Sunteți pe pagina 1din 10

Semiologia aparatului digestiv

a. Aspectul general si forma abdomenului.


La inspectie, abdomenul normal apare simetric, usor concav, planul abdominal situandu-se
sub nivelul planului toracic.
Deformarile simetrice:
- poate fi modificat prin pierderea concavitatii normale. Cea mai comuna cauza este
obezitatea, ombilicul apare profund infundat in stratul de grasime.
- Ascita (prezenta unui revarsat lichidian in cavitatea peritoneala).
- Tumori voluminoase abdominale.
- Meteorismul abdominal (ocluzii joase).
Deformari localizate (asimetrice):
- Prezenta unui organ marit (hepatomegalie importanta – proeminenta a
hipocondrului drept, etc).
- Eventratiile = iesiri subcutanete ale viscerelor (splina, ficat) din cavitatea peritoneala
prin zone slabe, parietale, secundare unor factori externi (operatii, raniri vindecate cu
pierderea integritatii peretelui muscular).
- Tumorile subcutanete (lipoamele pot da deformari localizate ale abdomenului).
- Distenisa unei anse intestinale izolate.
b. Tegumentele abdominale:
- Cictraticile semnifica accidente si interventii chirurgicale;
- Vergeturi, frecvente in etajul abdominal inferior la persoanele care au crescut mult si
brusc in greutate. Apar in sarcini, obezitati mari, in boala Cushing (sunt rosii-
violacee);
- Circulatie colaterala (ciroza hepatica);
- Eruptii cutanate, in bolile eruptive (insotite de febra);
c. Modificarile ombilicului: cand creste presiunea intraabdominala, ombilicul este
proeminent deasupra planului abdominal. Apare, de obicei, la obezi.
d. Miscarile abdominale respiratorii: mai pronuntate la barbati decat la femei
(respiratie abdominala).
e. Peristaltica intestinala: nu poate fi observata in mod normal (la cei ft slabi casectici).
Foamea se defineste ca nevoia imediata de a manca fara a diferentia in mod special tipul sau
calitatea alimentului.
Apetitul = dorinta de a consuma un anume aliment, indiferent ca exista sau nu o nevoie
fiziologica.
Satietatea = o diminuare (disparitie) a foamei si apetitului aparuta in urma ingestiei de
alimente.
Modificari patologice:
- Anorexie sau inapetenta: diminuare a apetitului (in alimentatii monotone; in iritatii
gastrice – fumatul si alcoolul; alcoolul in cantitati mici stimuleaza apetitul, in cantitati
mari produce gastrita cronica etanolica cu inapetenta; strarile febrile; bolile
casectizante; ulcerul; Insuficienta Renala Cronica; patologia neuropsihicica).
- Hiperorexia: cresterea apetitului cu aspect fiziologic intalnita la convalescenti.
- Polifagia: cresterea ingestiei de alimente.
- Akoria: disparitia satietatii, apare in tumori hipofizare si in unele boli psihice, care
conduc la obezitate.
- Bulimia: alimentatie excesiva nestapanita (stres).
- Greata: o senzatie ce poate fi provocata de un miros neplacut, de observarea unui
aliment sau a unei substante care a provocat greata sau varsatura anterior. Dpdv
clinic, greata poate aparea ca un simptom precedand varsatura sau poate fi izolata.
- Varsatura (act): reprezinta expulzarea cu forta pe cale bucala a continutului gastro-
intestinal. Varsaturi de cauza digestiva: ulcer, gastrita acuta, inflamatii acute
(gastroenterita, pancreatita, hepatita acuta), iritatia peritoneala.
- Regurgitatia se defineste ca eliminarea pe cale orala de alimente sau secretii
digestive fara efort.
- Disfagia, definita ca o dificultate in deglutitie.
- Hemoragia digestiva:
a. hematemeza: eliminarea pe cale bucala prin varsatura de sange, provenind
din tubul digestiv superior.
b. melena: eliminarea pe cale rectala a unui scaun, continand sange digerat (ea
apare ca un scaun negru, moale, lucios, comparat cu pacura).
c. Rectoragia: eliminarea pe cale anala de sange rosu nedigerat, provenind de
regula din intestinul terminal.
d. Enteroragia: eliminarea rectala de sange rosu amestecat cu chil intestinal
(aspect de zeama de carne), provenit din intestinul subtire.
e. Hematochezia: eliminarea anala de sange nedigerat (leziuni ale colonului,
rectului si canalului anal).
- Constipatia: se defineste ca o incetinire anormala a tranzitului intestinal.
- Diareea: tranzit accelerat cu eliminarea unui scaun incomplet digerat, de consistenta
scazuta, fara a se preciza un numar de scaune sau prezenta colicilor intestinali.
- Sughitul: contractie spastica, repetitiva a diafragmului (excitatia vagului sau
frenicului).
- Pirozisul (arsura sau jaragaie): un simptom apropiat durerii, uneori descris ca o
durere cu caracter de arsura, localizat imprecis retrosternal, inferior si epigastric.
Cauze: hernia hiatala, refluxul gastroesofagian cu esofagita de reflux, ulcerul
esofagian, aerofagia, mestecatul excesiv de guma de mestecat, inghititul de alimente
nemestecate.
- Icterul: o coloratie galbena a tegumentelor, mucoaselor si plasmei datorita
acumularii in exces de pigmenti biliari, respectiv datorata unei cresteri a bilirubinei.

Pancreatita

= inflamatie acuta sau cronica a pancreasului.


Pancreatita acuta are drept cauze principale alcoolismul si migratia calculilor in caile
biliare.
Simptome si semne: Criza este, uneori, declansta de o masa copioasa si cu alimente
indigeste. Apare o durere violenta, rezistenta la calmante, durere amplasata in jumatatea
superioara a abdomenului.
Diagnostic: acesta se stabileste pe baza masurarii enzimelor pancreatice (lipaza si amilaza)
din sange, nivelurile fiind atunci anormal de ridicate, si pe baza ecografiei si a scannarului
abdominal.
Tratament: este mai intai medicamentos: oprirea alimentarii, reducerea secretiilor
pancreatice prin administrarea de inhibitori enzimatici, luarea de analgezice, rehidratarea si
tratamentul antibiotic al infectiei. Poate fi necesar un tratament chirurgical.
Pancreatita cronica este o inflamatie cronica a pancreasului, tradusa printr-o scleroza
treptata a glandei pancreatice, care antreneaza in timp o distrugere completa a acesteia.
Boala are drept cauza, cel mai frecvent, alcoolismul cronic.
Simptome si semne: principalul simptom este o durere epigastrica asociata cu pierderea in
greutate. La inceput crizele sunt intermitente cu lungi remisiuni, apoi crizele sunt din ce in ce
mai apropiate unele de altele. Distrugerea pancreasului exocrin antreneaza un sindrom de
malabsortie (diaree cronica si pierdere in greutate). Distrugerea pancreasului endocrin
antreneaza un diabet insulino-dependent.
Tratament: acesta nu este decat chirurgical in caz de complicatie (icter, hemoragie
digestiva). Tratamentul medicamentos cuprinde suprimarea alcoolului si administrarea de
analgezice si extracte pancreatice.
Ulcerul gastroduodenal

= distrugere localizata a mucoasei stomacului si duodenului.


Ulcerul duodenal este cel mai frecvent si afecteaza mai ales prima parte a duodenului. El
apare de preferinta la barbati si este favorizat de numerosi factori:
- O secretie gastrica crescuta de acid clorhidric;
- Hipergastrinemie (nivel crescut de gastrina in sange);
- Infectie locala cu un germene cu Helicobacter Pylori;
- Ereditate;
- Tabagism;
- Stres fizic sau psihic;
- Medicamente (aspirina, corticosteroizi, etc).
Ulcerul gastric sau stomacal este mai putin frecvent decat cel duodenal. El este legat mai
ales de o fragilitate a mucoasei gastrice, de cele mai multe ori consecutiva unor agresiuni,
indeosebi medicamentoase (antiinflamatoare nesteroidine si corticosteroizi).
Simptome si semne: Simptomul major este durerea, asemanatoare cu o crampa sau cu o
arsura care poate fi deosebit de intensa, situata in epigastru. Apare la 2-3 ore dupa masa si
este calmata prin alimentatie. Crizele dureroase care survin intr-un interval de cateva
saptamani lasa locul unor perioade mai mult sau mai putin indelungate de remisiune.
Diagnostic si evolutie: Fibroscopia eso-gastro-duodenala (examen endoscopic al esofagului,
stomacului si duodenului cu ajutorul unui tub dotat cu un sistem optic introdus prin gura)
confirma diagnosticul si permite sa se faca prelevari de mucoasa. Oricare i-ar fi localziarea,
ulcerul gastro-duodenal evolueaza spre cronecizare. Dupa cicatrizarea ulcerului, reusita este
frecventa intr-un interval, mergand de la cateva saptamani la cateva luni. Pacientul cu ulcer
gastric trebuie sa beneficieze de o supraveghere medicala regulata.
Complicatiile acute apar mai ales in caz de ulcer duodenal, hemoragii digestive
(hematemeza, melena), perforatie intestinala responsabila de o peritonita si stenoza piloro-
duodenala tranzitorie sau ireversibila.
Tratament: Este mai intai medicamentos: administrarea de antisecretoare, asociate eventual
cu antiacide, suprimarea factorilor favorizanti (oprirea administrarii de medicamente gastro-
toxice, a tunutului). In caz de esec al acestui tratament sau de aparitie a unor complicatii
acute, pt ulcerul duodenal, vagotomia (sectionarea nervului pneumo-gastric), iar pt cel
gastric gastrectomia partiala (ablatia a unei parti a stomacului). Pentru a evita recidivele este
necesar sa se procedeze la eradicarea germenului Helicobacter Pylori prin tratamnt
antibiotic adecvat.
Hepatita

= inflamatie a ficatului acuta sau cronica.


Hepatitele acute au cauze numeroase:
 Hepatitele virale sunt cele mai frecvente;
 Hepatitele toxice sau medicamentoase;
 Hepatita acuta alcoolica;
 Hepatite acute bactriene sau parazitare.
Simptome si semne: Acestea sunt inconstante si de o intensitate variabila. Unele sunt
comune tuturor hepatitelor, precum: icterul, urina inchisa la culoare, scaune decolorate,
greturile, ficatul sensibil la palpare. Altele sunt in functie de cauza: sindrom pseudogripal in
caz de hepatita virala (oboseala intensa, dureri de cap, curbaturi – senzatie de durere,
oboseala si dureri articulare). Ficatul tare si marit cu semne de impregnare alcoolica (piele
fragilizata, dureri ale membrelor inferioare, tremuraturi, etc) in caz de hepatita alcoolica.
Diagnostic: Analizele sanguine: cresterea importanta a transaminazelor (enzime hepatice),
dovada a distrugerii acute si tranzitorii a celulelor ficatului, precum si o deviere a bilirubinei
conjugate (produs al hemoglobinei dupa legarea sa de albumina in ficat) si a fosfatazelor
alcaline, dovada biologica a icterului. Se vor preleva analize si pt factorii de coagulare.
Evolutie si tratament: Hepatitele virale evolueaza spontan, in mod favorabil in majoritatea
cazurilor fara sechele.
Hepatitele alcoolice pot necesita internarea pacientilor in sectii de reanimare atunci cand
exista semne asociate de insuficienta hepatica (hemoragii prin tulburari ale coagularii,
encefalopatie). Prognosticul este legat in principal de oprirea intoxicatiei alcoolice.
Hepatitele medicamentoase regreseaza la oprirea tratamentului, dar uneori aceasta se
intampla lent.
Hepatitele bacteriene se vindeca in mod obisnuit, rapid, dupa prescrierea antibioticului
potrivit.
Hepatitele cronice: O hepatita este numita cronica atunci cand ea evolueaza pe o
perioada mai mare de 6 luni.
Cauzele sunt aceleasi de la hepatitele acute.
Simptomele se regasesc la hepatita acuta (dureri abdominale, icter, astenie).
Tratament: Administrarea de analgezice, transfuzii in caz de hemoragie digestiva,
anastomoza portocava in caz de hipertensiune portala. Reechilibrare nutritionala (
adminstrarea de vitamine). Gravitatea hepatitelor cronice este legata de posibilitatea
aparitiei cu timpul a unei insuficiente hepatice ireversibile (tulburari ale coagularii,
encefalopatie hepatica, acidoza metabolica si o hipertensiune portale – stanjenire a
circulatiei in vena porta). Acesta evolutie este cauzata de constituirea unei ciroze.

Sindromul diareic

= emisie acuta sau cronica de scaune ft frecventa.


Diareea acuta: Aceasta emisie de scaune lichide si frecvente este caracterizata printr-
un debut brutal si o durata limitata. Este provocata de germeni paraziti sau virusuri. Ele se
caracterizeaza prin ingestia apei sau a alimentelor infectate sau prin transmiterea fecalelor
contaminate la gura prin intermediul mainilor. Unele cazuri de diaree infectioasa, in mare
masura microbiana, sunt contagioase prin transmisie orofecala directa sau indirecta, cea mai
cunoscuta forma de toxiinfectie alimentara care afecteaza mai multe persone pornind de la
un aliment contaminat.
Sindromul dizenteric (scaune mucoase si sanguinolente) este o varianta severa a diareei
acute. Pericolul tine in principal de riscul de deshidratare, indeosebi crescut la sugari si la
personele fragile.
Tratamentul consta intr-o hidratare masiva si tratarea cauzei. Adesea nu este util sa se
franeze o diaree prea devreme pt a facilita eliminarea germenilor.
Diareea cronica: emisie de scaune lichide si frecvente ce se intinde pe o perioada
care depaseste 3 saptamani. Diareea cronica poate fi legata de o leziune a peretelui
intestinal (tumora, boala inflamatorie), de la un fenomen de malabsortie (intoleranta la
gluten), de o hiperactivitate a tranzitului intestinal (rezultat dintr-o hipertiroidie) sau de o
secretie patologica a epiteliului intestinal (diareea secretorie).
In cursul diareei cronice, riscul de subnutritie este important.
Tratamentul este cel al cauzei. Trebuie asigurata o realimentare corecta.

Gastrita

= inflamatie a mucoasei stomacului. Pot fi acute sau cronice.


Gastritele acute au cauze diferite: medicamentele (indeosebi antiinflamatoarele),
alergia, stresul, agentii infectiosi.
Simptomele bolii inconstante sunt, in principal, durerile gastrice (arsuri de stomac)
declansate sau exacerbate de servirea unei mese.
Principalul risc al acestei boli este hemoragia digestiva.
Tratamentul:
- regim alimentar putin iritant (fara condimente, alcool, prajeli).
- Pansamente gastrice.
- Medicamente antisecretorii.
Gastritele acute se vindeca in cateva zile.
Gastritele cronice sunt cauzate de unii agenti iritanti (tutunul si alcoolul, consumul de
medicamente antiinflamatorii sau chiar de unele fenomene de autoimunitate – fabricarea de
catre organism a unor anticorpi indreptati impotriva propiilor organe).
O gastrita cronica se manifesta prin dureri gastrice, prin pierderea sau lipsa poftei de
mancare sau o mica hemoragie persistenta.
Tratament:
- Regim fara alcool;
- Pansamente gastrice.

Ciroza

= boala a ficatului provocata de o alterare a celulelor sale.


Este una din primele cauze de mortalitate in tarile indistrualizate.
Ea se traduce printr-o scleroza a tesutului hepatic prin dezvoltarea in ficat a unei
retele de cicatrici fibroase si prin noduli de regenerare, insulele de celule viabile sunt
separate unele de altele prin tesut cicatricial.
Cauze multiple, cum ar fi:
- Alcoolismul (cea mai frecventa);
- O boala virala (hepatita B, C,D);
- Autoimuna (ciroza biliara primitiva, hepatita cronica autoimuna);
- Metabolica (hemocromatoza = boala metabolica prin acumulare de fier in tesuturi,
galactozemia = boala congenitala cu icter, diaree si varsaturi);
Simptome si semne:
Evolutia clinica a unei ciroze trece prin mai multe etape. La inceput este total
asimptomatica. Dupa un timp apar primele tulburari cu astenie (slabiciune generalizata),
pierdere in greutate, ascita, hemoragii digestive consecutive unei hipertensiuni portale
(cresterea presiunii sanguine in vena care conduce circulatia intestinala si splenica spre ficat)
cu risc de ruptura a varicelor esofagiene. Intr-un stadiu avansat, insuficienta hepatocelulara
se traduce printr-un icter, prin hemoragii difuze, printr-o encefalopatie (somnolenta, coma).
Ciroticii sunt deosebit de sensibili la infectii: tuberculoza, infectii respiratorii si urinare,
infectii ale lichidului de ascita. In stadiul treminal, apare o insuficienta renala grava.
Cand ciroza evolueaza pe parcurcul catorva ani, ficatul poate deveni sediul unui
hepatocarcinom (tumora maligna dezvoltata, plecand de la celulele hepatice).
Diagnostic si tratament:
Diagnosticul de ciroza nu poate fi clar stabilit decat pe baza unei biopsii hepatice
transcutanate sau chirurgicale.
Tratamentul complex vizeaza in principal prevenirea sau incetinirea constituirii
fibrozei, ciroza fiind ireversibila odata instalata. Totusi, procesul cirotic poate fi incetinit prin
suprimarea imediata si completa a oricarei bauturi alcoolice.
Prevenirea si tratarea principalelor complicatii (tratamentul infectiilor, a
hipertensiunii portale prin derivatia chirurgicala a vaselor bolnave, a ascitei prin
administrarea de diuretice si prin reducerea aportului de sare) au permis prelungirea
considerabila a vietii ciroticilor, dar pacientii risca atunci sa contacteze un hepatocarcinom.
Transplantul hepatic constituie singurul tratament radical al cirozei.

Icter

= colorare in galben a pielii, sceloticii (albul ochiului) si a mucoaselor din cauza acumularii in
sange a bilirubinei (pigment derivat din hemoglobina).
Exista doua tipuri de bilirubina. Bilirubina libera sau neconjugata este produsa in cursul
distrugerii globulelor rosii, insolubila in apa si netrecand in urina. Se transforma in ficat prin
legarea de albumina in bilirubina conjugata, solubila in apa si excretata in urina.
Din acest motiv se disting doua mari tipuri de icter dupa tipul de bilirubina in cauza.
Primul este legat de o distrugere excesiva de globule rosii (anemie hemolitica) sau de
un deficit enzimatic ereditar al celulelor hepatice (sindromul lui Gilbert). Se manifesta in
cursul bolilor de ficat si al cailor biliare (hepatita virala, infectie bacteriana, ciroza, tumora
maligna si litiaza infectata).
Cancerul gastric

= o boala maligna cu etiologie necunoascuta si evolutie fatala.


Raportul barbati – femei este de 3 la 1, incidenta situandu-se intre 50-70 de ani.
Exista niste factori de risc:
- Predispozitia ereditara;
- Alimentatia: alimentele afumate (carne de porc, slanina, peste, carnati) contin
hidrocarburi aromatice policiclice care in prezenta alcoolului tare sunt solubilizate,
permitand intrarea lor in mucoasa gastrica si actioneaza ca stimuli oncogeni.
- Nitritii si nitratii (vitamina C opreste transformarea nitritilor in nitrozamine).
Clinic: perioada asimptomatica este de 6 luni pana la un an. Diagnosticul se stabileste in
stadiul 2 sau 3, in momentul in care tumora se manifesta clinic. Debutul este lent, insidios, cu
fenomene dispeptice, gastro-duodenala, astenie fizica si psihica.
Examenul fizic: este destul de sarac in date obiective in stadiile 0, 1, 2, care sunt stadii utile
chirurgical. Bolnavul este palid din cauza anemiei feriprive si are o sensibilitate in epigastru.
In stadiile tardive, 3 si 4, depistam o tumora epigastrica.
Investigatii:
- Ecografia (metastaze hepatice, ovariene si pararectale).
- Radiografia pulmonara si osoasa descopera metastaze la acest nivel.
- Hemoleucograma (anemie feripriva).
- Endescopia .
Complicatii: hemoragia sau perforatia.
Recidivele la un cancer gastric operat sunt locale sau metastaze organice la distanta
(plamani, creier, os, peritoneu, ovar).
Prognosticul este conditionat de varsta, de tipul histologic, de localizare si stadiul evolutiv.
Cancerul gastric evolueaza rapid la tineri si mai lent la varstnici.
Tratament: chirurgical (gastrectomie subtotala) si medical. In stadiul 3,
gastroenteroanastomoza sau gastroctomia, care sa asigure alimentatia si tranzitul intestinal.
Polichimioterapia se practica pre si postoperatorie.