Sunteți pe pagina 1din 4

PROCEDURA DE SOLUTIONARE A EXCEPTIILOR PROCESUALE

- Trebuie rezolvate pana la terminarea pe fond: 237(2)pct1 – in faza cercetarii judecatoresti, inainte de
administrarea probelor, insa prin exceptie conform art 390, acestea pot fi rezolvate si in etapa
dezbaterilor (inainte de a da cuvantul pe fond)
- Procedura in sine – art 248:

Trebuie sa stabileasca ordinea rezolvarii (in practica, nu este respectata de magistrati); criterii: alin 1 –
cele de procedura, cele de fond, apararile de fond + alin 2 – daca sunt mai multe, in functie de efectele pe
care le produc daca sunt admise (netimbrare, apoi necompetenta, gresita compunere/constituire,
nelegala citare, lipsa calitatii dovezii de reprezentant, dreptul la actiune – lipsa interes, capacitate,etc,
prescriptia).

Exceptia procesuala = un incident -> instanta care judeca cererea efectiva (judecatorul cauzei = judecatorul
exceptiei)

Exceptia de neconstitutionalitate = de competenta CC, nu e exceptie de procedura, ci de drept substantial;


numai in cazurile expres prevazute de lege este competenta instanta care judeca cauza.

Art.248 (3) – exceptie de la regula pronuntarii de indata asupra exceptiilor procesuale

Art.248(4): uneste exceptia cu fondul (exceptiile procesuale de fond) – instanta se va pronunta prin hotararea
finala pentru amandoua : EXEMPLU – actiunea in revendicare ce poate fi unita cu exceptia lipsei calitatii
procesuale

ACTELE DE PROCEDURA :

1. EXCEPTIA E INTEMEIATA – ADMITE EXCEPTIA :


- incheiere interlocutorie daca exceptia are efect dilatoriu (si continua judecata) – ex: exceptia gresitei
compuneri
- hotarare prin care se dezinvesteste (hotararea este peremptiorie) – ex: admite prescriptia
2. EXCEPTIA ESTE NEINTEMEIATA – RESPINGE EXCEPTIA : incheiere interlocutorie si continua judecata

In ambele cazuri (pentru incheiere) – art. 248(5) – numai odata cu fondul; in cazul hotararii este supusa
regulilor normale

PROBELE
Sediul materiei: 249-388 CPC si se completeaza cu reglementari din materia cailor de atac.

Notiune:

Lato sensu – o activitate, o suma de activitati prin care judecatorul stabileste realitatea faptelor sau
raporturilor juridice deduse judecatii in vederea aplicarii normelor de drept – implica incuviintare,
administrare, apreciere

Stricto sensu – mijloacele de proba efectiv reglementate de proba = limitativ enuntate si reglementate de
CPC, pentru ca trebuie sa respecte principiul legalitatii -> alte probe care nu sunt prevazute de lege, nu sunt
probe (art.250) – in materie civila sunt numite probe cu greutate expertizele, cfl

– faptul probator = faptul material ce trebuie probat cu mijlocul de proba:

a. Fapte probatorii principale – cele care vizeaza raportul juridic dedus judecatii (acordarea
imprumutului)
b. Fapte probatorii accesorii – nu vizeaza direct, dar care pot influenta solutia si trebuie si
redovedite (darea unei parti a unui imprumut)

SUBIECTUL PROBEI = entitatea sau organul careia i se adreseaza proba – subiect concret al probei este
judecatorul cauzei (daca nu cunoaste litigiul; daca il cunoaste – devine incompatibil sa solutioneze respectivul
litigiu, e martor)

OBIECTUL PROBEI = art.250 – totalitatea faptelor juridice care tind sa dovedeasca raportul juridic dedus
judecatii; nu intra:

a. Norma juridica (dreptul aplicabil) – art.252, alin 1 (judecatorul este prezumat ca cunoaste drept,
partile nu trebuie sa dovedeasca norma – caz invers pentru alin 2) + 253 (legea straina – nu exista
prezumtia, dar poate lua cunostinta cu conditia sa fie invocat si probat de partea care cere sa fie
aplicata)

Se clasifica:

a. Fapte generatoare de drepturi si obligatii


b. Fapte modificatoare
c. Fapte extinctive

a. Fapte materiale
b. Fapte probatorii psihologice (dol, eroare, violenta psihica)

a. Fapte negative (cand legea prevede expres in sacina partii sa probeze – art.49 Cciv)
b. Fapte afirmative?

a. Fapte notori
b. Fapte necontestate (art.255)

CHESTIUNILE PREJUDICIABILE SAU PREALABILE

Art.28(1) CPP – nu mai trebuie dovedite aceste aspecte (cu privire la fapta si persoana) – autoritate de lucru
judecat – nu pot fi contestate; daca avem o hotarare definitiva de aplicare/incetare – trebuie dovedita sub
toate aspectele (alin2)

UZANTELE, CUTUMA – trebuie probate de cel care le invoca

SARCINA PROBEI – obligatia de a proba – art.249 – reclamantul trebuie sa probeze cele afirmate prin cererea
de chemare in judecata (la fel si pentru parat care face cerere reconventionala, chiar in calitate de parat, nu
doar pt ca ar avea calitate de reclamant in cererea reconventionala); aceleasi reguli si in cazul invocarii
exceptiilor

Cazuri speciale – in materia protectiei consumatorilor, litigiile de munca – Salariatul afirma concedierea
nelegala – angajatorul trebuie sa faca proba legalitatii concedierii.

PREZUMTIILOR LEGALE – art. 328 – ex, un bun dobandit in timpul casatoriei este prezumat a fi bun comun;
este prezumtie relativa, poate fi rasturnata.

IMPORTANTA SARCINEI PROBEI – neindeplinirea acesteia conduce la aplicarea unei sanctiuni – cererea va fi
respinsa ca nefondata, neintemeiata (nu exista respingerea ca neprobata) – pierde definitiv dreptul
ADMISIBILITATEA PROBEI – art.255 – o proba va putea fi incuviintata de instanta daca va respecta
urmatoarele conditii:

a. Proba sa fie legala – implica mai multe aspecte:


- Sa nu fie interzisa de legea de drept substantial sau procedural (de ex, juramantul ca proba)
- Sa nu fie permisa (de ex, actele juridice cu valoare peste 250 lei sa fie probate cu martori)
b. Verosimila – sa nu se incerce a se dovedi fapte imposibile
c. Pertinenta – trebuie sa aiba legatura cu raportul juridic dedus judecatii
d. Concludenta – sa duca la solutionarea procesului (art.251, alin1, teza finala)

ADMINISTRAREA PROBELOR

1. Propunerea probelor (art.254)

-premergatoare administrarii propriu-zise

-art.194, lit e

-art.205(2), lit d

-art.204 – modificarea cererii si propunerea de noi dovezi

-sanctiune: DECADEREA DIN DREPTUL DE A PROPUNE PROBA (art.263 – se poate apara in continuare)

-daca intampinarea nu e obligatorie, paratul poate propune probe pana la primul termen - 157(2)

-probe solicitate peste termen: art.254(2)

-art.254(2)pct3 - situatii temeinic justificate = situatii juridice

-art.22(2) – dreptul administrare de probe din oficiu – in virtutea obligati aflarii adevarului a judecatorului –
art.254(5) – dupa punerea in discutia partilor si indeplinirea conditiilor de la admisibilitate – este un drept, nu
o obligatie („poate”)

-RENUNTAREA LA PROBA – art.257

-INCUNVIINTAREA PROBELOR – art.258 (faptul probator, mijlocul de proba, obligatii ale partilor de
administrare – prin incheiere preparatorie – instanta poate reveni conform art.259 – dupa administrarea
altor probe, cand se constata ca administrarea unei probe nu mai e necesara – numai pentru faptul
administrarii, nu si legalitatii)

2. Operatiunea propriu-zisa de administrare – aducerea efectiva a probei in fata instantei;


exista reguli specifice in functie de mijlocul de proba, insa exista si reguli generale:
a. Cheltuieli – art.262 – partea care a propus si careia i s-a incuviintat proba + termen (alin1) +
decaderea din dreptul de a administra, care are acelasi efect ca decaderea din dreptul de a propune
probe (alin3) + acoperirea cheltuielilor dupa termen (alin4) + ! art.242

b. Locul administrarii probelor – art.261(1) – regula: in fata instantei de judecata sesizate; exceptii – (2):
prin comisie rogatorie; art.366 si urm: de avocati sau consilieri juridici

c. Ordinea administrarii – stabilita de instanta(art.260, alin1) + art. 260(5),(6),(7)

d. Aprecierea probelor – art.264(1) – in mod coroborat


CONVENTIA ASUPRA PROBELOR – art.257; partile vor deroga de la normele din materie.

- Conventiile pot fi anterioare, dar si in cursul solutionarii litigiului.

- Obiectul poate sa vizeze admisibilitatea, obiectul si/sau sarcina probei – NUMAI daca vizeaza drepturi de
care partile dispun.

- Conventiile nu trebuie sa contravina ordinii publice si bunelor moravuri.

- Conventiile stabilesc reguli aplicabile partilor, nu si instantei. Sunt valabile daca vizeaza norme de ordine
privata.

- Puterea doveditoare – numai daca maresc forta probanta, nu si daca o restrang (largirea cadrului probant –
altfel s-ar incalca/restrange principiul aflarii adevarului).

S-ar putea să vă placă și