  asigura  aducerea  acestora  la  parametri
corespunzători mediului curat (steril). Aceste spaţii pot să fie constituite chiar dintr­un alt 
ansamblu  de  camere  curate,  eventual,  cu  o  clasă  mai  mare  decât  a  camerei  curate 
principale. 
4.1.2. b. Spaţiile de transfer vor fi destinate transferului materialelor/pacienţilor în şi 
din  camera  curată  (ansamblul  de  camere  curate)  către  exterior.  Se  recomandă  ca  aceste 
spaţii să facă legătura între spaţiile de pregătire şi camera (camerele) curată 
Dulapurile  de  transfer  vor  avea  dimensiunile  dictate  de  gabaritul  materialelor 
(instrumentelor,  aparatelor)  pentru  care  se  asigură  trecerea  în  şi  din  camera  curată  sau 
între  compartimentele  ansamblului  de  camere  curate,  asigurând  o  influenţă  minimă 
asupra parametrilor de mediu din interiorul acestora. Dulapurile de transfer pot fi cu sau 
fără ventilare, în funcţie de specificul transferului. 
Duşurile  de  aer  pentru  acces  uman  vor  fi  elemente  de  sini  stătătoare,  putând  fi 
închise (cu uşi interblocate) sau deschise având rolul de „spălare" cu aer a personalului ce 
pătrunde îi spaţiile curate. Ele vor fi prevăzute cu sisteme proprii de automatizare care să 
asigure: temporizări la intrare, interblocări la ieşire, deschideri în caz de avarie/incendiu, 
etc. 
Sasurile  de  acces  în  camerele  curate  vor  asigura  reducere;  la  minim  a  influenţei 
mediului exterior asupra parametrilor de microclimat din interiorul camerei curate. 
Sasurile  vor  fi  prevăzute  cu  interblocări  şi  posibilităţi  de  deschidere  în  cazuri  de 
urgenţă (avarie, incendiu etc). 
In cazul unităţilor sanitare se vor folosi camere de transfer (curate) care vor asigura 
transferul  pacienţilor  din  mediu  exterior  (murdar,  septic)  în  interiorul  complexului  de 
camer  curate,  cu  influenţă  minimă  aspră  parametrilor  de  microclimat.  In  general  aceste 
camere pot avea o clasă de puritate mai mare decât a camerei curate principale. 
4.1.2. c. Vestiarul filtru intermediar, va fi destinat schimbării hainelor personalului 
care  urmează  să  lucreze  în  spaţiu  tampon­service  sau  să  intre  în  vestiarul  filtru  final. 
Acest  vestiar  poate  să  aibă  în  zona  de  acces  din  exterior  şi  grupuri  sanitare,  spaţii  de 
detentă,  spaţii  de  luat  masa.  Nu  se  vor  prevedea  spaţii  de  fumat,  deoarece  nu  se 
recomandă accesul în camerele curate al persoanelor  fumătoare (în  funcţie de specificul 
activităţii se va interzice accesul persoanelor fumatoare). 

4.1.3.  Spaţii instalaţii şi echipamente 

4.1.3.  a.  Spaţiile  aferente  instalaţiilor  vor  cuprinde  în  principal  instalaţiile  de 
condiţionare  a  aerului,  de  alimentare  electrică,  de  alimentare  cu  utilităţile  necesare 
procesului care se desfăşoară în camera curată. 
Aceste spaţii vor cuprinde şi încăperi pentru monitorizari şi urmărirea parametrilor 
de funcţionare a instalaţiilor. 
4.1.3. b. Spaţiile de vizitare vor fi astfel organizate încat să nu perturbe activitatea şi 
microclimatul interior. Vizitator se vor supune exigentelor camerelor curate. 
4.1.3. c. Panourile „service" vor fi elemente constituiente camerelor curate, care să 
înmanucheze conductele şi cablurile care străpung peretele camerei curate.  De regulă ele 
vor  cuprinde  şi  robinetele,  aparatele  de  măsură,  conectorii.  Sau  comutatoarele  aferente, 
montate în afara camerei curate, pe culoarul service.
4.1.3. d. Panourile de ieşire de urgenţă trebuie să asigure evacuarea personalului în 
cazuri  de  forţă  majoră,  accesul  pentru,  intervenţii  în  caz  de  accidente  sau  incendiu, 
concomitent cu asigurarea etanşeităţi şi a securităţii in condiţii normale de funcţionare. 
4.1.3.e.  Panourile  pentru  montaj  utilaje  trebuie  să  asigure  posibilitatea 
introducerii/scoaterii  utilajelor  ancombrante  cu  un  minim  de  lucrări,  care  să  afecteze 
foarte puţin parametrii camerelor curate. 

4.2. Schema de organizare 
4.2.1.  Schema  generală  de  principiu  pentru  organizarea  ansamblurilor  de  camere 
curate este descrisă în planşa 1. 
4.2.2. In funcţie de complexitatea ansamblului: număr de camere curate (principale, 
auxiliare,  spaţii  de  pregătire),  clase  de  puritate,  număr  de  personal,  flux  de  materiale  şi 
personal etc. şi corelat, cu cerinţele proceselor care se desfăşoară în  interior, elementele 
constituiente care asigură interconectarea camerelor curate (culoare, sasuri, duşuri de aer, 
spaţiu tarmpon­service) pot avea configuraţii diferite, iar  în cazurile  simple  vor putea fi 
comasate sau vor putea chiar lipsi. Se vor respecta recomandările de mai jos. 
4.2.3.  Recomandări pentru organizarea  ansamblurilor de camere curate: 
a)  Se vor separa fluxurile umane şi de materiale. 
b) Pe traseul  fluxului  uman se  vor prevedea sasuri sau duşuri de aer  la  intrările  şi 
ieşirile  din  încăperi:  vestiare  şi  camere  curate  (principale,  auxiliare,  de  pregătire 
materiale). 
c)  Vestiarele  (filtru  intermediar  şi  filtru)  vor  avea  intrări  şi  ieşiri  separate,  astfel 
încât traseul personalului să fie impus. 
d)  Pe traseul fluxului uman se vor prevedea duşuri de aer la trecerea către o zonă cu 
clasa de puritate a aerului mai bună (mai mică). 
e)  Culoarele de circulaţie pot să includă şi spaţiul tampon ­ service. 
f)  Un sas poate avea accese către mai multe încăperi 
g)  Trecerea dintre  două zone cu aceiaşi  clasă se poate realiza fără sas. 
h) In cazul complexelor cu clasa  100 000 cele două vestiare (filtru  intermediar şi 
filtru) pot fi comasate. 
i) In general, vestiarele sunt organizate pe sexe. 

5. PREVEDERI GENERALE PENTRU RECEPŢIA CAMERELOR CURATE 

5.1.  Condiţiile pentru efectuarea ţesăturilor la recepţia camerelor curate sunt : 
a)  Camera  curată  trebuie  să  fie  terminată  (atât  structura  cât  şi  instalaţia  de 
climatizare a aerului). 
b) Instalaţia completă va funcţiona fără ocupanţi timp de 48 ore înainte de începerea 
măsurătorilor. In această perioadă de funcţionare nu se va interveni pentru reglaje. 
c) In cazul în care camera curată are o zonă de lucru mai importantă, măsurătorile 
vor fi efectuate în special în această zonă. 
d)  Măsurătorile pentru recepţie se efectuează în funcţie de prevederile caietului de 
sarcini, având în vedere cele trei faze : 
—  cameră curată goală; 
—  cameră curată în repaus ; 
—  cameră curată operaţională.
5.2.  încercări şi măsurători ce se efectuează la recepţie : 
—  suprapresiune; 
—  temperatură ; 
—  umiditatea aerului; 
—  viteza aerului; 
—  număr de schimburi orare ; 
—  integritatea sistemelor de filtrare ; 
—  nivelul de iluminat; 
—  nivelul de zgomot; 
—  buna  funcţionare  a  tuturor  elementelor  mobile,  în  particular  uşile  de  acces  al 
personalului. 
Pentru recepţia unei camere curate sunt absolut obligatorii următoarele aparate : 
—  contor de particule ; 
—  manometre; 
—  sonometre; 
— înregistratoare de temperatură şi umiditate ; 
—  sondă electronică de temperatură şi umiditate ; 
—  anemometre. 
Specialiştii  care  efectuează  controlul  pot  să  propună  orice  încercare  suplimentară 
destinată să verifice o anumită calitate a structurilor (spre exemplu scăpările de aer prin 
neetanşeitaţi). 
Pentru încercările suplimentare se va obţine acordul proiectantului, constructorului 
şi beneficiarului înainte de a le executa. 

5.3. Testarea camerelor curate 

In tabelul 6 sunt menţionate testele recomandate pe tipuri de camere curate : 
—  camere curate cu flux de aer unidirecţional; 
—  camere curate cu flux de aer turbulent (convenţional) ; 
—  camere curate cu flux de aer hibrid (combinat). 
Tabelul 6 
TESTE RECOMANDATE 
Nr.  Testul  Tipul  camerei curate 
crt. 
Flux  uni­  Flux  Flux hibrid 
direcţional  turbulent 
1  2  3  4 

1  Viteza  şi  uniformitatea  1  ­  0 


flu­xului de aer  1 
2  Căderea  de  presiune  pe  1  1 
filtrele finale 
3  Paralelismul fluxului de  1, 2  ­  0(1,2) 
aer 
4  Intervalul    de    revenire  1,2  1, 2, 3  1,2
(rata de împrospătare) 
0  1  2  3  4 

5  Numărarea  particulelor  1,2,3  1,2,3  1,2,3 


în suspensie din aer 
6  Numărarea      căderilor  0  0  0 
de   particule 
7  Pătrunderea în cameră a  1,2  1,2  1,2 
aerului  nefiltrat  din 
exterior 
8  Suprapresiunea  in  1,2,3  1,2,3  1,2,3 
cameră 
9  Volumul  aerului  1  1  1 
introdus  şi  capacitatea 
de rezervă 
10  Nivelul  de  iluminare  şi  1  1  1 
uniformitatea sa 

11  Nivelul de zgomot  1,2  1,2  1,2 


12  Uniformitatea  1,2,3  1,2,3  1,2,3 
temperaturii 
13  Umiditatea  0  0  0 
14  Vibraţii  0  0  0 
Legendă: 

0 = test opţional în funcţie de cerinţele procesului; 
1 = test pentru camera curată goală 
2  =test pentru camera curată în repaus 
3  =test pentru camera curată operaţională 
Metodologia de testare este descrisă  în  normativul I 45/93 — „Instrucţiuni privind 
metodologia  de  testare  aieraulică  şi  termică  a  camerelor  curate    (metodologie  INCERC 
1988)". 

6. PREVEDERI COMUNE UNITĂŢILOR   DIN SPITALE, LABORATOARE, 
INDUSTRIA FARMACEUTICA 
6.1. Prevederi generale 
6.1.1. Camerele  curate utilizate  în acest domeniu  încadrate statistic  in  structura pe 
unitate  a  aerului  din  tabelul  7,  pot  fi  împărţite  în  două  grupe  tipo­dimensionale  repre­ 
zentative : 
—  grupa 1, având ca tip reprezentativ clasa 10 000. 
—  grupa 2, având ca tip reprezentativ clasa  1 000.
Tabelul 7 

STRUCTURA CAMERELOR  CURATE  DIN  DOMENIUL SĂNĂTĂŢII 


Nr Clasa de  Unităţi sanitare  Unităţi industriale  Total domeniu 
crt  puritate  %  farmaceutice %  % 

1  100 000  15...25  1..2  10...15 


2  10 000  70...75  20...25  50...60 
3  1 000  5..10  75...80  30...35 
4  100  1...2  1...2  1...2 
5  Total  65  35  10 
6.1.2.  Grupa  1  are  drept  caracteristică  de  bază  fluxul  de  aer  convenţional 
(turbulent). 
Această  grupă  tipo­dimensională  cuprinde  clasele:  100  000,  10  000,  care  vor  fi 
realizate prin alegerea adecvată a tipului şi numărul de filtre finale, a vizitei şi a ratei de 
împrospătare ale aerului. 
Pentru  refularea  aerului  în  încăpere  se  recomandă  utilizarea  sistemului  de 
introducere  cu  plenum,  iar  pentru  exhaustare  folosirea  gurilor  de  aspiraţie  amplasate  în 
partea de jos a pereţilor la nivelul pardoselii. 
Ca  variantă,  constructivă  se  poate  utiliza  şi  sistemul  de  introducere  a  aerului  „în­ 
linie" având filtrele finale amplasate centralizat pe tubulatura de introducere a aerului şi 
refularea aerului în camera curată, fie prin plafon perforat, fie prin anemostate. In ultimul 
caz filtrele finale pot fi montate deasupra anemostatelor. 
6.1.3.  Grupa  2  are  drept  caracteristică  de  bază  fluxul  de  aer  unidirecţional,  care 
poate fi realizat în două variante: vertical sau orizontal. 
Această,  grupă  tipo­dimensională    cuprinde    clasele:  1  000  şi  100,  care  vor  fi 
realizate  prin  alegerea  de  filtre  finale  adecvate  (HEPA,  ULPA),  care  vor  ocupa  parţial 
(clasa  1000)  sau  în  întregime  (clasa  100)  plafonul,    respectiv  unul  din  pereţii  camerei 
curate  şi  prin  asigurarea  numărului  orar  de  schimburi  de  aer  corespunzător  clasei  de 
puritate a aerului. 
Sistemul  de  introducere  a  aerului,  în  ambele  variante,  poate  fi:  cu  alimentare 
individuală la filtru (recomandat) sau cu plenum. 
Pentru evacuarea aerului se recomandă folosirea următoarelor soluţii : 
—  în  cazul  fluxului  vertical:  guri  de  aspiraţie  reglabile  dispuse  în  partea  de  jos  a 
pereţilor (clasa 1 000) sau pardoseală flotantă perfoţată (clasa 100). 
—  în  cazul  fluxului  orizontal:  guri  de  aspiraţie  reglabile  poziţionate  pe  peretele 
opus introducerii la nivelul pardoselii şi al plafonului (clasa 1 000) sau filtre amplasate pe 
toată suprafaţa peretelui opus introducerii (clasa 100). 
6.1.4. In funcţie de cerinţele procesului se pot realiza camere curate cu flux de aer 
hibrid, care are avantajul că asigură local (flux unidirecţional) o clasă de puritate a aerului 
mai bună decât în restul încăperii (flux turbulent). 
6.1.5.  Se  recomandă  ca  pentru  activităţile  care  necesită  spaţii  curate  (aseptice)  de 
mărime  redusă  (tratamente/chirurgie  arsuri,  experimentări  şi  analize  de  laborator  :
chimice,  biochimice,  virusologie,  culturi  celulare,  preparare  vaccinuri)  să  se  folosească 
incinte curate în care să se asigure local microclimatul solicitat. 
Se  recomandă  utilizarea  incintelor  curate tip  cort,  bancuri  de  lucru  şi  hote  cu  flux 
laminar, care pot fi amplasate fie în încăperi obişnuite, fie în interiorul camerelor curate, 
în  funcţie  de  clasa  de  puritate  a  aerului  care  se  doreşte  să  se  obţină  (în  interiorul  unei 
incinte  curate  se  obţine,  în  general,  un  microclimat  cu o  clasă  de  puritate  a  aerului  mai 
mică cu un ordin de mărime decât cea din cadrul încăperii unde este amplasată). 
6.1.6.    Pentru  organizarea  laboratoarelor,  unde  se  desfăşoară  activităţi  manuale 
sedentare  care  necesită  camere  curate/aseptice  se  recomandă  utilizarea  fluxului  de  aer 
orizontal cu un singur front de lucru. 
6.2. Sisteme de tratare a aerului 
6.2.1.Condiţiile speciale de lucru solicitate de procesele din sălile de operaţii şi de 
tratamente medicale, din camerele pentru nou­născuţi şi prematuri din laboratoare şi din 
industria farmaceutică necesită adoptarea celor mai perfecţionate metode de climatizare şi 
filtrare  a  aerului,  prin  care  să  se  asigure  atât  un  mediu  curat,  cât  şi  lipsit  de  germeni 
patogeni  (aseptic),  cu  temperatură  şi  umiditate  controlată  şi  cu  circulaţie  a  aerului  fără 
curenţi. 
In  anexa  2  este  descris  modul  de  tratare  a  aerului  pentru  medii  aseptice  (filtrarea 
aerului şi instalaţii de tratare a aerului). 
6.2.2. Instalaţiile de climatizare vor menţine între limitele impuse parametrii aerului 
interior: temperatură, umiditate relativă, puritate, grad de încărcare microbiologică. 
La  instalaţiile  de  climatizare  din  spitale,  laboratoare,  farmaceutică,  se  vor  utiliza 
numai agregate de tip igienic, prezentând următoarele particularităţi faţă de agregatele de 
climatizare obişnuite : 
—  Carcasa  din  tablă  de  oţel  inoxidabil  cu  suprafeţele  interioare  netede,  fără 
asperităţi sau muchii ascuţite. 
—  Asamblarea elementelor perfectă. 
—  Bateria  de  încălzire  de  construcţie  specială,  cu  distanţa  dintre  lamele  mărită 
astfel încât să existe posibilitatea curăţirii şi dezinfecţiei. 
—  Toate materialele utilizate vor fi rezistente la dezinfectaţi şi microorganisme. 
—  Suprafeţele  exterioare  ale  amortizorului  de  zgomot  se  vor  proteja  acustic  cu 
folie transparentă tratată    antistatic, acoperită cu tablă perforată. 
—  Toate  ventilatoarele  de  introducere  aer  tratat  vor  fi  prevăzute  cu  racorduri  de 
golire a apei şi vor fi prevăzute cu un capac de reviziei pentru curăţire şi dezinfecţie. 
— Echipamentele componente, în special filtrele, se vor etanşa iar dispozitivele de 
fixare vor permite intervenţii rapide în caz de înlocuire a echipamentelor. 
6.2.3.  Modalităţile recomandate de tratare a aerului, specifice camerelor curate din 
domeniul sănătăţii (descrise în anexa 2) sunt: 
a)  Instalaţie de climatizare funcţionând numai cu aer proaspăt tratat într­un agregat 
de climatizare ; 
b)    Instalaţie  de  climatizare  economică  funcţionând  cu  amestec  de  aer  proaspăt  şi 
recirculat.  Prin  reducerea  la  strictul  necesar  a  debitului  de  aer  proaspăt  se  realizează  o 
economie de energie apreciabilă ; 
c)    Instalaţie  de  climatizare  în  care  se  utilizează  agregate  de  climatizare  separate 
pentru  tratarea  aerului  proaspăt  şi  a  aerului  recirculat.  Instalaţia  prezintă  avantajul  că 
agregatul de aer recirculat poate fi amplasat în tavanul tehnic al camerei curate.
6.2.4.  Pentru  un  ansamblu  de  camere  curate,  se  recomandă  ca  instalaţia  de 
climatizare să utilizeze un agregat de tratare primară a aerului, din care se distribuie aer 
către agregatele de tratare secundară a aerului. 
Agregatele  de  tratare  secundară  a  aerului  vor  corespunde  cerinţelor  specifice 
fiecărei camere curate. 
6.2.5.  Instalaţiile de evacuare/recirculare a aerului  vor fi astfel concepute  încât să 
nu  permită  propagarea  periculoasă  în  exteriorul  camerelor  curate/complexului  a  unor 
agenţi  patogeni  (viruşi,  microbi  etc),  particule  toxice  sau  inflamabile.  Ni  se  recomandă 
recircularea comună a aerului din încăperi cu funcţiuni specifice diferite. 

6.3. Prevederi specifice unităţilor sanitare 

6.3.1. Intervenţii chirurgicale 
6.3.1.1. Sălile de operaţii moderne necesită condiţii special de lucru, atât în ceea ce 
priveşte  asigurarea  unui  mediu  curat  cu  temperatură  şi  umiditate,  controlat  şi  lipsit  de 
germeni patogeni, cât şi în privinţă facilităţilor aferente actului medic propriu­zis. 
6.3.1.2.La organizarea unui ansamblu pentru interventi chirurgicale (bloc operator) 
se  vor  structura  şi  separa  activităţile  care  necesită  spaţii  curate  /aseptice  faţă  de  restul 
activitaţilor, care sunt considerate convenţional „murdare". 
6.3.1.3.  Este  necesar  să  se  respecte  următoarele  reguli  privind  organizarea  şi 
desfăşurarea  activităţilor  în  ansambluri  de  camere  curate  care  cuprind  spaţii  aseptice 
destinate intervenţiilor chirurgicale : 
a)  Separarea  fluxurilor  de  materiale,  instrumente  şi  aparatură  medicală:  sterile, 
nesterile, murdare ; 
b)  Amplasarea  de  preferinţă  a  echipamentelor  de  lucru  din  categoria 
„nesterile/murdare", ca : autoclave, etuve, instalaţii de sterilizare etc. în afara ansamblului 
de camere curate ; 
c)  Trasee impuse pentru circulaţia personalului ; 
d)  Spaţii  tampon pentru accesele în camera curată 
d)  Spaţii tampon pentru accesele în camera curată "aseptică ; 
e)  Camere de transfer pentru pacienţi ; 
f)  Măsuri riguroase (reguli stricte) privind igiena personalului şi curăţarea regulată 
a suprafeţelor de lucru cu soluţii bactericide. 
6.3.1.4.  Principalele  activităţi/compartimente  incluse  în  general  în  cadrul  unui 
ansamblu de camere curate pentru intervenţii chirurgicale sunt : 
—  pregătire pacienţi ; 
—  transfer pacienţi ; 
—  anestezie ; 
—  pregătire instrumente sterile ; 
—  sala de operaţii ; 
—  reanimare şi terapie intensivă postoperatorie ; 
—  pregătire­curăţire generală personal medical ; 
—  odihnă personal medical; 
—  odihnă personal auxiliar ; 
—  cameră surori; 
—  cameră utilităţi medicale ;
—  depozit sterile ; 
—  depozit materiale ; 
—  vestiar filtru intermediar ; 
—  vestiar filtru ; 
—  vestiar personal de serviciu ; 
—  culoar service ; 
—  culoare de circulaţie­transfer. 
Culoarele de circulaţie au şi rolul de spaţii de transfer, asigurând trecerea treptată de 
la un mediu cu parametrii mai slabi (clasa de puritate mai mare) la un mediu cu clasă de 
puritate mai bună sau/şi aseptic. 
6.3.1.5.In  funcţie  de  complexitatea  ansamblului  de  intervenţii  chirurgicale,  unele 
din aceste compartimente pot fi grupate respectând următoarele criterii : 
a)  Camere cu  funcţiuni apropiate — cu asigurarea parametrilor compartimentului 
celui mai performant din punct de vedere al clasei de puritate a aerului şi al gradului de 
încărcare microbiologică. 
Astfel,  pot  fi  grupate  :  sala  de  operaţii,  camera  pentru  pregătirea  instrumentelor 
medicale şi camera pentru anestezie, asigurând parametri ceruţi de sala de operaţii. 
b)  Camere cu aceiaşi parametri şi funcţiuni similare sau apropiate. 
Se pot grupa, în cazul de strictă necesitate, spaţiile pentru odihnă (personal medical 
şi personal auxiliar) şi vestiarele. Se vor avea în vedere şi recomandările de la pct. 4.2.3. 
6.3.1.6.  Activităţile  „murdare":  sortare­clasare  materiale  murdare  şi  instrumente 
medicale  folosite  (nesterile),  spălare,  ambalare  şi  sterilizare  instrumente  medicale, 
colectare,  spălare  şi  dezinfectare  lenjerie,  halate,  costume  speciale  ş.a.  se  vor  organiza 
separat, în exteriorul ansamblului de camere curate. 
6.3.1.7. Prin organizarea ansamblului trebuie să se asigure trasee impuse pentru 
fluxurile­umane şi de materiale : 
—  flux personal medical; 
—  flux personal auxiliar ; 
—  flux personal de serviciu ; 
—  flux pacienţi; 
—  flux materiale: sterile, curate, murdare/folosite ; 
—  flux instrumente medicale: sterile, nesterile (murdare). 
6.3.1.8.    Pentru  sălile  de  operaţii  necesitând  cerinţe  mai  severe  se  recomandă 
folosirea  unui  sistem  de  stopare  a  germenilor  patogeni  bazat  pe  interacţiunea  a  trei 
principii fundamentale : 
—  eliminarea oricărui fel de contaminare a aerului prin separarea echipei de chirurgi de 
restul personalului şi prin folosirea unor costume speciale de protecţie ; 
—  limitarea  zonei  de  lucru  lipsite  de  germeni  la  minimul  necesar  pentru  o  anumită 
procedură chirurgicală ; 
—  utilizarea unui curent de aer  cu deplasare  lentă şi a unor filtre cu  înaltă eficienţă  în 
interiorul camerei curate. 
6.3.1.9. Alegerea tipului fluxului de aer se va face în funcţie de parametri specifici 
impuşi  de  activitatea  din  interiorul  camerei  curate,  având  în  vedere  recomandările 
prezentate în tabelul 8.
Tabelul  8 

RECOMANDĂRI PENTRU ALEGEREA TIPULUI  FLUXULUI DE AER 

Nr  Cerinţe/Caracteristici  Flux orizontal  Flux vertical 


crt 

0  1  2  3 

1  Forma încăperii  (*)   Rectangulară  (*)Rectangulată 


(*) Exagonală 
(*) Octogonală 
( —) Alte forme 
2  Inălţimea  construcţiei  Mică,  adecvat  în  Mare,  adecvat      pentru 
gazdă  construcţii existente  construcţii noi 
3  Pardoseală  (*) Liberă, uşor de curăţat  (*)   Liberă, uşor de curăţat 
(  —  )  Pardoseală        flotantă, 
perforată,  dezinfecţie  ane­ 
voioasă 
4  Gradul  de  ocupare  a  (*)  Mare  Limitat 
pardoselii 
5  Accese  în  cameră şi  fixare  Pe 2 pereţi  (*)   Pe   toţi      pereţii (4, 6, 
aparatură  8) 
6  Flexibilitate    pentru    am­  Redusă  (*)   Maximă 
plasarea        aparaturii  /  pa­ 
cienţilor  şi  activitate        în 
încăpere (personal) 
7.  Amplasarea  corpurilor  (a­  (*)   Da  (­)Nu 
paraturii)    cu    suprafeţe 
orizontale mari 
8  Uniformitatea  clasei        de  (—) Neuniformă  (*)   Uniformă 
puritate în încăpere  (*)      Realizarea          unui  (*)  Permite  fluxuri  diferite 
prim front de lucru cu clasă  (hibride) în încăpere 
de  puritate  superioară  (*)  permite  ştuţuri  de  suflare 
restului încăperii  aer,  pentru  creşterea  locală  a 
nivelului de puritate a aerului 

0  1  2  3 
9  Impingerea  particulelor  (*)   Nu  Da 
materiale  din  aer,  inclusiv 
germeni  patogeni  spre 
plăgile deschise 
Legendă: 
(*)   = flux recomandat
(—) = nu se recomandă 
6.3,1.10.  Schema  generală  de  principiu  pentru  organizarea  unui  ansamblu  de 
camere curate pentru intervenţii chirurgicale este descrisă în planşa 2, unde pentru a nu se 
încărca desenul nu au fost figurate sasurile şi duşurile de aer. 
6.3.1.11.  Se recomandă folosirea sasurilor si dusurilor de aer astfel : 
a)  Sasuri : 
—  la intrarea şi ieşirea din încăperile : vestiare filtru intermediar cameră pregătire 
pacienţi, cameră transfer pacienţi 
—  la  accesele  din  încăperile  :  cameră  surori,  camere  odihnă  personal  medical  şi 
auxiliar,  reanimare  —  terapie  intensivă,  cameră  pregătire  —  curăţire  generală,  utilităţi 
medicale. 
b)    Duşuri  de  aer:  la  intrarea  şi  ieşirea  din  vestiarele  filtru  şi  vestiarul  pentru 
personal de serviciu. 
6.3.1.12.  Parametrii  prin  care  se  vor  caracteriza  camerele  curate  componente  ale 
ansamblului pentru intervenţii chirurgicale sunt : 
a) Parametrii specifici impuşi de activitatea care se desfăşoară în interior : 
—  tipul activităţii; 
—  pericolul/riscul de contaminare microbiologică ; 
—  numărul maxim de pacienţi; 
—  numărul maxim de personal medical, auxiliar de serviciu; 
—  cantitatea de materiale/instrumente  medicale  de  depozitat; 
—  căi de acces şi de evacuare ; 
—  trafic orar (persoane şi materiale/instrumente) ; 
—  metode de dezinfecţie, de  întreţinere a curăţeniei şi de evacuare a  materialelor 
murdare (folosite). 
b) Parametrii generali, condiţionaţi de parametrii specifici activităţii de bază : 
—  clasa de puritate a aerului ; 
—  gradul de încărcare microbiologică ; 
—  parametrii  de  stare  ai  aerului  şi  toleranţe  admise  (temperatură  şi  umiditate 
relativă) ; 
—  nivelul de iluminare generală ; 
—  nivelul de zgomot; 
—  tipul de circulaţie a aerului; 
—  viteza maximă a aerului ; 
—  număr orar de schimburi de aer ; 
—  categoria de pericol de incendiu. 

6.3.2. Asistenţă medicală nou­născuţi 
6.3.2.1.Principalele activităţi/compartimente care necesită camere curate sunt: 
—  pregătire nou­născuţi ; 
—  transfer nou­născuţi ; 
—  asistenţă medicală nou­născuţi ; 
—  asistenţă medicală prematuri ; 
—  spălătorie ; 
—  echipare mame ; 
—  preparare lapte ;
—  alăptare ; 
—  cameră surori; 
—  depozite materiale ; 
—  vestiar filtru intermediar ; 
—  vestiar filtru ; 
—  culoar service ; 
—  culoar de transfer. 
6.3.2.2.  Schema generală de principiu pentru organizarea unui ansamblu de camere 
curate pentru asistenţă medicală nou­născuţi este descrisă în planşa 3, unde este indicat şi 
modul de separare a fluxurilor umane şi de materiale. 
6.3.2.3.  Activităţile  „murdare",  cum  ar  fi  spălare  şi  sterilizare  biberoane  sau 
lenjerie, ş.a., se vor organiza în afara ansamblului de camere curate. 
6.3.2.4.    Parametrii  prin  care  se  vor  caracteriza  camerele  curate  componente  ale 
ansamblului pentru asistenţă medicală nou­născuţi sunt : 
a)  Parametrii specifici impuşi de activitatea care se desfăşoară în interior : 
—  tipul activităţii ; 
—  pericolul/riscul de contaminare microbiologică ; 
—  numărul maxim de nou­născuţi/prematuri ; 
—  numărul maxim de personal medical ; 
—  numărul maxim de mame ; 
—  căi de acces şi de evacuare ; 
—  cantitatea de materiale de depozitat; 
—  trafic orar (persoane şi materiale) ; 
—  metode de dezinfecţie, de  întreţinere a curăţeniei şi de evacuare a  materialelor 
murdare (folosite). 
b)    Parametrii  generali  care  caracterizează  camerele  curate,  condiţionaţi  de 
parametrii specifici activităţii de bază : 
—  clasa de puritate a aerului ; 
—  gradul de încărcare microbiologică ; 
—  parametrii  de  stare  ai  aerului  şi  toleranţe  admise  (temperatură  şi  umiditate 
relativă) ; 
—  nivelul de iluminare generală ; 
—  nivelul de zgomot; 
—  tipul de circulaţie a aerului ; 
—  viteza maximă a aerului ; 
—  număr orar de schimburi de aer ; 
—  categoria de pericol de incendiu. 

6.3.3. Laborator de virusologie 
6.3.3.1.  Laboratoarele  de  cercetări  viruşi  trebuie  menţinute  în  depresiune  faţă  de 
încăperile  vecine. Particularităţile construcţiei    laboratorului    şi  tratării   aerului    impun 
respectarea, următoarelor recomandări. 
6.3.3.2.  Recomandări generale : 
—  Climatizarea integrală a încăperilor ; 
—  Etanşeizarea  maximă  a  intrărilor  de  aer  cu  paraziţi,  a  ferestrelor,  a  ieşirilor  de 
canalizări ;
—  Dezinfectarea permanentă a sifoanelor de pardoseală ; 
—  Autoclavă cu dublă intrare ; 
—  Bec germicid. 
6.3.3.3.  Circulaţia personalului. 
Intrarea personalului se va realiza, conform următorului flux obligatoriu (vezi anexa 
2) : 
—  prin sasul A ; 
—  dezbrăcare şi depozitare îmbrăcăminte de oraş în sasul cu duş de aer B ; 
—  duş C, prevăzut cu uşi cu comandă electrică şi inter­blocare ; 
—  îmbrăcare în ţinută de lucru, depozitată în sasul cu duş de aer D ; 
—  trecerea în sasul (cameră de trecere) E ; 
—  intrarea în laboratorul F. 
Ieşirea personalului se va face prin parcurgerea fluxului in sens invers. 
6.3.3.4.  Climatizarea încăperilor : 
—  Numărul de schimburi orare a aerului : 15 volume/oră ; 
—  Introducerea aerului în sasul A ; 
—  Depresiune spre sasul B şi spre duşul C, evacuare aer în duşul C ; 
—  Introducere aer în sasul E ; 
—  Uşoară depresiune spre D şi C. 
—  Depresiune puternică spre laboratorul F. 
—  Uşile  duşurilor  vor  fi  acţionate  prin  relee  temporizate  şi  nu  vor  putea  să  se 
deschidă  decât  alternativ  după  un  anumit  timp  de  funcţionare  corespunzând  spălării  in­ 
tegrale a operatorului. Aceste uşi sunt normal închise. 
—  Modul  filtrant  va  cuprinde  un  filtru  absolut  DOP  99,97%  si  un  dispozitiv  de 
sterilizare a suprafeţelor filtrante prin rezistenţe electrice. 

6.4. Prevederi specifice unităţilor industriale farmaceutice 
6.4.1.  Schema  generală  de  principiu  pentru  organizarea  ansamblurilor  de  camere 
curate pentru unităţile industriale farmaceutice este descrisă în planşa 1. 
Unităţile industriale farmaceutice se pot grupa în funcţie de gradul de automatizare 
al proceselor care se desfăşoară în camerele curate/aseptice, astfel : 
a)    Procese  automate  —  care  includ  linii  automate  (  infiolare)  dotate  cu  incinte 
curate  proprii  şi  instalaţii  de  sterilizare  (a  fiolelor),  caracterizate  prin  încăperi  mari  şi 
număr mic de personal. 
b)  Procese manuale — care cuprind operaţii şi procedee tehnologice organizate în 
fluxuri de fabricaţie din care rezulta produsele finite. 
c)  Procese manuale — care cuprind posturi de lucru integrate, unde se desfăşoară 
mai multe operaţii tehnologice, ca rezultat produse finite. 
d)  Laboratoare  —  care  de  cele  mai  multe  ori  sunt  specializate,  incluzând  operaţii 
manuale (diverse sau specializate) la  care participă un număr mic de personal. 
La  organizarea  ansamblurilor  de  camere  curate  specifice  unităţilor  industriale 
farmaceutice se vor respecta recomandarile de mai jos : 
6.4.2.  Activităţile  „murdare"  (spălare­sterilizare  fiole,  flacoane,  sifoane  etc, 
marcare, control, ambalare ş.a.) se vor organiza în afara ansamblului de camere curate. 
6.4.3.  Accesul  materialelor  în  camerele  curate  de  fabricaţie  (aseptice)  se  va  face 
prin respectarea următorului
— Spaţiu (cameră curată) pentru pregătirea materialelor 
— Transfer în depozitul (cameră curată) de materiale al ansamblului; 
— Transfer  în depozitul tampon  al camerei curate  fabricaţie (aseptică), care poate 
să  fie  un  spaţiu  al  acestei  sau  chiar  o  cameră  separată  (în  cazul  unui  ansamblu  multe 
camere curate de fabricaţie aseptice). 
6.4.4.  Toate  transferurile  de  materiale  se  vor  realiza  dulapuri  de  transfer,  având 
gabaritul adecvat dimensiu cantităţilor de materiale. 
6.4.5.  Dimensionarea vestiarelor se va face pe sexe dulat, astfel încât să nu rezulte 
încăperi de dimensiuni; şi fluxuri umane importante, care să conducă la înrăutatirea clasei 
de puritate a aerului. 
6.4.6.  Pentru  procesele  automate,  care  necesită  în  încăperi  mari  (suprafaţă  şi 
înălţime),  în  care să se poata amplasa  incintele proprii (camere curate) ale  liniilor autor 
recomandă utilizarea fluxului de aer vertical. 
6.4.7.  Pentru procesele manuale, caracterizate în prin încăperi mici şi număr relativ 
mare de personal, se recomandă folosirea fluxului de aer orizontal cu un singur front de 
lucru (aseptic). Un al doilea front de lucru va putea cuprinde operaţii ulterioare primului 
front, de lucru şi care nu mai necesită mediu aseptic. 
6.4.8. Având în vedere criteriul operaţional al camerei curate — suprafaţa specifică 
pe ocupant (indicat în tabelul 9), se 
Tabelul 9 
MODULAREA   CAMERELOR   CURATE 
Nr Clasa  Suprafaţa  specifică  Suprafaţa  Număr  maxim  de 
crt  camerei curate  (mp/pers.)  maxima  persoane în încăpere 
a camerei 
(m.P.) 
1  100 000  5  500  100 
2  10 000  10 300  30 
3  1 000  20 100  5 
4  100  30  90  3 

vor  modula  camerele  curate  aferente  proceselor  manuale,  astfel  încât  să  nu  rezulte 
încăperi  mari,  care  să  conducă  la  trasee  lungi,  atât  pentru  circulaţie  (personal  şi 
materiale), cât şi pentru instalaţiile de termoventilare. 
6.4.9. Parametrii prin  care se  vor caracteriza camerele curate componente ale unui 
ansamblu pentru unităţile industriale farmaceutice sunt : 
a) Parametrii specifici impuşi de activitatea care se desfăşoară în interior : 
—  tipul procesului/activităţii ; 
—  pericolul/riscul de contaminare microbiologică ; 
—  număr maxim de personal ; 
—  fluxul de materiale (cantitativ şi sortimental) ; 
—  trafic orar (persoane şi materiale) ; 
—  căi de acces şi de evacuare ; 
—  corelarea tehnologică cu celelalte camere curate ale ansamblului ; 
—  metode de întreţinere a curăţeniei şi de decontaminare (dezinfecţie).
b) Parametrii generali, care sunt condiţionaţi de parametrii specifici ai activităţii de 
bază : 
— clasa de puritate a aerului ; 
— gradul de încărcare microbiologică; 
— parametrii de stare ai aerului (temperatură şi urniitare relativă), inclusiv toleranţe 
admise ; 
— nivelul de iluminare generală ; 
— tipul de circulaţie a aerului; 
— număr orar de schimburi de aer ; 
— categoria de pericol de incendiu. 

ANEXA  l 
TERMINOLOGIE 

anemostat  dispozitiv de refulare a aerului în camera curată folosit 
în    scopul    reducerii  turbulenţei 
anvelopă  cameră curată având clasa cu 1 — 2—3 ordine de mărime 
mai  mult  decât  camera  curată  propriu­zisă,  şi  care  înconjoară  ansamblul  acesteia,  fiind 
utilizată atât la execuţie cât şi în exploatare 
camera curata  încăpere în care concentraţia particulelor în suspensie din 
aer este controlată  în limite specificate 
camera curata goala  camera curată construită ca atare, cu toate instalaţiile aferente 
în  funcţiune, dar fără să cuprindă utilajele şi dotările tehnologice şi  nici personalul ope­ 
rativ care lucrează în interior 
cameră  curată  în  repaus  cameră  curată  complet  echipată,  cu  toate  instalaţiile 
aferente în funcţiune, având toate utilajele şi dotările tehnologice amplasate pe poziţie şi 
funcţionând,  dar fără să cuprindă personalul operativ 
camera curata operationala  camera curată în stare de funcţionare normală, complet 
echipată  cu  toate  utilajele  şi  dotările  tehnologice,  inclusiv  personalul  operativ,  care  îşi 
desfăşoară   activitatea   curentă   în   mod   obişnuit 
clasa  de  puritate  a  aerului  numărul  statistic  al  particulelor  în  suspensie  din  aer, 
corespunzător  fiecărui  nivel  granulometric  definit  în  tabelul  l;  clasa  camerei  curate  este 
direct proporţională cu numărul particulelor 
clasa de puritate a aerului  —  vezi clasa camerei curate 
concentraţia particulelor  numărul de particule individuale raportat la unitatea de 
culoar service  parte    componentă   a   spaţiului   tampon­service. 
dimensiunea particulelor  dimensiunea liniară aparentă maximă a unei particule 
în  planul  de  observaţie,  când  este  privită  la  microscop  sau  diametrul  echivalent  al  unei 
particule detectată cu instrumente automate 
dulap de transfer  element prin care se asigură trecerea materialelor în camera 
curată  şi  intre  compartimente  cu  minim  de    influenţă  asupra  performanţelor,    fiind 
prevăzut cu interblocaje şi uneori cu ventilare, în funcţie de specificul transferului. 
dus de aer  element autonom inclus în peretele camerei curate care asigura 
„spălarea" cu aer a personalului care pătrunde în camera curată, fiind prevăzut cu sisteme
proprii  de  automatizare  care  asigură  temporizări  şi  interblocări  la  intrare  /  ieşire  sau 
deschideri în cazuri de avarie şi incendiu 
eficienţa filtrului  raportul dintre numărul particulelor reţinute de filtru şi numărul 
total al particulelor de o anumită dimensiune conţinute în atmosfera de referinţă, exprimat 
în procente 
filtru final  filtru cu înaltă eficienţă (min. 99,99% pentru particule de 0,3 μm). 
flux de aer  curgerea aerului în interiorul camerei curate 
flux de aer conventional(tulburent) curgere turbulentă, cu mai  multe treceri prin camera 
curată 
flux  de  aer  hibrid  (combinat)  flux  de  aer  convenţional  în  interiorul  căreia,  local,  se 
realizează curgeri unidirecţionale pe anumite suprafeţe 
flux  de  aer  unidirectional  a)    curgere  laminară  a  aerului  în  linii  paralele  şi  cu  viteză 
uniformă,   în  cazul  camerelor  curate  goale; 
b)  curgere cu o singură trecere prin camera curată şi în linii 
aproximativ  paralele  (cuasilaminară),  în  cazul      camerelor      curate      în      repaus      şi 
operaţionale 
grad  de  puritate  a  aerului  concentraţia  numerică  a  particulelor  în  suspensie  dintr­o 
incintă, corespunzătoare unui anumit nivel granulometric (definit în tabelul 1) ; gradul de 
puritate a aerului este invers proporţional cu concentraţia particulelor 
materiale antistatice  materiale care au rezistivitate sub 10 Mohmi cm., folosite 
pentru a se limita încărcarea electrostatică prin frecarea cu aerul şi a se asigura în acelaşi 
timp descărcarea sarcinilor electrostatice apărute în elementele structurale 
pardoseala    flotanta  perforata  pardoseală  folosită  pentru  aspiraţia  aerului  în  cazul 
camerelor   curate   cu   flux   unidirecţional  vertical 
particula  corp material  solid  sau  lichid având dimensiunea cuprinsă 
între   0,001   şi   1000   microni 
perete de filtre  perete al camerei curate constituit în întregime din filtre finale 
plafon cu filtre  plafon al camerei curate care este constituit parţial din  filtre 
finale, cuprinzând şi alte elemente ca: panouri pline, corpuri de iluminat ş.a. 
plafon de filtre  plafon al camerei curate care este constituit în întregime din 
filtre finale 

plenum  cameră de presiune, cuprinzând un spaţiu de repartizare volumetrică 
a aerului 
sistem de introducere a aerului cu alimentare individuala  la filtru  sistem de introducere 
a aerului în camera curată care foloseşte unităţi autonome de filtrare amplasate în reţeaua 
din plafon sau pe unul din pereţi 
sistem  de  introducere  a  aerului  cu  plenum  sistem  de  introducere  a  aerului  în  camera 
curată  care  cuprinde  un  spaţiu  de  repartizare  volumetrică  a  aerului,  deasupra  plafonului 
cu filtre finale sau lîngă peretele cu filtre finale 
sistem  de  introducere  a  aerului  „in  line"  sistem  de  introducere  a  aerului  în  camera 
curată care foloseşte baterii de filtre finale amplasate centralizat pe tubulatură 
spaţiu tampon service  spaţiu ce înconjoară camerele curate, acoperind cel puţin 5 faţete 
ale acestora, izolând camera curată de construcţia gazdă; acest spaţiu cuprinde: elemente­ 
le  de  susţinere  ale  plafoanelor,  tubulaturi  de  ventilaţie,  reţele  de  fluide  şi  cabluri  şi 
permite efectuarea  lucrărilor de întreţinere
ANEXA  2 
TRATAREA    AERULUI    PENTRU     MEDII    ASEPTICE 

1. Consideraţii generale 
1.1.    Activităţile  şi  procesele  principale  din  domeniul  social  (spitale,  laboratoare, 
farmaceutică),  necesită  atât  realizarea  microclimatului  specific  controlul  particulelor 
materiale  în  suspensie  din  aer,  cât  şi  asigurarea  unui  mediu  aseptic,  cu  încărcare 
microbiologică  cât  mai  redusă  (nulă)  şi  folosirea  de  aparate,  materiale  şi  instrumente 
sterile. 
1.2.  Asigurarea unui mediu aseptic se poate realiza prin mai multe metode, ca  de 
exemplu: 
—  filtre microbiologice; 
—  iradiere cu raze ultraviolete: pe traseul de introducere a aerului sau încăperi în 
timpul în care nu se lucrează; 
—  ionizarea aerului   tratat; 
—  spălarea  periodică  a  camerei  curate  prin  inundare  cu  formaldehidă  recirculare 
prin instalaţia de climatizare a aerului. 
1.3.     Suplimentar,  faţă  de  metodele  arătate,  mai  este  necesar  să  se  respecte  unele 
reguli stricte privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor în camerele curate aseptice, 
astfel: 
a)    Separarea  fluxului  de  materiale,  instrumente  şi  aparatură  sterile  şi  nesterile 
(murdare); 
b)    Amplasarea  echipamentelor  de  lucru  din  categoria  „nesterile  /  murdare”  ca: 
autoclave, etuve, instalaţii de sterilizare etc în afara camerei curate aseptica 
c)   Trasee impuse pentru circulaţia personalului. 
d)   Spaţii tampon pentru accese (materiale, uman) în camera curată aseptică; 
e)    Măsuri  riguroase  cuprinzând  reguli  stricte  privind  igiena  personal  si  curăţarea 
regulată a suprafeţelor de lucru cu soluţii bactericide. 
2. Filtrarea  aerului   pentru  medii  aseptice 
2.1. In industria farmaceutică şi mediul spitalicesc poluanţii pot fi meraţi astfel: 
— particule de praf şi organice; 
—  gaze  rezultate  din  manipularea  produselor  farmaceutice  şi  transportul  hranei, 
precum şi produse organice degajate de organism; 
— aerosoli rezultaţi din respiraţie şi vorbit; 
— microorganisme de natură variată: bacterii, microbi unicelulari ruşi. 
Filtrarea aerului într­un centru spitalicesc are un dublu scop: 
— eliminarea în mare parte a particulelor conţinute în aer; 
—eliminarea  germenilor  microbieni  (corelat  cu  specificul  activităţii  desfăşurate 
în  încăpere). 
2.2.   Eficienţa unui filtru în condiţii date se exprimă procentual prin raportul între 
particulele oprite de filtru şi ansamblul particulelor conţinute în atmosfera de   referinţă. 
Pe plan  mondial  există un  foarte  mare  număr de  teste de eficienţă  a  filtrelor ce  se 
bazează pe trei metode: gravimetrică, colorimetrică şi numerică. 
Codurile principalelor teste utilizate în lume precum şi numele institutului care le­a 
creat sunt:
­  AFI  ­ AMERICAN  FILTER   INSTITUTE 
­  IRCHA  ­ INSTITUT  RECHERCHES   CHIMIQUES    APPLIQUES 
­  BSI  ­ BRITICH STANDARD   INSTITUTE 
­  SFIB  ­ STAUBFORSCHUNGHSINSTITUT  BONN 
­  NBS  ­ NATIONAL  BUREAU   OF    STANDARDS 
­  USAEC  ­ U.S.  ATOMIC ENERGY   COMMISSION 
­  CEA  ­ COMISSARIAT A  L`ENERGIE   ATOMI QUE 
­  CNAM  ­ CONSERVATOIRE NATIONAL DES ARTS ET METIERS 
Oricare ar  fi testul adoptat trebuie precizat că, spre exemplu, un  filtru de eficienţă 
80%, este de două ori mai puţin eficace decât un filtru cu eficienţa de 90%. 
2.3.    Filtrarea  permite  reţinerea  unei  importante  părţi  din  particulele  şi  germenii 
continuţi în aerul tratat, dar pentru anumite cazuri speciale, ca săli aseptice / sterile şi bloc 
operator, este necesar un tratament decontaminat complementar al aerului refulat. 
Prevenirea  contaminării  încăperilor  rămâne  un  factor  important.  In  acest  sens  o 
dezinfecţie  prin  vaporizare  bactericidă  este  indispensabilă  în  anumite  săli  după  fiecare 
intervenţie şi  mai rar  în canalele de aer tratat. De asemenea  îmbrăcămintea personalului 
ce pătrunde în aceste încăperi va trebui să fie tratată complet. 
2.4.  In prezent nu există o normă internaţională şi de aceea nu există posibilitatea 
comparării exacte a eficienţei a două filtre măsurate după două teste diferite. De aceea în 
caietul  de  sarcini  al  fiecărui  proiect  de  cameră  curată  este  necesar  să  se  menţioneze 
performanţele cerute, materialele propuse, marca filtrului, testele  cerute. 
2.5.  Pentru o anumită instalaţie, importantă este nu numai eficienţa filtrului,  ci şi 
eficienţa globală a instalaţiei. 
Eficienţa globală a instalaţiei va fi cu atât mai aproape de eficienţa filtrului său, cel 
mai perforant daca la execuţia lucrărilor sunt respectate următoarele: 
­  calitatea  construcţiilor  casetelor  metalice  în  care  se  introduc  filtrele  de  înaltă 
eficienţă, inclusiv sistemul de etanşare de jur împrejurul celulelor; 
­  asigurarea  suprapresiunii  necesare  în  toate  modulele  cuprinse  între  ventilator  şi 
filtrele   finale; 
­ funcţionarea corectă a controlului gradului de murdărire al filtrului; 
­  alegerea  corectă  a  diferitelor  trepte  de  filtrare,  cât  şi  amplasarea  filtrelor  in 
circuitul de  aer; 
­ asigurarea de accese uşoare la amplasarea filtrelor în circuitul de aer; 
­ utilizarea de mână de lucru calificată special pentru execuţia acetor instalaţii. 
Măsurarea eficienţei globale a instalaţiei se face pe şantier cu spectro­fotometru. 

3. Prevenirea contaminării  aerului din  camerele  curate 
3.1.  In anumite cazuri particulare critice (bloc operator, săli sterile) este necesar un 
tratament  decontaminant  complementar,  atât  al  aerului  refulat,  cât  şi  al  sălilor  propriu­ 
zise. 
Procedeele  de  decontaminare  trebuie  să  fie  absolut  inofensive  pentru  ocupanţii 
încăperii şi conforme cu reglementările sanitare. 
In  acest  sens  orice  folosire  a  procedeului  bactericid  trebuie  să  fie  anunţată 
utilizatorilor prin panouri de avertizare vizibile, care să amintească natura procedeului şi 
condiţiile de utilizare.
3.2.  Pentru prevenirea contaminării prin aerul refulat trebuie respectate următoarele 
principii generale: 
a)    Poziţionarea  prizelor  de  aer  proaspăt  nu  se  va  face  la  nivelul  solului,  unde 
concentraţia  de  germeni  microbieni  este  maximă.  Poziţionarea  corectă  este  la  cel  puţin 
10 m deasupra solului. 
b)  Sistemul de umidificare: experienţa a dovedit că umidificarea aerului tratat prin 
pulverizare  cu  apă  în  camere  de  umidif  icare  creazâ  condiţii  favorabile  dezvoltării 
bacteriilor.  Sistemul  acesta  trebuie  înlocuit  prin  umidificarea  cu  abur  care  are  un  efect 
sterilizat. 
c)  Sistemele de răcire: se va evita pe cât posibil condensarea pe bateriile de răcire 
şi în orice caz se va asigura posibilitatea eliminării condensului rezultat. 
d) In timpul opririi funcţionării sistemelor de ventilare, coloniile microbiene pot să 
se dezvolte atât în încăperi cât şi pe canalele de aer. 
Este important să se menţină instalaţiile în funcţiune permanentă, dar din motive de 
economie a exploatării se pot utiliza ventilatoare cu două viteze: 
—  viteza normală: în orele de utilizare efectivă; 
—  viteza redusă: în orele în care nu este utilizată încăperea. 
3.3.    Nu  este  indicată  oprirea  instalaţiei  de  condiţionare  a  aerului,  deoarece  după 
astfel  de  întreruperi  este  necesară  o  perioadă  foarte  îndelungată  pentru  reduce  camera 
curată la nivelul iniţial de puritate a aerului. 
3.4.  Sistemele bactericide folosite în cazul încăperilor critice pot fi: 
a) Raze ultaviolete. 
Montarea de tuburi ultraviolete  în canalul de  introducere a aerului poate fi eficace 
dacă este corect realizată, adică: tuburile trebuie să fie perfect accesibile, să fie amplasate 
înaintea filtrelor finale acolo unde viteza aerului e mai mică şi trebuie să fie controlate cu 
dozimetre de radiaţii ultraviolete. 
b)   Dispozitive micro­ceaţa. 
Anumiţi constructori preconizează utilizarea dispozitivelor  microceaţă cu  folosinţă 
intermitentă  pentru  decontaminarea  canalelor  în  aval  de  bateriile  cu  ultraviolete  şi  de 
filtre. 
Aceste dispozitive pot prezenta interes numai cu condiţia ca aerosolii utilizaţi să nu 
fie toxici. 
c)   Sisteme de uscare a aerului funcţionând prin absorbţie: aerul este trecut printr­o 
cameră de spălare în care se pulverizează o soluţie absorbantă­şalină. 
Purificarea foarte intensă a aerului prin spălare şi, calităţile bactericide ale  soluţiei 
utilizate  permit  eliminarea   majorităţii   germenilor. 
3.5. Prevenirea contaminării încăperilor este cu atât mai importantă cu cât emisiile 
de bacterii sunt mai numeroase, în funcţie de numărul ocupanţilor. Pentru aceasta trebuie 
acordată  o  atenţie  sporită  condiţiilor  de  exploatare  şi  asigurării  unui  mod  de  difuzie  a 
aerului adoptat la specificul activităţii care se desfăşoară  în  încăpere. 
3.6.  In  instalaţiile  de  climatizare  majoritatea  deficienţelor  apar  din  cauza 
incorectelor  condiţii  de  exploatare. 
Este necesar să se obţină un acelaşi nivel de puritate atât pentru mediu ambiant cât 
şi  pentru  obiecte.  In  acest  sens  o  dezinfecţie  cu  sistem  micro­ceaţă  bactericidă  este 
indispensabilă  în  sălile  critice,  între  două  intervenţii  şi  mai  rar  în  tubulatura  de 
introducere a aerului.
3.7.    Modul  de  difuzie  ale  aerului  în  camera  curată  trebuie  să  fie  adoptat  la 
specificul activităţii desfăşurate  în interior. 
Se disting în acest fel două categorii de încăperi: 
—  săli ocupate permanent; 
—  săli ocupate intermitent  (exemplu — săli de operaţii). 
In ambele cazuri trebuie să existe o grijă deosebită de a controla vectorul viteză   în 
fluxul   de  aer. 
3.8. Bacteriile emise de către persoane într­un spaţiu dat vor fi evacuate cu atât mai 
repede cu cât împrospătarea aerului va fi mai importantă. 
Este necesar să se adopte în sălile critice un număr ridicat de schimburi orare pentru 
aerul tratat. 
3.9.  Recircularea  aerului  permite  o  mai  bună  filtrare  a  aerului  deoarece  aerul 
recirculat conţine, în principiu, mai puţin praf decât aerul exterior. 
Germenii  antrenaţi  în  aerul  recirculat  pot  eventual  traversa  filtrele,  ceea  ce  nu 
jenează, în măsura în care recircularea aerului se face din aceeaşi încăpere. 
Recircularea  aerului  se  recomandă  să  se  realizeze  dintr­o  singură  încăpere  sau  cel 
puţin din încăperi cu funcţiuni echivalente. 
Nu  se  aplică  recircularea  aerului  la  încăperi  de  boli  contagioase,  laboratoare  de 
virusologie  şi  alte  activităţi  care  prezintă  pericolul  propagării  unor  agenţi  patogeni    în 
exterior. 
3.10. Se vor prevedea în circuitele canalelor de aer tratat dispozitive de dezinfecţie 
periodică. 
3.11. In mediu spitalicesc trebuie să se lupte atât contra surselor de contaminare cât 
şi  pentru  a  împiedica  trecerea  germenilor  dintr­o  încăpere  în  alta.  Se  disting  două 
categorii de incaperi: 
a)   încăperi în care contaminarea vine din exterior (săli de operaţii aseptice, camere 
sterile,  camere  curate).  Aceste  încăperi  se  menţin  în  suprapresiune  faţă  de  exterior. 
Suprapresiunea menţinută este de ordinul 10...30 Pa. 
b)   încăperi în care se dezvoltă o sursă de contaminare care nu trebuie propagată în 
exterior  (camere  de  bolnavi  contagioşi,  camere  de  izolare,  încăperi  murdare,  săli  de 
operaţii  septice,  laboratoare  de  virusologie).  Aceste  încăperi  vor  fi  menţinute  în 
depresiune în raport cu încăperile vecine şi exterior. 

4. Instalaţii de tratare a aerului pentru medii aseptice 
4.1.      Tratarea  aerului  face  parte  integrantă  din  procesul  operator  şi  contribuie  nu 
numai  la  asigurarea  confortului  personalului,  dar  şi  la  diluţia  contaminării  microbiene 
generate  de  activitate. 
Diluţia  contaminării  nu  este  posibilă  decât  prin  stabilirea  în  bune  condiţii  a 
parametrilor următori: 
—  O  împrospătare bună a aerului; 
—  Alegerea  poziţiilor,  numărului  şi  suprafeţelor  corespunzătoare  a  gurilor  de 
refulare  a  aerului:  flux  unidirecţional,  orizontal  sau  vertical,  viteze  cuprinse  între 
0,35...0,5 m/s, aerul difuzat prin filtre de înaltă eficienţă. 
—  Alegerea poziţiilor şi numărului gurilor de aspiraţie. 
—  Nivelul de suprapresiune, în raport cu încăperile vecine: 30...40 Pa, în vestiare: 
10 Pa.
—  Temperatura şi umiditatea relativă a aerului; 
—  Calitatea bacteriologică particulară a aerului refulat. 
4.2. Aerul introdus în camerele curate trebuie tratat astfel încât să asigure condiţiile 
de temperatură, umiditate şi puritate impuse de procesul care are loc în interior. 
Tratarea aerului se recomandă să se realizeze cu o instalaţie de climatizare compusă 
din: 
a)   Priza de aer proaspăt; 
b)   Agregat   de  climatizare   a  aerului; 
c)   Tubulatura de introducere aer tratat (recirculare aer); 
d)   Umidificator cu abur (dacă nu este inclus în agregat); 
e)   Modul de filtrare finală; 
f)    Dispozitive de reglare a debitului de aer; 
g)   Rame cu jaluzele de suprapresiune; 
h)  Agregate modulate de recirculare a aerului; 
i)   Agregat modulat de evacuare aer. 
Instalaţia de climatizare a camerei curate trebuie să fie prevăzută cu o instalaţie de 
automatizare care să asigure controlul şi reglajul parametrilor impuşi. 

a)  Priza   de   aer   proaspăt. 
4.3.  Priza  de  aer  prdaspăt  este  dispozitivul  prin  care  sa  asigure  accesui  aerului 
exterior în instalaţia de climatizare. 
Se recomandă ca priza de aer să fie confecţionată sub forma unei rame cu jaluzele 
profilate  fixe,  înclinate  faţă  de  orizontală  cu  un  unghi  minim  de  45°  şi  plasă  de  sârmă, 
astfel  încât  să  asigure  o  protecţie  împotriva  pătrunderii  în  instalaţie  a  precipitaţiilor 
atmosferice şi a corpurilor străine. 
4.4.      Jaluzelele  fixe  vor  fi  corect  distanţate,  cu  marginile  rotunjite,  rigide  şi  bine 
fixate pentru a se înlătura posibilitatea vibrării şi generării zgomotului. 
4.5.    Priza  de  aer  va  fi  protejată  prin  modul  de  amplasare  sau  prin  măsuri 
constructive,  împotriva  acţiunii  vântului,  astfel  încât  fluctuaţiile  în  viteza  sau  direcţia 
acestuia să nu producă perturbări în funcţionarea normală a instalaţiei. 
4.6.      Priza  de  aer  va  fi  situată  la  o  înălţime  minimă  de  10  m  de  sol  la  latura 
inferioară. 
4.7.   Suprafaţa prizei  va  fi  astfel  stabilită  încât viteza aerului  în secţiune  liberă să 
fie cuprinsă între 2,5 şi 4 m/s. 

b)  Agregatul de climatizare a aerului. 
4.8.   Se recomandă folosirea agregatelor de climatizare modulate compuse în mod 
uzual din următoarele module: 
—  amestec aer; 
—  filtrare treapta I; 
—  răcire; 
—  ventilator; 
—  încălzire; 
—  amortizor de zgomot; 
—  filtrare treapta II; 
—  distribuţie aer tratat.
4.9.  Modulul amestec aer va fi prevăzut cu un set de clapete pentru aer proaspăt şi 
aer  recirculat.  Acţionarea  clapetelor  se  va  face  automat  cu  servomotor  comandat  de 
temperatură. 
4.10. Pentru obţinerea purităţii necesare a aerului acesta trebuie filtrat progresiv, în 
acest scop se recomandă  în general 3 trepte de filtrare, o prefiltrare (treapta I) o filtrare 
medie (treapta II) şi filtrare de înaltă eficienţă (filtre finale). Aerul conţine un număr mare 
de particule ce pot fi efectiv reţinute de prefiltru şi filtru mediu. Acestea în general sunt 
mai  ieftine  ca  filtrele  finale.  Folosirea  corespunzătoare  a  prefiltrului  şi  filtrului  mediu 
prelungeşte  viaţa  filtrelor  finale,  iar  pe  de  altă  parte,  rezultă  o  importantă  reducere  a 
cheltuielilor  anuale  de  exploatare.  Viaţa  filtrelor  finale  este  cu  atât  mai  mare  cu  cât 
eficienţa prefiltrelor este mai mare. 
Sistemul de filtrare trebuie astfel ales încât înlocuirea prefiltrelor să se poată face cu 
uşurinţă fără să se dezechilibreze sistemul. 
In  general  prefiltrele  (inclusiv  filtrele  medii)  au  pierderea  de  presiune  iniţială  de 
max. 120 Pa. Ele se vor înlocui în momentul în care valoarea pierderii depresiune ajunge 
la 250 Pa. Controlul colmatării prefiltrelor se va face cu micromanometrul diferenţial. 
4.11.Modulul  filtrare  treapta  1  —  aceasta  treapta  de  filtrare  trebuie  asigure  o 
eficienţă de filtrare de minim 30% (Dust spot eff). 
Filtrele recomandate pentru prima treapta sunt: 
—  filtru cu casete (material filtrant uscat) 
—  filtre cu buzunare 
4.12.Modulul  de racire  va cuprinde o  baterie de răcire, cu detentă directa  montată 
într­o cutie  metalică termoizolată. 
Bateria  asigură  răcirea  în  procesul  de  tratarea  aerului,  fiind  alcătuită  din  ţevi  din 
cupru şi aripioare din aluminiu. 
Modulul va fi prevăzut cu un sistem de eliminare a condensului format aripioarele 
bateriei în procesul răcirii aerului. 
Bateria  de  racire  se  racordează  la  maşina  frigorifică,  amplasată  de  regula  în 
exteriorul clădirii. Agentul frigorific utilizat în prezent în mod curent în astfel de instalaţii 
este freon R 22. 
Din motive de protecţie a mediului, începând cu anul 2005 se va interzice utilizarea 
agentului  frigorific  R  22.  Din  acest  motiv  firmele  producătoare  de  masini  frigorifice 
studiază în prezent modalităţile de înlocuire a R 22 cu alt agent de răcire. Pentru protecţia 
păturii  de  ozon  în  prezent  s­au  realizat  maşini  frigorifice  noi  care  utilizează  agent 
frigorific R  134 A, în loc de R  ll şi R  12. 
4.13. Ventilatorul are  rolul  de a asigura vehicularea aerului tratat pe instalaţia de 
climatizare, el este în general de tip centrifugal cu dublă aspiraţi acţionat prin curele. 
Rama  de  susţinere  a  ventilatorului  va  fi  montată  pe  amortizoare  pentru  evitarea 
transmiterii vibraţiilor. 
Carcasa va fi izolată cu material fonoabsorbant iar legăturile ventilator ­ carcasă vor 
fi prevăzute cu racorduri elastice pentru evitarea transmiterii zgomotului şi vibraţiilor în 
instalaţie. 
Ventilatorul va fi prevăzut cu variator de turaţie, debitul variabil permiţând: 
—  ca instalaţia de climatizare să lucreze la 50% capacitate în timpul nopţii sau la 
sfârşitul de săptămână când nu se lucrează în sălile climatizate; 
—  compensarea colmatării progresive a filtrelor finale şi reglarea vitezei aerului.
Se  recomandă  ca  variaţia  de  viteză  să  fie  asigurată  de  un  vibrator  electron  reglat 
pentru un anumit punct de lucru. 
4.14.  Modulul de încălzire poate fi realizat în două variante: 
a)    Carcasă  metalică  în  care  este  înglobată  o  baterie  de  încălzire  cu  ţevi  cupru  şi 
aripioare  de  aluminiu  (funcţionând  cu  agent  primar  apă  caldă  90/7C).  Pe  racordurile 
termice, de regulă pe întoarcere, vor fi montate prin mufe sau flanse robinete cu trei căi 
cu reglaj automat. 
b)   Carcasă  metalică ce  include registre de  încălzire electrică utilizaţi trei  sau  mai 
multe trepte de încălzire. 
Supravegherea  încălzirii  aerului  va  fi  urmărită  automat.  Viteza  medie  circulaţie  a 
aerului prin baterie se recomandă să fie de 2 m/s. Temperatura maxima a aerului este de 
60°C. 
4.15.  Modulul  amortizor  de  zgomot  va  fi  căptuşit  pe  toate  părţile  laterale  cu 
material  fonoabsorbant  şi  prevăzut  interior  pu  lamele  confecţionate  din  acelaşi  material 
fonoabsorbant.  Rolul  modulului  este  de  a  atenua  zgomotul  produs  de  echipamentul  de 
climatizare şi cel produs de aer la trecerea prin instalaţie. 
4.16.  Modul  de  filtrare  treapta  II  —  această  treaptă  de  filtrare  trebuie  să  asigure 
eficienţa minimă de filtrare de 90% (dust spot eff). 
Se  utilizează  filtre  cu  saci  pentru  obţinerea  unui  grad  ridicat  de  filtrare.  Modulul 
filtrant este amplasat după modulul ventilator. 
Alegerea corectă şi întreţinerea filtrului asigură o durată mai lungă a filtrelor finale. 
Diferenţa iniţială de presiune fiind de cea. 120 Pa, înlocuirea filtrelor se face când 
pierderea de presiune se dublează. 
4.17.  Modulul  de  distribuţie  a  aerului  tratat  va  fi  prevăzut  cu  mai  multe  ieşiri 
(ştuţuri), funcţie de numărul de camere deservite de agregatul de climatizare a aerului. 
Fiecare  ieşire  va  fi  echipată  cu  o  ramă  cu  jaluzele  opuse  acţionate  automat  cu 
servomotor pentru reglarea debitului de aer tratat. 
c)  Tubulatura de introducere a aerului  tratat (recirculat) 
4.18.  Tubulatura va asigura condiţiile de  etanşeitate  la transportarea aerului tratat 
de  la  agregatul  de  climatizare  a  aerului  la  spaţiile  climatizate.  Se  recomandă 
confecţionarea sa din oţel inoxidabil pentru asigurarea condiţiilor igienice. 
d)  Umidificatorul cu abur 
4.19. Umidificarea aerului  cu abur este cea  mai  bună  metodă deoarece nu  implică 
efecte neplăcute colaterale, având avantajele: 
—  este un proces  izoterm; 
—  împiedică pătrunderea minereurilor componente ale apei, în stare lichidă, care s­ 
ar putea depune pe tubulatură sau în incăpere; 
—  este inodoră; 
—  este sterilă (perfect igienică); 
—  permite  controlul optim al  umidităţii; 
—  permite stabilirea cu uşurinţă a capacităţilor dorite. 
4.20.  Umidificatorul  cu  abur  corectează  umiditatea  aerului  tratat  în  agregatul  de 
climatizare, înainte de introducerea lui în încăpere. 
Umidificatorul  cu  abur  se  va  compune  dintr­un  aparat  generator  de  abur  şi 
dispozitivul de distribuţie a aburului (distribuitor abur + racord alimentare abur + racord 
eliminare condens).
Distribuitorul de abur se va monta pe tubulatură în aval de agregatul de climatizare. 
e)  Modul de filtrare finală 
4.21.Vezi „Instrucţiuni tehnice de proiectare şi execuţie a elementelor de construcţii 
şi de instalaţii pentru camere curate utilizate în domeniul sănătăţii (spitale, laboratoare şi 
industria farmaceutică)”. 
i) Dispozitivele de reglare a debitului de aer. 
4.22. Dispozitivele de reglare a debitului de aer se vor realiza din rame cu jaluzele 
opuse  reglabile,  acţionate  automat  cu  servomotor.  Ele  vor  asigura  reglarea  debitului  de 
aer şi presiunea în instalaţia de climatizare. 
Ramele cu jaluzele pot fi montate pe tubulatură sau pe modulele de filtrare finala. 
g) Rame cu jaluzele de suprapresiune. 
4.23.Vezi „Instrucţiuni tehnice de proiectare şi execuţie a elementelor de construcţii 
şi de instalaţii pentru camere curate utilizate în domeniul sănătăţii". 
h) Agregat modulat de recirculare a aerului 
4.24.Agregatul  modulat  de  recirculare  a  aerului  este  necesar  pentru  vehicularea 
aerului recirculat, evacuat din camerele curate, filtrat şi introdus în camere anexe vestiare, 
anvelopă, culoar service etc. 
Acest agregat va conţine: 
a)  Modulul ventilator (de acelaşi tip ca cel din componenţa agregatului modulat de 
trecere  a  aerului)  care  trebuie  să  asigure  vehicularea  aerului  recirculat  cu  învingerea 
rezistenţelor  opuse  de:  filtre,  rame  cu  jaluzele  şi  modulele  atenuatoare  de  zgomot  şi 
pierderea de sarcină pe tubulatură. 
b)   Două module atenuatoare de zgomot care vor fi montate pe aspiraţia şi refularea 
modululni  ventilator  în  scopul  atenuării  zgomotelor  provenite  de  la  echipamentul 
instalaţiei de climatizare. 
i) Agregat modulat de evacuare aer 
4.25.Agregatul modulat de evacuare aer va fi constituit din: 
— modulul ventilator; 
— ramă cu jaluzele opuse reglabile 
Modulul  ventilator  va  conţine  un  ventilator  axial,  carcasa  modulului  fiind 
fonoizolantă. 
Jaluzelele opuse vor fi acţionate de un servomotor, reglarea realizându­se automat. 
4.26.Reglajul  independent  pe  încăpere  a  temperaturii  şi  umidităţii  aerului  este 
deosebit de important. 
La  variaţii  necontrolate  ale  temperaturii  şi  umidităţii  este  favorizată  înmulţirea 
microbilor. 
Este  recomandabil  controlul  continuu  al  parametrilor  aerului  (temperatura, 
umiditatea, viteza presiunea). 
5. Recomandări pentru climatizarea camerelor curate din unităţile sanitare 
5.1.In  tabelul  1  sunt  indicate  recomandările  pentru  climatizarea  încăperilor  din 
cadrul unităţilor sanitare. 
5.2.In  figurile  l—  10  sunt  prezentate  schematic  exemple  tipice  de  realizare  a 
instalaţiilor de tratare a aerului.
Tabelul  I 

Recomandari pentru climatizarea incaperilor spitalicesti 

RECOMANDĂRI  PENTRU  ÎNCĂPERILOR 


CLIMATIZAREA  SPITALICEŞTI 
Clasificarea  Destinaţia  Condiţii climatice  Debitul  Trepte  Nivel,  Observaţii 
Numărul curent 

încăperii  încăperii  anterioare  minim de  filtrare si  maxim 


funcţie  aer  clasă filtru  de 
de introdus  zgomot 
conţinutul  în încăpere  admis 
3  3 
germenilor  m  /h m  în 
infecţioşi  încăpere 
dB 
ambiantă 
Temp. 
tivă  a  aerului 
Umid.  rela­ 
ambiantă 
Temp 
tivă  a  aerului 
Umid.  rela­ 

0  1  2  3  4  5  6  7  8  9  10 
1  Incăpere   cu  Sală   de 
condiţii  operaţie, 
foarte  transplan­ 
pretenţioase  turi,  1. B (EU5)*  40  *ASHRAE 
2  Conţinutul  operaţii  21  45.  24  50...  20  2. C (EU9)  98% 
foarte  redus  pe   cord  ..65  60  3.  S (EU9)  *ASHRAE 
de  germeni  deschis  99% 
infecţioşi  în  chirurgie 
aer  plastică 
Incăperile 
pentru 
func­  21  45...  24  50...  15  1. B (EU5)*  40 
ţiunile  65  60  2.  C(EUP) 
anexe  3.  S 
sălii   de 
operaţie 
3  Incăperi  1. B (EU5)* 
tampon  22  35...  26  35...  10  2.  C(EU9)  40
65  60  3.  S 
0  1  2  3  4  5  6  7  8  9  10 
4  Incăpere  cu  Săli de  1.B(EU5)*  40 
condiţii  operaţie  2. C(EU9) 
pretenţioase  necu­  21  45...  24  50...  20  3. R 
Conţinut  prinse  65  60 
redus  de  la punctul 
germeni  in­  1 
fecţioşi  în 
aer 
5  Incăperile  1.B (EU5)*  40 
ptr.  21  45...  24  50...  10  2.C(EU9) 
funcţiunil  65  60  3. R 
e   anexe 
sălii de 
operaţie 
6  Incăperi  1.B (EU5)*  40 
tampon  22  35...  26  35...  10  2. C(EU9) 
65  60  3. R 
7  Terapie  1.B (EU5)*  35 
intensivă  24  35...  26  35...  10  2. C(EU9) 
55  60  3.  R 
8  Incăperi  1.B (EU5)*  40 
de 24  50...  26  50...  10  2. C(EU9) 
legătură  60  60  3.  R 
9  Staţionar  1.B (EU5)*  35 
prematuri  24  35...  26  35...  8  2. C(EU9) 
55  60  3. C(EU9) 
10  Staţionar  1.B(EU5) *  35
nou­  24  35...  26  35...  8  2.C(EU9) 
născuţi  55  60  3.C(EU9) 
ANEXA 3 

LISTA PRINCIPALELOR NORMATIVE 

1. Standarde româneşti 

1.  STAS 7771/3­75            Determinarea rezistenţei la foc a ferestrelor; 
2.  STAS 8558­78               Determinarea    incombustibilităţii    materialelor    de 
construcţii; 
3.   STAS 7248­81               Metoda de determinare a propagării flăcării pe supra­ 
faţa materialelor combustibile folosite în construcţii; 
4.   STAS  10903/2­79          Determinarea sarcinii termice în construcţii; 
5.   STAS  12605­87             Protecţia împotriva electrocutării. 
Prescripţii generale; 
6.   STAS  12604/5­90          Protecţia împotriva electrocutărilor. 
Instalaţii electrice fixe. Prescripţii de proiectare, execuţie şi 
verificare. 
7.   STAS 9436/3­73            Cabluri şi conducte electrice. Conducte pentru instalaţii 
electrice fixe. Clasificare şi simbolizare. 
8.   STAS 9436/5­73            Cabluri şi conducte electrice. Cabluri de semnalizare, 
comanda şi control. Clasificare şi simbolizare. 
9.   STAS 9436/6­73  Cabluri şi conducte electrice. Cabluri şi conducte de 
telecomunicaţii.  Clasificare şi simbolizare. 
10.   STAS 9192­74               Culorile izolaţiei de PVC a conductelor şi cablurilor 
electrice. Prescripţii. 
11.  STAS 9436/2­80            Cabluri şi conducte electrice. Cabluri de energie de 
joasă tensiune.   Clasificare  şi  simbolizare. 
12.   STAS  11388/3­82          Cabluri şi conducte. Metode de încercare. Verificarea 
dimensiunilor şi caracteristicilor constructive. 
13.  STAS 11388/13­85        Cabluri şi conducte. Metode de încercare.  Incercări 
electrice specifice cablurilor şi conductelor de 
telecomunicaţii. 
14.   STAS 8778/1­85            Cabluri de energie cu izolaţie şi manta PVC. Condiţii 
tehnice generale. 
15.  STAS 8779­86               Cabluri de semnalizare  cu  izolaţie  şi  manta PVC. 
16.  STAS 7350/3­86            Cordoane  cu  izolaţie de PVC în execuţie  mijlocie. 
Condiţii tehnice speciale. 
17.   STAS 552­89                 Doze de aparat şi doze de ramificaţie pentru instalaţii 
electrice. Dimensiuni. 
18.  STAS 6362­79               Grade   normale   de  protecţie   asigurate   de   carcase. 
Clasificare şi metode de verificare. 
19.  STAS 8498­89               Presgarnituri de trecere pentru   cabluri   şi conducte la 
echipamentele   electrice.   Forme   şi   dimensiuni. 
20.  STAS  10801­77             Demaroare de joasă tensiune pentru pornirea şi protecţia 
motoarelor electrice.
21.  STAS 4479­82  Contactoare şi ruptoare de joasă tensiune.  Condiţii tehnice 
de calitate. 
22.  STAS 3184/1­85  Contactoare şi ruptoare de joasă tensiune.  Condiţii tehnice de 
calitate. 
23. STAS 12787­89  Intrerupatoare si comutatoare pentru aparate electrice 
24. STAS­9866­74  Corpuri de iluminat industriale. Prescriptii de proiectare 
25. STAS 7710­66  Aparate telefonice  de  abonat  BC pentru   centrale automate. 

2. Normative si instrucţiuni tehnice 

1.   C 56­75  Normativ pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi 
instalaţii aferente. 
2.      P  118­83  Norme  tehnice  de  proiectare  şi  realizarea  construcţiilor  privind 
protecţia la acţiunea focului. 
3.  I 7/1991  Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu 
tensiuni până la 1 000 Vca. 
4.  I  18/1982  Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor interioare de 
telecomunicaţii din clădirile civile şi industriale 
5.   PE 107/1985  Normativ pentru proiectarea şi execuţia reţelelor de cabluri electrice. 
6.  P  136/1988  Normativ  republican  privind  folosirea   raţională  a energiei electrice 
la iluminatul artificial. 
7.   PE  119/1990  Norme de protecţie a muncii pentru activităţi în instalaţii electrice. 
8.  I 9­82  Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare. 
9. I 1­78 10. I 45/1993 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor tehnologice 
cu ţevi PVC neplastifiat. 
10.I 45/1993             Instructiuni privind  metodologia de testare aeraulica si termica a 
camerelor curate(metodologie INCERC 1988) 
11.  NPSI­DIEE/1991  Norme de prevenire şi stingere a incendiilor pentru departamentul 
industriei electrotehnice şi electronice 
12.  NRPM  Norme republicane de protecţia muncii. 

3. Standarde străine 
1.  FS 209 D (FS 209 E) ­ SUA 
2.  VDI 2083 ­ Germania 
3.  BS 5295 ­ Anglia 
4.  Afnor x 4410  ­ Franţa 
5.  JACA 24 ­ Japonia 
6.  AS 1386 ­ Australia 
7. CEN  ­ Europa 
8. IES ­ RP ­ CC – 006­ 84­  Recommended Practice for Testing Clean Rooms
CUPRINS 

1.   Obiect şi domeniu de aplicare 
2.   Camere curate — clasa de puritate şi tipuri 
3.   Principii generale pentru proiectarea camerelor curate 
4.   Principii generale pentru organizarea camerelor curate 
5.   Principii generale pentru recepţia camerelor curate 
6. Prevederi comune unităţilor din spirale, laboratoare,  industria farmaceutica 
Anexa 1  — Terminologie 
Anexa 2  — Tratarea aerului pentru medii aseptice 
Anexa 3  — Lista principalelor normative 
Planşa1 —Ansamblu de camere curate. Schema generală de principiu 
Planşa 2  — Ansamblu de camere curate pentru intervenţii chirurgicale. Schema generală 
de principiu 
Planşa 3  — Ansamblu de camere curate pentru asistenţă medicală nou­născuţi. Schema 
generală de principiu